Occidentul romanesc nr 131 - editia martie 2022

10 MARTIE
2022
Anton Semizhenko nu
a crezut în prima zi când
Rusia a invadat Ucraina,
că țara sa are vreo șansă de
victorie. Moscova are mai
multă tehnologie, mai multe
avioane și mai mulți soldați.
„Cel mai dificil lucru este
furia, toate sentimentele
că nu poți face prea multe
acum. Inițial, eram speriați
de potențialul și de puterea
armatei rusești, care
are multe rachete, multe
lansatoare, multe avioane.
Domină cerul. Ucraina are
doar 25 de avioane. Rusia
are de zece ori mai multe
sau chiar de zeci și zeci
de ori mai multe. Deci, nu
este despre mitraliere. Este
despre tehnologie înaltă, pe
care Rusia o are, și despre
bani, pe care Rusia îi are”,
a povestit jurnalistul ucrainean
pentru PressHUB.
Baia, cel mai sigur loc din
casă
Prima explozie a însemnat
și primul șoc. Mulți și-au părăsit
casele și au plecat spre
zone mai sigure din vestul
Ucrainei, alții au plecat cu
totul din țară. Dar unii au
rămas pe loc. După spaima
inițială, mulți au continuat
să muncească, din subsoluri,
din baie sau de oriunde au
un pic de internet. „Majoritatea
dintre noi lucrează din
baie acum pentru că acesta
este cel mai sigur loc dintrun
apartament sau o casă.
Mulți oameni lucrează din
subsoluri, de oriunde există
internet, noi lucrăm. În primele
zile, a fost chiar înspăimântător.
De exemplu, una
dintre colegele mele, care
este responsabilă de rețelele
sociale, locuiește într-una
dintre suburbiile Kievului,
în partea de nord.
Rușii sunt deja în acea
zonă și încearcă să spargă
apărarea orașului. Dar sunt
respinși constant. Au loc
mereu lupte pe care le pierd.
Dar se adăpostește sub
clădire, care are 9 etaje și
care poate fi oricând demolată.
Așa că era foarte, foarte
speriată. Acum este de trei
Mărturii
Mărturie din Ucraina:
„Am crezut la început că
suntem condamnați să
fim învinși”
zile în această situație și nu
îi mai este frică. Știi, te poți
obișnui cu situația”, a povestit
Anton Semizhenko pentru
PressHUB.
Ucrainenii s-au antrenat
în cele două revoluții
Prima explozie a însemnat
și primul șoc. Apoi,
ucrainenii s-au mobilizat.
Și au început să lupte. Și au
încurcat planurile lui Putin,
care spera să cucerească
Ucraina în 48 de ore. După
cinci zile, nu au reușit. Cum
au rezistat ucrainenii? Din
păcate, au multă experiență
de luptă, încă din 2014.
„Colegii și cunoștințele
mele spun azi că ce am avut
la Maidan și la revoluția
demnității din 2014, când l-am
răsturnat pe președintele autocratic
Ianukovici, a fost o nimica
toată. Acum e remarcabil
nivelul de coordonare, necunoscut
înainte, căci mii și zeci
de mii de ucraineni s-au coordonat,
cu ajutor umanitar, cu
ajutor militar, cu transport, cu
tot, de la mutarea de produse
din vestul Ucrainei spre front
și invers. Deci, cred că principalul
ingredient sunt starea
de spirit și capacitatea de a
colabora. Ucrainenii s-au antrenat
pentru asta în cele două
revoluții. Așa că știm cum să
facem.
Doar că acum este chiar
serios. Știți, când auzi prima
explozie, când auzi primul
bombardament, este
întotdeauna un șoc. Nu te
obișnuiești niciodată cu adevărat.
Dar apoi, ca și colegii
mei, care acum lucrează destul
de des dintr-un adăpost,
aproape că nu le mai remarcăm.
Au învățat să lucreze
fără să-și întrerupă munca.
Și, după prima zi sau, poate,
după a doua zi de șoc, ucrainenii
s-au mobilizat din nou.
Și acum formează o comunitate
foarte puternică. ”
Anterior invaziei ruse, toate
rapoartele FSB, serviciul de
informații al Rusiei, susțineau
că ucrainenii nu vor lupta cu
rușii, pentru că nu au încredere
în președintele Volodimyr
Zelenski, în Parlament și în
politicieni în general. Sondajele
rusești susțineau că oamenii
consideră că nu merită să
moară pentru o „clasă politică
coruptă”.
Jurnalistul ucrainean spune
că, într-adevăr, oamenii
nu au încredere în cei pe
care îi conduc. Dar invazia
Rusiei nu are legătură cu
președintele sau cu oricare alt
politician. „Acum voi folosi
cuvântul «amuzant», deși
suntem în război, dar lucrul
amuzant în ceea ce privește
rapoartele rusești este că
nu au reușit să-i înțeleagă
cu adevărat pe ucraineni.
Cum gândesc, cum se comportă.
Asta deoarece, în mod
clar, fi ecare proiect pro-rus
din Ucraina nu a obținut ce
și-a dorit. Fiecare politician
pro-rus, susținut masiv de la
Moscova, nu a avut succes.
Viktor Medvedciuk, nașul
fi icei lui Putin, niciodată nu
a fost… Rusia l-a alimentat
din plin, foarte multe resurse
pentru PR-ul său, dar nu
a obținut nimic. Și cred că
tacticile rusești pur și simplu
eșuează. În ce-l privește
pe Zelenski și pe politicienii
ucraineni, da, ucrainenii
sunt mai degrabă anarhici.
O națiune un pic anarhică,
ce nu are încredere în
nici o putere. După 1300 de
ani sub ruși, regimul sovietic
și alte națiuni care au
cucerit Ucraina, ucrainenii
au învățat să-și vadă de treburile
lor și nu-i prea interesează.
Singura solicitare de
la autorități este doar să fi e
lăsați în pace. Dar acum nu
este despre Zelenski, ci despre
fiecare bucată de pământ.
Este despre fi ecare clădire
care a fost bombardată, este
despre fi ecare copil. Despre
copii uciși, dar nu doar despre
ei, ci despre fi ecare copil
care plânge. Facebook-ul
ucrainean, acum, este plin
de furie, dar nu este o furie
irațională, fără sens. Este o
furie constructivă acum”, a
arătat Anton Semizhenko.
Distrugerea celui mai
mare avion din lume, un
simbol al luptei
Pe ucraineni i-au înfuriat
inițial inclusiv distrugerea
celui mai mare avion de transport
din lume, Antonov 225
Mriya. Apoi, au transformat
acest moment într-un simbol
al rezistenței lui, un simbol
al visului lor de liberate. „De
exemplu, ieri (duminică, 27
februarie – n.r.), a apărut o
știre, un fapt, că cel mai mare
avion de transport din lume,
Mriya, a fost distrus de ruși
într-un bombardament. Da,
a fost disperare. Dar pentru
scurt timp. Apoi, după aceea
a apărut o cantitate uriașă
de colaje, de meme, de desene
ale artiștilor noștri. Au
apărut peste tot în lume, căci
«Mriya» înseamnă «vis» în
ucraineană. Rușii au dat foc
visului nostru. Dar ei au vrut
asta. Era un vis vechi. Nu e
despre ceea ce vor avea. Nu
e visul nostru real”.
Ce va face „nebunul de
Putin”
Ucrainenii au fost
impresionați de solidaritatea
lumii, spune Anton
Semizhenko. Dar nu sunt
convinși că Vladimir Putin va
renunța prea ușor la pretențiile
sale asupra Ucrainei. „Dar, în
ceea ce privește aptitudinile de
psihopat ale lui Putin, să zicem,
da, aptitudini, nu vom ști dacă
nu se va întâmpla din nou, în
sens tactic. Lansează rachete
tot mai grele și mai grele. Deci,
ar putea fi doar o amenințare
și o mișcare diplomatică, dar
el chiar crede că ucrainenii nu
există ca națiune. El chiar crede
că Uniunea Sovietică trebuie
să se întoarcă. El chiar crede
că nu ucrainenii luptă aici, ci
americanii.
E atât de stupid. Și nu știu
cum se va repara asta. Și nu
știu ce ne va aduce asta în
zilele următoare. Doar o
scurtă observație. Este genul
de «macho» care nu se poate
preda și să se facă de râs.
Este ca un bătăuș dintr-un fel
de… dintr-un fel de district
rău famat. Și este imposibil
pentru el să renunțe acum
când rubla rusească a picat,
este disperat când piețele
rusești sunt jos, când cerul
rusesc… când rușii nu mai
pot zbura aproape niciunde.
Se simte ca un urs încolțit. Și
acesta este un moment chiar
periculos.”
Dar, spune jurnalistul,
ucrainenii nu vor renunța
ușor. Sunt mobilizați, sunt
motivați și nu vor cu nici un
preț să aparțină unei lumi
vechi, cea a Uniunii Sovietice,
căruia nu îi mai aparțin.
Și, da, chiar vor în UE și în
NATO.
Autor: Răzvan Chiruță
Foto: PressHub
Răzvan Chiruță este
redactor-șef al PressHub,
din ianuarie 2022. Anterior,
a fost redactor șef al revistei
Newsweek România,
din 2018 până în 2022.
Între 2015 și 2017, a fost
redactor-șef la cotidianul
România liberă, unde lucrase
anterior ca reporter
de investigații. Este absolvent
de Jurnalism, în cadrul
Universității „Al.I.Cuza” din
Iași, și a urmat un master în
Managementul instituțiilor
mass-media (fără disertație)
la Facultatea de Jurnalism
și Științele Comunicării
din cadrul Universității din
București. Și-a început cariera
la Opinia studențească,
cunoscuta școală de presă
din Iași, România. A lucrat
în presa locală, apoi
a devenit corespondent
pentru Iași al cotidianului
Evenimentul Zilei. Din 2004,
a coordonat pentru șase luni
secția de corespondenți a
Evenimentului Zilei. A mai lucrat
la săptămânalul Prezent
și a colaborat cu revistele
Dilema Veche și Suplimentul
de Cultură. Este co-autor în
volumelor „Mass-media
și democrația în România
post-comunistă” (ed. a IIa),
Ed. Institutul European,
Iași, 2013, și „COVID - 19.
Dimensiuni ale gestionarii
pandemiei”, Editura
Junimea, Iași, 2020.