Occidentul romanesc-76

Limba română nu a fost invitată la
Gala „10 ani de Limbă, Cultură şi
Civilizaţie românească în Spania”
,,Limba noastră-i o comoară
/ În adâncuri înfundată
/ Un şirag de piatră rară
/ Pe moşie revărsată”, scrie
Alexei Mateevici în poezia
,,Limba noastră” prin intermediul
căreia poetul exprimă
sentimente de adâncă dragoste
şi preţuire pentru limba
română, creaţie a poporului
nostru de-a lungul existenţei
sale istorice. Căci „limba
română este viaţa noastră,
este sufletul nostru cu oglinzi
fermecate în lumina cărora
se vede - aşa cum s-a născut
şi a crescut de-a lungul veacurilor
- chipul cel mândru
al ţării, al poporului. Istoria,
natura, folclorul, neamul, religia,
pământul, literatura sunt
coordonatele naţionale care
se unesc prin limbă, simbol
unic şi esenţial. Prin limbă
ne-am păstrat fiinţa neamului,
existenţa noastră ca naţionalitate,
ducând în acest scop o
luptă dârză, cu mari jertfe, de
aceea în poezia sa sentimentul
istoriei este umbrit de melancolie.”
Textul acesta nu este
numai o definiţie a limbii, ci şi
o definire a sentimentului de
dragoste faţă de limba noastră
atât de armonioasă.
Pentru noi, imigranţii români,
limba română e comoara
pe care o păstrăm în sufletul
nostru, rămâne graiul adânc
înrădăcinat în fiinţa noastră
şi, oriunde am fi, timpul sau
intemperiile vieţii nu o pot
smulge. Pentru că limba română
ne defineşte şi ne conturează
existenţa şi, în final, ea
rămâne graiul cel dulce în care
ne exprimăm cel mai bine trăirile.
Plecaţi care-cum pe meleaguri
străine, ne tresaltă sufletul
când auzim grăindu-se
în limba noastră. Mergem la
vânzătoarea de la magazin să
cumpărăm sau să achităm la
ea sau la farmacista care e româncă.
Ne mândrim când un
confrate de-al nostru reuşeşte
în diferite competiţii sau afaceri
şi nu ezităm să spunem:
„E român!”
Cel mai mult ne bucurăm
la sărbători care ne permit să
vorbim, să cântăm, să mâncăm
şi să ne veselim româneşte,
pentru că ducem cu
noi puncte de reper cum ar fi
Ziua Naţională a României
sau Ziua Românilor de
Pretutindeni. Şi dacă între cele
două mari evenimente mai
apare câte unul în care limba
română are statutul de regină,
participăm cu drag pentru că
avem încă o dată ocazia să fim
împreună noi, românii, să ne
simţim mai aproape de ţara
noastră, de cântecul şi graiul
nostru.
La un asemenea eveniment
publicaţia Occidentul
Românesc a fost invitată, şi
pentru că urma să se desfăşoare
în Madrid, am fost desemnată
din partea redacției
să particip. Este vorba despre
Gala „10 ani de curs de
Limbă, Cultură şi Civilizaţie
Românească în Spania”,
care a constat într-un concert
omagial, urmat de un
cocktail, eveniment organizat
de Ambasada României în regatul
Spaniei în colaborare cu
Institutul Cultural Român.
Cursul de limbă, cultură şi
civilizaţie românească este un
proiect internaţional dezvoltat
în cadrul unui parteneriat
între Ministerul Educaţiei din
România şi alte state membre
UE. Obiectivul principal
constă în promovarea limbii
române prin predarea cursului
opţional de limbă, cultură şi
civilizaţie românească elevilor
înscrişi în unităţi de învăţământ
din aceste state, printre
care se numără şi Spania. Părinţii
români sunt bucuroşi de
Eveniment IUNIE
2017 07
implementarea acestui proiect
şi de posibilitatea de a-şi lăsa
copiii să participe la acest curs
pentru că aşa se asigură ca
limba română va fi întipărită
în mintea fiilor şi fiicelor lor
născuţi sau crescuţi pe meleagurile
lui Cervantes, iar la
serbări îi îmbracă în costume
naţionale cu accesorii în cele
trei culori ale steagului nostru,
ca să nu uite obiceiurile şi tradiţiile
poporului român.
În seara de 2 iunie am participat
cu mult entuziasm la
evenimentul respectiv şi, ştiind
că va fi un concert de muzică
clasică, m-am gândit că
poate voi revedea vreun artist
român, stabilit pe meleaguri
spaniole, pe care-l cunosc şi
cu care pot discuta despre ce
înseamnă să cânţi româneşte
la un asemenea eveniment.
Am primit programul şi, spre
surprinderea mea, am văzut
că totul era scris în limba
spaniolă. Mi-am zis că poate
sunt invitaţi spanioli şi organizatorii
au considerat că
este mai bine pentru aceştia
să citească desfăşurarea programului
în limba lor. Am
aflat imediat că într-adevăr
în sală erau câţiva spanioli,
unii chiar pe rândul din faţa
mea, dar, cu toate acestea,
explicaţia pe care mi-am dato
nu m-a mulţumit, având în
vedere natura evenimentului.
Deschiderea şi prezentarea
acestuia au fost făcute integral
în limba spaniolă. Primul
vorbitor a cuvântat în
spaniolă, întreg textul vorbit
fiind afişat în scris, tot în spaniolă,
pe un panou de proiectare
aflat în faţa sălii, vizibil
tuturor. Ministrul Educaţiei,
Pavel Năstase, aflat în vizită
în Spania şi prezent la
eveniment, a vorbit în limba
română (dintr-un motiv uşor
de înţeles), cu textul tradus
în spaniolă şi proiectat pe panou.
Celelalte două personalităţi
şi-au transmis mesajul
în spaniolă, cu textul scris
afişat tot în limba menţionată
mai sus, iar încheierea primei
părţi a evenimentului a
fost făcută la fel, apelând la
graiul spaniol vorbit şi scris,
lăsându-mă consternată!
În partea a doua a programului
a avut loc concertul
susţinut de Cuarteto
Mare Nostrum de la
Camerata de Alicante. Toţi
spanioli! Piesele alese pentru
interpretare aparţin lui
Antonin Dvorak - Cuarteto
No 12 en Fa Mayor Op. 96,
Joaquin Turina - La oracion
del torero ( Rugăciunea
unui toreador) şi, în final,
C ristian Porumbescu -
Balada. Da, Cristian şi nu
Ciprian Porumbescu! Era
numele corect, Ciprian,
prea greu de înţeles sau de
pronunţat pentru invitaţii
spanioli? Chiar şi aşa,
schimbarea numelui unui
cunoscut artist român nu
are justificare. În timpul şi
după terminarea evenimentului,
s-au folosit cuvinte ca
„emoţie şi dor românesc,
tradiţie, trăire românească”,
ceea ce e trist, având
în vedere faptul că la Gala
„10 Ani de Limbă, Cultură
şi Civilizaţie românească”,
limba şi cultura românească
au fost aproape absente.
Un singur discurs în limba
natală şi o singură piesă
muzicală românească, dar
nu interpretată de un artist
român.
Am respect faţă de instituţiile
care au organizat
evenimentul, bine pregătit,
de altfel. Locul în care s-a
desfăşurat arată că organizatorii
au construit relaţii bune
cu autorităţile spaniole, că
ştiu să le menţină astfel încât
uşa să le fie mereu deschisă,
iar faptul că artiştii invitaţi
să cânte au răspuns pozitiv
(şi prestaţia lor a fost la înălţime)
este o dovadă în plus
că Ambasada României în
regatul Spaniei şi Institutul
Cultural Român sunt privite
cu consideraţie şi respect de
cei cu care colaborează. Însă
când obiectivul cursului de
limbă, cultură şi civilizaţie
românească constă în promovarea
limbii, culturii şi civilizaţiei
româneşti în rândul
copiilor şi tinerilor aflaţi pe
meleaguri străine, când acestei
sărbători i s-a dedicat un
concert omagial, dar a lipsit
tocmai esenţa – adică limba
română, cultura românească
- nu consider că mai vorbim
de un omagiu adus, ci mai
degrabă de un afront.
Autor: Laura Bălăşoiu
Redactor OR
***