Occidentul romanesc nr 131 - editia martie 2022

18 MARTIE
2022
Tradiţii şi obiceiuri
Credinţe
străvechi
Mărţişorul este un mic
obiect de podoabă legat de
un şnur împletit dintr-un fir
alb şi unul roşu, care apare
în tradiția românilor şi a
unor populaţii învecinate.
Femeile şi fetele primesc
mărţişoare pe care le poartă
pe durata lunii martie, ca
semn al sosirii primăverii.
Împreună cu mărţişorul se
oferă, adesea, şi flori timpurii
de primăvară, cea mai
reprezentativă fiind ghiocelul.
Se spune că Mărţişorul
era o sărbătoare încă de pe
vremea vechilor traci, pentru
care anul nou începea,
ca şi la romani, în prima zi
a lunii lui Marte. Semnificaţia
lui Marte era, pe lângă
zeu al războiului, şi aceea
de zeu al fertilității și vegetaţiei,
ocrotitor al câmpului
şi al turmelor, zeu care personifica
naşterea naturii.
La vechii traci, aceleaşi
atribute le avea zeul
Marsyas-Silen, considerat
inventatorul fluierului, cultul
său fiind legat de glia
maternă şi de vegetaţie. Lui
îi erau consacrate sărbătorile
primăverii, ale florilor şi
fecundităţii naturii. Mărţişorul
era un fel de talisman
menit să poarte noroc, oferit
de anul nou împreună cu
urările de bine, sănătate,
dragoste şi bucurie, scrie
dir.org.ro.
Cercetări arheologice
efectuate în România, la
Schela Cladovei, au scos la
iveală amulete asemănătoare
cu mărţişorul datând de
acum aproximativ 8.000 de
ani. Amuletele formate din
pietricele de râu, vopsite în
alb şi negru, erau înşirate pe
aţă şi purtate la gât.
Şnurul de mărţişor, alcătuit
din două fire de lână
răsucite, iniţial colorate în
alb şi negru, apoi devenite
alb şi roşu, reprezintă unitatea
contrariilor: vară-iarnă,
căldura-frig, fertilitate-sterilitate,
lumină-întuneric.
Cu timpul, la acest şnur s-a
adăugat o monedă de argint.
Moneda era asociată soarelui,
astfel încât mărţişorul
ajunge să fie un simbol al
focului şi al luminii.
Mituri ale mărţişorului
Un mit povestește cum
Soarele a coborât pe
Pământ în chip de fată preafrumoasă,
a fost răpită de
un zmeu, motiv pentru care
întreaga lume a căzut în
mâhnire. Un tânăr curajos a
învins creatura şi a eliberat
lumina. Rănit în lupta cu
zmeul, tânărul şi-a pierdut
viaţa pentru Soare. În locul
unde a căzut au răsărit ghiocei,
iar de atunci lumea îi
cinsteşte memoria dăruind
şnurul din două culori: albă,
precum ghiocelul şi roşie,
simbolizând sacrificiul tânărului.
Alte legende spun
că şnurul a fost împletit de
către Dochia, când urca la
munte cu oile.
În vechime, mărţişorul se
dăruia înainte de răsăritul
soarelui, copiilor şi tinerilor,
fete şi băieţi deopotrivă.
Şnurul era fie legat la mână,
fie purtat în piept. El se purta
de la 1 martie până când
se arătau semnele de biruinţă
ale primaverii: se aude
cucul cântând, înfloresc cireşii,
vin berzele sau rândunelele.
Atunci, mărţişorul
fie se lega de un trandafir
sau de un pom înflorit, ca să
aducă noroc, fie era aruncat
în direcţia de unde veneau
păsările călătoare, rostinduse:
„Ia-mi negretele şi dămi
albetele”.
Folcloristul Simion Florea
Marian spunea: „Mărţişorul
nu se poartă ca o jucărie
sau ca o podoabă, el se
poartă ca un lucru sfânt.
Cine voieşte ca Mărţişorul
să aibă efectul dorit, acela
trebuie să-l poarte cu
demnitate”. În trecut, fetele
chiar trebuiau să nu se lase
seduse de flăcăi cât timp
purtau Mărţişorul.
„Banul alb este simbolul
Soarelui primăverii, pe
care toate popoarele lumii
şi-l închipuie alb, cu cai
albi, cu haine albe, cu arme
albe, pentru că albul este
biruitor. Mărţişorul se leagă
ori înainte de răsărirea
Soarelui sau mai bine deopotrivă
cu aceasta, şi scopul
lui este să aduci o jertfă
Soarelui, purtându-i cu tine
chipul, cam cu acelaşi rost
cum purtăm noi o cruce ori
un chip al lui Christos în
sân. Printr-asta te faci prieten
cu Soarele, ţi-l faci binevoitor
şi-ţi dă ce-i stă în
putinţă”, sublinia George
Coşbuc în studiile sale.
Fetele adolescente purtau
şi ele mărţişoare la gât, în
primele 12 zile ale lui martie,
pentru ca mai apoi să îl
prindă în păr și să-l păstreze
până la sosirea primilor
cocori și înflorirea arborilor.
La acel moment, fetele
își scoteau mărţişorul şi-l
atârnau de creanga unui
copac sau altul, iar moneda
o dădeau pe caș. Aceste
„ritualuri” asigurau un an
productiv.
Astăzi, mărţişorul este
purtat întreaga lună martie,
după care este prins de ramurile
unui pom fructifer.
Se crede că acest obicei va
aduce belşug în casele oamenilor.
Se zice că, dacă
cineva își pune o dorință în
timp ce atârnă mărţişorul de
pom, aceasta se va împlini
numaidecât. La începutul
lui aprilie, într-o mare
parte a satelor României
și Moldovei, pomii sunt
împodobiți de mărţişoare.
În unele județe ale
României, mărţişoarele sunt
purtate doar primele două
săptămâni. În localitățile
transilvănene, mărţişoarele
sunt atârnate de uși, ferestre,
de coarnele animalelor
domestice, întrucât se consideră
că astfel se pot speria
duhurile rele.
În județul Bihor, se crede
că dacă oamenii se spală
cu apa de ploaie căzută pe
1 martie, vor deveni mai
frumoși și mai sănătoși. În
Banat, fetele se spală, în
această zi, cu zăpadă pentru
a fi iubite.
În Dobrogea, mărţişoarele
sunt purtate până la sosirea
cocorilor, apoi aruncate
în aer pentru ca fericirea
să fie mare și înaripată. În
sudul ţării, oamenii cred că
ar trebui să-ţi dai jos mărţişorul
doar atunci când vei
observa un stol de berze.
În alte regiuni, acest lucru
se întâmplă la vederea unei
lebede, existând credinţa că
vei fi tot anul la fel de graţios
precum respectiva pasăre.
Fetele nemăritate îşi pun
mărţişorul sub o piatră mare
şi încearcă să afle, după
semne numai de ele ştiute,
care le va fi ursitul.
În zona Moldovei, pe 1
martie, se oferă mărţişoare
băieților de către fete,
aceștia oferind la rândul lor
fetelor mărţişoare de 8 martie
(o mică diferență față de
restul țării).
Obiceiuri asemănătoare
se pot întâlni în zona
Balcanilor, în Bulgaria,
unde se cheamă Marteniţa,
Macedonia, Albania.”
Foto: Facebook CMNN