Phoenix nr 61

20
Rubrica magistratului
stabilit, pentru creanţele intra-grup, ordinea de preferinţă
specială prevăzută de art. 161 pct. 10 lit. a).
Concret 1 , să luăm în considerare situaţia în care A şi
B sunt membre ale aceluiaşi grup de societăţi AB şi se
deschide procedura insolvenţei faţă de ambele membre
ale grupului de societăţi. B şi M sunt creditorii
debitoarei A, respectiv A şi X sunt creditorii debitoarei
B. În tabelul definitiv al creanţelor, împotriva creditoarei
A sunt înscrişi: M, cu o creanţă în cuantum de 100 lei cu
ordinea de prioritate prevăzută de art. 161 pct. 8 din
Legea nr. 85/2014, respectiv B, cu o creanţă în cuantum
de 200 lei cu ordinea de prioritate prevăzută de art. 161
pct. 10 lit. a) din Legea nr. 85/2014. Corelativ, în tabelul
definitiv al creanţelor împotriva creditoarei B sunt
înscrişi: X, cu o creanţă în cuantum de 100 lei cu ordinea
de prioritate prevăzută de art. 161 pct. 8 din Legea
nr. 85/2014, respectiv A, cu o creanţă în cuantum de 100
lei cu ordinea de prioritate prevăzută de art. 161 pct. 10
lit. a) din Legea nr. 85/2014.
Dacă nici A, nici B nu au active din valorificarea
cărora să se efectueze plăţi către proprii creditori, constatarea
compensării între datoriile reciproce şi interdependente
ale membrilor grupului AB până la concurenţa
celei mai mici dintre ele – situaţie în care A pierde
calitatea de creditor al lui B şi B rămâne cu o creanţă în
cuantum de 100 lei împotriva averii lui A – nu are nicio
consecinţă practică.
În situaţia în care însă B are active de valorificat în
cuantum de 200 lei şi se aplică compensarea prevăzută
de art. 90 din Legea nr. 85/2014, X se va îndestula cu
100 lei, iar B va rămâne cu diferenţa de 100 lei,
deoarece, în urma compensării speciale, A nu mai are
calitatea de creditor al lui B. M şi B nu vor primi nicio
sumă de bani în cadrul procedurii insolvenţei lui A.
Dacă nu s-ar aplica art. 90 din Legea nr. 85/2014, în
cadrul procedurii insolvenţei lui B, X se va îndestula cu
100 lei, A se va îndestula cu 100 lei, iar în cadrul
procedurii insolvenţei lui A, M se va îndestula cu suma
de 100 lei recuperată de A din procedura insolvenţei lui
B, respectiv A nu va primi nicio sumă de bani. A şi B nu
ajung să se îndestuleze înaintea creditorilor din afara
grupului AB.
Apreciem că aceasta a fost intenţia legiuitorului când
a instituit prin art. 201 din Legea nr. 85/2014 derogarea
de la ordinea de preferinţă prevăzută de art. 161,
coborând rangul creanţelor intra-grup cât mai jos
posibil. Dat fiind controlul comun asupra societăţilor din
cadrul unui grup, acestea ar trebui să fie tratate, din
perspectiva legii insolvenţei, ca o întreprindere unică,
separată legal în mai multe societăţi debitoare doar
printr-o ficţiune a legii. Această separare printr-o ficţiune
a legii nu ar trebui să poată fi speculată în dauna
creditorilor. Din perspectiva creditorilor externi grupului,
îndestularea prioritară a membrilor grupului în dauna lor
apare cel puţin imorală.
Desigur, de lege lata, o astfel de interpretare este
dificil de susţinut. Aşa cum am arătat mai sus, art. 201
din Legea nr. 85/2014 nu poate fi privit ca normă
specială în raport cu art. 90 din Legea nr. 85/2014,
deoarece ariile lor de reglementare nu au vreo tangenţă.
În opinia noastră, în contextul legislativ actual, singura
opţiune pentru evitarea compensării creanţelor reciproce
certe, lichide şi exigibile între membrii aceluiaşi grup de
societăţi este o interpretare teleologică a prevederilor
art. 90 din Legea nr. 85/2014, pornind de la finalitatea
art. 90 din Legea nr. 85/2014 în contextul unei insolvenţe
cu debitor unic. Această finalitate ar fi deturnată printr-o
aplicare mecanică în contextul grupului a dispoziţiilor
art. 90 din Legea nr. 85/2014, fiind necesară o diferenţiere
între creditorii intra-grup şi cei externi grupului,
diferenţiere dificil de argumentat în contra principiului
ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.
Având însă în vedere fundamentul precar al acestei
interpretări teleologice, apreciem că soluţia cea mai
adecvată rămâne intervenţia legislativă în sensul
inaplicabilităţii prevederilor art. 90 în cazul creanţelor
membrilor grupului împotriva altui membru al grupului.
Note
1
Exemplul este simplificat la maximum, fiind omise
costurile procedurii (cheltuieli de procedură, onorarii etc.).
1
Exemplul este simplificat la maximum, fiind omise costurile
procedurii (cheltuieli de procedură, onorarii etc.).
Phoenix, iulie-septembrie 2017