Views
6 months ago

GLASUL TEIULUI_Layout 1

J U R N A L ... P E N T

J U R N A L ... P E N T R U N E P O Ț I Noi, tinerii, n-am știut ce este războiul și nu vom ști. Doar străbunii și bunicii noștri ne - ar putea spune ceva despre războiul de independență, primul război sau al doilea război. Mă mândresc că sunt nepoata unuia dintre veteranii de război - ANTON ION. Bunicul m - a iubit atât de mult - eram fata moșului - încât toate vacanțele școlare le petreceam la Lipovăț . Eram prea mică să înțeleg ceva atunci când îmi povestea cum a fost în război. Avea o plăcere deosebită să spună toate amănuntele, gesticula, ochii cei albaștri căpătau o lumină aparte, parcă – i văd și acum. Cât de mult aș vrea acum să trăiască și să - mi povestească pe –ndelete , în seri de iarnă geroasă, la căldura jarului din sobă, cum a fost în Basarabia…… Mi – au rămas ca o comoară cele 27 de pagini scrise foarte mărunt chiar de mâna bunicului meu. Avea să se nască într - un 31 mai 1921 și la doar 18 ani a rămas fără tată. În anul 1939 a intrat în premilitar, an în care au început concentrările. Atunci au plecat toți tinerii din sat. În anul 1942, an cu o iarnă foarte grea, la 20 februarie bunicul meu a fost luat militar, încorporat la UM 25 Infanterie din Vaslui, Compania a IV - a mitraliere, batalionul I. La 14 iunie 1942 avea să fie făcut fruntaș. „ Eram un bun cunoscător teoretic și practic al armamentului din dotare și de aceea comandantul de pluton sublocotenentul Flondor îmi dădea drumul acasă în toată sâmbăta ! ” „Pe data de 9 iulie, într - o vineri, am fost chemați de urgență pe la orele 10.00. Imediat ne-a echipat cu haine mai bune și pe la orele 12.00 am luat masa și am primit hrana rece pe 5 zile. Am mers pe stadion. Acolo s - a mai făcut o revizuire. Pe la orele 3.00 după - amiază am plecat la gară. Ne - am urcat în vagoane de marfă câte 50 persoane în vagon. Pe la ora 6.00 seara am plecat din gară înspre Iași. Am mers toată noaptea. Ziua și noaptea de sâmbătă, 10 iulie am mers prin Basarabia. Duminică, 11 iulie, când răsărea soarele, am trecut Nistrul pe un pod de lemn. La ora 6.00 am fost în Tiraspol și am stat două ore până la ora 8.00. Vremea era ploioasă. Trenul a plecat din Tiraspol și pe la ora 12.00 am ajuns la Odessa, ne –am dat jos din vagoane, ne - am încolonat în coloană de marș cu direcția Crucea Roșie. Acolo am stat la masă, am fost repartizați la dormitoare, ne – am culcat și am dormit. Pe la orele 4.00 a venit sublocotenentul și ne - a întrebat care vrea să meargă în oraș, ca să dea bilete de voie. Eu cu Costică Florea și cu Neculai Ichim am luat bilete de voie și am ieșit în oraș ( Odesa ). Seara ne - am prezentat la timp, am luat masa, am mers la dormitor și ne – am culcat . ” ( continuare în numărul viitor ) Cu aleasă prețuire, pentru bunicul meu, veteran de război, MONUMENTUL EROILOR - LIPOVĂȚ ,,PRESĂRAȚI PE- A LOR MORMINTE...’’ MONUMENTUL EROILOR - BISERICA LIPOVĂȚ Învățătoare , Rusu Oana - Cătălina 4

F I L E D E I S T O R I E DOR DE CIOBOTĂRAŞU LOCALĂ SCRISOARE UITATĂ Dragă Ciobotăraşule , îţi scriu abia acum Şi-ţi mulţumim c-ai poposit la noi , În drumul tău spre infinit. Ţi-ai murdărit tălpile de noroi, Odihnindu-ţi trupul pe fânul cosit. Ne iartă că te dăm uitării uneori, Dar grea e ziua cea de mâine, Când grijile te-nghesuie-n strâmtori. Din umbra teilor străbuni Noi îţi trimitem bună veste: TE VOM CINSTI ÎN VECI ,MAESTRE ! (DORIN PÎNZARIU) D O R D E C I O B O T Ă R A Ș U Au trecut 97 de ani de când în satul Lipovăţ , scăldat în balsamul florilor de tei, a văzut lumina speranţei Ştefan Ciobotăraş. Parcă-l vedem desculţ prin colbul drumului , cu un băţ în mână mânând vitele la păşune sau cocoţat prin vreun copac din codrii seculari ai satului, scrutând zările destinului. Pe-atunci erau vremuri grele. Foamea strângea ca nişte raci stomacurile oamenilor şi-i făcea să se încaiere. Muzele tăceau, pentru că mai marii lumii îşi pregăteau armele de război. Doar ţâncul de Ştefan privea nedumerit la cumplita ecuaţie a războiului, pe care , oricât încercai s-o rezolvi, necunoscutele nu se demascau nicidecum. Îi erau dragi lui Fane dealurile împădurite, câmpiile cu fâneţe şi ştioalnele de bălăcit, dar el vroia mai mult. Ştia că lumea asta nu-i cât ţine Făgădăul. Undeva , de departe, îl chemau muzele. Şi a plecat să le caute, luând cu el un geamantan, amintirile petrecute la Lipovăţ şi o sumedenie de visuri ascunse în ungherele sufletului generos . Anii au trecut iar ţâncul Fane a devenit maestrul Ştefan Ciobotăraşu, artistul poporului… Cortina destinului a căzut în 1970 peste spectacolele marelui actor, peste viaţa lui, lăsând în urmă ecourile aplauzelor şi urmele paşilor pierduţi prin iarba înrourată a verilor petrecute la Lipovăţ. De câţiva ani , prin grija Primăriei , bustul lui Ştefan Ciobotăraşu străjuieşte satul din faţa Centrului Cultural ce-i poartă numele. Trec zilnic prin faţa statuii şi-i simt răceala. Mă simt vinovat în faţa spiritului lui Ciobotăraşu, vinovat că nu pot să-l însufleţesc. Dar , de fiecare dată când simt fiorii metalici, îi promit maestrului că-n curând va fi mai frumos pentru el. În curând copiii vor şti mai multe despre el şi nu se vor mai limita doar la a se fugări prin jurul statuii. Poate că într-o bună zi ei vor trece sfioşi pe alee şi-şi vor dori din suflet ca parcul să fie plin de statui, care mai de care mai măreţe: un doctor, un avocat, un inginer, un cosmonaut, un profesor, aşa ca NENEA FANE să nu mai fie singur ca un SFINX, pentru că actorului îi place publicul, fie el şi ignorant. Ce-ar trebui să facem noi consătenii lui pentru a-i respecta memoria? E de –ajuns să-i pomenim numele şi să fim mândri că destinul ni l-a hărăzit. Folosindu-ne de numele lui CIOBOTĂRAŞU şi de faima lui , am putea să fim mai cunoscuţi, mai generoşi , mai buni… El rămâne pentru noi exemplul cel mai elocvent al fiului de ţăran care şi-a depăşit condiţia spărgând tiparele sociale prin muncă şi forţe proprii. Poate că biografia lui ar trebui predată la cursurile opţionale la şcoala din sat, care –i poartă şi numele, pentru că elevii au cu adevărat ce învăţa din ea. Uneori căutăm modele existenţiale prin romane celebre, prin emisiunile TV și false vedete de ocazie, ignorându-le pe cele de lângă noi. Poate că ar trebui să ne interesăm unde se află mormântul lui, pentru ca , măcar câţiva reprezentanţi ai comunităţii să-l viziteze. Poate că ar trebui să ne interesăm dacă Ciobotăraşu mai are vreun urmaş. Ar fi interesant şi emoţionant, pentru că marile spirite nu mor niciodată. Oricum , după mai bine de trei decenii , e bine că s-au găsit oameni care s-au gândit şi se gândesc la Ştefan Ciobotăraşu, dorind din suflet să –i menţină spiritul veşnic tânăr. E datoria noastră, a tuturor ! ÎNV. PÎNZARIU DORIN 5

Anul 63 \ \ \ \ Nr. 1—8 Sibiiu, Ianuarie—August 1932.
conferinţa proceedings - Măgura Past and Present
REPERE ISTORICE - Banaterra
Cerbicia-8 - Românii Independenți din Serbia
1. Introducere - Societatea Progresul Silvic
studia universitatis babeş – bolyai geographia 1
Biserica: frustrare si împlinire - capitolul 1
Tânăr din 1191 - Sibiu
Rost-nr-14-15 - Omni Press & Design
RAUSOR, RETEZAT, ROMANIA - romimo.ro
Untitled - Facultatea de Teologie "Andrei Saguna" - Universitatea ...
COP 1:IPA COP 1.qxd.qxd - IPA Romania