28.08.2021 Views

Occidentul romanesc nr 121 - editia - mai - 2021

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

Educaţie şi cultură MAI

2021 11

Dan Caragea (Portugalia)

Critic literar, publicist, eseist,

critic de artă, critic de teatru și

traducător român. Este lusitanist,

specialist în psihologie și

lingvistică computațională. Din

2011, Senior Editor în cadrul

redacției Occidentul Românesc,

iar din 2019, redactor-șef.

Continuăm lectura celebrei

cărticele „Limbajul neutru

din perspectiva genului

în Parlamentul European”,

apărută în 2018.

Academia Română, oarecum

uzurpată în drepturi și

menire, ar fi trebuit să fie prima

instituție care să se plece

sau să răbufnească în fața

indicațiilor Parlamentului

European. Poate că viitoarea

ediție a DOOM-ului va

menționa originea europeană

a unor norme. Dar să urmărim

textul în continuare:

„Dacă în urmă cu 10 ani,

denumirile de funcții/profesii

la feminin când erau însoțite

de determinant erau folosite

exclusiv la masculin doamna

ministru, doamna director,

acum uzul atestă din ce în ce

mai des și formele feminine:

doamna directoare, doamna

ministră.

Uzul impune norma, căci

femininul trebuie să se vadă

cu prisosință, așa cum se

întâmplă în alte limbi romanice.

Prin urmare, doamnă

directoare este firesc, dar

românul continuă să spună

doamnă judecător, doamnă

ministru, doamnă prim-ministru,

doamnă premier...

Oare vom spune, cum prezice

PE, doamnă judecătoare,

doamnă ministră, doamnă

prim-ministră, doamnă premieră

(sic!)...

„De asemenea, sunt atestate

frecvent forme precum:

cercetătoare științifică, comentatoare

politică, asistentă-șefă,

inspectoare șefă, consilieră

șefă, funcționară superioară,

ingineră șefă, secretară de stat,

ministră adjunctă, membră de

partid.”

Aici va trebuie ca DOOMul

să analizeze și să vadă

dacă este vorba de o altă

funcție, ca la „redactor-șef”,

„inspector-șef” și dacă nu

cumva se impune cratima.

Lista indicată în broșură

nu pare alcătuită de vreun

specialist, ci de tineri debil

școlarizați, cu funcții mari,

care populează Bruxelles-ul

și instituțiile publice de peste

tot, și de la care nu vor ieși

decât astfel de specimene de

indicații pretins științifice.

Ideea obsesivă e politică:

folosirea cât mai abundentă

a femininului unde se poate

și restingerea masculinului

generic. Bruxelles-ul nu lasă

ca limbile să-și urmeze calea

lor naturală. Aidoma tuturor

puterilor autoritate, UE

simte nevoia să alinieze, să

disciplineze în numele unui

ideal: egalitarismul. De la

sex, la minorități, chiar cu

prețul îngrădirii libertății

de exprimare. Cum limba

reflectă socialul și politica,

ne putem întreba dacă toate

aceste ajustări de paradă nu

ascund mai degrabă profundele

mârșăvii politice și de

corupție de care dau dovadă

peste tot oamenii politici de

azi. Nimeni nu tună împotriva

unor venituri nejustificate,

a nepotismului care paralizează

aparatele de stat, a

șpăgii care funcționează mai

abitir ca în comunismul desfrânat...

Nimeni nu trage la

răspundere guvernele pentru

ineficacitate, biserica pentru

îndărătnicie, nimeni nu se

sinchisește cu cheltuielile

unor armate de funcționari

și politicieni care umplu săli

imense parlamentare dormitând...

Să demasculinizăm

funcțiile și profesiile, așa

cum vom desexualiza genul,

depigmenta neamurile

și amuți religiile, mai ales

pe cele creștine... Tradiția și

istoria sunt firește handicapul

unei civilizații care se vrea

globalizată, informatizată,

dependentă, anticulturală

și obedientă sau răzvrătită

fără să știe prea bine de ce.

Este răspântia, abisul în care

civilizația noastră, al cărei

ultim avânt a fost epoca interbelică,

se va prăbuși indiscutabil.

Și aceasta pentru

simplu fapt: că nu rezolvăm

nimic esențial, nu creăm,

ci conducem din Bruxelles

ceva ce nu are nici formă,

nici trup, nici destin.

Așadar, fără ocoliș,

bruxelleza este engleza pe

care suntem îndemnați să o

pastișăm, să o digerăm ca

romgleza viitorului. Iată și

proba, ca să nu zică cineva

că inventez.

„TRADUCEREA CU-

VÂNTULUI GENDER

În ultimii ani, termenul

gender a început să fie tradus

din ce în ce mai mult

prin gen. Lărgirea câmpului

Limba noastră cea de

toate zilele (4)

Ați auzit de neutralitatea genului în limbă? (II)

semantic al cuvântului „gen”

pentru a include aspecte socio-culturale

care creează

anumite reprezentări ale

„masculinului” și „femininului”

este ireversibilă și în limba

română. Sintagmele construite

cu ajutorul cuvântului

„gen” s-au răspândit deja nu

numai la nivel academic,

profesional (ONG-uri), ci și

oficial (Camera deputaților,

Ministerul Justiției etc.).

Astfel că termeni precum

gender relations care poate

în urmă cu un deceniu era

tradus ca relațiile între sexe,

acum se traduce prin relațiile

de gen. În formularele oficiale,

administrative mai ales,

gender se traduce prin sex în

contexte precum female/male

gender ‒ de sex masculin/feminin.

Gender se poate traduce

prin expresii care conțin cuvintele

„bărbați” și „femei”,

mai ales sintagma gender

equality ‒ egalitatea între

bărbați și femei, în sinonimie

perfectă cu termenul egalitatea

de gen. Nu trebuie făcută

confuzie însă între egalitatea

de șanse între bărbați și femei

(egalitate circumscrisă

în general domeniului ocupării

forței de muncă, a accesului

la educație etc.) și

egalitatea de gen/egalitatea

între bărbați și femei, care

desemnează egalitatea în toate

domeniile vieții sociale și

private.

Gender se traduce numai

prin cuvântul „gen” în sintagme

precum:

studii de gen (gender studies)

dimensiune de gen (gender

dimension)

perspectivă de gen (gender

perspective)

cote de gen (gender quoatas)

identitate de gen (gender

identity)

integrarea perspectivei de

gen (gender mainstreaming)

Comisia pentru drepturile

femeii și egalitatea de gen

Grupul la nivel înalt privind

egalitatea de gen și diversitatea.

Tot prin cuvântul gen se

traduce gender și în toate cazurile

în care reiese clar că

intenția persoanei care a redactat

textul este de a face o

distincție între sexul biologic

și ansamblul caracteristicilor

sociale sau culturale dobândite

sau asociate celor două

sexe biologice.”

Să lăsăm acum la o parte

dezbaterea pe temele amintite,

care abia se regăsește

în presă, și la care societatea

noastră mai are mult de

lucru și să vedem ce ne mai

recomandă PE:

Citim, indirect, un recent

articol de pe ȘTIRILE

PROTV

„PARLAMENTUL

EUROPEAN: CUVINTE-

LE „MAMA” ȘI „TATA”

AR TREBUI EVITATE ÎN

DOCUMENTELE OFICIA-

LE LA NIVEL EUROPEAN

Dată publicare:

18-03-2021 19:03

Dată actualizare:

18-03-2021 19:49

Autor: Sorina Ionașc

Cuvintele „mama” și

„tata” ar trebui evitate în

documentele ofi ciale la nivel

european și ar trebui folosit

termenul de „părinți”.

De asemenea, „pitic” ar

trebui înlocuit cu „persoană

de statură mică”, iar în loc

de „homosexuali” și „lesbiene”

ar trebui spus „persoane

gay” și „persoane lesbiene”.

Recomandările apar într-un

ghid intern al Parlamentului

European menit să ajute personalul

acestei instituții să

comunice despre dizabilități

minorități sexuale și aspecte

ce țin de rasă, etnie și religie.

[...]

Din dorința de a nu jigni

pe nimeni, direcția de

personal din Parlamentul

European a elaborat un ghid

lingvistic pentru angajații

săi, în relație cu minoritățile

etnice, sexuale sau persoanele

cu dizabilități. Astfel,

cuvinte care pot avea o

conotație negativă ar trebui

evitate, cel puțin în documentele

ofi ciale europene. Așa

s-a ajuns ca termenii precum

„mama” și „tata” să intre la

categoria „de evitat”.

Ghidul care circulă în

Parlamentul European este

strict intern și nu este obligatoriu

pentru nicio țară. Se

referă însă la înlocuirea unor

cuvinte controversate, precum

„nebuni sau demenți”,

cu altele acceptate, cum ar

fi „persoane cu probleme de

sănătate mintală”. Nu sunt

agreate nici cuvinte pitici sau

pigmei, ci persoană de statură

mică, iar cuvântul țigani

trebuie înlocuit cu romi, șinți

sau nomazi. Și pentru a nu

jigni familiile monoparentale,

fi e cele în care părinții

au același sex, și cuvintele

mama și tata au ajuns să fi e

evitate.

Ca să liniștească apele,

Parlamentul European a venit

cu lămuriri.

Acesta recomandă utilizarea

termenului ,,părinți”

strict în contextul formularelor

administrative și al

contextelor asemănătoare.

Se adresează în special traducătorilor

din Parlamentul

European și nu a fost conceput

pentru a emite recomandări

referitoare la activitatea

și declarațiile deputaților europeni.

Un precedent există. În

Paris, din 2018, în documentele

administrative, termenii

mama și tata au fost

înlocuiți cu părinte 1 și părinte

2. O astfel de măsură îi

nemulțumește chiar și pe unii

membri ai comunității LGBT.

Adrian Teleșpan, scriitor,

membru al comunității

LGBT: „Acel moment când

grija întreține relații sexuale

cu noi, împotriva voinței

noastre. Termeni ca homosexual,

poponar, bulangiu

și așa mai departe ‒ acestea

pot să jignească. În privința

acestor doi termeni, primele

cuvinte pe care le învață un

copil, mama și tata, acestea

nu pot jigni pe nimeni. E

un pic trasă de păr chestia

asta”.

Parlamentul European a

declarat Uniunea, în urmă cu

câteva zile, drept zona liberă

pentru comunitatea LGBT.

În România însă, mai e cale

lungă până la acordarea de

drepturi civile cuplurilor de

persoane de același sex.

[...]

Deși există încă din

2018 o decizie a Curții

Constituționale, care obligă

statul român să reglementeze

o formă a uniunii între

persoane de același sex,

toate proiectele de lege pe

această temă sunt îngropate

în sertarele comisiilor parlamentare.”

(va urma)

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!