Occidentul romanesc nr 131 - editia martie 2022

Juridic MARTIE
2022 07
Moștenirea
în România
Ioana Bratuleanu (Madrid)
Avocat ICAM specializat în
Drept internațional
În articolul de luna aceasta
am considerat de interes
pentru cetățenii români
din străinătate să explic
cum funcționează dezbaterea
moștenirii în România,
cine are dreptul să vină la
moștenire conform clasei de
moștenitori din care face parte,
câte feluri de moștenire
există, anumite aspecte care
trebuie avute în vedere atunci
când se dorește încheierea
unui testament și ce drepturi
are soțul supraviețuitor când
este chemat la moștenire,
precum și ce în ce cazuri
pot fi declarați nedemni de a
moșteni anumiți moștenitori
legali ori testamentari.
Prin moștenire, conform
art. 953 Cod Civil român, se
înțelege transmiterea patrimoniului
unei persoane fizice
decedate către una sau mai
multe persoane (fizice sau
juridice). Moștenirea poate
fi de două feluri, moștenire
legală – când defunctul nu
dispune împărțirea bunurilor
sale într-un anumit fel după
trecerea în neființă, iar transmiterea
patrimoniului succesoral
are loc în temeiul legii
și se transmite la persoanele,
în ordinea și în cotele determinate
de lege și moștenirea
testamentară – când defunctul
dispune împărțirea bunurilor
sale într-un anumit fel, prin
testament, către moștenitori
universali, care au dreptul la
întreaga moștenire lăsată de
defunct; moștenitori cu titlu
universal, care au dreptul la
o fracțiune din moștenire; sau
moștenitori cu titlu particular,
cu drept asupra unor bunuri
determinate.
Cele două feluri de
moștenire, legală sau testamentară,
pot coexista, însă cea
testamentară trebuie să respecte
întotdeauna moștenirii
rezervatari, adică cotele
acordate prin lege anumitor
moștenitori legali cum ar fi
copiii defunctului, care nu pot
fi dezmoșteniți oricum. Prin
deschiderea moștenirii se produce
transmiterea moștenirii,
moment deosebit de important
dat fiind că moștenitorii
legali sau testamentari nu pot
dobândi niciun drept asupra
patrimoniului succesoral
până în momentul deschiderii
acesteia. Înainte de deschiderea
moștenirii nici nu putem
vorbi despre moștenitori sau
bunuri supuse moștenirii,
persoana în viață fiind titularul
patrimoniului său, iar
conform art. 954 alin. 1 Cod
Civil român, moștenirea unei
persoane se deschide în momentul
decesului acesteia.
Deci o persoană în viață nu va
putea niciodată să transmită o
moștenire, ci doar o speranță
de a moșteni sau poate înstrăina
bunurile sale.
Des întâlnit în practica juridică
este contractul de vânzare
cumpărare sau testamentul
cu clauză de întreținere și
abitație, încheiate bineînțeles
în timpul vieții celui care va
lăsa moștenirea. Contractul de
vânzare cumpărare cu clauză
de întreținere și abitație are
rolul de a lăsa unui singur
copil (în cazul în care există
mai mulți copii), bunul care
face obiectul moștenirii, sub
rezerva desfacerii acestuia în
cazul în care nu se respectă
condițiile stipulate cum ar fi
acordarea de întreținere către
cel care înstrăinează bunul.
Testamentul prin care se
lasă bunurile unui singur
moștenitor, fie el făcut și
cu impunerea unor condiții
care trebuie îndeplinite de
către moștenitor, înainte
de decesul celui care lasă
moștenirea – cum ar fi asigurarea
alimentelor; cât și după
deces – condițiile pot fi din
cele mai diverse; dar în orice
caz trebuie să respecte cota
moștenitorilor rezervatari,
adică acei moștenitori care
nu pot fi dezmoșteniți decât
în situațiile prevăzute expres
de lege, pe care le voi enumera
pe parcursul acestui articol.
Moștenirea se deschide la
locul ultimului domiciliu al
defunctului. Dacă ultimul domiciliu
al defunctului nu este
cunoscut sau nu se află pe teritoriul
României, moștenirea
se deschide la locul din țară
aflată în circumscripția notarului
public celui dintâi sesizat,
cu condiția ca în această
circumscripție să existe cel
puțin un bun imobil al celui
care lasă moștenirea. În cazul
în care în patrimoniul succesoral
nu există bunuri imobile,
va fi locul deschiderii
moștenirii în circumscripția
notarului public celui dintâi
sesizat, cu condiția ca
în această circumscripție
să se afle bunuri mobile ale
celui care lasă moștenirea.
Atunci când în patrimoniul
succesoral nu există bunuri
situate în România, locul
deschiderii moștenirii este în
circumscripția notarului public
celui dintâi sesizat. Locul
deschiderii moștenirii prezintă
importanță pentru determinarea
organelor competente
teritorial pentru rezolvarea
diferitelor probleme privind
moștenirea.
În ceea ce privește moștenirea
legală, sunt chemate
la moștenire rudele defunctului,
și alături de ele soțul
supraviețuitor, iar în lipsa lor,
comuna, orașul, municipiul
sau statul după caz. Rudele
sunt chemate la moștenire în
funcție de ordinea claselor de
moștenitori din care fac parte,
și anume:
• Clasa I, a descendenților,
compusă din copii, nepoți sau
strănepoți ai defunctului;
• Clasa a II-a, compusă
din părinții defunctului și
frații și surorile defunctului
și descendenții lor până la
gradul al IV-lea inclusiv,
• Clasa a III-a, compusă
din bunici și străbunici ai defunctului;
• Clasa a IV-a, compusă
din unchii, mătușile, verii primari
și frații/surorile bunicilor
defunctului.
Rudele sunt chemate în
ordinea clasei din care fac
parte, astfel că dacă defunctul
a avut de exemplu un copil
– moștenitor din Clasa I
– restul rudelor nu mai sunt
chemate la moștenire, indiferent
de gradul lor de rudenie
cu defunctul. Rudele din
Clasa a III-a sunt chemate la
moștenire doar dacă defunctul
nu a avut copii, nici frați/
surori, iar părinții săi nu mai
sunt în viață.
Soțul moștenitor nu face
parte din nicio clasă de
moștenitori legali, însă este
chemat la moștenire alături
de orice clasă de moștenitori.
Astfel, dacă defunctul era
căsătorit și a avut copii, indiferent
de numărul acestora,
soțul supraviețuitor va avea
dreptul la ¼ din moștenire.
Dacă defunctul era căsătorit,
dar nu a avut copii, însă are
părinți și frați/surori ori nepoți
din partea acestora, în viață,
soțul supraviețuitor va avea
dreptul la 1/3 din moștenire.
Dacă defunctul era căsătorit
și avea doar frați/surori
în viață, soțul supraviețuitor
va avea dreptul la 1/2 din
moștenire. Dacă soțul
supraviețuitor vine în concurs
doar cu moștenitorii
din clasele III și IV, soțul
supraviețuitor va avea dreptul
la 3/4 din moștenire. Dacă nu
există alți moștenitori, soțul
supraviețuitor va avea dreptul
la întreaga moștenire.
În orice caz, soțul supraviețuitor
va avea dreptul la
mobilierul și obiectele de uz
casnic dacă nu vine în concurs
cu copiii defunctului
și va beneficia de un drept
de abitație asupra casei în
care a locuit până la data
deschiderii moștenirii, dacă
această casă face parte din
bunurile moștenirii, iar soțul
supraviețuitor nu este titular
al niciunui drept real de a folosi
o altă locuință corespunzătoare
nevoilor sale. Adică
soțul supraviețuitor va putea
continua să locuiască în domiciliul
familiar, deși nu are
un drept de proprietate.
Soțul supraviețuitor este
chemat la moștenire chiar
dacă defunctul a decedat
pe parcursul procesului de
divorț, atâta timp cât sentința
de divorț nu este definitivă.
De exemplu, dacă cererea
de divorț a fost introdusă în
decembrie 2021, instanța
pronunță divorțul pe data de
01 martie 2022, iar defunctul
decedează pe data de 10 martie,
chiar dacă divorțul a fost
pronunțat, soțul supraviețuitor
va veni la moștenire pentru că
sentința de divorț nu a rămas
definitivă (pentru a rămâne
definitivă trebuie să treacă un
termen de 30 de zile).
Moștenitorii trebuie să
accepte sau să renunțe la
moștenire în termenul de un
an de la decesul defunctului și
se recomandă ca aceasta să fie
făcută la notar, prin înscris autentic,
pentru a evita alte posibile
probleme. Odată stabiliți
moștenitorii defunctului și
bunurile și datoriile supuse
împărțelii, moștenitorii pot
solicita dezbaterea moștenirii
la notarul de la ultimul domiciliu
al defunctului de comun
acord, ori, în caz de dezacord,
pot solicita instanței de judecată
această dezbatere.
Decăderea moștenitorului
legal sau testamentar
din dreptul de a culege o
moștenire se poate invoca
în anumite cazuri prevăzute
expres de lege cum ar fi: în
cazul în care moștenitorul
este condamnat penal pentru
săvârșirea unei infracțiuni
cu intenția de a-l ucide pe
cel care lasă moștenirea ori
moștenitorul este condamnat
penal pentru săvârșirea, înainte
de deschiderea moștenirii, a
unei infracțiuni cu intenția de
a-l ucide pe un alt moștenitor
care, dacă moștenirea ar fi fost
deschisă la data săvârșirii faptei,
ar fi înlăturat sau restrâns
vocația la moștenire a făptuitorului.
De asemenea, instanța de
judecată poate, constata că o
persoană este nedemnă de a
moșteni în cazul în care este
condamnată penal pentru
săvârșirea cu intenție asupra
celui care lasă moștenirea, a
unor fapte grave de violență,
fizică sau morală, ori, după
caz, fapte care au avut ca urmare
moartea victimei; persoana
care cu rea credință
a ascuns, a alterat, a distrus
sau a falsificat testamentul
defunctului; persoana care,
prin dol sau violență, l-a
împiedicat pe cel care lasă
moștenirea să întocmească,
să modifice sau să revoce
testamentul.
Așadar aceste cauze pot înlătura
de la moștenire inclusiv
pe copiii defunctului, care au
calitatea de moștenitori rezervatari
și nu pot fi dezmoșteniți
voluntar în totalitate.