Occidentul romanesc-76

More documents

Recommendations

Info

18 IUNIE 2017 Ajuns în Spania la vârsta de 20 de ani cu scopul de a-şi găsi un drum în viaţă ca pianist, tânărul Alexandru întâlneşte însă boxul, sport care-i va schimba complet traiectoria profesională. „Viața lui parcă este inspirată dintr-un film”, spun cei care îl cunosc. Şi aşa şi este. Întotdeauna s-a simţit atras de acest sport, dar numai atunci când a depăşit bariera vârstei de 20 ani şi-a început cariera în acest domeniu. Disputase, la 15 ani, un meci de box amator, dar planurile sale de viitor erau altele. Adolescent fiind, ceea ce-l impulsiona în viaţă era muzica. Doar după sosirea în Spania existenţa sa cunoaşte o importantă turnură, dedicându-şi toate eforturile pentru a deveni un nume în lumea sportului cu mănuşi. Alexandru Lăcătuş (născut pe 12 martie 1973, în Vulcan, România) nu mai este, astăzi, o prezenţă activă în lumea boxului profesionist, dar nici nu s-a îndepărtat de ring. Îşi dedică o importantă parte a vieţii sale antrenării iubitorilor acestui sport, nu pentru a-i dirija către boxul profesionist, ci pentru întărirea sănătăţii şi sporirea sentimentului de fericire. Alexandru este foarte cunoscut şi recunoscut — era numit „bombardierul”, datorită forței sale — în lumea pugilismului spaniol. El a plecat în căutare de noi oportunităţi pe alte meleaguri doar obligat de circumstanţe. Ştia să cânte la pian (artă pe care a dobândit-o în ţara natală) şi, astfel, şi-a câştigat existenţa pentru o perioadă de timp, cântând în baruri, cluburi şi hoteluri din Elveţia şi Germania. „Voiam să cunosc lumea”, mărturiseşte într-un interviu acordat publicației „El Confidencial”. Şi de aceea, la vârsta de 20 de ani, şi-a adunat lucrurile şi a plecat la Madrid. Chiar dacă intenţia sa era de a continua în lumea muzicii, un cunoscut îi înlesneşte contactul cu boxul şi, de atunci până în prezent, nu şi-a mai scos mănuşile. Întotdeauna a ştiut să-şi câştige o pâine „niciodată nu am răbdat de foame”, mărturiseşte el. „De la meciuri de amatori am trecut în lumea boxului profesionist”, îşi aminteşte el. L-a cunoscut pe José Valenciano, un nume de referinţă în lumea pugilismului spaniol şi, sub îndrumarea acestuia, a ajuns să fie declarat campion al Spaniei, ulterior al Europei, la categoria Români de succes Alexandru Lăcătuş pianistul român care „dăruie” sănătate cu mănuşile de box semigrea, fiind, de asemenea, dublu challenger la titlul mondial. În acea perioadă a lăsat muzica în plan secundar. „Niciodată nu am crezut că boxul îmi va aduce atâtea în viaţă, mi-a deschis multe uşi şi a fost fundamental pentru cariera mea”, mărturiseşte Alexandru. „Îţi dă multă încredere şi securitate”, mai subliniază el. În prezent lucrează în cunoscuta sală Bingo Roma din Madrid. Securitate, relaţii publice – face de toate. „Sunt peste tot”, spune, chiar dacă, în prezent, ceea ce îi răpeşte cel mai mult timp este grija pe care o dedică iubitorilor boxului. A pus bazele unui proiect dedicat publicului „fitness”, pentru ca persoanele să se simtă bine cu ele însele şi utilizând boxul ca o unealtă pentru îngrijirea sănătăţii. „Este vorba de a întări corpul şi, de asemenea, de a învăţa tehnici de apărare”, spune Alexandru, care scoate în evidenţă valorile sportului cu mănuşi. „Lumea crede că ar fi un sport agresiv, dar vorbim de o artă care, pe zi ce trece, este mai apreciată de publicul larg. Este la fel de complet precum înotul şi însăşi Mireia Belmonte a mărturisit că îl practică”, declară românul, fost campion al Spaniei, al Europei şi câştigător al titlului mondial în cadrul comunităţii ţărilor latinoamericane. Puțin câte puțin, la centrul „The Core Sports Club”, sediul clubului pugilistic orientat spre obţinerea unei înalte capacităţi şi pregătiri fizice, dirijat de către Alexandru Lăcătuş, se prezintă din ce în ce mai mulţi elevi. Şedinţele dure constau în cursuri mixte cu o durata de 55 de minute, la care se predau cunoştinţe de box în vederea îmbunătăţirii sănătăţii; rezistenţă, echilibru, tonifiere, agilitate. Promovarea acestui nou concept este în vogă în sălile de sport din marile metropole, precum New York şi Los Ángeles. Toate exerciţiile se concentrează pe îmbunătăţirea stării de sănătate a oricărei persoane cu vârsta peste 16 ani. „Vin oameni cu simptome de anxietate, depresie, iar prin intermediul boxului „descărcăm” această presiune care blochează, încleştează persoana. Şi adevărul este că într-adevăr se simt bine”, spune Alexandru. Ceea ce este interesant este faptul că mai mult de jumătate din grupul pe care îl antrenează sunt femei. „Pe zi ce trece numărul elevilor este în creştere, iar în ceea ce priveşte femeile, cred că şi-au dat seama că este vorba de un sport complet, prin intermediul căruia uiţi de toate. Ca şi cum ţi-ar fugi toate gândurile”, explică instructorul. Ne spune că în timpul orelor „nu este loc pentru relaxare şi odihnă, descărcarea tensiunii musculare se face cu conştiinciozitate, iar rezultatul este că te simţi puternic. Chiar dacă din cele mai vechi timpuri era considerat un sport pentru bărbaţi, pe zi ce trece femeile se simt din ce în ce mai atrase de această lume. Femeia este mai disciplinată şi cred că ajunge să înţeleagă mult mai repede tehnicile acestei arte”, recunoaşte el. Lăcătuş scoate în evidenţă partea ludică a boxului. Trebuie menționat că „nu sunt antrenamente tipice pentru un boxer”. Întotdeauna se caută partea ludică, „pentru ca divertismentul să cuprindă totul, lăsând loc râsetelor”. Vocaţia sa de pianist există în continuare, în stare latentă. „Încă mai cânt, în particular, dar prefer să rămân cu boxul. Muzica este pentru relaxare, iar boxul este pentru a te stimula”, conchide Alexandru. În calea lui, s-a intersectat, de asemenea, cu industria cinematografică şi a jucat în trei filme – „Matar al Ángel”, „Trileros’ y ‚Plauto” – fără a avea însă o continuitate ulterioară în lumea de celuloid. „Niciodată nu poţi şti dacă într-o bună zi nu voi mai interpreta vreun rol”, crede el. Acum se gândeşte doar la acest nou proiect, acela de a proteja sănătatea învățăceilor săi. Sursa: elconfidencial.com Traducere: Mario Apostol Editare: Camelia Jula
Hoinar prin România IUNIE 2017 19 Prin fânețele cu narcise, spre Cetatea Mălăieşti An de an, din a doua jumătate a lunii mai şi până la începutul lunii iunie, înfloresc narcisele sălbatice din fâneţele situate în comuna Sălaşu de Sus din judeţul Hunedoara. An de an, sute de vizitatori vin să îşi bucure ochii cu priveliştea florilor gingaşe ce împânzesc verdeaţa. Deşi avertismentele politicoase de pe tăbliţe roagă vizitatorii să nu rupă florile (cu atât mai mult cu cât aria este protejată), nu toată lumea respectă rugămintea, din păcate. Astfel, de la an Fâneţele cu narcise sălbatice la an, narcisele au mai scăzut în număr. Dar tot frumoase au rămas. Dacă vă aflați în România în luna mai, o vizită în Sălaşu de Sus, ca să vedeţi narcisele, este o plimbare reconfortantă. În plus, puteţi participa la nedeia anuală a comunei, care are loc, de regulă, în weekendul apropiat datei de 21 mai (sărbătoarea sfinţilor Constantin şi Elena). În centrul localităţii se adună tarabe cu diverse produse, de la tradiţionalii virşli mâncaţi cu pâine şi muştar, alături de o bere rece, la suveniruri de tot felul sau turtă dulce; e muzică, e voie-bună, iar dacă ajungi pe la prânz cu greu mai găseşti loc de parcat maşina. De îndată ce te îndepărtezi de centru, însă, lăsând în urmă zgomotul specific unui astfel de eveniment, mai auzi doar apa care coboară pe lângă drum şi foşnetul salcâmilor înfloriţi de pe malul ei. Spre fâneţe se poate merge cu maşina, dar dacă alegeţi mersul pe jos veţi avea ocazia să descoperiţi şi Biserica I obagilor (tot în localitatea Sălaşu de Sus), Biserica din Uliţa Mare (cu hramul Sf. Anastasie şi Chiril) sau Biserica Nemeşilor, toate zător (bocanci de munte, echipament specific şi provizii în rucsac) puteţi ajunge destul de uşor, de la Cârnic, la cabana Pietrele din Munţii Retezat. Însă dacă doriţi doar o plimbare scurtă şi lejeră, atunci vă opriţi la indicatorul care vă arată că aţi ajuns la fâneţele cu narcise şi la tărâmul fluturilor. Fâneţele se află pe raza localităţii Nucşoara, ce face parte din comuna Sălaşu de Sus şi se întind pe o suprafaţă de aproximativ 20 de hectare. Zona este arie naturală pro- aflate în aceeaşi localitate, ba chiar şi o cetate feudală. Până la narcise drumul nu e lung şi pe tot parcursul lui vă însoţesc salcâmii, socul, precum şi priveliştea munţilor din zare. Dacă aţi ţine drumul tot înainte cu maşina, aţi ajunge, la un moment dat, la zona de agrement Cârnic, unul dintre principalele puncte de urcare în Munţii Retezat. Indicatoarele de orientare nu lipsesc, astfel că şi dacă nu cunoaşteţi zona vă puteţi descurca uşor. În ultimă instanţă, întrebaţi un localnic, vă va îndruma cu siguranţă. Dacă luaţi drumul spre munte, puteţi vizita Cascada Lolaia, iar dacă sunteţi echipat corespuntejată de interes naţional, ce corespunde categoriei a IV-a a IUCN (rezervaţie naturală de tip botanic) şi este inclusă în Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului. De altfel, de câţiva ani încoace, voluntarii care activează în cadrul Geoparcului îi întâmpină pe vizitatorii fâneţelor cu rugămintea de a nu rupe florile şi le oferă, la plecare, dacă au respectat îndemnul, narcise lucrate manual (chiar de către ei) din pastă polimerică (fimo). Unii dintre vizitatori înţeleg necesitatea protejării naturii, astfel că se bucură de plimbare, fac fotografii, inspiră aer curat, se umplu de mirosul aromat al salcâmului sau culeg flori de Vedere din Cetatea Mălăieşti soc pentru socată, dar nu rup narcisele. Nu toată lumea, din păcate, realizează că intervenţiile brutale ale omului asupra naturii au consecinţe, astfel că nu puţini sunt cei care pleacă de pe fâneţe cu buchete de narcise sălbatice în mâini. Localnicii susţin că narcisele ar fi fost aduse în zonă la începutul secolului trecut (pe la 1900) de către un olandez. Locul unde cresc acum a fost păşune comunală, pe vremuri, dar acum animalele nu mai păşunează acolo. Zona a devenit arie protejată şi a început să atragă turişti, mai ales de când vizitarea narciselor înflorite a luat forma unui festival local, promovat de către site-uri de turism şi de către administraţia locală. Fâneţele găzduiesc şi alte flori colorate, astfel că peisajul nu poate decât să vă încânte. Iar dacă privind în zare veţi zări un turn de veghe, merită să prelungiţi plimbarea până la el: este Cetatea Mălăieşti, situată în satul Mălăieşti, tot pe raza comunei Sălaşu de Sus. Această cetate medievală a fost recent reabilitată, cu fonduri europene şi a devenit un punct de atracţie al zonei. Înainte de a fi refăcută, mai rămăseseră câteva ziduri frânte din vechea construcţie. Micuţa fortăreaţă medievală a fost ridicată la sfârşitul secolului al XIV-lea de către familia cneazului Sărăcin, la ieşirea din satul Mălăieşti, ca punct de veghe, dar şi de apărare împotriva unor atacuri mai uşoare. Iniţial, cetatea a avut un singur turn principal, apoi s-a ridicat un brâu de ziduri înalte de şase metri în jurul ei şi au mai fost înălţate patru turnuri ce înconjurau donjonul. De-a lungul timpului, acestea s-au distrus, astfel că în picioare a rămas, până în ziua de azi, numai turnul donjon. Pentru a stârni imaginaţia vizitatorilor, în cetate au fost aduse diverse replici de obiecte medievale, iar ghidul cetăţii ştie să spună la ce ar fi fost folosit fiecare obiect. Din turn, doritorii pot scruta împrejurimile prin telescop. Mai nou, unii tineri proaspăt căsătoriţi aleg să îşi facă fotografii de nuntă în decorul oferit de cetate. Vara aici are loc un spectacol de muzică folk, ca eveniment în cadrul Festivalului Dinozaurilor (în a doua jumătate a lunii iulie). Toate evenimentele sunt din timp anunţate pe contul de Facebook al obiectivului Cetatea Mălăieşti turistic - Cetatea Medievala Malaiesti / InfoTurism Salasu de Sus. Încă din 2014, de când s-au finalizat lucrările de restaurare a cetăţii, au existat controverse în jurul acestui demers: specialistul în epocă medievală Vladimir Agrigoroaiei a criticat faptul că la restaurarea cetăţii s-au folosit materiale care nu au legătură cu cele din situl istoric şi că s-au reconstruit detalii arhitecturale despre care nu e sigur că au fost chiar aşa; de asemenea, multe voci nu au apreciat faptul că turnul a fost dotat cu o antenă, cu geamuri termopan, instalaţii electrice, iar zidul de apărare a fost tencuit şi, în plus, cetatea are acum alei de marmură şi o scenă de spectacole. Cu toate acestea, cei mai mulţi turişi trec peste aceste aspecte şi se bucură de privelişte, de muzică (dacă ajung să prindă un festival), de poveştile cu cnezi şi domniţe de odinioară. Iar, dacă prind narcisele înflorite în fâneţele situate nu cu mult mai jos de cetate, pleacă acasă cu amintirea unui câmp imens, verde, presărat cu delicatele flori alb-galbene care ne fac primăverile mai frumoase. Autor şi fotografii: Camelia Jula
Page 1 and 2: occidentul romanesc www.occidentul-
Page 3 and 4: Kasandra Kalmann-Năsăudean Chief
Page 6 and 7: 06 IUNIE 2017 Întâlnirea ministru
Page 8 and 9: 08 IUNIE 2017 Ziua Internațională
Page 10 and 11: 10 Puşa Roth Senior Editor OR Bucu
Page 12 and 13: 12 IUNIE 2017 Costa Blanca a Spanie
Page 14 and 15: IUNIE 14 2017 Opinii Nevoia de dial
Page 16 and 17: 16 IUNIE 2017 De credeați că numa
Page 20 and 21: 20 IUNIE 2017 Español Visitar Ruma
Page 22 and 23: 22 IUNIE 2017 Corina Simionescu Hud

Occidentul romanesc-76

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?