Occidentul romanesc - 137- septembrie- 2022

10 SEPTEMBRIE
2022
Gabriela Căluțiu Sonnenberg
(Benissa – Spania)
Promovăm România
Iași – „Roma Estului”
Nu departe de granița de
nord-est a României strălucește
în toată splendoarea sa orașul
care și-a câștigat de-a lungul
secolelor faima de campioană
spirituală incontestabilă a
României: Iașiul. Atenție: formula
articulată a numelui acestui
oraș poate crea un puternic
disconfort! De ce? Pentru că,
deși dicționarele recomandă
forma Iașiul, moldovenii pledează
pentru «Iașul», argumentând
că litera i se pronunță
„înmuiat”. Dreptate le dau și
unii lingviști, care privesc limba
ca pe o entitate datoare să
se adapteze limbajului aflat în
uz. Pentru a evita controversa,
unii optează pentru forma Iașii,
respectiv forma arhaică folosită
de cronicari, Târgu’ Ieșilor.
Discuțiile continuă...
Situarea orașului la intersecția
unor rute comerciale
importante, care au legat din
timpuri străvechi Polonia,
Ungaria, Rusia cu Bizanțul,
a favorizat dezvoltarea sa
fără precedent. Supranumit
„Roma Estului”, pentru că
este construit pe șapte coline,
Iașul a fost menționat documentar
pentru întâia oară în
secolul al XIV-lea. Timp de
peste 300 de ani a fost capitala
Moldovei, iar după unirea cu
Țara Românească a funcționat
pentru scurtă vreme drept capitală
a României, înainte
ca Domnitorul Alexandru
Ioan Cuza să mute capitala
la București, un oraș fără
importanță la acea vreme.
Principele Cuza, primul
domnitor al României unificate,
este de altfel o personalitate
care marchează profund istoria
și chipul actual al Iașului.
La 1860 a înființat aici prima
Universitate din România,
una dintre cele mai respectate
instituții de învățământ
din zilele noastre. Statuia
Domnitorului, ridicată la loc
de onoare în Piața Unirii, acolo
unde reprezentanții Moldovei
și Valahiei au decis unirea celor
două Principate, împreună
cu numeroasele străzi și piețe
care-i poartă numele prin toate
orașele României, cinstesc
memoria acestui politician de
excepție.
Arhitectura ieșeană, punctată
de superbe clădiri în stil
flamboyant, i-a dus faima până
peste hotare. Peisajul celui
de-al doilea oraș ca mărime al
României însuflețește pulsul
caracteristic marilor centre
universitare, creând o atmosferă
deosebit de plăcută, care
lasă impresia că ne-am afla
într-o urbe cu viață mai molcomă
decât a altor metropole,
cu locuitori la fel de numeroși.
Blândețea și delicatețea sunt
de altfel trăsături de caracter
specifice moldovenilor,
cunoscuți pentru sensibilitatea
lor artistică.
Inima orașului, Piața Unirii
este flancată de clădirea în stil
neoclasic Grand Hotel Traian,
construită cu aportul vestitului
inginer francez Gustave Eiffel,
cel care a creat și Turnul Eiffel
de la Paris și Statuia Libertății
din New York. Nu departe de
ea se deschide maiestuoasa arteră
Ștefan cel Mare, rezervată
pietonilor în zilele de sărbătoare,
care duce spre cel mai impresionant
edificiu al Moldovei
și unul dintre cele mai emblematice
din România: Palatul
Culturii. Statuia lui Ștefan
cel Mare, reprezentat călare,
pregătit parcă de luptă, stă de
strajă în fața acestui palat cu
aspect de castel din povești.
În cele 365 de încăperi ale
sale, recent renovatul palat
găzduiește patru muzee de
excepție, ale căror coridoare
însumează o lungime de opt
kilometri.
Nu mai puțin decât 100
de biserici punctează harta
Iașului! În fruntea lor se înscrie
neobișnuita Biserică Trei
Ierarhi, care combină elemente
gotice și renascentiste cu
ornamente orientale persane.
Reliefurile filigrane care o împodobesc
au fost cândva acoperite
de un strat subțire de aur
și lapislazuli, care s-a distrus în
urma invaziilor tătărești, a cutremurelor
și incendiilor care
au devastat orașul în repetate
rânduri.
Practic, în orice punct neam
afla și în orice direcție am
privi, cel puțin o turlă de biserică
ne va semnala vocația ortodoxă
a întregii Moldove, îndrăgită
destinație de reculegere,
unică în lume prin minunatele
ei mânăstiri. Nu trebuie însă
ratată nici vizitarea Bisericii
Sfântul Nicolae Domnesc, care
riscă să fie trecută cu vederea
în umbra Palatului Culturii.
Este cea mai veche biserică
din oraș, locul în care au fost
încoronați Voievozii Moldovei
începând cu Ștefan cel Mare.
Dacă ne continuăm drumul
dinspre Piața Unirii în
direcție opusă, la capătul străzii
Lăpușneanu, în mijlocul unui
parc, vom fi răsplătiți pe măsură,
putând admira statuile în
mărime naturală ale celor mai
importanți domnitori care au
marcat destinele Moldovei:
Dragoș Vodă, Alexandru
cel Bun, Ștefan cel Mare,
Mihai Viteazul, Ioan Vodă cel
Cumplit, Petru Rareș, Vasile
Lupu și cărturarul Dimitrie
Cantemir.
Și pentru că am pomenit de
parcuri, cel mai cunoscut este
Parcul Copou, imortalizat prin
operele celor mai recunoscuți
scriitori ai României. Mihail
Sadoveanu, de exemplu, și-a
scris o mare parte din operă
la „castelul din Copou”. Din
păcate, zonele verzi sunt prea
puține, neatingând nici jumătate
din suprafața prevăzută de
legislația europeană. Noxele
provenite de la traficul rutier și
din șantierele nesupravegheate
înrăutățesc situația, astfel încât
Iașul se clasează pe locul al
doilea în lista celor mai poluate
orașe ale României.
Revenind la scriitori, nu
trebuie uitat că la Iași au trăit
și creat unii dintre cei mai
renumiți oameni de litere ai
țării. Aici s-a înființat la 1863
Societatea cultural-literară
„Junimea” care ni l-a dat
nu numai pe poetul nostru
național, Mihai Eminescu, ci
și personalități de vază precum
Titu Maiorescu, Costache
Negruzzi, Ion Creangă,
AD Xenopol, Ioan Slavici,
Ion Luca Caragiale. Lor le-au
urmat Vasile Alecsandri, Ionel
Teodoreanu, Otilia Cazimir,
George Topârceanu, Nicolae
Gane, Mihai Codreanu și mulți
alții.
Nicolae Iorga mergea
cândva într-atât de departe
încât recomanda instituirea
obligativității vizitării Iașului
pentru fiecare cetățean român,
pentru că, citez: „cine n-a fost
aici nu poate să străbată cu
înțelegere foile celor mai frumoase
cronici, nu se poate pătrunde
după cuviință de spiritul
trecutului nostru care trăiește
în acest loc mai viu și mai
bogat decât oriunde aiurea”.
Iar scriitorul Gala G alaction îl
caracteriza așa: „Era un oraș
domnesc, cuprins de melancolia
amintirilor prea mari, mai
multă inteligență și mai mult
cult pentru cele intelectuale,
decât în oricare centru românesc…”
Orașul marilor idei, al primei
mari uniri, al primului
spectacol de teatru în limba română,
al primului muzeu literar
memorial (Bojdeuca lui Ion
Creangă) și al primului Muzeu
de Istorie Naturală, pare a fi făcut
din pietre care la fiecare pas
ne vorbesc despre trecut. Din
păcate, nu întotdeauna evenimentele
din trecut au fost lăudabile.
O filă neagră din istoria
orașului s-a scris la cinci zile
de la intrarea României în cel
de-al Doilea Război Mondial,
când mareșalul Antonescu a
declanșat Pogromul din 27-29
iunie 1941, în care au fost uciși
13.266 de evrei. A fost unul
dintre cele mai grave evenimente
de acest fel din lume.
Cele două morminte comune
ale victimelor pogromului,
aflate în cimitirul evreiesc din
oraș, sunt o mărturie veșnică a
acestui masacru.
Trecând peste perioadele
negre, orașul punctează cu
realizări de vârf în domeniul
științific, cu accent pe cel medical.
Laureatul Premiului Nobel
pentru Fiziologie și Medicină
din 1974, George Emil Palade
(1912 - 2008) s-a născut și format
la Iași. Prima femeie profesor
universitar din România,
Elena Pușcariu-Densușianu
(1875-1966) a fost și prima
femeie-medic din lume care a
condus o clinică oftalmologică.
De asemenea, Marta
Trancu-Rainer, prima femeiechirurg
din România, care a
salvat mii de vieți în timpul
Primului Război Mondial,
s-a născut și a studiat la Iași.
Iar prima societate științifică
românească, Societatea de
Medici și Naturaliști s-a
înființat la 18 martie 1833, tot
la Iași.
Pe măsura trecutului său,
Iașul modern se prezintă astăzi
drept unic și fermecător
nucleu urban, cu vădită vocație
europeană, dar continuă să fie
considerat destinație turistică
relativ neexploatată pe plan
internațional, ținută în secret
mai ales pentru călătorii bine
informați, buni cunoscători ai
istoriei și culturii României.
Surse: datele Institutului
Național de Statistică și
rapoartele Ministerului
Mediului (2015); Gala
Galaction – „Iașii – precum
erau”; volumele lui Jean
Ancel „Preludiu la asasinat.
Pogromul de la Iași, 29 iunie
1941” și „Martiriul evreilor
din România (1940-1944).
Documente și mărturii”;
Ruth și Jürgen Haberhauer,
„Highlights Rumänien” (ed.
Bruckmann, München, 2019).
Foto: pixabay.com
Autor: Gabriela Căluțiu
Sonnenberg (Benissa-Spania)
Nota Redacției:
Gabriela Căluțiu Sonnenberg
este economist, scriitor și
jurnalist, promotor de cultură,
traducător, colaborator
voluntar în cadrul redacției
„Occidentul Românesc” din
anul 2011.
A absolvit Academia de Studii
Economice din București cu
titlul de doctor în anul 2000.
Distinsă cu numeroase premii
pentru activitatea literară
și pentru promovarea
culturii române în străinătate,
scrie în limbile română,
germană și spaniolă pentru
diverse publicații din Europa,
Australia, America și Asia.
Este afiliată Uniunii Ziariștilor
Profesioniști din România
și Asociației Jurnaliștilor de
Turism din România. Cea mai
recentă carte apărută: „Vine
Seninul”, vol. II, proză scurtă
(Ed. Itaca, Dublin 2022).