Ziarul de Garda - 4 frbruarie 2017

16 I Ziarul de Gardă I nr. 4 (601) JOI, 2 FEBRUARIE 2017 www.zdg.md www.zdg.md
Ziarul de Gardă I nr. 4 (601) JOI, 2 FEBRUARIE 2017 I 17
ZONA PUBLiCĂ
DIASPORA
NR. 7
ECHIPA:
Pagină săptămânală îngrijită de grupul „Adoptă un vot”
creat de comunitatea cetățenilor moldoveni din străinătate
Anastasia CONDRUC, Cristina ȚARANOVICI, Diana FRUMOSU,
Viorica UNGUREANU, Ana COVRIG, Irina VanPATTEN
Democraþia nu este doar
privilegiul celor aleşi
Cei mai activi cetățeni moldoveni din toate colțurile lumii se întâlnesc,
pe 18-19 martie, la Veneția, în cadrul Offline-ului „Adoptă un Vot”
Orașul Veneția va deveni gazda evenimentului
Offline „Adoptă un Vot”, care îi va aduce în același
loc pe cei mai activi cetățeni moldoveni din
diasporă, dar și de acasă.
Inițiativa a apărut în cadrul grupului „Adoptă
un Vot”, care numără aproape 100 de mii de
membri și care a oferit platforma ce a mobilizat
zeci de mii de alegători să iasă la vot în turul II
al alegerilor prezidențiale de anul trecut.
Sorina Macrinici, membră a echipei de organizare,
a oferit mai multe detalii despre eveniment
în cadrul unui interviu solicitat de ZdG.
— De ce este importantă acum vocea
diasporei și ce așteptări aveți
de la această reuniune?
— La alegerile prezidenţiale
din toamna anului 2016, diaspora
a arătat că este o forţă. Numărul de
cetăţeni care a votat peste hotare
s-a dublat în urma unei mobilizări
masive. Aceasta s-a datorat
inclusiv platformei de comunicare
oferite de grupul „Adoptă un Vot”,
de pe FB. Oamenii au depus un
efort enorm pentru a ajunge la
secţiile de votare de peste hotare
şi prin aceasta au arătat că pentru
ei soarta ţării contează. Această
mobilizare nu este doar politică,
diaspora s-a mobilizat şi a realizat
mai multe proiecte sociale pe
parcursul mai multor ani. Evident,
în diasporă există un potenţial încă
nevalorificat. Grupul „Adoptă un
Vot” poate deveni o platformă de
comunicare şi de conexiune între
diferite iniţiative venite atât de
peste hotare, cât şi din interior.
Ar fi fost păcat ca mobilizarea
masivă a cetăţenilor R. Moldova să
se risipească după alegeri. Împreună
suntem o forţă şi putem schimba
multe lucruri în bine acasă. De
aceea ne-am gândit să organizăm
o întâlnire, să ne cunoaştem personal,
să discutăm cele mai arzătoare
subiecte care afectează Moldova,
să găsim împreună căi de implicare
pentru binele ţării şi al cetăţenilor.
Astfel, am ajuns să organizăm
acest Offline „Adoptă un Vot”, care
va avea loc la 18-19 martie 2017 în
Veneţia, italia. Este un eveniment
la care sunt aşteptaţi toţi cetăţenii
R. Moldova cărora le pasă de ţară,
indiferent dacă sunt din diasporă
sau de acasă.
„
Am cerut liderilor
partidelor politice să nu
se înregistreze şi să nu
participe la eveniment
— Grupul „Adoptă un Vot” a susținut-o
pe Maia Sandu în al doilea
tur de scrutin la alegerile prezidențiale
din toamna anului 2016.
Acest Offline va susține vreun
partid sau vreun politician?
— Offline-ul „Adoptă un Vot”
este rezultatul unei iniţiative civice
şi nu are scopul de a susţine vreun
partid politic sau vreun politician.
Va fi o întâlnire apartinică, organizată
de cetăţeni pentru interesele
cetăţenilor şi ale ţării. Schimbarea
pe care ne-o dorim nu este în
favoarea unor partide, ci pentru
noi şi pentru R. Moldova. Am făcut
şi o declaraţie, prin care am cerut
liderilor partidelor politice, persoanelor-cheie
din partidele politice,
persoanelor afiliate partidelor
politice, persoanelor care fac propagandă
politică, precum şi funcţionarilor
publici şi persoanelor cu
funcţii de demnitate publică să nu
se înregistreze şi să nu participe la
eveniment.
— Care sunt cele mai importante
subiecte de pe agenda evenimentului?
— Agenda a fost elaborată
în urma unui sondaj la care au
răspuns membrii grupului „Adoptă
un Vot”. Am cerut opinia oamenilor
despre subiectele pe care le
consideră importante. Chiar de
la început era clar că probleme
sunt foarte multe, dar nu le putem
aborda pe toate într-un singur
eveniment şi că ne vom concentra
doar pe cele mai stringente. indiferent
de subiectele pe care le vom
discuta, mobilizarea cetăţenilor şi
modalităţile de reacţie la diverse
iniţiative şi proiecte vor trece ca un
fir roşu la orice discuţie şi subiect
pe care îl vom dezbate. Scopul evenimentului
este de informare şi de
conexiune între noi, de consolidare
a forţei şi posibilităţilor noastre de
a reacţiona la iniţiativele antidemocratice
din R. Moldova.
Vom discuta despre alegeri,
cum au fost organizate, care au fost
cauzele încălcării masive a dreptului
la vot în diasporă, cum să învăţăm
din propriile greşeli şi să facem
aşa ca acestea să nu se mai repete.
Alte subiecte se referă la oportunităţile
de realizare a proiectelor
economice, sociale, caritabile şi
educaţionale. Dorim să identificăm
şi să susţinem proiectele sociale şi
de caritate iniţiate de diasporă, să
găsim modalităţi de canalizare a
economiilor emigranţilor în proiecte
socio-economice prin metode
colective de colectare a fondurilor,
să promovăm şi să valorificăm
iniţiativele educaţionale, să identificăm
persoane şi organizaţii care
pot contribui la realizarea acestor
iniţiative. Un alt set de subiecte se
referă la problemele economicojuridice
în diasporă, cum ar fi identificarea
resurselor informaţionale
pe ţări, perfectarea pensiilor pentru
persoanele din diasporă, metodele
alternative de a beneficia de pensii
private, perfectarea permiselor de
conducere, permiselor de şedere,
recunoaşterea diplomelor de studii,
şomajul, dreptul la muncă, înregistrarea
firmelor, asociaţiilor etc.
Toate subiectele pot fi
actualizate până la eveniment.
De exemplu, urmărim cu atenţie
hărţuirea presei din R. Moldova şi
ne propunem să discutăm acest
subiect, pentru că e important să
avem o presă independentă, puternică.
Orice regim dictatorial începe
cu anihilarea presei independente.
Încurajăm jurnaliştii să vină la
eveniment şi împreună să căutăm
soluţii pentru implicarea cetăţenilor
în soluţionarea problemelor cu
care se confruntă mass-media.
Precizez că formatul evenimentului
va fi diferit de cele cu
care suntem obişnuiţi. Printre
participanţi vor fi experţi şi cei
care vor contribui la prezentarea
subiectelor şi căutarea soluţiilor.
Lucrul asupra subiectelor va
începe imediat după înregistrarea
participanţilor, pe 9 februarie. Vom
contacta participanţii şi îi vom
repartiza în grupuri de lucru. În
aceste grupuri vom şi începe dezbaterea
subiectelor, astfel încât la
eveniment să venim cu planuri de
acţiuni concrete. Nu vrem discuţii
generale. Trebuie să fie clar că
soarta ţării nu depinde doar de experţi,
ci de fiecare în parte, fiecare
poate contribui şi fiecare dintre noi
este important.
„
oamenii sunt gata
să-şi dedice timpul şi
resursele personale
pentru edificarea unei
moldove mai bune
— Cine face parte din echipa care
organizează Offline-ul „Adoptă
un Vot”?
— În organizarea evenimentului
sunt implicate multe persoane.
Toţi sunt voluntari. Am întrebat
membrii grupului „Adoptă un
Vot” cine vrea să facă voluntariat.
S-a găsit multă lume interesată,
iar acest fapt arată că oamenii
sunt gata să-şi dedice timpul
şi resursele personale pentru
edificarea unei Moldove mai
bune. Momentan, sunt implicate
peste 30 de persoane din ţară şi
de peste hotare. Ne-am repartizat
în 3 grupuri: logistică şi finanţe,
agendă, PR şi iT. Procesul de
organizare a evenimentului este
foarte democratic. Deşi ia mult
Foto: Ziarul de Gardă
timp, merită efortul. De remarcat
şi faptul că procesul de organizare
este unul continuu, astfel încât,
dacă mai sunt persoane interesate
şi vor să contribuie la organizarea
evenimentului, sunt binevenite.
Acum ne concentrăm pe promovarea
evenimentului şi lucrul asupra
subiectelor de discuţii.
— De ce vă convocați anume la
Veneția?
— În sondajul de opinie
majoritatea persoanelor au fost de
acord să organizăm evenimentul
în nordul italiei. Este o regiune în
care asociaţiile locale sunt mai numeroase
şi mai active. Am căutat
locaţia în limita resurselor de care
dispuneam la acel moment. Am
avut voluntari care s-au ocupat de
logistică şi au putut găsi rapid localul
unde va avea loc evenimentul.
Termenele erau restrânse şi nu am
avut timp pentru alte opţiuni. În
acelaşi timp, Veneţia este accesibilă
atât celor de peste hotare, cât şi
celor din ţară prin multitudinea
de conexiuni de transport. Nu în
ultimul rând, Veneţia este un oraş
minunat şi merită vizitat.
— Dacă este un eveniment organizat
de voluntari, cine îl finanțează?
— Evenimentul e unic nu doar
prin formatul său, ci şi prin faptul
că este autofinanţat. Participanţii
vor contribui prin plata unei taxe
de 50 de euro, care acoperă cheltuielile
de organizare a evenimentului.
E o formă de participare şi
aceasta. De obicei, aşa gen de evenimente
se organizau în diasporă
pe banii partidelor. Noi am ales
calea independenţei financiare.
— Dacă cetățenii R. Moldova, atât
din țară, cât și de peste hotare, ar
deveni mai uniți, ce credeți că s-ar
schimba în viața celor plecați, dar
și a celor rămași acasă?
— După alegeri, am fost martori
la mesaje de divizare a cetăţenilor
din ţară şi a celor din diasporă
şi de discreditare a diasporei. E o
tactică perfectă de manipulare.
Să nu ne lăsăm provocaţi, să fim
uniţi. Dorim sau nu, depindem unii
de alţii. Moldovenii de acasă sunt
susţinuţi financiar şi chiar moral,
aş spune, de cei din diasporă.
Cetăţenii de peste hotare care vor
să realizeze ceva pentru ţară au
nevoie de cei de acasă. Suntem
un popor. Împreună, cooperând,
putem face multe.
— De ce credeți că tocmai acum
e timpul ca cetățenii R. Moldova
să se consolideze sau să discute
subiecte importante despre
Moldova?
— Nicicând nu e prea devreme
sau prea târziu pentru implicare
în viaţa statului. Prin participare,
democraţia se construieşte de către
noi toţi. Democraţia nu este doar
privilegiul celor aleşi. Nu putem
lăsa procesele democratice doar
pe seama guvernanţilor, fie că
i-am votat sau nu. Poporul poate
şi trebuie să urmărească şi să reacţioneze
la iniţiativele autorităţilor,
indiferent dacă oamenii sunt acasă
sau peste hotare. Chemăm toţi
cetăţenii să adreseze întrebări, să
fie activi, indiferent dacă vin sau nu
la Offline-ul „Adoptă un Vot”.
pentru conformitate,
oxana GrEAdCEnCo
Sunt avocată în Franţa. Avocată
de 4 ani. Avocată cu un parcurs
universitar francez.
Am învăţat aproape 8 ani şi
am susţinut numeroase examene
pentru a fi înscrisă la Baroul
avocaţilor din Strasbourg şi a putea
exercita profesia de avocat în
Franţa.
Nu-mi exercit profesia ca cetăţeană
a R. Moldova, ci ca cetăţeană
a României, deoarece între
Moldova şi Franţa lipseşte un
acord de cooperare în acest sens.
De aceea am şi acceptat să fiu înscrisă
la Baroul avocaţilor pe baza
cetăţeniei româneşti, pe care, din
fericire, am obţinut-o în ultimul
an de studii.
Moldoveancă, româncă şi
franceză – sunt naţionalităţile
mele, împreună.
Plecată la vârsta de 18 ani din
Moldova, fiind de
aproape 12 ani în
Franţa, m-am integrat
în societatea
franceză fără mari
dificultăţi.
OPINIE
Natalia ICHIM
Franța
Abandonați sentimentul
de inferioritate
Cu siguranţă,
sarcina e mai uşoară
în cazul studenţilor
care vin să
studieze într-o ţară
străină, decât în cazul
celor care vin să
muncească.
Nu am încă cetăţenia franceză,
dar, cu siguranţă, o voi obţine
anul acesta, dat fiind că lucrez,
trăiesc şi am familie în Franţa.
Deci, începând cu 2017, voi fi
o avocată moldoveancă-româncă-franceză.
Nicicând nu m-am
simţit inferioară francezilor, decât,
probabil, în primul an de universitate.
Atunci când am înţeles
că, muncind, poţi avea succese şi
poţi reuşi, am început să am încredere
în mine, trăindu-mi anii
de studenţie cu un sentiment de
plenitudine.
Nu mă simt vreodată inferioară
soţului meu francez-german.
M-am integrat în societatea franceză
fără să-mi abandonez identitatea
de moldoveancă. Transmit limba şi
cultura română copilului meu, care
SCRISOARE CĂTRE CINE?
Vreau să plec…
Iarba-i verde şi stufoasă la
vecinu-mi după casă…
De ce-aş pleca? Vreau o
viaţă decentă. Ce înseamnă
viaţă decentă? Când cei din jur
se respectă reciproc. De ce se
respectă? Pentru că, în lumea
decentă, respectul e un lucru
obişnuit, indiferent de cine
sunt cei de alături.
îşi va petrece vacanţele de vară în
Moldova, la bunei, la ţară.
Nu mă simt inferioară prietenilor
mei francezi. Îi cunosc din
anii de studenţie şi am trăit multe
clipe şi situaţii împreună.
Nu mă simt inferioară colegilor
mei avocaţi.
Ideea de diferenţă nici nu
mi-a venit în cap până când, într-o
bună zi, discutam cu o nouă
clientă care, la explicaţia mea că
trebuie să se înarmeze cu răbdare
în raport cu administraţia franceză,
mi-a zis: „Dar poate că administraţia
nu răspunde pentru că
sunteţi străină?”.
Clienta mea era din străinătate.
Nu mi-am pus nicicând această
întrebare, pentru că, evident,
nu poate fi adevărat.
Administraţia franceză răspunde
lent sau nu răspunde
pentru că este o
administraţie. Toţi
avocaţii sunt trataţi
Nu mă simt vreodată
inferioară soţului
meu francez-german.
M-am integrat
în societatea
franceză fără să-mi
abandonez identitatea
de moldoveancă
la fel. De unde să
ştie administraţia
că sunt străină? Numele
meu nu e de
conotaţie franceză,
dar nici străină. În
rest, scriu, gândesc
şi vorbesc (cu un
lejer accent, dar ei
nu au cum să ştie)
ca un francez.
Acum m-am pus pe gânduri.
Am înţeles că, de fapt, clienta mea
trăia un sentiment de inferioritate,
şi asta e caracteristic celor care
emigrează şi care au dificultăţi să
se integreze în societatea în care
au emigrat. Nu sunt importante
cauzele acestor dificultăţi. Contează
că, dacă avem acest sentiment
de inferioritate, e mai dificil
să ne integrăm ca să facem parte
din societatea care ne-a adoptat.
Cât despre sentimentul meu, ca
moldoveancă-româncă, în curând
şi franceză, mă simt egală cu francezii
şi chiar mai bogată, căci în mine
sunt adunate atâtea culturi frumoase,
pe care le împărtăşesc cu fiul
meu şi cu cei care mă înconjoară.
Abandonaţi sentimentul de
inferioritate.
O retrospectivă a proprie-mi
zile de azi – glasul conştiinţei.
De ce trebuie să fiu respectat?
Un dialog cu mine însumi.
Când am ieşit din casă, am
fumat o ţigară şi, pentru că nu
era niciun coş pe alături, am
aruncat mucul jos.
“D-apoi de ce nu sunt
coşuri?”
“La ce dracu’ am fumat,
când ştiam de la bun început
că nu sunt coşuri? Nu am putut
fuma undeva unde ştiam că
sunt coşuri, oare coşurile au
dispărut azi? Nu mai zic că ţigara
mea a împuţit totul în jur de
Despre „educaţia” copiilor din R. Moldova
Violina TVERDOHLEB
Canada
Vă scriu din Canada, Calgary.
Sunt aici de 6 ani împreună
cu familia mea (soţul şi 2 copii).
Vreau să vă povestesc o istorioară
adevărată, istorioara copiilor
mei, care au avut o experienţă
unică de a învăţa în Canada 3
ani, după care să se reîntoarcă în
şcoala şi grădiniţa din sat, în R.
Moldova, pentru a se confrunta
cu „educaţia moldovenească”.
Fiica mea avea 6 ani, iar feciorul
2 când am emigrat. Bineînţeles,
nu aveau nicio experienţă legată
de sistemul educaţional din
R. Moldova. Fiica a mers aici, în
Calgary, la şcoală pentru prima
dată şi era foarte fericită şi plină
de entuziasm, chiar dacă nu
cunoştea engleza şi nici nu avea
prieteni.
A învăţat rapid engleza şi lua
printre cele mai bune note din
clasă. Dar, situaţia s-a schimbat
şi, după ce am trăit 3 ani în Canada,
am fost nevoiţi să revenim
acasă, lăsând copiii pe doi ani la
bunei. Când am revenit în Moldova,
i-am dus la şcoala şi grădiniţa
din sat, iar eu şi soţul ne-am
întors în Canada.
Regret, dar nu am cuvinte de
laudă privind experienţa copiilor
noştri în R. Moldova. Feciorul
nostru a mers la grădiniţă, unde
chiar din prima lună educatoarea
i-a furat jucăria preferată…
Nu e o glumă... Nu înţeleg nici
eu ce a făcut-o să fure jucăria
unui copil. Poate pentru că era
produsă în Canada?! Aceasta a
fost prima şi marea dezamăgire
pentru el, la vârsta de 5 ani,
într-o grădiniţă din R. Moldova.
Educatoarea i-a spus să-şi lase
jucărica la grădiniţă pe noapte,
iar în următoarea dimineaţă nu
a mai găsit-o. Până acum, şi după
mulţi ani, el mai ţine minte cum
i-a furat educatoarea jucăria.
Apoi, aceeaşi educatoare ne-a
spus să achităm bani, ca grădiniţa
„să-i cumpere” cărţi pentru
ocupaţii. I-am spus că putem să
cumpărăm cărţile singuri, la care
ea a zis că ştie unde se vând aceste
cărţi. Zis şi făcut, am adus 130
de lei şi stăteam fără grijă că copilul
are ocupaţie la grădiniţă…
Cu toate acestea, educatoarea nu
a cumpărat acele cărţi, punând
banii în buzunar şi luându-şi
de-o grijă, iar copilul tot anul nu
3 metri. Chiar atâta egoism?”
M-am băgat în rutiera
bucşită. Idioţii de şoferi lasă
lumea să se ticsească pân’ nu ai
cu ce răsufla. Şi toţi mă împing
în spate şi put ca nişte ţapi a
sudoare, parfum puturos, da’
mai ales de ţigară.
“Azi am cam dat-o cu
parfumul, dar e din cauză că
am parfum nou şi vreau să
impresionez puţin, mai ales că
am tras şi o ţigară chiar înainte
de a intra. Azi întârzii la lucru,
de aceea m-am ticsit în rutieră,
că de altfel aş fi mers pe jos.”
“Nu ştiam eu oare că la
a făcut nimic la grădiniţă, în timp
ce alţi copii erau instruiţi.
S-a aflat că el nu a avut cărţi
tocmai la sfârşitul anului, când
şi-a luat toate lucrurile, bineînţeles
fără cărţi, dar şi fără pijama,
care de asemenea dispăruse. Nu
mai zic că, în 6 luni de educaţie
preşcolară în R. Moldova, copilul,
care revenise cu o limbă română
slabă, deja învăţase toate prostiile
posibile (asta, apropo, despre
„educaţia din grădiniţe”).
Despre şcoală… O experienţă
mai proastă fiica mea cred că nu
a avut şi nu va avea vreodată. Din
primele luni, ea a aflat că cei care
le plăteau învăţătorilor aveau
note excelente chiar dacă nu
învăţau, pe când cei care învăţau
– primeau note de 7 şi 6. Spre
sfârşit de an, totuşi, învăţătoarele
au început să recunoască că ea
are capacităţi şi că se descurcă
perfect singură, nefiind nevoie
să plătească pentru note bune.
Aşa a ieşit doar cu note de 9 şi
10. La sfârşit de an au fost aleşi
3 elevi din clasă, printre care şi
fiica noastră, care trebuiau să
primească diplome. Totul era decis.
Diplomele erau pregătite şi
semnate. Învăţătoarea le-a arătat
copiilor diplomele şi le-a spus
că ei le vor primi în faţa şcolii,
la ultimul sunet. Ce să vă spun?
S-a întâmplat imprevizibilul. La
ultimul sunet, au fost numiţi 5
elevi pentru a primi diplome, în
locul celor 3… Cei 5 nu au fost
niciodată eminenţi, pe când cei
3 eminenţi nici nu au fost menţionaţi
la eveniment. Fiica a venit
plângând acasă, iar bunică-sa nu
găsea cuvinte pentru a-i explica
copilului de 9 ani din ce cauză a
fost minţita în aşa hal.
Ce putea să înveţe din această
situaţie un copil? Că nu-i nevoie
să înveţi, ci doar să plăteşti?!
această oră toţi se grăbesc şi se
ticsesc? Oare şoferul e cel care
trebuie să decidă câţi să intre în
rutieră? De ce nu am ieşit mai
devreme? De ce nu m-am dus
pe jos, dacă tot mă respect atât
de mult, că îmi ia maximum 20
de minute în plus şi este mai
sănătos?”
Înainte de lucru trebuie să
mă întâlnesc cu un prieten ca
să vorbim despre o afacere, dar
acesta întârzie cu 20 min. Să-l
ia dracul cu întârzierile lui, că
tot timpul întârzie.
Şi eu voi întârzia azi la
lucru...
În clasa a 5-a, fiica a fost lovită
de învăţătoare cu un măr la lecţia
de franceză, apoi a fost furată de
100 de lei de cei care filmaseră
matineul de Crăciun (adulţi, nu
copii), a fost obligată de diriginta
clasei să aducă 3 ghivece noi pentru
că cineva a stricat un ghiveci
şi, bineînţeles, au găsit-o pe ea
responsabilă pentru păcatele altora,
a fost învinuita că cineva-i
face temele pentru acasă, deoarece
ea nu ar fi în stare să şi le facă,
i-au fost distruse 3 scurte de către
colegii de clasă, iar căciula i-a fost
desfăcută în bucăţi. A fost bătută
de către o colegă, a fost numită cu
cuvinte murdare, a fost înjosită
în repetate rânduri de către profesori...
În toate aceste situaţii, nimeni
nu a intervenit, nimeni nu
i-a făcut dreptate acestui copil,
doar pentru că părinţii săi erau
plecaţi în străinătate.
Nu pot reda cât de mult regret
că am adus copiii în R. Moldova,
unde au trecut prin astfel
de experienţe… Nu am crezut
vreodată că, la baştină, vor fi
trataţi mai rău decât într-o ţară
străină... De fapt, nu mai vreau
să vorbesc despre copiii mei,
pentru că ei au venit deja în
Canada şi s-au adaptat uşor la
sistemul sănătos de educaţie de
aici, unde copiii sunt apreciaţi
după merite şi capacităţi, şi nu
după banii băgaţi în buzunarele
învăţătorilor.
Adevărata problemă e că, la
noi, în R. Moldova, copiii sunt
determinaţi să rabde aceste
nedreptăţi încă din grădiniţe.
Ei, copiii, nu au de unde şti de
ce au loc astfel de situaţii deloc
corecte. Este trist că, la noi,
copiii primesc primele lecţii de
nedreptate încă din şcoli, acolo
unde ar trebui să înveţe ce-i bine
şi ce-i rău. Indirect, ei învaţă că
e mai bine să fii rău, să furi, să
minţi şi sa râzi de cei slabi – decât
să fii bun, pentru că atunci ai
mai multe oportunităţi, eşti mai
puternic.
Fiecare părinte care îi achită
învăţătorului pentru note mai
bune sau pentru repartizarea
unei poezii mai lungi la matineu
se face vinovat de menţinerea
acestei „anti-educaţii”. Fiecare
pedagog care îşi permite să ia
bani pentru ca să-i dea public o
diplomă unui copil care nu a meritat-o
contribuie de asemenea
la menţinerea „anti-educaţiei”.
Fiecare educator care permite
ca un copil să fie filmat mai mult
timp decât ceilalţi la festivităţi,
pentru că a fost „mulţumit” generos
de către părinţi, pune la
temelia educaţiei acestor copii
percepţii greşite. Astfel, copilul
crede că-i bine să procedezi necinstit
şi că nu ar trebui să ne
pese de emoţiile celor trataţi
greşit.
Aşa copiii noştri cresc şi
ajung la fel ca majoritatea dintre
noi. Copiii noştri încep să creadă
că-i ok să copieze la bacalaureat,
e ok să fie admişi la universitate
în lipsa cunoştinţelor, e ok să
„susţină” examene fără să înveţe,
e ok să nu depună eforturi,
dar să absolvească „excelent”
studiile superioare, ajungând
„specialişti".
Copilul trebuie învăţat să nu
aştepte ca părinţii să-i facă temele,
ci să fie responsabil pentru
temele pe care nu şi le-a făcut şi
să-şi primească notele după merit,
chiar şi cu riscul de a strica
nota anuală.
Haideţi să oprim otrăvirea
sufletelor inocente ale copilaşilor
noştri cu toată această murdărie
din societatea de la noi,
profund bolnavă.
„Nu-i nimic. Lasă că la noi
toţi întârzie, asta-i normal. E
tot din cauza transportului, e
din cauza ascensorului, e din
cauza ceasului care nu a sunat…
Of, câte cauze sunt!…”
„De parcă ieri m-am născut
şi nu ştiu cum merge transportul,
de parcă nu puteam pune
ceasul mai devreme… Mai pe
scurt, las’ să mă aştepte, că n-or
muri.”
Europa e frumoasă prin
lumea care se respectă. O fac din
obişnuinţă. Se respectă necondiţionat.
Ei simt că altfel nu pot.
Respectul vine de la fiecare pentru
fiecare şi se manifestă în cele
mai mici detalii şi acţiuni. Lumea
nu caută scuze sau excepţii.
Care este problema noastră?
Oare trebuie neapărat să plecăm
la respect de-a gata? Oare
nu putem şi noi să respectăm
necondiţionat? Să-i stimăm şi
să le zâmbim celor din jur, chiar
dacă de la început va trebui să
facem faţă feţelor iritate? Nu
putem să nu scuipăm, când toţi
scuipă? Să nu înjurăm, când în
jur se înjură?
Mark MAZUREANU
Germania