Occidentul romanesc nr 121 - editia - mai - 2021

08
MAI
2021
Primar de nota 10
„Dacă îți iubești locul sau orice loc din țara asta,
Occidentul Românesc vă
prezintă, în ediția lunii mai, un
nou interviu cu unul dintre primarii
„altfel” din România:
Elena Lasconi, fost jurnalist,
care a câștigat alegerile locale
din 2020 în Câmpulung
Muscel și a devenit prima
femeie primar a localității.
De la instalarea ca primar,
în doar câteva luni, Elena
Lasconi a reușit să depună o
serie de proiecte pe fonduri
europene, să atragă donații și
sponsorizări pentru renovarea
policlinicii din oraș și să ia o
serie de decizii care vizează
curățenia spațiului public,
deși multe dintre ele nepopulare,
dar asumate curajos de
fosta jurnalistă devenită edil
într-o comunitate de care s-a
îndrăgostit și pe care o simte
ca fiind acasă.
Elena Lasconi este născută
la Hațeg, în județul Hunedoara
și a lucrat ca jurnalist la ProTV
din anul 1995. A fost corespondent
și prezentator la ProTV
Deva, la început, iar după
mineriada din 1999 a ajuns
la București – prezentator de
știri, corespondent special și
de război. Despre viața și activitatea
ei povestește chiar ea
pe blogul personal, elenalasconi.ro.
Are o fiică plecată la
Paris și o pasiune pentru arta
culinară. A realizat numeroase
campanii sociale ca jurnalist,
iar în politică și administrație
publică locală a decis să se
implice din „furie”, după cum
spune chiar ea. A candidat la
alegerile locale din toamna
anului 2020 din partea USR și
a câștigat primăria cu aproape
60% din voturile locuitorilor
din Câmpulung Muscel.
Camelia Jula: Cum ați decis
să faceți pasul dinspre jurnalism
înspre administrația
publică locală?
Elena Lasconi: Furia m-a
motivat să îl fac. Eu am fost
foarte implicată în societatea
civilă, de la acțiuni pe care leam
făcut cu ONG-uri cunoscute
în țară, cum ar fi „Dăruiește
viață”, „Magic Camp”,
„World Vision România”,
„Salvați Copiii”, UNICEF
și altele, până la participarea
la proteste de stradă, precum
cele generate de Ordonanța
13, Colectiv, 10 august – când
au dat cu gaze. Dar, în ciuda
acestei implicări, am văzut că
practic nu se schimbă nimic.
Stăteam la un moment dat pe
canapea și mă uitam la știri șimi
aduc aminte că am văzut o
secvență în care Liviu Dragnea
îl invita la toaletă pe fostul meu
coleg, Alex Dima (reporter
ProTV) și mi s-a părut un gest
revoltător, de o aroganță dusă
la extrem... Atunci m-am gândit
că dacă stau în bula mea, cu
prietenii mei, cu familia mea
(pentru că poți să ai o viață
foarte liniștită și confortabilă
și chiar pot spune că am avut
și eu o viață foarte bună), nu
se va schimba nimic în societate.
Părerea mea este că politicienii
trebuie să lucreze în
interesul cetățeanului și atât, și
sper ca, dacă Dumnezeu m-a
ajutat să devin primar aici, la
Câmpulung, să pot să inspir
câțiva oameni – și dacă este
unul singur de bună-credință
pe care îl inspir să intre în politică,
pentru că doar așa se pot
schimba lucrurile, atunci clasa
noastră politică se poate transforma.
Altfel nu se schimbă
nimic. Trebuie să pui umărul
și să faci concret ceva. Asta
am hotărât eu să fac. Poate că
pare simplu, din exterior, dar
să știți că a fost extrem de greu
și acum este și mai greu. Dar
vă mărturisesc că merită!
Camelia Jula: Și de ce
ați ales Câmpulung Muscel,
după o viață trăită în
București?
Elena Lasconi: Este adevărat
că nu am o legătură de
rudenie în Câmpulung, dar pur
și simplu aici simt că este acasă
pentru mine. Iubesc locul
acesta, are o vibrație pământul
din zona asta și doar dacă vii
și stai aici măcar o zi realizezi
acest lucru. Mi-am cumpărat o
să le reproșez nimic în sensul
acesta, pentru că nu ai cum să
vii cu bucurie și să lucrezi cu
spor într-un birou care arată
prăfuit, cu perdele din anii ‚ 80,
n-ai cum să performezi într-un
loc întunecat...
Camelia Jula: Care au
fost primele schimbări făcute
după preluarea mandatului?
Elena Lasconi: Am început
cu adresele email ale
angajaților, apoi să amenajăm
puțin primăria. La intrare
acum totul arată civilizat,
iar oamenii sunt întâmpinați
cu „bună ziua, bine ați venit,
cu ce vă putem ajuta”. Este
un mare pas înainte față de
cum era. Apoi, m-am luptat,
pur și simplu la propriu, să
se deschidă spitalul din oraș.
Era singurul spital Covid din
județul Argeș. Nu a fost ușor!
Și acum am fi fost un spital
închis și de spitalul acesta depind
120.000 de oameni, nu
e vorba doar de cetățenii din
Câmpulung. Am luptat pentru
asta și am reușit să îl redeschicasă
aici, în urmă cu vreo 16
– 17 ani, aici mi-am petrecut
toate vacanțele, weekend-urile
și am simțit că aici vreau să
trăiesc. Dacă îți iubești locul
sau un loc din țara asta, merită
să te implici pentru a schimba
ceva, merită să faci pasul înspre
politică și administrație
publică locală.
Camelia Jula: Care
considerați că au fost principalele
avantaje care v-au
ajutat să câștigați primăria?
Elena Lasconi: Cred că
păsarea, în primul rând. Faptul
că îmi pasă de oameni. Oamenii
citesc în ochii tăi dacă ești
sau nu autentic. Este adevărat
că a fost și avantajul că sunt
o figură cunoscută, dar figura
aceasta cunoscută nu mi-a dato
nimeni pe tavă, am muncit
pentru ea 27 de ani, în presă,
m-am ținut de treabă și am făcut
meseria asta de calitate, nu
am făcut compromisuri și am
fost mereu tot așa, cu tot sufletul
în interesul oamenilor. Cele
mai multe materiale și campanii
pe care le-am făcut eu au
fost campanii sociale și cred că
da, e un avantaj să ai o figură
cunoscută, dar nu este suficient.
E nevoie de autenticitate
și să ai o echipă bună alături
de tine. Echipa asta entuziastă
și bună s-a format în jurul meu
și mă bucur foarte mult că au
venit oameni tineri și valoroși
alături de mine. Practic, știți
foarte bine, Argeșul e roșu de
când se știe, noi suntem singurul
punct de altă culoare.
Vechea clasă politică avea aici
o structură foarte bine pusă la
punct și totuși am câștigat cu
aproape 60%, asta spune foarte
multe și despre dezamăgirea
oamenilor. Ei au arătat în septembrie
că vor altceva. Și-au
pus încrederea în mine, prin
votul lor, iar eu voi încerca să
nu îi dezamăgesc.
Camelia Jula: Ce ați găsit
în primărie, când ați ajuns
în funcție (vorbim atât de lucruri
bune, cât și mai puțin
bune)?
Elena Lasconi: Nu am
găsit un colectiv aici, o echipă.
Oamenii nu comunică
între ei, departamentele sunt
împrăștiate, nu sunt organizate
constructiv, șefii stau în
niște birouri, un departament
e împărțit în două camere etc.
Unii oameni erau speriați de
schimbare, mai ales că nu știau
și nici acum nu știu cum să mă
ia, că nu am nicio prietenie
aici, nicio rudă, iar în primărie
sunt foarte mulți fini, rude ale
foștilor primari, cum se practică
peste tot. Mai mult decât
atât, am găsit mizerie. La propriu.
Clădirea acestei primării
este senzațională și vreau să o
fac să arate uimitor, cum merită.
Aici a fost bătaie de joc
ce s-a întâmplat cu ea. Băile
și gunoiul spun foarte multe
despre calitatea unui om. La
fel și despre calitatea unei
administrații. Am descoperit
că ploua în sala mare, sala de
festivități, iar în pod aveam un
heleșteu și nimeni nu a făcut
absolut nimic. Apoi, oamenii
nu aveau adrese email. Primul
lucru pe care l-am făcut
în primele două săptămâni
a fost ca toată lumea să aibă
adresă email @primariacampulung.ro.
Ce am descoperit cu bucurie
a fost o mână de oameni,
puțini, funcționari publici care
muncesc până le dă sângele pe
nas și nu se uită la ceas. Mă
bucur pentru că există, dar sunt
puțini. Majoritatea angajaților
de aici lucrează la program și
nu o fac cu pasiune și nu pot
dem. Au venit alături de mine
ONG-uri și prin sponsorizări
am reușit să adunăm 354.000
de euro pentru a renova secția
de pediatrie de la spital.
Vreau să renovez policlinica
și deja am primit 400.000 de
lei donații pentru asta și urmează
și altele (de care sunt
sigură, nu sunt doar povești).
În policlinică, așa cum s-a întâmplat
în anii ’90, unele cabinete
s-au vândut medicilor,
altele sunt închiriate, e acolo
o struțo-cămilă și astfel acolo
nu poți face niciodată nimic
pe fonduri europene, iar banii
de la buget sunt foarte puțini.
Iar din 1964 nu s-a mai făcut
nimic în această policlinică.
Astfel că vreau să o renovăm
din donații și sponsorizări, la
standarde europene și să îi
punem și lift. Pentru că avem
un paradox, desigur: radiologia
(care datează din anii ’70)
este la etaj, iar dacă îți rupi
piciorul ai nevoie să te ducă
cineva în brațe acolo, pe scări.
Este aberant.