Views
1 week ago

GLASUL TEIULUI_Layout 1

ȘCOALA - ETERNA

ȘCOALA - ETERNA NECESITATE ȘCOALA NOASTRĂ Activitatea instructiv - educativă în satul Lipovăț se desfășoară pe trei nivele de învățământ, în 5 corpuri de clădire. Sălile de clasă de la gimnaziu sunt amenajate după specificul disciplinelor , fără a avea pretenția că sunt laboratoare sau cabinete. Începând cu anul 2005, elevii noștri beneficiază de o rețea de calculatoare AeL. Elevii școlii noastre au acces la Biblioteca școlii ce funcționează în fosta CASĂ A ÎNVĂȚĂTORULUI. Atât grădinițele cât și școlile beneficiază de cadre didactice de un înalt profesionalism. Dar adevărata împlinire sunt ELEVII care au purtat cu cinste emblema școlii. Începând cu 1 Decembrie 2003, s-a atribuit Școlii cu clasele I- VIII Lipovăț denumirea ȘCOALA CU CLASELE I- VIII ,,ȘTEFAN CIOBOTĂRAȘU’’LIPOVĂȚ’’, în memoria marelui actor care a făcut clasele primare aici. Director, Prof.GHERONTE DANIEL Evoluţia învăţământului la Lipovăţ Satul Lipovăţ este aşezat în partea de nord vest a colinelor Tutovei . Prima atestare documentară a locuirii în această zonă datează din timpul voievodului Bogdan al-II-lea. Menţionări clare despre satul Lipovăţ apăreau în vremea domniei lui Vasile Lupu .Cam din aceeaşi perioadă datează şi biserica de lemn din sat , deşi tradiţia orală îi atribuie o vechime mult mai mare . Populaţia satului era alcătuită din ţărani clăcaşi pe moşiile mănăstirilor din zonă . Pentru lucrul pe moşiile mănăstireşti au fost colonizate elemente de populaţie slavă fapt ce explică traducerea numelui localităţii din Valea Teiului în Lipovăţ . În secolul al XIX-lea odată cu declanşarea procesului de modernizare a ţării s-a construit o biserică din cărămidă în anul 1864. Tot din acelaşi an învăţământul primar devenea gratuit şi obligatoriu prin legea ,,instrucţiunii publice ’’. În baza acestei legi a funcţionat la Lipovăţ o şcoală cu un învăţător zonal, lipsea localul de şcoală iar inventarul era insuficient pentru a putea fi şcolarizaţi toţi copiii de vârstă școlară . Începând din 1890 există mai multe informaţii despre activitatea didactică. Din anul 1892 a funcţionat ca învăţător Ioan Miclescu care pregătea 48 de elevi .Şcoala nu avea încă un local propriu dar documentele şcolare lasă să se observe străduinţele învățătorului şi a revizorului Erbiceanu. Marea majoritate a elevilor erau de confesiune ortodoxă dar erau consemnaţi şi elevi de confesiune mozaică. În această perioadă s-au remarcat eforturile pentru îmbunătăţirea frecvenţei din partea primarului Lefter. . Din anul 1895 a funcţionat ca învăţător diriginte (director) la Şcoala Lipovăţ Mihai Căpiţă, iar Ioan Miclescu era transferat la Gugeşti. În anul 1898 era dat în folosinţă un local de şcoală din cărămidă cu patru săli de clasă, o cancelarie şi o cameră pentru diriginte ca locuinţă. De la acest moment activitatea şcolii avea să cunoască o creştere continuă . În anii care au urmat şcoala a beneficiat de activitatea unor învăţători riguroşi şi harnici : Gh. Kogălniceanu ,presedintele cercului cultural ,,Peneş Curcanul’’,Constantin Pâslă , Octavia Soreanu ,Ioan Matei ,Elena Matei. Locul pe care s-a construit localul şcolii(1 ha. şi 50 ari)era cel al fostului conac al moşiei Lipovăţ, dat şcolii prin lege în 1896 şi tot atunci şcoala mai primea un lot de 8 ha.în câmp . PROF. SPRÂNCENATU VASILE ( continuare în numărul viitor) 18

GÂNDURI DE ÎNVĂȚĂTOR ÎNVĂȚĂTORUL – este „izvorul viu”al unei vieți cu multe cărări întortocheate , care are misiunea de a - i îndruma pe bobocei spre ținta succesului. DASCĂLUL – vine din spița celor trimiși în lume să răspândească prin har adevărul , iar menirea lui este înaltă, împlinind destine. El există și dăinuie prin elevii săi , pe care îi ajută să învețe scrisul , cititul socotitul , să gândească și să creeze. Pentru toate acestea el trebuie să fie mereu aproape să proiecteze,să conducă ,să organizeze, să evalueze, să creeze modele. Știe cel mai bine să dezvolte și să stimuleze o motivație a învățării prin modul în care își desfășoară activitățile. Modelându - și potențialul creator cu fiecare generație de elevi, învățătorul cu măestria sa, îi oferă școlarului satisfacția cunoașterii, bucuria descoperiri, încrederea în capacitățile sale intelectuale, speranța că va fi capabil să se integreze cu succes în Uniunea Europeană. Ca un părinte, învățătorul laudă și ceartă cu gând bun, învață fără osteneală ființele gingașe, curioase. Mereu are grijă să folosească aceeași limbă cu elevul, căutând acele cuvinte care au ecou în mintea și sufletul copilului. Povara cărții nu mai este atât de grea, tainele cunoașterii nu mai sunt mistere, pentru că pașii învățăceilor la slove sunt călăuziți de el : DASCĂLUL, APOSTOLUL, ÎN- VĂȚĂTORUL. Toate aceste gânduri cum se pot realiza oare ?Cu simțul datoriei, cu pricepere, cu dăruire, cu toleranță, cu delicatețe. La toate acestea se adaugă demersuri didactice active, stimulative; tehnici de instruire adecvate, variate moduri de organizare a lecțiilor, mijloace de învățământ potrivite și evaluări reale. Aceste gânduri nu sunt numai ale mele, ci ale tuturor ÎN- VĂȚĂTORILOR care prin vremuri mai senine sau mai furtunoase, nu așteaptă laude sau vorbe mari, ci merg mereu înainte, având ca răsplată bucuria din ochii elevilor. ÎNVĂȚĂTOARE, DELCEA RODICA ÎNCOTRO? Ne-am obişnuit cu toţii, poate uneori într-un mod prea nedrept, să privim cu reticenţă capacitatea de a se ridica la un nivel superior a celor ce ne privesc cu admiraţie ori de câte ori ne aflăm în faţa lor încercând să deschidem lumi noi. Elevii noştri sunt priviţi de cele mai multe ori ca fiind superficiali, prea puţin interesaţi de lucrurile pe care noi obişnuim să le considerăm esenţiale. Oare judecăm, însă, lucrurile printr-o prismă corectă sau în judecata noastră întervin premise puţin alterate? Lumea nu mai este cea pe care o ştiam cu toţii. Ba chiar schimbările pot fi percepute de la o zi la alta fără ca să depunem prea mult efort, ele fiind mai mult decât evidente. Într-o astfel de lume în care valorile par a fi inversate iremediabil, care ar fi rolul nostru, al dascălilor? Trebuie să stăm deoparte sau trebuie să intervenim ? Din comoditate, din dezgust, mulţi dintre noi preferă să lase timpul să curgă, să accepte mut înfrângerea, pentru că este vorba de o înfrângere. Putem pleca şi noi capul sau putem să-l întoarcem, simulând astfel ignoranţa. Sau putem reacţiona în felul cel mai la îndemână: putem să schimbăm viitorul prin cei pe care îi formăm. Sună idealist, nu este aşa? Dar zi de zi mă conving că nu este imposibil. Ne-am obişnuit să ne punem piedici între noi doar pentru a putea demonstra că de fapt noi avem dreptate, că nu mai există alte soluţii, că de fapt alţii sunt vinovaţi şi că atât noi cât şi elevii suntem victime colaterale ale unui război dus de alţii. Oare aşa o fi? Să gândim bine rolul şi rostul nostru, al fiecăruia în această meserie, să ne măsurăm forţele şi să nu ne mai plângem de milă, ci să acţionăm aşa cum merităm noi şi elevii noştri: cu responsabilitate, cu curaj, dar şi cu sensibilitate, cu inima deschisă. prof. Monica Niţoi 19

pompierii vasluieni - Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă ...
Nr. 1 (10) anul IV / ianuarie-martie 2006 - ROMDIDAC
Anul 63 \ \ \ \ Nr. 1—8 Sibiiu, Ianuarie—August 1932.
Ana Virlan - Din drag cu dor... - Tradiţia Ortodoxă - In Memoriam
Document PDF - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova
Doxologia - Revista parohiala Nr. 4 - "SFÂNTUL NICOLAE" din ...
Revista TEATRUL Nr.1.anul.I.aprilie.1956 (1)
conferinţa proceedings - Măgura Past and Present
pag1.18.10_Layout 1 - Ziua de Vest
Altculture Magazine 1/2017 (Eugen Matzota)
Nr. 3 (32) anul IX / iulie-septembrie 2011 - ROMDIDAC
2008, septembrie (PDF - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"
Anul II, Nr. 7(9), Iunie 2012 - Revista de Cultura Universala Regatul ...