OR editia 136 august 2022

10 AUGUST
2022
Gabriela Căluțiu Sonnenberg
(Benissa – Spania)
Promovăm România
Timișoara – Mica Vienă a României
Cu fațadele sale în stil baroc
și cu istoria sa zbuciumată,
Timișoara fascinează încă
din primul moment, nu în ultimul
rând și grație flerului său
cosmopolit. Cel de-al treilea
oraș ca mărime al României
face onoare renumelui său de
centru cultural al Banatului,
îndeplinind la ora actuală nici
mai mult nici mai puțin decât
onorantul rol de Capitală
Culturală Europeană în perioada
2021 – 2023.
Extinderea la trei ani se datorează
restricțiilor impuse de
pandemie, dar îi prinde bine,
permițându-i să ne farmece
întreit. Totuși, renumele său
pe plan internațional are o
vechime mult mai mare. Cel
târziu la momentul izbucnirii
revoluției din decembrie 1989,
când timișorenii au aprins flacăra
din care mai apoi s-a extins
peste toată țara revolta anticomunistă,
numele orașului a
devenit sinonim cu libertatea.
Arheologii îi atestă o vechime
de cel puțin două mii de
ani. La momentul nașterii lui
Isus, se pare că în perimetrul
de mare importanță strategică
de la confluența râurilor Timiș
și Bega exista deja o așezare
dacică, preluată și extinsă mai
târziu de către romani. Istoricii
menționează prima atestare documentară
la 1154.
În perioada medievală,
Banatul a fost iubit și hulit în
același timp din cauza molimelor
provocate de umezeala
persistentă de prin mlaștinile
atotprezente. În special ciuma
și holera i-au decimat
populația în mai multe rânduri.
Un destin asemănător cu cel al
Berlinului! Abia după regularizarea
debitelor râurilor Bega și
Timiș, în secolul al XVIII-lea,
asanarea și crearea canalului
navigabil care conectează cu
rețeaua fluvială central-europeană
au schimbat radical
destinul orașului, permițându-i
expansiunea.
Datorită acestor condiții
propice, vasta câmpie limitrofă,
cu fertilitate înaltă, se
constituie în resursă naturală
inestimabilă, încurajând exploatarea
agricolă intensivă.
Podgoriile învecinate produc
vinuri extrem de îndrăgite, încurajând
și enoturismul (cramele
Recaș și Silagiu). Pe de
altă parte, prezența apelor de
suprafață și a surselor termale
valoroase din punct de vedere
terapeutic face ca Timișoara să
fie înconjurată de stațiuni balneare,
vestite încă din cele mai
îndepărtate timpuri. Una dintre
cele mai prestigioase vizitatoare
a stațiunilor mondene din
perioada habsburgică se pare
că ar fi fost însăși Împărăteasa
Sissi. Și încă o curiozitate:
Timișoara este singurul oraș
românesc cu transport public
urban de călători pe apă, realizat
cu ambarcațiuni de tip
vaporetto, lucru care i-a atras
și denumirea de „Veneția de
pe Bega”! A nu se uita însă
nici vasta colecție de bărci
de agrement și hidrobiciclete
care încrețesc oglinda apelor
timișorene neîncetat.
După o serie de cuceriri și
recuceriri, cedări și retrocedări,
survenite între imperiile care
s-au succedat la putere de-a
lungul secolelor – ungar, otoman,
habsburgic – Timișoara a
ajuns să facă parte din România
abia la finalul Primul Război
Mondial. Mărturie a perioadei
celei mai pompoase din istoria
orașului stau cele peste 10.000
de clădiri din centrul vechi,
construite în epoca dominației
cezaro-crăiești. La acea vreme,
Timișoara era supranumită
„Mica Vienă”.
Se face referire la Timișoara
atunci când se vorbește despre
primii pași spre modernism din
România. Firesc, din moment
ce orașul este situat la granița
de vest. Dar, de exemplu, tot
aici s-a înființat în anul 1718
cea dintâi fabrică de bere de
pe teritoriul României, savuroasa
Timișoreana de astăzi.
Timișoara a fost și primul oraș
românesc dotat cu un sistem de
iluminare publică pe bază de
gaz lampant (1857), iar la scurt
timp a devenit cel dintâi oraș
european cu iluminare stradală
electrică (1884). A urmat una
dintre primele linii de tramvai
tras de cai (premieră mondială
în 1872!), care la 1899 a fost
trecută pe tracțiune electrică.
Din punct de vedere arhitectonic,
peisajul urbanistic extrem
de diversificat oglindește
structura etnică variată a locuitorilor
săi. Fac o mică paranteză,
cu titlu informativ:
primarul actual al Timișoarei
este german. Și încă o curiozitate:
Timișoara este singurul
oraș din Europa care are trei
teatre de stat în trei limbi diferite
– Teatrul Național „Mihai
Eminescu”, Teatrul German
de Stat și Teatrul Maghiar de
Stat „Csiky Gergely”. Din ianuarie
2019, funcționează și
secția de limbă sârbă din cadrul
Teatrului de Păpuși și de Tineret
„Merlin”. Printre etnicii
germani născuți la Timișoara
se numără laureata Premiului
Nobel pentru Literatură din
2009, Herta Müller, sportivul
care a interpretat celebrul rol
Tarzan, Johnny Weissmüller
și cel mai îndrăgit interpret de
muzică rock din Germania,
Peter Maffay.
Însă, în afara națiunilor
preponderente - români, maghiari,
sârbi și șvabi bănățeni,
care i-au dat numele de
Timișoara, Temesvár, respectiv
Temeschwar – nu sunt de
ignorat nici comunitățile de
evrei, bulgari, croați, slovaci,
sloveni, cehi și polonezi. În
Timișoara trăiesc peste 7.000
de cetățeni străini, proveniți din
124 de state ale lumii.
Din punct de vedere turistic,
este unul dintre cele mai
vizitate orașe din țară. În inima
orașului se află „magnetul”
pentru vizitatori, emblematica
Piață a Victoriei, cunoscută
și sub numele de Piața
Operei, străjuită de somptuoasa
Catedrală Mitropolitană
Ortodoxă a Banatului, având
hramul „Trei Ierarhi”. Piața
poartă acest nume în semn de
omagiu adus eroilor revoltei
anticomuniste. La nord de catedrală,
impozantele clădiri ale
Teatrului Național și, respectiv,
Opera, din balconul căreia s-au
rostit primele discursuri care au
condus la răsturnarea și alungarea
cuplului de dictatori, rotunjesc
fericit ansamblul.
Viața culturală a Timișoarei
este foarte vivace, continuând
linia unei tradiții neîntrerupte
de mai multe secole. Pe scenele
Timișoarei au apărut nume celebre
precum Johann Strauss
(fiul), Joseph Haydn, Franz
Liszt, Johannes Brahms sau
George Enescu. Spectacolele
cu protagoniști celebri continuă
până astăzi.
Domul Romano-Catolic, a
doua construcție ca mărime în
rândul monumentelor sacrale în
stil baroc din sud-estul Europei,
se înalță la doi pași, în Piața
Unirii. Tabloul se completează
armonios cu Catedrala
Înălțării și cu Vicariatul
Sârbesc, bogat ornamentat în
stil baroc, dar și cu case particulare,
de patricieni, cum este
Casa Brück, o bijuterie a stilului
modernist, cu o fațadă
plină ce culori și ornamente.
Construcțiile aliniate pe bulevardele
Timișoarei ne transportă
parcă în alte vremuri, cu iz
nostalgic. Stilurile arhitectonice
merg de la baroc la secesionist
(tipic Austriei la sfârșitul secolului
al XIX și începutul secolului
XX), schițând o reverență
neo-brâncovenescului românesc,
cu elemente venețiene și,
nu arareori, orientale.
Lăsând la o parte construcțiile,
generozitatea cu care sunt
presărate spațiile verzi pe harta
orașului, mai ales de-a lungul
canalului navigabil Bega, i-au
atras denumirea de „Orașul
Trandafirilor”. Frecventate
asiduu de cei peste 320.000 de
locuitori ai săi (datele Institutul
Național de Statistică de la 1
ianuarie 2015), parcurile și
piațetele celui de-al treilea oraș
ca mărime din țară se umplu
de oameni mai ales în nopțile
animate, de vară. Muzicieni de
prestigiu, cum sunt tinerii care
au fondat legendarul grup de
rock PHOENIX și-au început
cariera aici, în aer liber. Fără
îndoială, prezența celor 50.000
de studenți care frecventează
anual cursurile facultăților
ce fac din Timișoara cel mai
mare centru universitar al
euroregiunii transfrontaliere
DKMT (Dunăre- Criș-
Mureș-Tisa), contribuie la
efervescența caracteristică
orașului. Specialiștii estimează
că populația din zona metropolitană
aferentă va atinge
în curând la aproape o jumătate
de milion.
Principalele atuuri ale
Timișoarei sunt forța de muncă
înalt calificată, infrastructura
dezvoltată, competivitatea
mediului de afaceri, rata
antreprenorială ridicată, piața
locală stabilă, poziția geografică,
flerul cosmopolit și
tradiția culturală. Prestigiosul
săptămânal german Stern o caracterizează
drept „orașul care
răstoarnă toate ideile preconcepute
despre România”, având
un centru vechi „ca o copie a
Vienei, cu fațade mărețe, din
perioada Imperiului Austriac”.
În urma analizării a 255
de orașe din lume - în funcție
de salarii, costul real al vieții,
prețuri, puterea reală de
cumpărare, poluare, trafic,
siguranța și sănătatea locuitorilor
- portalul Numbeo, care
dispune de cea mai mare bază
de date din lume, clasează
Timișoara pe locul 116, fiind
cel mai bine clasat oraș din
România, și devansând metropole
precum Los Angeles,
Parisul sau Londra.
Firme prestigioase din
domeniul tehnologiei avansate
și al furnizorilor industriei
automobilistice cum sunt
Continentale, Bosch, Siemens
sau ELBA (faruri auto) absorb
forța de muncă într-un ritm atât
de rapid, încât gradul de ocupare
se apropie de sută la sută.
Salariul mediu lunar de aproximativ
500 de Euro, mai ridicat
decât în restul României, crește
anual cu aproape 10 procente.
Pentru analiștii germani,
rata de creștere economică
a celui mai vestic oraș al
României este realmente cea a
legendarului Făt Frumos: întrun
an cât în zece. O dinamică
la care orașele din vestul continentului
nu pot decât să viseze.
Surse: ziarul spaniol La
Vanguardia (19.08.2020),
săptămânalul german Stern
(24.09.2017), Institutul
Național de Statistică (date
statistice din 2017), volumul
„ Highlights Rumänien”
(autori Ruth și Jürgen
Haberhauer, ed. Bruckmann,
Mănchen, 2019), siturile oficiale
ale primăriei, guvernului și
municipalității Timișoara.
Foto: unsplash.com
Autor: Gabriela Căluțiu
Sonnenberg (Benissa-Spania)
Nota Redacției:
Gabriela Căluțiu Sonnenberg
este economist, scriitor și
jurnalist, promotor de cultură,
traducător, colaborator
voluntar în cadrul redacției
„Occidentul Românesc” din
anul 2011.
A absolvit Academia de Studii
Economice din București cu
titlul de doctor în anul 2000.
Distinsă cu numeroase premii
pentru activitatea literară
și pentru promovarea
culturii române în străinătate,
scrie în limbile română,
germană și spaniolă pentru
diverse publicații din Europa,
Australia, America și Asia.
Este afiliată Uniunii Ziariștilor
Profesioniști din România
și Asociației Jurnaliștilor de
Turism din România. Cea mai
recentă carte apărută: „Vine
Seninul”, vol. II, proză scurtă
(Ed. Itaca, Dublin 2022).