Occidentul romanesc nr 121 - editia - mai - 2021

Gabriela Căluţiu Sonnenberg
(Spania). Economist, scriitor și
jurnalist, promotor de cultură,
traducător. Senior Editor în cadrul
redacției OR.
„Care este localitatea europeană
pe care ați dori să o
vizitați de îndată ce se va putea
călători din nou în condiții de
siguranță?”, a fost întrebarea
adresată la începutul acestui an
de către redactorii faimosului
site de turism Best European
Destinations vizitatorilor
proveniți din 190 de țări și
zări. Rezultatul sondajului i-a
surprins pe mulți, nu însă pe
sibienii care știu prea bine în
ce comoară de oraș locuiesc.
Orașul lor a declasat până și
Parisul, ocupând incredibilul
loc cinci!
Începând cu anul 2007,
când a fost declarată Capitală
Culturală Europeană, urbea
noastră transilvană de pe malul
Cibinului își înscrie regulat
numele în fruntea listelor celor
mai râvnite orașe din lume. Ba
mai mult, la un moment dat,
americanii o considerau cel mai
romantic oraș de pe Pământ!
Poziția sa privilegiată nu
trezește numai admirație, ci
și invidie, căci nu puține sunt
orașele României care au
atins între timp standarde și
frumuseți comparabile. Unii
susțin că faima i s-ar datora
norocului de a fi fost primul
oraș românesc „descoperit”
după căderea Cortinei de
Fier, dar micul oraș medieval
de la poalele Făgărașilor se
încăpățânează să nu predea
ștafeta. Punctează mai ales la
vizitatorii străini, care, după
cum se vede, judecă imparțial.
Dar cum se explică succesul
Sibiului? În ce constă unicitatea
sa și cui îi datorează magnetismul?
Dincolo de clasicele rute
întocmite de tour operatori,
există un Sibiu al tunelurilor
subterane secrete, care comunică
între ele și se pierd prin
curți interioare, cu uși mascate,
de care nici localnicii nu au
știință. Intrările lor sunt zăbrelite,
chiar dacă se pot observa
cu coada ochiului mai ales prin
pivnițele caselor din centru.
Dar nu despre aceasta vreau
să vorbesc aici, pentru simplu
motiv că nici eu, deși am crescut
acolo, nu am avut acces la
acele labirinturi. Vom vorbi
despre ele poate altă dată...
Să rămânem așadar la nivelul
solului, aruncând o privire
sub stratul superficial, de
suprafață. Se cuvine o reverență
orașului vechi, pe bună dreptate
lăudat și frecventat, pentru
că el creează ambianța de
târg medieval romantic, cu
străzi înguste, pavate cu piatră
și case înghesuite una în alta,
care parcă ne privesc curioase
prin lucarnele „ochilor” lor
sprâncenați. Pe fundalul acestei
superbe atmosfere de calm,
care ne transportă instantaneu
departe de tumultul accelerat
al vieții moderne, se brodează
meandrele unei vieți doar aparent
molcome.
Dar cine sunt actorii și ce
piese se joacă pe aceasta scenă?
Propun să ne imaginăm
orașul ca pe un personaj viu; în
acest fel, va fi mai simplu să-l
înțelegem și să-l simțim. Ce fel
de personaj ar fi Sibiul? Dacă
Parisul se poate asemui cu o femeie
elegantă, Barcelona cu o
sclipitoare pasăre multicoloră,
iar Roma cu o tânără fată romantică,
Sibiul, fără îndoială,
ar trebui să arate ca un menestrel.
Toate calitățile de care
dispune un astfel de personaj
medieval se regăsesc într-o formă
sau alte pe harta și în calendarul
manifestărilor orașului.
Pentru că Sibiul înseamnă în
primul și în primul rând, artă.
Să promovăm România MAI
2021 15
Sibiu, orașul care bate Parisul
Farmecul subtil al „târgului din poveste”
Orice sibian care a crescut înconjurat
de sintagamele fond
plastic, expoziție de fotografii,
centru etnografic, magazin de
artizanat, Casa Artelor, Pasajul
Aurarilor, muzee peste muzee
etc., știe despre ce vorbesc.
Un menestrel nu este doar
cântăreț și poet, ci și bun actor
și dansator. Unul dintre cele
mai importante festivaluri de
teatru din lume, al treilea ca
mărime din Europa, se celebrează
la Sibiu. La început de
vară, timp de zece zile, întreg
orașul se transformă într-o scenă
sub cerul liber, populată, de
exemplu, cu actori din 73 de
țări, care susțin nu mai puțin de
550 de spectacole! Realitatea și
imaginarul se împletesc într-o
asemenea măsură încât nimeni
nu se mai miră dacă întâlnește
un actor de renume mondial
pe stradă, sau dacă i se întâmplă
să stea la coadă la covrigi
calzi lângă, să zicem, Isabelle
Hupert. Numele Marilor
Personalități din teatru și film
se aliniază mai apoi cuminți, cu
steaua aurită aferentă, pe caldarâmul
Aleii Celebrităților din
Parcul Tineretului, micul nostru
Hall of Fame autohton.
Fac o mică paranteză: în
iunie 2019, înainte ca Papa
Francisc să aterizeze la Sibiu,
șefii celor 27 de state europene,
în frunte cu Angela Merkel și
Manuel Macron, se aliniau și
ei în Piața Mare din Sibiu pentru
fotografia de grup. Cam tot
prin aceeași perioadă, eu mă
grăbeam să asist la un dialog
cu publicul, susținut de actorul
american Tim Robbins într-una
dintre librăriile aflate pe o stradă
adiacentă. Închid paranteza,
dar sper că se simte stresul pozitiv
(aviz celor care încă mai
cred că Sibiul e un oraș ușor
„amorțit”).
Revenim la menestrelul
nostru, cel care cântă și dansează.
Din motive de spațiu, dau
doar câteva repere muzicale:
vestitul Sibiu Jazz Festival;
Ansamblul folcloric profesionist
Cindrelul-Junii Sibiului
(cea mai veche formație de
dansuri populare a României
și una dintre cele mai vechi din
Europa, care a susținut peste
40.000 de spectacole, obținând
peste 100 de premii naționale
și 60 de premii internaționale);
Filarmonica de Stat (continuatoarea
tradiției uneia dintre
primele școli europene de orgă
din secolul al XVI-lea); memorabilele
concerte susținute
de Franz Liszt, Johan Strauss,
Johannes Brahms, Joseph
Joachim, Richard Strauss,
Montserrat Caballé; Astra
Film Festival (unul dintre cele
mai importante festivaluri de
film documentar din Europa);
Festivalul Internațional de
dans Clasic și Contemporan
(cu peste 200 de profesioniști
din întreaga lume).
Vorbind despre dans, menestrelul
nostru sibian poate
nu e capabil să-l concureze pe
legendarul Strohschneider,
care obișnuia să-și balanseze
„Sibiul este probabil unul dintre cele mai frumoase
orașe din România și una dintre cele mai căutate
destinații de călătorie din Europa (…) O combinație
minunată între istorie și spiritul vibrant al unui oraș
european modern (...) Un loc de admirat pe tot parcursul
anului. Este sublim primăvara și vara, și pur
și simplu magic de Sărbători, când găzduiește unul
dintre cele mai frumoase Târguri de Crăciun din
Europa.”
(citat de pe situl oficial:
www. europeanbestdestinations.com/european-bestdestinations-2021/)
prăjina pe o sfoară la înălțimi
amețitoare deasupra capetelor
precupeților din Piața Mică
în urmă cu o sută de ani, dar
el sigur știe să se dea cu bicicleta,
profitând de cei nu
mai puțin decât 65 de km de
culoar care se întind în afara
frecventatelor ziduri ale cetății.
Popularelor manifestări I´Velo
Street Art Tour și Bicicletele
Cochete li se adaugă marele
Tur Ciclist al Sibiului și
alte competiții sportive profesioniste
(Raliul Sibiului,
Maratonul Internațional,
Alpha Basketball Tour, Cupa
de Karate Kyokushin Open,
turneul de beach volleyball
Sibiu Sands, campionatele de
schi de la Păltiniș etc.). Pentru
că și sportul e un fel de artă, cel
puțin așa ar spune menestrelul
nostru, silit prin natura muncii
sale de artist ambulant să se
deplaseze în permanență.
Deși e copilăros să te
mândrești că ai fi primul la
slănină, nu mă pot abține să
nu pomenesc câteva premiere
naționale deținute de Sibiu:
primul spital (la 1292!), prima
şcoală (1380), prima farmacie
(1494), prima tipografie
(1525), prima fabrică de bere
(1717), prima clădire de teatru
(1788), primul pod de fontă
turnată (Podul Minciunilor
1859), primul omnibuz electric,
prima grădină zoologică,
primul SPA (baie populară),
prima stațiune montană, prima
rachetă în trepte din lume
(deja din 1555), primul muzeu
(1718), cel mai vechi ziar din
sud-estul Europei (Telegraful
Român, la 1853). În secolul al
XVIII-lea, Sibiul era cea mai
estică localitate accesată de
serviciile de poștă din Europa
iar mai târziu a fost al treilea
oraș din Imperiul Austro Ungar
dotat cu iluminare stradală
electrică. Și mai recent: Sibiul
este primul și unicul oraş din
România distins cu 3 stele
Michelin. Din anul 2019 zona
este Regiune Gastronomică
Europeană.
Fondat în anul 1190 de
coloniștii germani pe locul
unui fost castru roman cu
numele Cedonia, mai târziu
denumit în latină Cibinium,
orașul Hermannstadt de pe
atunci a permis abia în anul
1781 stabilirea în incinta sa a
locuitorilor de alte naționalități
decât cea germană (mai ales
români și maghiari). Coloniştii
au adus cu ei experienţa şi
cunoştinţele din aşezările lor
de baştină. Pe acea structură
economică s-a dezvoltat
ulterior comerţul, care a dus
faima Sibiului peste hotare.
Până în zilele noastre, Sibiul e
aproape în tot și în toate. Fără
piesele electronice și pneurile
fabricate la Sibiu de concernele
Siemens și Continentale, multe
dintre mașinile noastre nu s-ar
clinti din loc, iar țiglele de pe
acoperișurile multor case din
Europa, produsele lactate, de
panificație și mezeluri, care
poartă uneori nume faimoase,
pe care poate nici nu le bănuiați
(nu spun care) sunt fabricate
tot aici. Până și gențile de lux
marca LUPO Barcelona se
confecționează pe comandă
la Sibiu!
Ce face însă sibianul de
rând când vrea să se relaxeze?
Sevillanul are Cartuja, vienezul
Donauinsel, catalanul
Masivul Montserrat, sibianul
se duce în Dumbrava Sibiului.
Acolo își încarcă bateriile
și, dacă are destul timp, dă o
fugă și până la Rășinari sau
prin Mărginime, unde tradiția
pastorală și mediul natural al
munților emană profunzimi
spirituale care-l ancorează,
ilustrând esența sufletului românesc
în toată splendoarea sa.
Muzeul în aer liber ASTRA,
cu case originale aduse din
satele României, probează
ingeniozitatea românilor și
talentul lor de meșteșugari.
Generos găzduit pe o imensă
suprafață, cu păduri și poieni,
oferă nu doar ocazia de a arunca
o privire în trecut, ci și în viitor
(aviz adepților dezvoltării
sustenabile: acolo se vede cum
putem face aproape orice fără
electricitate și fără benzină!).
Tot pe linia tehnicii se înscrie
și muzeul sibian al locomotivelor
cu aburi, acerb frecventat
mai ales de străini. Ce vrei mai
mult, suflet însetat?
De veți ajunge acolo,
adăstați o clipă la una din
terasele din centru, privind la
clovnul care înveselește trecătorii
umflând baloane și clăbuci
de săpun. Și poate veți simți
săgeata unei mici revelații, așa
cum a simțit scriitorul sibian
Paul Goma când a afirmat:
„pe Corso, timpul devine ca
un burduf de acordeon.”
Foto: benvoyagedonc.com/,
juniisibiului.ro/