Traducere 17-34

LIMBAJUL COMUN PENTRU PROCEDURILE DE
PSIHOTERAPIE
1-101
STEFANIA BORGO , ISAAC MARKS ,LUCCIO SIBILIA
CLP
13

CUPRINS
INTRODUCERE ......................................................................................................17
Proceduri psihoterapeutice 1-101
ACCEPTARE . PROMOVARE................................................................................21
CONTROLUL FURIEI .............................................................................................23
RELAXARE APLICATĂ..........................................................................................25
ASERTIVITATEA.FORMARE.................................................................................27
ANTRENAREA ATENȚIEI...................................................................................... 29
DEVENIND CELĂLALT….......................................................................................31
ACTIVARE COMPORTAMENTALĂ......................................................................33
TERAPIA BIOFEEDBACK.......................................................................................35
DIFUZIA COGNITIVĂ…..........................................................................................37
TERAPIA INTERPERSONALĂ PENTRU TRAUMĂ…………………………….39
RESTRUCTURARE COGNITIVĂ…………………………………………………41
ACȚIUNI ANGAJATE ………………………………..............................................43
ABORDAREA COMUNITARĂ DE ÎNTĂRIRE ……….........................................45
TERAPIA CENTRATĂ PE COMPASIUNE..............................................................47
EXPUNERE DĂUNĂTOARE ASISTATĂ DE COMPUTER .................................49
TERAPIE CONSTRUCTIVISTĂ...............................................................................51
TERAPIA COPIILOR COOL.....................................................................................53
COPING CAT TREATMENT....................................................................................55 ?????/
CONTRATRANSFERUL.UTILIZARE….................................................................57
TERAPIA DE CUPLU................................................................................................59
TERAPIA DE REDUCERE A IDEILOR DE PERICOL...........................................61
BALANȚA DECIZIONALĂ.....................................................................................63
TERAPIA DIALECTIC- COMPORTAMENTALĂ .................................................65
SĂGEATA DESCENTRATĂ / SĂGEATA ASCENDENTĂ...................................67
INTERPRETAREA VISELOR...................................................................................69
PUNCTELE DE EMPATIE….....................................................................................71
RĂSPUNSUL STIMULAT EMIS ÎN SESIBILIZARE……......................................73
EXPERIMENT............................................................................................................75
EXPUNEREA INTERCEPTIVA…………………………........................................77
EXPUNERE DIRECTĂ ( IN VIVO-DESENSIBILIZARE DIRECTĂ )..................79
EXPRIMAREA EMPATIEI........................................................................................81
TERAPIA SCRISULUI EXPRESIV….......................................................................83
TERAPIA DURERII CENTRATĂ PE FAMILIE......................................................84
MUNCA ÎN FAMILIE PENTRU SCHIZOFRENIE..................................................86
TERAPIE CU ROL FIX…..........................................................................................89
ASOCIEREA LIBERĂ................................................................................................91
14

IMAGERIE DIRIJATĂ.................................................................................................93
DOLIU GHIDAT...........................................................................................................94
INVERSAREA OBICEIURILOR.................................................................................96
REDUCEREA DAUNELOR.........................................................................................98
TEME PENTRU ACASĂ………................................................................................100
TERAPIA UMORULUI...............................................................................................103
HIPNOZA….................................................................................................................105
TERAPIA DE REPETARE A IMAGINILOR DIN COȘMAR..................................107
RESCRIEREA IMAGINILOR………….. ..................................................................109
TERAPIA RELAȚIILOR IMAGO…….......................................................................111
...........................................................113
INTERNALIZAREA – ALTE INTERVIEVĂRI.........................................................115
TERAPIA BAZATAPE INTERNET............................................................................117
PSIHOTERAPIE INTERPERSONALĂ………….......................................................119
....................121
TERAPIA REVIZUIRII VIETII…………………........................................................123
LEGÂND RELAȚIILE CURENTE,TRECUTE ȘI DE TRANSFER…..…...............125
MENTALIZAREA.PROMOVARE…..........................................................................126
TERAPIA METACOGNITIVĂ………........................................................................128
METAFORA. UTILIZARE...........................................................................................130
METODA NIVELURILOR……...................................................................................132
SET DE PREGATIRE A ABILITĂȚILOR DE COPING.............................................134
MINDFULNESS……………….....................................................................................136
MODELAREA…............................................................................................................138
TERAPIA MORITA………............................................................................................139
TERAPIE DE ÎMBUNĂTĂȚIRE MOTIVAȚIONALĂ….............................................141
INTERVIUL MOTIVAȚIONAL………….....................................................................143
EXPUNEREA NARATIVĂ……....................................................................................145
NIDOTERAPIA…….......................................................................................................147
PARADOX……..............................................................................................................148
TERAPIA PLACEBO……..............................................................................................149
TERAPIE DE REZOLVARE A PROBLEMELOR........................................................151
CONTRACONDIȚIONAREA EXPUNERII PRELUNGITE.........................................153
TERAPIA DURERII PRELUNGITE…...........................................................................155
PROMOVAREA REZILIENTEI LA COPIII MICI……….............................................157
PSIHODRAMA................................................................................................................159
TEATRU DE PĂPUȘI .PREGĂTIREA COPIILOR PENTRU INTERVENȚIE..........161
PROCEDURI DE ROL RECIPROC .DESCRIERE & SCHIMBĂRI............................163
REPARAREA RUPTURII...............................................................................................165
TEHNICA GRILELOR DE REPERTORIU....................................................................167
PREVENIREA RITUALULUI……………...................................................................169
TERAPIA SCHEMELOR CENTRATE PE COMPORTAMENT EMOTIONAL.........171
SINELE . CONTEXT......................................................................................................173
PREGATIREA ABILITATILOR DE AUTOCONTROL...............................................175
ANTRENAREA LAUDEI DE SINE...............................................................................177
SATURATIA SEMANTICA (REPETITII VERBALE).................................................179
ANTRENAREA REDUCERII LUPTEI FRATERNE....................................................180
TERAPIA ABILITĂȚILOR DIRECȚIONATE..............................................................182
ÎINTREBARILE SOCRATICE…...................................................................................184
15

ÎNTREBĂRI CENTRATE PE SOLUȚII. TERAPII SCURTE…..................................186
RESTRUCTURAREA VORBIRII.................................................................................188
CONTROLUL STIMULULUI ÎNGRIJORĂRII............................................................190
PREGÎTIREA CONCENTRĂRII PE SARCINI............................................................192
SETAREA ȘI INTERPRETAREA LIMITELOR DE TIMP..........................................194
TIMPUL -ÎN MANAGEMENT......................................................................................196
ECONOMIA SIMBOLICĂ…........................................................................................198
INTERPRETAREA TRANSFERULUI…….................................................................199
TERAPIA COGNITIVĂ BAZATĂ PE STRUDII.........................................................202
PROCESUL GANDIRII BAZAT PE ÎNREGISTRĂRI.................................................205
TRIPLUL P – PROGRAM PARENTAL POZITIV…...................................................207
TEHNICA CELOR DOUA SCAUNE............................................................................209
UROTERAPIA (ANTRENAMENTUL VEZICAL PENTRU ENUREZIS).................211
VALIDAREA SENTIMENTELOR ...............................................................................213
EXPLORAREA VALORILOR CONSTRUITE……….................................................214
TERAPIA DE A FI BINE……………............................................................................216
Note......................................................................................................................
16

INTRODUCERE
Proiectul limbajului comun pentru psihoterapie (CLP) are ca scop dezvoltarea unei proceduri de
psihoterapie. Neavand un limbaj comun se pot confunda clinicienii si pacienții, împiedicând
comunicarea si cercetarea. Deseori este greu de cunoscut exact ce fac terapeuții de la numele
procedurilor sau orientării lor. Este posibil sa nu existe o legătură clară intre ceea ce fac
terapeuții sau motivele pentru care o fac. Se folosesc uneori termeni diferiți pentru a descre
aceeași sau o procedura similară (e.g. „brainstorming‟ la pag 151 si „Asociația liberă‟ la pag 91)
si același termen pentru proceduri diferite (e.g „experimentul‟ la pag 27,51,61,75,115,128,129)
Lipsa unui limbaj comun împiedică, de asemenea, cercetarea. Deși există dovezi ample ca
anumite probleme se imbunatatesc cu anumite „pachete ”de psihoterapie , aceste pachete pot
avea o varietare de denumiri pentru diferite variații de proceduri. Ceea ce creaza confuzia in
procedura sau in cadrul pachetelor, aduc îmbunătățiri. Lipsa comună de claritare despre ceea ce
terapeuții au determinat asociațiile Europene si nord americane ale terapiei comportamentale si
cognitive pentru înființarea unui grup operativ pentru a lucra la procedurile psihoterapiei.(CLP)
acceptată la nivel internațional. Multe alte acociatii de psihoterapie care reprezintă abordări
diverse au solicitat sponsori. Apariția termenilor simplii pot reduce confuzia si accelerarea
evoluției de psihoterapie într-o știință. Progresul către un limbaj comun pentru a descrie
proceduriile de coterapie pot fi văzute pe site-ul :
http://www.commonlanguagepsycotherapy.org/ .
In acest web site CLP terapeuții portretizează modul in care aceasta știință utilizează anumite
proceduri in fiecare zi, slăbirea limbii terapiei si sa clarifice ilustrarea succintă a cazului real.
Terapistii trimit intrări site-lui in care descriu o procedura ca răspuns la site-ul personal sau
invitației CLP. Intrarea/intrările lor descriu din punct de vedere operațional ceea ce fac cu
clienții, indiferent de orice teorie de fond. Fiecare intrare depusă este editată interactiv intre
grupul de lucru si autor pentru a se asigură ca urmează șablonul comun al CLP. Fiecare intrare
oferă o vedere empirică cu zborul pe perete a ceea ce terapeutul face pentru a aplică o
procedura, inclusiv o ilustrație practică, si evitând teoria cat mai mult posibil.
Acest volum de referință este fructul activității grupului operativ CLP si autorii intrărilor. La
câțiva ani după publicarea primul volum de Limba Comună pentru Procedurile de psihoterapie:
primul 80 (2010), numărul intrărilor a crescut si tot mai multi psihoterapeuți utilizează abordările
descrise. Proiectul CLP a fost prezentat in mai multe conferințe internaționale. Varianta
electronică a primului volum (publicat online in 2014) a fost descărcată pana acum (2018) de
mai mult de 7500 de ori. Profesionalismul asociațiilor de psihoterapie care sustion proiectul CLP
sunt 12. Numărul autorilor a crescut cu 115 si ei vin din 16 tari din întreagă lume: Australia,
Brazilia, Canada, Finlanda, Franta , Germania, Israel, Italia , Japonia, Olanda, Norvegia, Suedia,
Elveția, Marea Britanie si Statele Unite ale Americii.
17

Cu astfel de ipoteze, ne așteptăm ca volumul actual - in conformitate cu oviectivele proiectuluisa
ajute la clarificarea disciplinei psihoterapiei si ca alți colegi vor fi atrași sa propună definiții
ale procedurilor psihoterapiei care nu sunt inca publicate pe pagina CLP. In acest fel, statutul
disciplinei va fi consolidat si va fi mai vast, iar publicul va fi capabil sa înțeleagă funcționarea
operationationala a psihoterapiilor.
Toți terapeurii sunt invitați sa se alăture acestei încercări, in curs, de a descrie cele mai multe
proceduri psihoterapeutice într-un mod in care sa poată fi ințeles de oricine.
London , November 2018
STEFANIA BORGO , ISSAC MARKS ,LUCIO SIBILA
18

PROCEDURI PSIHOTERAPEUTICE
DE LA 1 LA 101
19

20

ACCEPTARE , PROMOVARE
John T Blackledge
Definiție : antrenarea voinței pentru a experimenta gânduri , sentimente și senzații corporale
fără a încerca evitarea sau schimbarea lor .
Elemente :
Discutați costurile de neacceptare din viața clientului ; de ex. Viața dăunătoare sau dureroasă
precum amânarea sau băutura. Încurajați contactul cu prezentul atât în interior ( ex. Rugați pe
cineva sa simtă anxietate în timpul căutării unei relații appreciate , să permită fiecărei senzații
simțite atunci când este înfricoșat să rămâna asa cum este și să privească gândurile în legătură cu
aceste sentimente exact ca pe niște gânduri sau cuvinte ) , cât și în exterior ( fiți atenți / și
acceptați indicii externe întâmpinate în timp ce urmăriți o valoare care provoacă anxietate ) .
Clienții sunt încurajați să practice acceptarea atunci când experiențele dureroase împiedică
angajarea în acțiuni importante.
Proceduri : Expunere , Atenție
Aplicare : individual sau în grup ACT ( acceptare și terapie de angajament )
Prima folosire ? Hayes ( 1994) în ACT . De asemenea a promovat-o în alte terapii , în meditații
și în practici religioase.
Referințe :
Hayes SC( 1994 ) conținut , context și tipuri de acceptare psihologica
Hayes SC , Wilson KW , Giffort EV, Follette VM, Strosach K(1996 ) Evitare experimentală și
tulburări de comportament : o abordare dimensională funcțională pentru diagnostic și tratament.
Hayes SC, Strosachl KD , Wilson KG ( 1999 ) Acceptare și terapie de angajament . o abordare
experimentală la schimbarea de comportament.
Luoma J.B , Hayes SC , Walser RD ( 2007 ) Invatarea ACT . Manual de instruire al abilitatilor
terapeutice, acceptare si angajament ale terapeutilor
Ilustație de caz 1 ( Blackledge nepublicat )
Jill : “ Nu mai pot să mă gândesc la asta,mă neliniștește prea tare “
Terapeut : “Știu că asta este important pentru tine, așa că , hai să ușurăm această experiență
puțin câte puțin . Fizic ,unde în corpul tău ,simți această anxietate?”
Jill : “ Umerii mei sunt tensionați și simt greață de la stomac .”
Hai să ne focusăm doar pe acea tensiune în umăr . Imaginați-vă că aveți un stilou roșu cu cu
pâslă și colorați zona exactă în care este acea tensiune a umărului și granițele sale. Acum,
observă ce calitate are acea tensiune. Este o durere surdă , o durere ascuțită
sau blocantă? Este ceva în legătură cu acea tensiune musculară – ce nu poți avea? Dacă este
așa, puteți să dați drumul acestei rezistențe și în schimb sălăsați tensiunea musculară să existe
acolo, pe cont propriu. ” Jill acceptă pe deplin tensiunii să fie acolo.
Terapeutul merge apoi către alte aspecte a experienței sale de anxietate ,pe rând.
Ilustrație de caz 2 ( Blackledge nepublicat )
21

Bill : „Mi-e atât de rușine / Mă simt atât de rușinat de ceea ce am făcut , nu știu dacă pot să dau
ochii cu ea/ să stau în fața ei “
Terapeutul : “ Relația ta cu Joey este foarte important pentru tine, și tu și eu știm că pentru a o
menține , va fi nevoie să te întâlnești față în față cu ea , și probabil vei fi rușinat când vei face
asta. Cu acest scop în minte , vrei tu să stai / ești dispus să stai cu sentimentul de rușine aici,
acum?”
Bill ( după o lungă pauză ) : “ da, voi încerca”.
Terapeutul ( empatic ) : “ spune-mi despre rușinea pe care o simți acum . Ce gânduri vin cu ea?
Unde stă acest sentiment în corpul tău – ce senzații vin cu acest sentiment ?
Când o parte din această experiență – un gând , un sentiment , o senzație –apare și tu nu îți
dorești acest lucru , anunță-mă și ne vom ocupa de ea.“
22

CONTROLUL FURIEI
Raymond W NOVACO & Stanley J RENWICK
Definiție :
Un tratament structurat pentru a favoriza autocontrolul furiei sau a comportamentului agresiv .
Elemente : clienții sunt învățați să fie pe fază la declansările și semnele furiei lor.
Managementul furiei încearcă să reducă frecvența , intensitatea, durata și modul de exprimare a
furiei în trei domenii cheie:
Restructurarea cognitivă a concentrării atentionale , a clienților , a stilurilor de gândire , a
modalităților fixe de a percepe evenimentele aversive și a zvonurilor.
Reducerea tensiunii generale , excitarea la provocare și reacții impulsive , antrenând respirația
controlată , relaxarea musculară profundă și utilizarea imaginilor de liniște.
Instruirea abordării comportamentale ( de ex: diplomația, retragerea strategică și asertivitatea
respectuoasă ) pentru a gestiona situațiile provocatoare în mod constructiv și a promova
rezolvarea problemelor .
Abilitățile cognitive , de excitare și abilitățile de comportamentsunt promovate prin expunerea
progresivă ghidată de terapeut la provocările simulate de furie în scenarii imaginate și prin joc.
Persoanele cu dispoziții furioase , în special în mediile criminalistice , necesită adesea creșterea
preliminară a pregătirii pentru gestionarea furiei , prin încurajarea recunoașterii costurilor furiei ,
prin încurajarea recunoașterii costurilor furiei recurente , prin învățarea și practicarea abilităților
de auto-monitorizare și relaxare și prin asigurarea siguranței de a vorbi despre furie.
Proceduri înrudite : restructurare cognitivă , expunere, atenție , intervievare motivațională ,
antrenament pentru abilități sociale , imunizare la stres (inoculare) .
Aplicare : individual și în grupuri, pentru adolescenți și adulți , în comunități și cadre
instituționale. Adâncimea și durata sesiunilor( ședintelor ) variază în funcție de nevoile clientului
Prima dată folosit de Novaco ( 1975 )
Referințe :
Carell T.A., Malcolm KT ”Furie , agresiune și intervenții pentru violența interpersonală
Novaco R.W. ( 1975 ) Controlul furiei : dezvoltarea și evaluarea unui tratament experimental”.
Novaco R.W. Chemtob CM ( 2002) „Furia și tulburarea de stres posttraumatică legată de
luptă” .
Renwick S.Black L , Novaco RW ( 1997 ) ”Tratamentul furiei pentru pacienții din
spital.Psihologie juridică și criminalistică ”.
ILUSTAȚIE DE CAZ ( Novaco & Renwick , nepublicat)
Sandy , un soldat de 26 ani a fost internat la spital , după ce a încercat să se sinucidă printr-o
supradoză. Era furios , iritabil , dormea prost si bea alcool excesiv. Ieșirile lui au provocat izolare
socială și și-a înspăimântat familia.
Furia o avusese de-o viață și alternase cu depresia .El a dat vina pe „ravagiile rutiere “ în ceea ce
privește “conducerea proastă a abaterilor ” pe care el le-a urmărit și cu care s-a confruntat.
23

Acele “ravagii rutiere” începuseră cu trei ani în urmă , după două accidente rutiere într-o zonă
de luptă unde el fusese ofițerul coordinator dar nu șoferul.
Accidentele l-au lăsat cu dizabilități / handicap , cu durere și disconfort. El a fost considerat
nepotrivit pentru serviciu.
Retragerea social a dus la o ruminație „paranoică” cu excitare și sensibilitate ridicate. Nu a
existat tulburare de stres posttraumatic . El fusese abuzat fizic când era copil .
Sandy a avut un control al furiei în sesiuni ( ședințe) individuale de o oră de două ori pe
săptămână pe parcursul a șase luni.
Păstrarea unui jurnal al furiei l-a ajutat să detecteze aspectele gândirii , sentimentelor și aspecte
ale reacțiilor sale de furie . El a fost ajutat să localizeze și să înlocuiască gândirea antagonică
cu gânduri mai constructive .
De exemplu , el a crezut că greutatea de a obține îngrijiri medicale și sprijinul unității militare a
fost pentru că s-au simțit jenați și su vrut să-l elibereze. Odată descoperită această credință ,
terapeutul l- a încurajat pe Sandy să-i pună la îndoială validitatea și să vadă alternative realiste ,
cum ar fi erorile de administrare și căile de îngrijire , adică un sistem defectuos , mai degrabă
decât o conspirație . Opinia sa „paranoică” asupra lumii a fost provocată și schimbată de la a
vedea “ conspirația ” la a vedea “căderea sau incompetența “ .
În paralel , terapeutul l-a ajutat pe Sandy să detecteze furia de la debutul său ( de ex. Când
este provocat de o scrisoare oficială sau de dureri din cauza rănilor sale ) . Detectarea timpurie a
semnelor de furie a împiedicat intensificarea furiei și escaladarea în conflict cu ceilalți .
Respirația lentă, instrucțiuni de calmare și mutarea atenției către ceva benign a folosit pentru
reducerea sentimentelor de furie pe loc . Abilitățile de reducere a excitației au fost imbunătățite
prin antrenamentul în relaxarea musculară și folosirea imaginilor de liniștire . Problemele critice
recurente au fost revizuite pentru a-l ajuta să adopte modalități constructive alternative de a le
trata .
Într-o procedură de inoculare a stresului , terapeutul a revizuit cu Sandy situații de evocare a
furiei din trecut și l-a pus pe le din nou în fța lor , progresând treptat de la furia scăzută ma
momente de mare furie. Sandy s-a expus din nou prin scenarii imaginate și joc , precum și
contacte dificile cu administratorii cu privire la nevoile sale continue de îngrijire medicală .
Terapeutul a arătat și a repetat cu Sandy cum să obțină ajutorul de care avea nevoie și să-și lase
deoparte maniera ostilă care îl înstrăina de oameni .
În timpul activității de gestionare a furiei , izbucnirile de furie ale lui Sandy au devenit mai puțin
frecvente și intense . Acesta, la rândul său , l-a ajutat să doarmă mai bine , să bea mai puțin
alcool și să-și imbunătățească viața de familie . În ciuda durerii și a dizabilității continue a
devenit mai pozitiv și mai sigur pe sine .
24

RELAXARE APLICATĂ
Definiție:
Învătarea relaxării rapide imediat ce semnele anxietății sunt recunoscute
Elemente:
Terapeutul îl învață pe client să urmărească semnele precoce ale anxietății ( gânduri
ingrijorătoare , simptome somatice , de exemplu : palpitații , disconfort abdominal , tensiune
musculară ) ca indicii pentru a începe imediat relaxarea progresivă. Aceasta presupune o
succesiune repetată de întindere și eliberarare a unor grupe de mușchi ai întregului corp ,
începând cu mânile și degetele , antebrațele ,bicepsul , umerii. Timp de 15-0 minute , clientul
întinde fiecare grup de mușchi timp de 5 secunde , apoi îl relaxează timp de 10-15 secunde și i se
cere să practice acest lucru ca temă zilnică .
Mai târziu , clientul practică aceeași tensiune-eliberare cu grupuri musculare mai mari , cum ar fi
întregul braț.Aceasta este urmată de ședințe de eliberare și teme pentru acasă în care clientul se
concentrează pe relaxare pentru a elibera tensiunea din fiecare grup muscular din cap până în
picioare. Apoi , într-o relaxare controlată , clienții leagă relaxarea prin eliberare cu respirația.
Pe măsură ce inspiră li se spune să gândească “în ” și în timp ce respiră să se gândească “ să se
relaxeze “ și să elibereze tensiunea în același timp , să exerseze zilnic și să obțină o stare de
relaxare în 2-3 minute .
În cele din urmă , într-o relaxare rapidă , terapeutul îî cere clientului să respire adânc de câteva
ori , și să se gândească „relaxare ” înainte de a expira lent și să tindă să se relaxeze în mai puțin
de 30 de secunde.
Urmează pregătirea aplicativă. Clienții sunt învățați să atingă o stare de relaxare în timpul
activităților zilnice , de ex. Mersul pe jos , cunpărături și pentru a aplica și exersa relaxarea
rapidă în timpul expunerii la situații de teama pânâă când acestea nu mai sunt înspăimântătoare .
Aceștia sunt încurajați să-și scaneze corpul pentru a vedea semne de anxietate și să se relaxeze
rapid ori de câte ori simt anxietate /sau tensiune musculară și să continue să practice relaxarea
rapidă după terminarea terapiei .
Proceduri conexe : relaxare musculară progresivă , desensibilizare sistematică , expunere de
imagine , expunere în direct ( in vivo) , respirație , modelare.
Aplicare : cu indivizi , uneori în grupuri , pentru panică , fobie și anxietate generală și condiții
medicale agravate de anxietate / tensiune musculară.
Prima utilizare : Jacobson ( 1938) a dezvoltat relaxarea progresivă și a pledat pentru utilizarea
sa în situații stresante din viața reală .
Referințe :
Jacobson E ( 1938 ) Relaxarea Progresiva
Ost L-G (1987) Relaxarea aplicata – descrierea tehnicilor de coping revizuirea studiilor
controlate, Studierea comportamentului si terapia 25, 397 -409
Ilustrație de caz :
25

Maggie , o profesoară de 45 ani , era îngrijorată de multe lucruri încă din adolescență în special
de faptul că e insuficient de pregatită pentru orele ei. A devenit nerăbdătoare când a plecat de la
muncă și timp de câteva minute , și chiar înainte de a incepe ora nu a putut să fie pe deplin
atentă la elevi . Avea fluturi în stomac și palpitații și nu se putea relaxa.
Maggie a avut 12 ședinte de relaxare aplicată . Ea a evaluat anxietatea și starea de spirit
săptămânal , evaluând inițial anxietatea moderată până la severă și depresia ușoară . Ea a fost
învățată să recunoască semnele timpurii de anxietate și observând acestea , să se relaxeze.
Pe un formular de auto-monitorizare , ea a observat semne precoce de anxietate în situații de zi
cu zi . Ea a început relaxarea musculară progresivăprin eliberarea tensiunii și apoi eliberarea
multor grupuri musculare mici , de ex. degetele de la picioare , picioarele . În continuare ea
aplicat relaxarea , respirând lent și normal , cu respirații calme , regulate și observând relaxarea
ei în creștere . Apoi i s-a cerut să-și relaxeze fiecare grupă de muschi pe rând , acțiune întreruptă
de instrucțiuni pentru a-și menține respirația calmă și controlată .I s-a oferit un disc audio a
acestei ședinte pe care să-l asculte în timpul temei de relaxare, numai pentru eliberare .
Relaxarea diferențială a urmat începând cu relaxarea controlată , adică să te relaxezi în timp ce
folosești doar acei muschi de care ai nevoie pentru o anumită activitate , de ex. „ privești pe
fereastră în timp ce se relaxează fiecare muschi, cu excepția celor necesari pentru a-ți întoarce
capul. .”
„ Încrucișează-ți picioarele folosind numai mușchii necesari și mentine-ți toți ceilalti muschi
relaxați ”. Antrenamentul de relaxare diferentiată a început prin mersul prin cabinetul
terapeutului în timp ce se relaxează muschii faciali. Apoi Maggie a practicat exersarea fiecarui
muschi cu excepția celor necesari în timpul sarcinilor , cum ar fi cititul sau mâncatul . Apoi a
scurtat relaxarea controlată pentru a obține relaxarea rapidă .
Terapeutul a modelat-o pentru Mggie și a îndrumat-o să respire adânc și apoi să expire încet , în
timp ce vizualiza cuvântul „ relaxează-te ” . Ea a practicat acest lucru în sedintă și ca teme în
mai multe situații , de ex. plimbându-și câinele , jucând anumite jocuri cu copiii ei , la
cumpărături , apoi la scoală . Pentru a depași conștiinta de sine că elevii sau profesorii o vor
observa făcând relaxare și pentru a verifica daca ea se relaxează in mod corespunzator ,
terapeutul i- a cerut lui Maggie să-i demonstreze relaxarea rapidă în sedintă iar apoi a insotit-o la
un supermarket real și a făcut o relaxare rapidă acolo pentru a arata că trece neobservat. De
asemenea , Maggie s –a uitat la un videoclip cu ea cum practica relaxarea în cabinetul
terapeutului pentru a vedea că nu a fost posibil ca cineva din clasa ei să o vadă / să o observe
făcând relaxare rapidă. Pe o perioadă de 3 luni , ea nu s-a panicat , s-a îngrijorat mult mai puțin
de școală și de predare , nu a fost deprimată și a reusit ăa se descurce cu anxietatea ocazională
chiar înainte de ore și în alte momente aplicând relaxarea .
26

ASERTIVITATEA – FORMARE
Isaac Marks
Definiție : o formă de antrenare a abilităților sociale pentru a duce la împlinire
comportamente asertive adecvate contextului cultural care ii lipseste clientului , de exemplu
inițierea , continuarea și / sau oprirea contactului social, răspunsul la solicitări , cerințe si / sau
comportamente enervante , exprimarea sentimentelor , exercitarea propriilor drepturi , cu
repsectarea drepturilor altor persoane.
Elemente : vizează componentele comportamentale , cognitive și emoționale ale afirmației, de
ex. ce să spun , cum să o spun , ton , limbaj corporal.
Implică jocul de rol , modelarea , feedbackul practicii înregistrate pe video , temele sarcinilor
sociale din ce în ce mai dificile , lauda progresului ( consolidare , recompensaă,
gestionarea situațiilor de urgență )
Include :
Rezolvarea de probleme – ajutând clienții să-și definească comportamentul social și să-l
descompună în bucățele gestionabile care să fie învatate pe râând , una câte una găsind forme
alternative ( adaptative ) de interacțiune socială , auto-observarea pentru a obține perspectiva (
distanțarea ) .
Expunere la situații sociale de temut și experimente comportamentale pentru a contesta
gândurile negative , monolog interior și imaginile evocate de aceste situații .
Repetiția unui nou comportament social în ședința de tratament și temele de acasă în imaginație
și în viața reală ( implică expunere și experimente comportamentale dacă se tem de
comportamente / situații ) urmată de recompensă .
Restructurarea cognitivăpentru a schimba gândurile inadaptate social în cele mai adaptative .
Proceduri conexe : instruire în abilități sociale pentru remedierea deficitelor de abilități sociale (
nu excese ca și în gestionarea furiei) și terapie emoțională rațională în educația sa , în drepturi
personale.
Prima utilizare?
Salter A( 1949) Terapia reflexelor conditionate ” Assertives Training „ pentru a descrie modul
de a crește abilitățile sociale ale clienților și pentru a reduce anxietatea socială.
Referințe : Marks I.M . ( 1986) „ Psihoterapie comportamentală ”
Ilustrație de caz ( Marks si colab. , 1986 )
Pat s –a temut dintotdeauna și a evitat să mănânce cu oamenii , și a fost întotdeauna timidă și
rezervată, cu o viață socială limitată . Cu terapeutul ei a stabilit obiective pe termen mediu , de a
mânca cu alți trei prieteni și de asemenea , la casa iubitului ei, cu familia ( stabilirea
obiectivelor) . Ea a descris o scenă imaginară , când lua masa cu iubitul ei ( expunere
imaginarăfantezie
) expunere} iar terapeutul a determinat fluxul lui Pat atunci când a făcut semn ( imagini
ghidate / imagini ) . Apoi , a luat masa cu iubitul ei ( expunere reală , in vivo ) . De
27

asemenea , Pat a jucat un rol, afirmându –se în mod corespunzător.În „ jocurile de rol”
terapeutul ei s-a prefăcut că este asistent la magazin și Pat a jucat rolul unui client care
returnează lucruri defecte. Aceasta a fost înregistrată pe videoclip și redată clientei ( feedback)
Ea a fost învatată ce să spună ca și client nemulțumit și au jucat din nou aceleași roluri , apoi au
schimbat rolurile , Pat fiind vânzătorul ( joc de rol invers ) . De asemenea au jucat întrebând
drumul pe stradă de un străin și au refuzat să efectueze o solicitare nerezonabilă a unui coleg.
Terapeutul s –a gândit mai întâi ce să facă iar apoi i-a cerut lui Pat să facă același lucru
( repetiție ) . Pat a luat masa apoi cu o cunostință ( expunere în direct ) ( reală, in vivo) . Acum
Pat s- a alăturat altor 5 pacienți fobici , din punct de vedere social pentru o ședintă de grup , de o
zi întreagă ( formare de abilități sociale ) . Terapeutul a conturat programul. Au jucat jocuri de
contact pentru a încuraja amestecarea , cum ar fi ca unul din ei să se desprindă dintr-un cerc
....etc, făcute de ceilalți și , fără a utiliza mâinile să transfere o portocală ținută sub bărbie de
către un alt pacient . Aceste exerciții de încalzire au dus la jocul de rol al situațiilor sociale din
ce in ce mai dificile ( expunerea ) . Spre seară , grupul s-a împărțit în subgrupuri pentru a
cumpăra ingriediete pentru o masă , pentru a găti împreună ( formare de abilități sociale ,
consolidarea încrederii ).
Au stat de vorbă între ei și au mâncat împreună . După o liniște inițială , s-au distrat și au plănuit
să se întâlnească între ei după încheierea grupului . Pat a avut mai multe ședințe cu terapeutul ,
singură.
După o perioadă de sase luni , ea lua masa regulat cu logodnicul și familia sa , în restaurante
alese de el și ocazional , cu un grup mai mare de prieteni .
28

ANTRENAREA ATENȚIEI
DEFINIȚIE : antrenarea atenției implică participarea la mai multe tipuri de suntete care vin în
același timp din diferite locuri timp de aproximativ 11 minute o dată , fără a încerca să
amelioreze simptomele sau să îndeplinească anumite sarcini.
Elemente : Terapeutul le spune pacienților că tulburarea lor este menținută de tiparele gândirii /
felul lor de a gândi care se bazează pe simptome , traume și probleme sociale , astfel încat AT
( Antrenarea Atenției ) poate să –i ajute să-și controleze și să reacționeze flexibil la acele tipare .
Dacă în timpul practicii AT apar sentimente / gânduri sau amintiri neplăcute sau apar senzații
corporale , pacienții ar trebui să vadă acele lucruri ca zgomot și să continue să participe la aceste
ore de practică fără a încerca să fie distrași de la ele sau să se facă pe ei înșisi să se simtă mai
bine . În schimb , AT ii ajută să oprească orice răspuns de îngrijorare , zvon sau atenție la
amenintare . Inainte de a incepe AT pacienții sunt rugați să-si stabilească propria concentrare pe
o scară de la – 3 ( focalizată extern in totalitate ) și să încerce până la + 3( focalizată în întregime
pe sine) și să încerce să reducă focalizarea pe sine cu 2 puncte până la sfârșitul sesiunii de
practică AT.
În formarea atenției , terapeutul prezintă 5-7 sunete simultan și îi cere / îi solicita pacientului :
Timp de 5 minute participă selectiv la fiecare sunet pe rând , identificandu-l mai întai sâși apoi ,
participând intens la el , „ de ex: „concentrați-vă intens pe fiecare ( specificat pe rând ) dintre
cele 6 sunete pe care le auziti de la o distanăa apropiată pe partea dreaptă ”.
Pentru următoarele 5 minute , mutați atentâția de la un sunet , la alt sunet la o altă locație , de ex.
„muta-ți atenția rapid de la fiecare din cele 6 sunete la altele din acele sunete ”
Pentru minutul următor , împărți atenția concentrându-vă simultan pe cât mai multe sunete și
locații posibil , de ex. „pentru 1 minut , concentrați-vă în același timp pe cât mai multe posibil
dintre cele 6 sunete pe care le puteți auzi împreună ( pauza) . Acum extindeți-vă atenția și
numarați câte sunete puteți auzi în același timp ”.
La sfarsitul sedinței , terapeutul îi spune „ca temă până la urmatoarea sedința , o dată sau de
două ori pe zi când vă simțiti nelinistți/ anxiosi , practicați 5 minute de AT selectiv , apoi 5
minute AT comutare apidă , apoi 1 minut AT divizat. Păstarți un jurnal cu frecvența cu care
practicați AT . ”
Proceduri conexe : meditație și concentrare pe sarcini în psihologia sportului , testarea anxietății
și managementul durerii , antrenament al concentrării pe sarcini.
Aplicație : AT este utilizat pentru a obține un control flexibil asupra îngrijorărilor și
concentrarea pe amenințarea care ar putea agrava depresia și anxietatea. AT poate fi utilizat
singur sau în timpul unor aplicații de terapie metacognitivă .
29

Prima utilizare : Wells A ( 1990 )
Referințe :
1. Wells A ( 1990 ) : Tulburarea de panică în asociere cu anxietatea indusă prin relaxare ,
Antrenarea atenției și abordarea tratamentului , Terapie comportamentală , 21, 273-280.
2. Wells A, White J , Carter K ( 1997 ) Antrenarea Atenției : efectele anxietății și credințele
în fobia socială și panica , Psihologie clinică si psihoterapie , 4, 226-232.
3. Papagegiou C, Wells A ( 1998 ) Efectele antrenării atenției la hipocondrie. Serii de cazuri
experimentale . Medicina psihologica . 28, 193 – 200.
4. Papagegiou C , Wells A ( 2000) Tratamentul depresiei recurente majore cu antrenarea
atenției , Practica cognitiv _ comportamentală 7 , 407 – 418 .
Ilustrație de caz ( Wells , nepublicat )
Mary fusese deprimată timp de nouă luni- al doilea episod depresiv. Ea a avut gânduri negative ,
de exemplu „ sunt un eșec , o depresivă , defectă . Nu mă voi recupera niciodată . De ce oamenii
par mai fericiți decât mine? ”
Terapeutul a spus că acele gânduri ar putea fi mai ușor de oprit practicând antrenamentul de
atenție AT în fiecare sedință de terapie și ca temă. Acest lucru ar putea să o ajute să obțină o
gândire flexibilă , non-repetitivă . La începutul fiecărei sedințe , Mary a făcut 11 minute de AT
( 5 min selectiv , 5 min comutare rapidă , apoi 1 min AT divizată urmată de terapie
metacognitivă.
Terapeutul a rugat-o pe Mary saăasculte o combinație de sunete de acest fel ca un ceas care
ticăie , un radio reglat între stații / canale audio , un metronom atingând un creion și alte sunete
venite din afară. El i –a cerut Mariei de asemenea să practice AT acasă , de două ori pe zi
ascultând mai multe sunete în același timp care variau ca zgomot și locație , inclusiv o
înregistrare At cu sunete pe care i –a dat-o , precum : clopotele bisericii , apa curgătoare , păsări ,
trafic și un ceas .
După 8 sedințe de antrenare a atenției , Mary a devenit mai puțin deprimată și starea ei pentrru
urmatoarele 6 luni s –a îmbunatățit .
30

SĂ DEVII / SĂ TE PUI ÎN LOCUL CELUILALT
Definiție : învațarea clientilor să dialogheze emaptic cu o altă persoană , vorbind din punctul de
vedere al persoanei respective și exprimând viziunea și experiența acesteia .
Elemente : terapeutul întreabă „dacă este în regulă , aș dori să vorbesc acum , ca și cum aș fi in
locul tău ,incercând să intru în lumea ta și să simt ceea ce simți tu. Nu voi interpreta sau analiza
dar aș putea folosi cuvinte pe care tu nu le-ai folosit atunci când încerc să vorbesc ca tine . nu
sunt de fapt , „tu „, asa că , te rog sa mă întrerupi dacă ceea ce spun nu se potrivește exact
pentru tine. ”
Terapeutul îl ghidează pe client să :
„ Ascultați cu atentie pentru a experimenta sentimentele , valorile , intențiile altei persoane și a
depași limitele „
„În timp ce ascultați , lăsați deoparte analiza , judecata și perspectiva dumneavoastră în schimb
întampinați cu plăcere experiența altora în constiința dumneavoastră ” .
„În timp ce exersați „ devenirea „ , permiteți-vă să aprofundați ceea ce a spus cealaltă persoană
„dacă sunteți întrerupt ( chiar și printr-o expresie facială , care spune dacă ceva nu se
potrivește ) puteți spune „nu m-am descurcat atât de bine,nu-i așa? Mă poți ajuta ? ( sau
„Lasă-mă să încerc din nou )”
Când te opresti , poți să întrebi : „te simți în regulă ? există ceva care ți-ar plăcea să corectezi
sau să adaugi?”
Clienții și cuplurile practică „să devină ” cealaltă persoană , în cadrul ședinței și între ședințe ,
începând cu zone de conflicte minore și mai târziu majore. La cuplurile aflate sub observație care
se „blochează” pot avea sedințe de impulsionare .
Proceduri conexe :ascultarea activă , empatie exprimată , intervizare internalizată cu celălalt și
dialog pe două scaune.
Aplicație : în terapie individuală , de cuplu și de familie , precum și în formare și supraveghere .
Prima utilizare? Devenirea Snyder ( 1995)
Referințe :
1. Scuka R (2005). Terapia îmbunătățitii relației. Vindecarea prin empatie profunda și dialog
intim. New York
2. Snyder M (1995). “Devenirea”: O metodă pentru extinderea gândirii sistematice si
aprofundarea exactității empatice . Procesul Familiei, 34, 241-253.
3. Snyder M (2009). Devenind reciproc : Un singur exemplu de conștiință relațională in terapia
de cuplu. Jurnal de lucrări sociale clinice , 37, 190-199.
ILUSTRAȚIE DE CAZ 1: ( Snyder , nepublicat )
Ron și Janet au participat la cea de-a patra sedintă saptămânală , în care fiecare a vorbit cu
celălalt din propria lor experientă , au ascultat cu atenție ca și cum ar fi fost în pielea celuilalt , au
acceptat corecții cu gratie și fără să se certe .
Janet i- a spus lui Ron părerea ei diferita față de discuția / cearta pe care au avut –o cu o seară
înainte fără a fi rea sau critică .Fața lui Ron s-a înroșit , tendoanele gâtului i-au devenit rigide ,
venele i-au devenit proeminente și i s-a încleștat maxilarul.
31

Încercarea de a empatiza cu dinții încleștați fără a se simți pe aceeași lungime de undă cu
vorbitorul , nu funcționează de obicei , așa că , terapeutul l-a întrebat pe Ron dacă ar dori ca
acesta ( terapeutul ) să raspundă empatic iar apou să-i permită să-și exprime sentimentele.
Ron a răspuns: „ Aș putea să vorbesc așa cum ne-ai aratat în ultima noastră sedință ” ( a se
vedea elementele de mai sus)
Clienții pot învața abilități empatice după o singură ședință , vorbind „în pantofii” altei persoane.
Ron a vorbit ca Janet în timp ce o privea : „ Aseară , când am vorbit , am vrut atât de mult să te
fac sa întelegi de ce nu mă simt auzit de tine dar nu am putut să explic așa cum trebuie . A fost
încă o dată când nu am simțit că transmit ceea ce simt.” și s-a relaxat în timp ce făcea asta, Janet
a plâns și a spus printre lacrimi : „tu m-ai înteles mai bine decât mă inteleg eu insămi”. Ron a
adăugat : ”Până acum nu am înțeles niciodată de ce te-ai simțit așa ”. Ei au ascultat în timp ce
„deveneau celălalt ”pentru a dialoga unul cu celălalt mai degrabă decât unul împotriva celuilalt.
ILUSTRAȚIE DE CAZ 2 ( Snyder 2009 )
După terapia de cuplu cu mai mulți terapeuți și înainte să înceapă terapia cu Mel Snyder , Jean și
Adam au decis sa divorțeze , odată ce fiica lor va termina liceul anul următor. Jean a văzut-o pe
Mel practicând „devenirea ” ca vizitator , a practicat-o ca intern și l-a invitat pe Adam să învete
această tehnică pentru a-i ajuta să se înteleagă reciproc. Până la a 8 a lor sedința de cuplu de 2
ore cu Mel , ei practicaseră tehnica acasă și voiau antrenament . Jean ( întorcându-se către
Adam ) : „ tu spui că ești o „creatură a obiceiurilor ”care, uneori , par mai importante pentru
tine decât sunt eu așa că aș vrea să înțeleg mai mult ce vrei să spui ” .
Mel : „Este în regulă, Jean ,dacă eu devin tu și îl intreb pe Adam despre asta cumva într-un mod
diferit:?”(Jean este de – acord . Mel iși mută scaunul lânga Jean pentru a sta în fața lui Adam .)
„Tânjesc după mai multă apropiere de tine...Obiceiurile tale- să te uiți la TV, să citesti ziarul, să
stai singur când ajungi acasă- par să te îndeparteze de mine. Mi-e dor de tine. Să fie despre
frica existenței unei”creaturi de obiceiuri”Te vreau mai mult. Mă simt singură. ”
( Corpul lui Adam se relaxeazaă , Jean pare mișcată )
Mel ( către Jean ) : „ E corect ? Există ceva ce vrei să schimbi sau să adugi?”
Jean : „da, este corect . Mă simt vulnerabilă. Vreau sa adaug ceva.”
( Către Adam )” Sâmbata diminețta , de obicei fiecare are programul său dar sâmbata trecută
am spart puțin rutina și a fost puțin cam infricoșător. În loc să merg la Starbuck-un obicei de-al
meu....”Adam ( zâmbind ) : „Ding”
Jean ( râzând ) : „ M-am gândit :” Voi vedea dacă Adam va veni cu mine la cea de-a doua
noastră casă și să lucrăm în gradină. Faptul că ai spus „da” a însemnat mult pentru că
grădinăritul este preferința mea. Tu ai venit și chiar a părut să-ți placă . ”
Adam : „Pot să fiu tu ? ” (Jean dă din cap afirmativ )
„ Vreau să fim mai apropiați . Devin singură când te retragi în fața televizorului sau când citești
ziarele. Mă întreb dacă ți-e frică. Sâmbată , când eu am riscat să-ți cer să mă însoțești și ai
făcut-o și ne-am simțit bine , m-a făcut fericită”.Jean ( dând din cap în semn de consimțire ) : „
mda...”Adam :” Incursiunea lui Mel , în durerea ta , a fost de mare ajutor ”.
Jean : „ Da, am putut să simt schimbarea ”.
Adam înca devenea adesea „ unul celălalt ” atunci când nu se simțeau conectați .
32

ACTIVARE COMPORTAMENTALĂ
Carl W LEJUEZ , Centru pentru adicții
Definiție : Un mod structurat de formare a pacienților pentru a crește în mod treptat ,
comportamente recompensatoare pentru a îmbunătăți gândurile , starea de spirit și calitatea
generală a vieții .
Elemente : Activarea comportamentală dureză de obicei 8-15 sedințe. În primele
sedințe , terapeutul explică modul în care comportamentul depresiv slăbește eforturile de
angajament în activități recompensatoare / utile și agravează starea de spirit deja deprimată și
faptul că activitățile plăcute care se încadrează în valorile și în copurile lor pot să îmbunătățească
starea de spirit .
Terapeutul încurajează pacientul să înregistreze activități curente în fiecare zi și apoi să
selecteaze obiectivele comportamentale săptămânale referitoare la relații , educație , angajare ,
hobby-uri , exercițiu și spiritualitate. În mod colaborativ , ei construiesc o ierarhie de 15
activități , de la „cel mai ușor de făcut ” până la „cel mai greu de făcut ”.
Apoi , terapeutul și pacientul împreuna stabilesc obiectivele săptămânale pentru cât de des și cât
timp se va implica pacientul în fiecare activitate plăcută apreciată .În fiecare zi , pacientul iși
notează progresul și transpune această activitate pe un formular de verificare comportramentală
și în fiecare sedință săptămânală revizuiește acest lucru cu terapeutul într-un jurnal de activități,
stabilește obiective pentru saptamana următoare care depind de succesul sau dificultatea
obiectivelor din ultima săptamană și obtine recompense săptămânale pentru îndeplinirea
obiectivelor săptămânale . În unele forme de activare comportamentală , terapeuții încurajează în
special activități plăcute evitate până acum , antrenează abilitățile sociale pentru a ajuta pacientul
să se implice în aceste activități și îi învață repetiție mentală a unor astfel de activităti.
Terapeutul poate , de asemenea , să învețe pacientul , cum să facă fața gândurilor depresive prin
distragere și / sau atenție în a aceepta gânduri sau sentimente negative fără judecata atunci când
distragerea este ineficienta.
Proceduri conexe : stabilirea obiectivelor , gestionarea contingentei , terapia expunerii ,
aproximare succesivă , teme pentru acasă și ținerea unui jurnal.
Aplicație : efectuat individual sau în grupuri pentru persoanele cu depresie cand este singura
îngrijorare precum și atunci când depresia este coroborată cu anxietatea , consumul de substanțe
sau tulburări de personalitate și / sau obezitate , HIV sau cancer .
Prima utilizare ? Lewinsohn ( 1973 )
Referințe :
1.Levinsohn PM, Graf M ( 1973 ) Activități plăcute și depresia , Jurnalul evaluărilor clinice
psihologice , 41, 261-268
2. Lejuez CW , Hopko DR , LePage J , Hopko SD , McNeil DW ( 2001 ) , Scurt tratament de
activare comportamentală pentru depresie , Practica cognnitiv – comportamentală , 8 , 164-175
3. Martell CR , Addis ME , Jacobson NS ( 2001 ) Depresia ca și context : Strategii și acțiuni
dirijate , New York : WW Norton.
33

4. Hopko DR , Lejuez CW, Ruggiero KJ , Eifert GH ( 2003 ) Tratament contemporan de
activare comportamentală pentru depresie : proceduri, principii și procese . Revizuirea
psihologiei clinice , 23,699-717
Ilustrație de caz ( Lejuez & Hopko , nepublicat )
Phyllis , în vârstă de 30 ani a avut depresie recurentă de la vârsta de 13 ani . După
terminarea liceului a devenit asistent administrativ , timp de 12 ani. De la începutul sedințelor , i
s-a cerut să înregistreze activitățile zilnice. Asta arata că deși mergea la muncă regulat , s-a
ocupat și de activitați destul de neplăcute, completarea misiunilor pentru alții, treburile casnice ,
a făcut și câteva lucruri pentru care a fost apreciată ca : statul cu prietenii si cu familia. După ce
Phyllis și terapeutul său au evaluat pe termen scurt obiectivele și au discutat în mod rațional
despre tratament ea a construit destul de ușor ierarhia activităților , sarcini precum : organizarea
treburilor casei , convorbiri cu prietenii –ca obiective centrale , ca exercițiu regulat , întâlniri ,
petrecerea timpului cu prietenii și cu familia și demersuri spre găsirea unui loc de muncă cu mai
multe împliniri.La fiecare întalnire , terapeutul a revizuit formularul de verificare a
comportamentului lui Phyllis , lăudând-o pentru obiectivele atinse , realizate în săptămana care a
trecut , inclusiv: sunându-și sora într-o seară , gătind în 3 seri pentru întalniri de familie și
plimbându-se duă cina 20 minute , în 2 seri, încurajând-o să –și aleagă o recompensă pentru
săptămana viitoare – ea a ales să-și cumpere o carte recomandată de o prietena cu care petrecuse
mult timp . Odată ce a „ stăpânit ” obiectivele specifice și frecvența potrivită – durată de 3
săptămâni consecutive , ea a încetat sa le monitorizeze .Ea și terapeutul său au discutat
indiferent de obiectivele alese pe care nu le –a atins săptămâna trecută , rezolvarea de probleme,
abordarea obstacolelor și modificarea obiectivelor după cum este necesar și stabilirea lor pentru
săptămâna viitoare. De exemplu , obiectivul ei de a începe ore de yoga, mergând la un studio ,
căutând și descoperind detalii de la participanți , au copleșit-o. Ea s-a limitat la obiectivul pentru
săptămâna viitoare , să facă o listă cu toate studiourile din apropiere, să sune și să ceară
informații , stabilind ca scop ulterior înscrierea intr-o clasă de yoga cu frecventare săptămânală.
Dupa 12 sedințe – de o ora / sedința Phyllis și –a mărit activitățile plină de satisfacții până când
și-a atins scopul ideal pentru fiecare din activitățile mai ușoare și mai dificile de mai sus ,
trezindu-se cu 30 minute mai devreme în fiecare dimineată , petrecându-si mai mult timp cu
familia ei , simțindu-se mai putin rusinată la începutul zilei , a îndeplinit cele mai multe obiective
dificile inclusiv participarea săptămânală la orele de yoga , reconectarea cu un prieten cu care a
încetat să mai vorbească și începerea cautarii unei slujbe plină de satisfacții . Prin încheierea și
urmărirea celor 3 luni fără a dscuta în mod explicit gândurile sale negative , abilitățile sociale și
asertive , gândurile sale depresive și îmbunătățirea stării de bine, ea a devenit mai independentă
și asertivă.
34