cave can em - Insemnari Iesene

seria a treia, 

an IV, nr. 12, 

decembrie 2012 

 

reVIst| de cultur| 

edItat| de prIm|rIa 

munIcIpI uluI Ia{I 

semneaz\: 

Anton AD|MU} 

{tefan AFLOROAEI 

Tiberiu BR|ILEAN 

Constantin COROIU 

Constantin CUBLE{AN 

Codrin-Liviu CU}ITARU 

Alexandru DOBRESCU 

N. GEORGESCU 

Simona MODREANU 

Corneliu OSTAHIE 

Raluca PAVEL 

George POPA 

Gr. T. POPA 

Adrian Dinu RACHIERU 

Constantin ROMANESCU 

Dorel SCHOR 

Gheorghe SCHWARTZ 

Mircea TOMU{ 

Însemn\ri 

ie[ene

~nsemn\ri ie[ene 

serie nou\, anul IV, 

nr. 12 (decembrie) 2012 

Revist\ de cultur\ `nfiin]at\ 

la 1 ianuarie 1936 de 

M. Sadoveanu, G. Top`rceanu 

[i Gr. T. Popa 

A doua serie (2004-2005) 

a ap\rut sub egida Universit\]ii de 

Medicin\ [i Farmacie „Gr. T. Popa“ 

din Ia[i, fiind coordonat\ de 

Corneliu {tefanache 

[i Alexandru Dobrescu 

Colegiul de redac]ie: 

prof. univ. {tefan Afloroaei 

acad. Valeriu D. Cotea 

Alexandru Dobrescu 

primar Gheorghe Nichita 

prof. univ. Constantin Romanescu 

Redactor [ef: 

Alexandru Dobrescu 

Tehnoredactare [i prepress: 

Think Pink Studio 

Prezentare artistic\: 

Aldo 

Tel.: 0758 / 102302 

E-mail: insemnariiesene@gmail.com 

www.insemnariiesene.ro 

Editor: Prim\ria Municipiului Ia[i 

ISSN: 1221-3241 

Revista „~nsemn\ri ie[ene“ este 

membr\ a Asocia]iei Revistelor, 

Imprimeriilor [i Editurilor Literare 

(A.R.I.E.L.) 

C U P R I N S 

EDITORIAL: 

Gogoa[a interesului na]ional de Alexandru Dobrescu 1 

GR. T. POPA 120. RESTITUIRI: 

~n cântec de ]iter\ de Paul Gore 2 

Un erou intelectual: Gr. T. Popa (2) de Constantin Coroiu 8 

MI{CAREA LITERAR|: 

A doua nara]iune (fragment de roman) de Gheorghe Schwartz 14 

Cinci poeme de Raluca Pavel 21 

CRONICA TRADUCERILOR: 

Partea `ntunecat\ de Codrin Liviu Cu]itaru 22 

CAVE CANEM: 

Ce este dogma [i cine este dogmaticul? de Anton Ad\mu] 26 

MI{CAREA IDEILOR: 

Reg\sirea senin\ a celor absurde de {tefan Afloroaei 31 

BURSA IDEILOR ECONOMICE: 

Era geoeconomiei de Tiberiu Br\ilean 36 

PENSULA {I DALTA: 

Un pictor sirian se afirm\ la Bucure[ti: Ammar Al Nahhas 

de Corneliu Ostahie 41 

CONTROVERSE: 

O istorie politic\ a literaturii române postbelice: 

Eugen Barbu: aventura limbii (3) de Adrian Dinu Rachieru 46 

Limb\ major\, destin minor? (3) de Simona Modreanu 52 

Criza identit\]ilor culturale (2) de George Popa 58 

MESERIA DE A CITI: 

Proza lui Caragiale sau aventura limbajului (6) de Mircea Tomu[ 62 

EMINESCOLOGICALE: 

Arta de a scrie pe vremea lui Eminescu (7) de N. Georgescu 70 

OCHIUL ANTICARULUI: 

Literatura unui propagandist: Mihail Sadoveanu (1) 

de Constantin Cuble[an 76 

FOI{ORUL DE ASCULTAT PLOAIA: 

Puterea premonitorie a visului (2) de Constantin Romanescu 80 

ZICERI: 

Funia de usturoi de Dorel Schor 82

Gogoa[a interesului na]ional 

Zilele acestea se vorbe[te iar\[i, 

parc\ mai mult ca alt\dat\, despre 

interesul na]ional. Candi - 

da ]ii pentru un loc `n Parlament au parc\ 

un fel de tic verbal, r\spunzând la orice 

`ntrebare prin invocarea lui. Adic\, vezi 

dumneata, dac\ au intrat `n lupta pen tru 

un fotoliu de deputat ori senator, asta s-a 

`ntâmplat numai pentru c\ ì durea, precum 

o m\sea cariat\, soarta ]\rii [i, dup\ 

ce au `ndurat `n t\cere atâta amar de vre - 

me grozava suferin]\, au sim]it c\ le e 

peste puteri s\ mai stea cu bra]ele `n cru - 

ci[ate, trebuind musai „s\-[i aduc\ aportul“ 

la sporirea binelui general. 

Ce s\ mai vorbim despre partide! ~n - 

dat\ ce se vor anun]a primele rezultate 

ale scrutinului, ele se vor `ntrece s\ declare 

c\, dat\ fiind absen]a unui câ[tig\tor 

categoric, sunt preg\tite de negocieri 

pentru formarea guvernului [i c\ acestea 

vor fi dictate nu atât de apropierile doctrinare, 

oricum insesizabile pentru oame - 

nii cu un minim sim] al realit\]ii, cât de 

`nalt patriotica datorie de a sluji acela[i 

interes na]ional. 

La patru ani o dat\, cele câteva sute 

de politicieni români `n via]\ `[i pierd ca 

prin farmec `nsu[irile cu care ì re]inuse 

memoria colectiv\ [i devin `ntruchiparea 

altruismului. Nu mai au, cum le st\tea `n 

obicei, nici conturi personale de umplut, 

nici `ntreprinderi de falimentat, nici buc\]i 

de ]ar\ de vândut pe nimic, nici b\nci 

de devalizat, nici rubedenii de c\p\tuit, 

nici alte griji de o similar\ anvergur\. Sub 

ochii no[tri ie[i]i din orbite la vederea mi - 

racolului, se leap\d\ de toate p\catele 

specifice, amenin]ând s\ se confunde cu 

ceea ce consideram a fi idealul de nea - 

tins al b\rbatului politic. Atunci [i numai 

Însemn\ri ie[ene 

atunci ne e dat s\ auzim din neostenitele 

lor guri c\ ei sunt, de fapt, ni[te simpli ser - 

vitori ai ]\rii [i ai locuitorilor ei, c\ asu ma - 

rea unei a[a de grele slujbe presupu ne gro - 

zave renun]\ri [i sacrificii, c\, de n-ar fi 

România la ananghie – `mprejurare la ca - 

re tot cet\]eanul responsabil nu poate fi 

indiferent –, nici c\ [i-ar fi l\sat balt\ tre - 

bu rile zilnice, ca s\ pun\ um\rul la redre - 

sarea situa]iei. 

Fire[te c\ astfel de metamorfoze nu 

fac dec\t, pe de o parte, s\-i creasc\ inima 

românului de rând c\ are privilegiul 

de a tr\i `n timpuri populate cu asemenea 

oameni politici [i, pe de alt\ parte, s\ i se 

stacojeasc\ obrazul de ru[ine c\ nu are o 

Alain Derwin: Heinrich Campendonk 

con[tiin]\ `ndeajuns de dezvoltat\ ca s\ 

se ridice la ame]itoarea lor altitudine ci - 

vi c\. Norocul e c\ accesele de patriotism 

ale bravilor no[tri politicieni sunt [i scur - 

te, [i rare. [i – mai ales – f\r\ urm\ri prac - 

tice; altminteri ar trebui s\ st\m me reu cu 

nasul `n p\mânt, ru[ina]i, chiar u mili]i de 

exemplara lor conduit\ moral\. Nu pot s\ 

nu-mi amintesc, `n acest sens, c\, `n preaj - 

ma alegerilor de acum patru ani, un pe 

atunci politician `n devenire, mi[cat pâ n\ 

la lacrimi de starea ]\ri[oa rei `n ca re vie - 

]uia, `[i exprima cu patos do rin]a de a o 

sluji cu atâta devotament, `n cât s\ o scoa - 

t\ din impas. Numai c\, `n tâmplân du-se 

s\ fie ales, patriotica dorin ]\ i s-a sub]iat 

pân\ la [tergere, l\sând `n locu-i o de ne - 

astâmp\rat foame de bani publici. 

{i-mi mai amintesc, `n acela[i sens, 

de un experimentat b\rbat politic, ai c\ - 

rui ochi se umezeau, tot atunci, ori de câ - 

te ori pronun]a cuvântul „]ar\“, adic\ din 

cinci `n cinci minute, iar glasul i se gâtuia 

de emo]ie când `n[ira ca pe ap\ câte `[i 

pusese `n gând s\ f\ptuiasc\. Alegându-se 

[i dumnealui, n-am mai aflat nimic despre 

proiectele anun]ate; gra]ie camerelor de 

luat vederi, am avut, `n schimb, privile giul, 

de a-l admira sfor\ind viguros `n primito - 

rul fotoliu de parlamentar. 

Nu e cazul s\ ne complexeze, deci, 

temporara `nso]ire a politicienilor cu interesul 

na]ional. E, `n definitiv, numai o 

figur\ de stil. ~ns\ ar fi cazul s\ ne `ngrijoreze 

nevindecabila noastr\ orbire, din a 

c\rei pricin\ nu izbutim a deosebi go goa - 

[a patriotic\, aliment de campanie e lec - 

toral\, de patriotismul autentic, pe cât de 

mut, pe atât de productiv. 

Alexandru DOBRESCU 

1

Gr. T. Popa 120 ∙ restituiri ∙ Gr. 

2 

Paul Gore 

~n cântec de ]iter\ 

Istoriile literaturii române nu consemneaz\ nici un prozator cu numele de Paul 

Gore. {i, cu toate acestea, el a existat, ba chiar a l\sat o oper\ beletristic\ `ndeajuns 

de consistent\, tip\rit\ `ntre 1936 [i 1940 `n paginile revistei ~nsemn\ri 

ie[ene [i, din p\cate, r\mas\ acolo pân\ `n zilele noastre. ~ncepând cu acest nu - 

m\r, ne propunem s\ restituim publicului cititor o parte din schi]ele [i povestirile 

datorate lui Gr. T. Popa. 

5 iulie 1917 

De când mi-am a[ezat postul aici, pe dealul Cârlanului, duc 

via ]\ de sihastru. ~ntr-un col]i[or izolat, departe de lume, tr\iesc mai 

mult cu mine [i cu natura. Cât timp e lini[te, numai amintiri le se 

deap\n\ viu [i gândurile singure se agit\. Parc\ sunt un izgonit, 

un izolat `n codri, pentru isp\[ire de pedeaps\ ori pentru po tolire 

de sânge prea `nfierbântat. Zilele trec, una ca [i cealalt\, f\r\ de - 

osebire, [i doar num\rul obuzelor, explodate când [i când, de se 

mai schimb\. Mintea totu[i colind\, umbl\ pe unde i-i voia, um - 

bl\ pân\ ostene[te [i-apoi se strânge ghem [i nu mai pleac\. 

Visez, iaca asta fac. Visez [i ziua [i noaptea, a[teptând s\ vie 

iar\ libertatea. Uneori dorm ca un butuc, greu ca un bu[tean, [i, 

când m\ trezesc, simt un fel de uimire c\ a mai trecut o noapte 

[i nu mi-am dat seama de asta. De când nu prea fac nimic, ]in 

minte crâmpeie din via]a somnului. De multe ori m\ g\sesc `n 

lungi discu]ii sau m\ pomenesc `n plin\ adunare public\. Asist la 

cursuri care-mi plac, m\ plimb printre stele. Minunat\ feluri me 

se arat\ `n vise...! Niciodat\ nu te ]ine somnul `ntr-un loc; nici 

timpul, nici spa]iul nu sunt sub jug tiranic. Urzelile imagina]iei nu 

mai au sfâr[it [i imposibilul nu exist\. A[a de frumos lunec\ `n - 

chi puirea de la ochi `nchis la trezie, `ncât noaptea cap\t\ o impor - 

tan]\ covâr[itoare [i existen]a zilnic\ ajunge de se confun d\ cu 

vie ]uirea nocturn\. ~n izolarea sihastric\, spectacolul cel mai a - 

tr\g\tor este somnul de noapte [i visul de zi, atâta de mult amestecate, 

`ncât nu mai [tii bine unde `ncepe unul [i unde sfâr [e[te 

cel\lalt. Totul `ncepe cu un fel de lenevire amor]itoare, cu o gre - 

utate a gândului, care totu[i se `nvârte pe loc ca un titirez. Nu te 

mai sile[ti s\ legi lucrurile `n imagina]ie, ci le la[i s\ se apropie 

singure la `ntâmplare. Prime[ti `n fa]a min]ii orice [i oricum. 

E minunat!... E atâta lini[te pe unde te mi[ti [i oame nii se 

plimb\ ca fantomele. ~]i trec pe dinainte cortegii de imprejur\ri, 

te amesteci cu ele [i totul devine str\veziu, pân\-n inima p\mântului 

[i pân\-n sâmburele lucrurilor. 

Chiar ieri m\ aflam `ntr-o sal\ mare de cinemato graf. Lume 

vesel\, cucoane elegante `n loji; tot atât de elegante fete de la re - 

gie `n staluri [i `nc\ mai elegante prostituate `n locurile 

rezervate. Cucon\[ei de specie ob scur\ umpleau an trac - 

tele cu ocheade dezm\]ate, cu ifo se de „binecrescu]i“, iar 

sus, la galerie, râdeau zgomotos ni[te mitocani. ~n momentul 

când observam astfel, mi-a trecut prin minte gân - 

dul c\ prea seam\n\ a cli[eu tot aranjamentul \sta. Adi - 

c\ de ce s\ fie la galerie numai decât mitocani, iar `n sta - 

luri fete de regie? Fiindc\ a[a cere critica r\ut\ cioa s\? 

Pentru ce s\ fie obligator coco te `n locuri rezervate [i cu - 

con\[ei de specie obscur\ `n antracte? S-ar putea s\ fie 

[i altfel: venerabili cu barba al b\ ochind libidinos feti[ca - 

ne [i imberbi timizi ori pros t\naci care se tem s\ ridice 

ochii asupra unei bluze. A ceast\ reflec]ie mi-a `ntunecat 

un moment judecata, fiindc\ ceea ce s-ar putea s\ fie `ncepuse 

a se `ncâlci cu ceea ce era `n adev\r. {i, peste toate, o muzic\, 

re petând a[a ceva ca o roman]\ st\ pân\ pe ultima decenie, `[i 

plimba melodia de la o ureche la alta. Din când `n când, un om 

cu capul ]uguiet ca o alun\ necoapt\, ras cu perdaf, având frac 

lung [i lustruit pe ici-colo, stropea aerul cu o pomp\, din care tâ[ - 

nea o arom\ pu]in mai pl\cut\ decât ace ea r\spândit\ de mul - 

]imea pe trei sferturi nesp\lat\. Aici surprinzându-mi dispre ]ul, 

mi-am zis cu o nuan]\ de repro[, c\ n-ar trebui s\ fiu atât de susprivitor 

al lumii din care m\ trag. Dar nu-i mai pu]in adev\rat c\ 

mul]imea este totu[i... mul]ime. 

Pe marginea cortinei care `ncadra pânza de cinematograf 

sta, pictat\ cu o boia de acum patruzeci de ani, o masc\ de tra - 

gedian, cu gura c\scat\. cu br\zd\turi adânci `n pielea obrazului 

asem\n\toare cu `ngurziturile unei pungi cu baiere. Ce masc\ stu - 

pid\! N-avea nimic natural `n ea; nici o expresie. Tocmai bine 

nu eram l\murit dac\ este de tragedian ori de comedian, pentru 

c\ individul nu [tiu bine ce avea de gând s\ fac\: s\ râd\ ori s\ 

plâng\. Z\u!... cum pot fi oare unele figuri atât de lipsite de `n]e - 

les, de s\ nu [tii ce s-ascunde-n dosul lor [i care s\ se bo]easc\ 

u [or, ca un cauciuc elastic pe care-l calc\ vremea!... Dar asta par - 

c\ s-a strâmbat la mine... Da, e adev\rat: masca aceea [i-a urcat 

deodat\ un pomet mai sus, [i-a tras un col] de gur\ mai spre 

dreapta [i, cu gaura ochilor l\rgit\, pare c\ exprim\ un gând su - 

p\rat: „du-te la teatru, dac\ vrai masc\ mai natural\!“ 

Auzi ce idee!... masc\ mai natural\... [i de ce la teatru [i nu 

`n parlament?... E drept c\ acolo sunt sigur fal[e..., dar aici suntem 

chiar la teatru [i iaca [i m\[tile: de toate felurile – unele râd, 

altele plâng. V\d [i amora[i cu aripi, cupidoni cu s\ge]i [i chiar 

policandrul cu sute de lumini, care trage `n jos de bolta minunat 

`mpodobit\. Cortina este o frumuse]e: un cadru mare cu trei por - 

tice; parc-ar fi o intrare `ntr-un templu [i ar duce la o gr\din\ ver - 

de, cu fructe coapte [i zei]e. Mi se pare c\-i gr\dina Hesperi delor; 

numai balaurul nu se vede, dar merele de aur sunt. ~ntr-un col] 

stau trei gra]ii, tocmai a[a ca s\ le vezi pe fiecare din alt profil [i 

Însemn\riie[ene

pân\-ntr-atâta c\ nu ascund nimic din ce [tim noi c\ se ascunde. 

Ei..., dar aici este vorba de art\ [i arta niciodat\ nu-i culpabil\, 

chiar dac\-i goal\... de[i sunt unii care vor s\-i puie pantalona[i 

cu orice pre]... Mai la o parte, iaca alte trei muieri, urâte de tot, 

crunte [i furtunoase: una toarce, alta deap\n\ [i alta foarfec\. 

Olio!... Pàrcele! Pe sc\rile templului, un b\trân mo[neag, cu bar - 

ba alb\ dincolo de brâu, `[i ]ine fruntea `n palm\, parc-ar fi zidi - 

torul `n clipele lui de nedumerire. Cuget\?... Doarme?... Visea - 

z\? Tot una e... S\ fie Faust? Parc\ e prea lini[tit pentru chinu - 

rile care-i zbucium\ gândirea... Dar al\turi de el, ce leu frumos! 

Unul din cei din Africa, mare [i impun\tor, care cu sfârcul cozii 

d\ jos un om. Tii!... frumos e!... S\ te sui c\lare [i, cu mâna-n 

coama lui, s\ umbli de-a lungul pustiei. Bag de sam\ c\ pe cor - 

tina asta po]i merge departe: `n iad ori `n rai, unde-]i face pl\ce - 

Heinrich Campendonk: Nud cu câine 

Însemn\riie[ene 

re (sunt [i de aceia care nu se hot\r\sc unde s\ aleag\). Ai la `n - 

demân\ nimfe, ai [i satiri; flori peste tot, ghirl\nzi, `ngeri [i tru - 

puri goale `n fericirea primitiv\. Abia de g\se[ti, ici-colo, câte-o 

fâ[ie de purpur\, care se târâie cam trei sferturi pe jos [i alt sfert 

pe umere, iar natura tot neacoperit\ r\mâne. 

Ei, da’ ia s\ stau eu lini[tit pu]in; ceva trebuie s\ `nceap\, c\ 

se pun la sfat cucoanele. E o mi[care neobicinuit\ `n sal\ [i s-au 

stins mai multe becuri. Se ridic\ cortina?... S-a [i `nceput jocul... 

cânt\ o muzic\ invizibil\ [i pe scen\ danseaz\ ni[te femei ca ni[ - 

te noura[i, care se dezv\lesc `n b\taia soarelui.Totul se petrece 

surd, dar pe v\zute, [i ce mai pulpe, ce mai linii, ce mai trupuri 

`nfometate... Dar dac\ te ui]i mai bine, observi c\ toate sunt astfel 

`mbr\cate, de parc\ vor s\ arate c\ au de trei ori mai mult de - 

cât au cu adev\rat. Pfiu!... Ce a]â]are teribil\... Mi-e grozav de 

cald... De ce-o fi r\bdând oare atâta lume s\ i se ridice `n nas picioare 

de baletiste [i `nc\ a[a de sus, nu z\u, prea sus? {i ce de-a 

fusti[oare albastre, ro[ii [i vi[inii, toate numai câte-o palm\ de 

lungi mai jos de burt\! Când se-nvârt feti[oarele astea, fusti]ele 

se fac inele [i despart deasupra ni[te `ngera[i, iar dedesubt draci 

`mpieli]a]i. {i nimeni nu protesteaz\, nici copilele de pension, nici 

p\rin]ii, care holbeaz\ ochii pe al\turi. Amoreza]ii se strâng unul 

`n altul, gata s\ `ncap\ câte doi pe un scaun; mo[negii se-mbujo - 

reaz\ la fa]\, dar mai ales le lucesc ochii `n sc\ld\toarea lacrimi - 

lor. Curios... doar v\d `n sal\ câ]iva care fac moral\ la reviste [i 

strig\ `mpotriva destr\b\l\rii... ~n adâncul min]ii, `mi vin gânduri 

opuse: morala!... e `ntr-un fel la teatru [i `n altfel acas\; dar `nc\ 

[i mai altfel este sara pe `ntunecate, la dosuri sau `n camere z\ - 

vorâte. Ei [i!... spune cel\lalt gând, tu de ce tremuri pl\cut acu - 

ma `n fa]a destr\b\l\rii... baletistelor? {i de ce nu vezi numai ar - 

monia mi[c\rilor, frumuse]ea propor]iilor [i coloritul s\n\tos al 

trupului... pentru ce luneci gândul spre ascunzi[uri? Aici mi-am 

`ncurcat p\rerile... dar oare de ce s\ fie baletiste la teatru?... Mi se 

pare c\ suntem la operet\ cu tenori, cu primadone, cu clovni [i 

figuran]i. Ce balamuc! Cum se amestec\ la noi toate: opera cu mas - 

carada, muzica fin\ cu l\ut\ria, cinstea de la fereal\ cu cea deacas\! 

Cine s\ mai aleag\? Cu toate acestea, [tiam c\ aici nu-i tot - 

deauna a[a. Acolo, unde st\ femeia aceea gras\, la mijlocul sta - 

lului – parc-ar fi matroan\ la o cas\ de toleran]\ – st\tea mai anii 

trecu]i un om foarte serios, pe care al]ii `l cred ursuz, pentru c\ 

are o minte rar\ [i rar de se amestec\ cu al]ii. Mai `ncolo, tot `n 

stal, unde-[i tope[te nervii mititelul acela, care nu doarme toa t\ 

noaptea de excita]ie vulgar\ [i care `nc\ nu are fir de mustea]\, era 

un profesor onorabil, strâns `n jachet\ ca `ntr-o hain\ de me tal. 

~n loja din dreapta, spre scen\, era un pianist cu plete mari [i cu 

mi[c\ri nervoase. ~ncolo, tot femei cu rochii lungi [i horbo ]ele la 

gât, de nu se z\rea m\car un petec de goliciune, iar domnii erau 

cartona]i, cu muste]i [i b\rbi respectabile; fetele cu cozi pe spate 

[i b\ie]ii cu gulere de tunic\ foarte strâns `ncheiate. Ei, da’ [i pe 


3


4 

Heinrich Campendonk: Vitraliu 

scen\ era altceva. Chiar pe locul unde acuma se r\stoar n\ pe pat 

amoreza]ii aceia [i ca din `ntâmplare rochia se ridic\ peste genunchi, 

atunci era un rus, cu fa]a cam strâmb\, cu pieptul plin 

de decora]ii, [i care cânta fermec\tor din balalaic\. ~[i pur ta mâinile 

pe strune ca pe ni[te aripi de ciocârlie, repezind su ne te delicate 

care-]i surprindeau urechea. Iar mai `ncolo, unde se ml\ die pe 

spate burtoasa aceea, ca s\-i ajung\ rochia la gur\, era u na Ni- 

utunovna, `mbr\cat\ simplu [i serios, cu toate c\ i se ve deau [i 

ei genunchii; dansa jocuri c\z\ce[ti [i reproducea mimic figuri 

egiptene. Parc\ se scoborâse[r\] basoreliefuri de pe stâncile piramidelor 

[i se `n[irau pe scena teatrului. 

– Ia mai las\-m\ cu contrastele astea educative, s\ri deodat\ 

gândul cel ascuns. Ia uit\-te bine `n sal\ [i nu-mi mai da lec]ii!... 

O mi[care surprinz\toare se produse, o agita]ie nea[teptat\ 

[i figurile se amestecar\ deodat\ ca-ntr-o ap\ `n care dai cu b\ - 

]ul. La trecerea tulburelii, mi s-a p\rut c\ am v\zut pe domnul cel 

ursuz, cu mintea rar\, dansând strâns cu baletista burtoas\; profesorul 

onorabil ajunsese amorezul, r\sturnat pe pat cu fata; ru - 

sul cu balalaica se pupa cu pianistul; [i Niutunovna era `n stal pe 

acela[i scaun cu mititelul, care nu doarme noaptea de excita]ie. 

Apoi s-au amestecat cu to]ii, a[a c\ nu-i mai puteam recunoa[te. 

Doamne!... Ce-o fi asta?... Cum s-au mai schimbat toate! A 

r\mas teatrul gol. Se vede c\ s-a ispr\vit. S\ ies [i eu. Unde mer - 

gem cu atâta lume? La `ntrunire public\? Cum, dar e noapte... A[! 

... da de unde? {i eu care credeam c\ trebuie s\ m\ duc la culca re. 

A[a e... bine zici... Azi este „meeting na]ional“. Vine lume 

de pe lume [i mai vin [i delega]i din Moldova. De ce-or mai fi ve - 

nind [i delega]i mai la urma urmei, c\ tot la nimica nu folosesc? 

Cum adic\? S\ dovedeasc\ cei cu manifesta]ia c\ ]ara e cu ei? 

Ce socoteal\ proast\! }ara nu-i cu nimeni [i e cu to]i... Dar le 

place lor s\ se ame]easc\ singuri. ~n fond, sunt scârbo[i, pentru 

c\ nu se [tie niciodat\ ce cred cu adev\rat: una ]i-or spune [i al - 

ta or face. Azi se batjocoresc [i mâine se laud\. O `ntrunire de-a 

lor `ns\ este foarte distractiv\. Am s\ intru [i eu. Lume `ntr-a de - 

v\r mult\. Ai zice c\ are dreptate amicul care strig\ de pe scen\: 

„Mai poate spune cineva c\ ]ara nu-i cu noi? Uite ]ara!“ {i cu 

un gest larg, de `nalt\ protec]ie, `ntinde mâna pe deasupra ca - 

petelor, ca un preot care st\ gata s\ binecuvânteze norodul. Cu 

pieptul umflat curc\ne[te [i cu o lic\rire de triumf `n ochii foar te 

bul bu ca]i, se plimb\ de câteva ori pe lâng\ rampa luminoas\, pân\ 

ce, r\sucindu-se brusc, ca un om pe care l-a iluminat deodat\ 

adev\rul, se `ntoarce [i pocne[te cu pumnul `n mas\, stri gând 

a proape r\gu[it: „}ara a vorbit, domnilor... cine are urechi de 

auzit, s\ aud\!“ Se-n]elege, un tunet de aplauze urmeaz\. Altminteri 

nici n-ar fi tras omul cu pumnul. Da’ ce e mai dureros e 

c\ cel care roste[te cuvintele acestea are aerul c\ chiar le crede, 

de[i un fel de mirare `ntârzie totu[i pe figura lui, ca [i cum ar fi 

surprins c\ a prins un adev\r din senin, a[a ca la o pogorâre de 

revela]ie divin\. Dar ia st\i s\ vedem adev\rata compozi]ie a s\ - 

lii. ~n toate b\ncile din fa]\ sunt agen]i electorali (un fel de agen]i 

cu plat\ numerar\) [i mai sunt al]ii prin fund ori risipi]i printre 

rânduri, a[a, ca la `ntâmplare. |[tia or s\ strige „bravo“ [i vor a - 

plauda cei dintâi; ba, dac\ uit\ c\ sunt `n sal\ [i se vor crede pe 

strad\, vor striga [i „ura“, tocmai când s-ar potrivi ca nuca `n p\ - 

rete. De altfel, ei sunt de meserie, ì pl\tesc când unii, când al]ii; 


palmele lor au o conforma]ie particular\ [i pielea e atât de groa - 

s\, c\ parc-ar trosni din lop\]ele atunci când aplaud\. Tot `n b\n - 

cile dintâi se mai v\d câ]iva b\trâni, cu p\rul alb de tot, cu fi guri 

devastate de timp [i cu atitudine de arhon]i. Ace[tia sunt pensio - 

narii, pe care-i poart\ partidul ca pe ni[te relicve, menite s\ dea 

prestigiu adun\rii. Unul dintre ei va fi proclamat pre[edin te, ca 

unul care, fiind luat la `ntâmplare din sal\, va putea fi absolut im - 

par]ial. Vin apoi copiii, c\rora le place s\ ca[te ochii pretutin - 

deni, [i studen]ii, care se cred oricând predestina]i s\ scape ]ara 

de la pieire. ~n loji, câteva cucoane – so]ii de-ale membrilor marcan]i 

sau ale debutan]ilor –, care, la momentul potrivit, se vor 

emo]iona, vr\jite de elocven]a oratorilor, pân\ `ntr-atât `ncât vor 

smulge florile ce le `mpodobesc pieptul [i le vor arunca entuzias - 

te asupra cuvânt\torilor. 

S-au preg\tit [i steaguri, pancarte tricolore sau ro[ii, cu litere 

mari albe sau negre, pe care se `nv\p\iaz\ fraze axiomatice: 

„Vrem realizarea idealului!“..., „Tr\iasc\ democra]ia integra - 

l\!“..., „Unire sus, iubire jos!“... [i pe fiecare le `nso]esc câte trei 

puncte de exclama]ie. Pe scen\, `n semicerc neregulat, stau ca 

ni[te apostoli: „leaderii“, oratorii, ministeriabilii cu lichelele lor 

oficiale, recoltatorii de aplauze vii [i `ndelung repetate. ~n fine, 

sala este azi cum ar fi [i poimâine, dac\ al]ii ar `nchiria-o, [i cum 

a fost alalt\ieri, când pe \[tia de azi ì `njurau al dracului ceilal]i, 

tot `n numele „opiniei publice“ nep\rtinitoare. 

Dar ia s\ ascult\m. Pre[edintele, gârbovit, ca un om c\ruia nu-i 

arde de `ntruniri de orice fel [i care s-a deranjat doar azi, când ches - 

tiuni grave [i de capital\ importan]\ au provocat acest m\ re] „me - 

eting na]io nal“, explic\ `n trecere, adic\ deschizând [e din]a, c\ 

„vocea lui slab\ nu-i f\cut\ pentru a `n\l]a convingeri, care deja 

clocotesc `n sufletele celor de fa]\“, [i c\, „[tiind ne r\b darea cu 

care a[teap t\ sala s\ aud\ pe talenta]ii oratori“, d\ cuvântul domnului 

X. A ici urmeaz\ aplauze [i ova]ii, care dureaz\ mai bine de 

cinci mi nute. Vorbitorul, dup\ cum u[or se `n]elege, fiind cople[it 

de e mo]ia unei astfel de manifest\ri, se simte obli gat s\ mul]\ - 

measc\ publicului pentru atâta cinste mare. Mul]\ mi rea-i sublini - 

at\ iar cu dese aplauze, printre care se resfir\ pe talele unui bu - 

chet de la o cucoan\ foarte `mbujorat\, dintr-o loj\ lateral\. 

~nceputul, a[adar, s-a f\cut `ntr-o atmosfer\ de cald entuziasm 

[i de aci `nainte „verba volant“ cu o u[urin]\ minunat\. Fiecare 

se simte tras de un magnet invizibil, inimele tic\ie tare [i `ntr-un 

singur ritm, ochii proiemin\ considerabil [i chiar oratorul pare 

transfigurat, ca `ntr-un fel de halucinare colectiv\ cu mediu mo - 

bil. {i nelegat la ochi, un om vorbe[te continuu, gesticuleaz\ me - 

reu, c\ci vorba nu cost\ parale; iar al]i oameni dau din capete 

semnificativ, icnesc furio[i, url\, r\sufl\ greu [i cu `ntrerupere, 

a sud\ [i se-nfurie. 

A[a se perindeaz\ câteva obraze alese, apoi câ]iva novici, ca - 

re acum intr\ `n „carier\“, dup\ aceea câteva glasuri indepen - 


den te, pe care e[ti obligat s\ le auzi la toate `ntrunirile, [i la sfâr - 

[it vin „autoriza]ii“, c\rora obiceiul cere s\ le cânt\re[ti nu numai 

fiecare cuvânt, dar [i tonul cu care este pronun]at, de[i ei nu cân - 

t\resc nimic [i Dumnezeu [tie la ce se gândesc. Ei dau a `n]elege 

c\ sunt la curent cu mari secrete de stat, care-i oblig\ s\ nu spuie 

tot ce [tiu [i cel mult `[i permit s\ fac\ aluzii. Ei pronun]\ unele 

cuvinte ilumina]i de un surâs misterios [i f\când transparente jo - 

curi de `n]eles, din care s\ se trag\ concluzia c\ cel care vorbe[te 

are sugestii din loc `nalt. Vorbele acestor „autoriza]i“ sunt un a - 



5


6 

mestec de figuri de stil stereotip [i de aforisme vagi, din care cei 

care nu mai au ce face pot scoate tot ce vor sau nu pot scoate 

chiar nimic. De obicei, ei au un adversar de comb\tut, care e mai 

totdeauna un vechi pri eten sau un fost [ef, c\ruia mult\ vreme iau 

]inut paltonul la `mbr\care. Acuma, fra]i buni cu du[manii de 

ieri, ies la bra] din sala succesului na]ional [i caut\ `n gând prilejul 

cel mai bun de a se scuipa `ntre ochi, dac\ se poate chiar mâine. 

De ce? Mi se pare c\ s-a ispr\vit... Uite, lumea se scoal\ `n 

picioare, s\ asculte ultimele cuvinte ale „Mo]iunei“: „... prin urmare, 

cet\]eni, ]ara azi trebuie s\ se pronun]e ho- t\rât, [i prin 

glasurile dumneavoastr\ autorizate ea s-a pronun ]at mai clar 

decât oricând (Bravo... bravo... aplauzele `ntrerup mo]iunea). Ce 

vrem noi... adic\ ce vre]i dumneavoastr\? Vrem scoborârea 

a dev\rului `n mijlocul societ\]ii; vrem dreptate pre tutindeni... 

vrem s\ ne conduc\ cinstea, care merge triumfal `naintea tuturor 

virtu]ilor cet\]ene[ti. (Bravo... bravo ... ura... bas toanele 

se agit\ [i mai multe p\l\rii se flutur\ `n aer.) Asta este voin]a dum - 

neavoastr\ invincibil\, pe vare vor trâm bi]a-o sus [i tare cât 

mai energic [i va trebui s\ fie `ndeplinit\ din punct `n punct 

ad litteram, dac\ este s\-[i men]ie neamul acesta tra di]ionala 

lui `n]elepciune secular\, pentru c\ e lege etern\ a ceasta: «vox 

populi vox dei!»“ (Aplauze nesfâr[ite... bra vo ne`n - trerupt... un 

«de[teapt\-te române» impetuos porne[te ca printr-o scânteiere 

inspirativ\ de moment [i mi se pare c\ u nii cet\]eni mai sentimentali 

au [i câte o lacrim\ suspendat\ pe gene lungi. Ce vre]i? 

«de la Unire nu s-a mai v\zut asemenea u ria[\ manifesta]ie!...») 

{i uite, domnule, ce minune! Ie[ind `n strad\, nu-mi mai aduc 

aminte nimic din cele ce s-au petrecut. Ce s\ fie oare? 

Doi cet\]eni vorbesc despre gr\din\rie [i mai ales despre cea - 

pa care [i-a urcat mult pre]ul la chil\. „Asta fiindc\ guvernul nu 

ia nici o m\sur\ contra speculei... mama lor de ho]i!...“ 

Eh! ai[tia-s ni[te p\tima[i, las\-i `ncolo! De-ar avea ei ceap\ 

de vânzare, ar specula-o [i mai pe-ntrecute. 

Iaca al\turi un grup. Un tân\r d\ explica]ii: „Vede]i dumnea - 

voastr\ care-i buba: dac\ primarul n-ar face afaceri – [i n-ar face, 

dac\ nu l-ar sprijini guvernul –, atunci ar fi gospod\ria comunei 

gospod\rie [i noi am fi mândri c\ tr\im `n ora[ul nostru.“ 

– Asta-i cam a[a, coane Alecule! S\-i d\m vânt!... replic\ un 

cet\]ean, care, r\mânând câ]iva pa[i mai `n urm\ cu un amic, 

continu\ acru: 

– Parc\ nu-i tot un drac!... Dumnealui când era la prim\rie 

[tii ce f\cea cu antipriza... Hei, [i mai vine acu’ s\ ni ]ie predic\! 

... Atâta numa’... c\ poate i-a g\si o slujbuli]\ lui gineri-mio... Pe 

urm\ i-ar\t eu lui!... 

Aoleo! ce putoare moral\! Da’ se cheam\ c\ „cet\]enii“ [i 

„opinia public\“ s-au pronun]at [i se pronun]\ mereu... c\, dac\ 

nu s-ar pronun]a, ar putea zice cineva c\ nu exist\ opinie [i oa - 

re nu ne-ar fi ru[ine obrazului s\ n-o avem? 

Din fericire o avem [i este pretutindeni: la cafenea, `n [coal\, 

`n biseric\, pe strad\, la birou [i chiar la bal. Ei, c\ bine zici, mi 

se pare c\ toat\ lumea asta a[a g\tit\ [i gr\bit\ merge la bal... 

Mare minune [i asta... Când am intrat oare `n sala asta mare [i 

str\lucit\? Ce de-a colori [i ce de-a lumini!... Pe jos e lustruit cu 

cear\ [i luce[te de parc\-i oglind\. Ghirl\nzi de hârtie cu inele 

de trei colori [i brad verde peste tot. Portretele suveranilor se bu - 

cur\ [i ele de-atâta pl\cere. Feerie. Ce s\ mai vrem? 

Cuconi]e [i dudui ca ni[te `ngeri, doar aripi s\ le mai anini pe 

umeri, ca s\ poat\ zbura. Veselie, haz [i inimi larg deschise, iar fe - 

Heinrich Campendonk: Dansul agricultorului 

ricirea parc\ st\ s\ curg\ din tavan. ~ntr-o ame]eal\ comun\, oa - 

menii ace[tia se gâdil\ cu to]ii f\r\ s\ puie mâna. Colo, o p\ re - 

che de buze, grozav de `nro[ite, parc-ar avea pe ele foc din iad, 

se-ntind ca râmele. Dincolo, gâturi decoltate a[a de tare, c\ se ve - 

de `n gr\dina lui Adam, [i stofa asta a[a de fin\ din care-s f\ cu - 

te rochiile unde naiba or fi g\sit-o? E a[a de ginga[ ]\sut\ [i a[a 

de transparent\, c\ parc\ n-ar fi, [i a[a de pu]in face slujb\ de ro - 

chie, c\ ce mai este pe dedesubt, chiar de nu-i vizibil, se str\ve de. 

D’apoi p\r ondulat [i pudrat, strâns `n sute de feluri, `mpodobit 


cu tot felul de fioncuri sau flori artificiale; [i t\ieturi de costume pe 

talie [i reliefuri, cu amestec de broderii [i dantele; [i pantofi des pi ca]i, 

din care se-nal]\ fantomatic ciorapi transparen]i, pierdu]i `n sus 

printre g\teli [i u[ur\tate; [i mânecu]i scurte sau disp\rute cu totul, 

`nso]ind sau ferindu-se gra]ios `n fa]a pielii trandafirii [i-nfiorat\. 

Oare ce-or fi gândit to]i [i toate din sala asta, când au plecat de 

acas\? Parc\-i o expozi]ie de nuduri. Parfumuri, priviri lungi, pre - 

f\c\torii [i o m\iestrit\ lupt\ de prins `n la]. Numai s\-i vezi [i s\ 

te prind\ mirarea. Uite colo un tân\r, c\ruia-i fac dintr-o dat\ curte 

[i mama [i fata. Surâd amândou\; amândou\ aprob\ bucu roase 

orice [i `l privesc cu interes ori de câte ori el spune câte-o ba nalitate. 

Timpul trece cu gra]ioase opriri, domni[oara face mi[c\ri calculate 

[i tân\rul se studiaz\, dar amândoi nu-[i dau sama c\ nu mai sunt 

`n toat\ firea. Muzica `nfioar\ sim]urile [i iubirea plute[te `n aer. E 

deajuns s\ respiri, c\ ai f\cut tot ce trebuie. 

Mai la o parte, pe un scaun, st\ o feti]\ frumoas\ ca o gravur\, 

[\galnic\, dar cuminte, [i lâng\ ea, de o parte [i de alta, doi crai - 

doni care-i cânt\ verzi [i uscate. 

– Dumneavoastr\, duduie, a]i mai fost la bal? 

– Da, domnule, desigur c\ am mai fost. Dar dumneavoastr\? 

– A! eu sunt un pasionat dansator, r\spunde unul. 

– Pe mine valsul m\ `nnebune[te, continu\ cel\lalt. 

Unu-i cu monoclu, cel\lalt cu sfârc la mustea]\, amândoi cu 

glas `ndulcit [i to]i tremur\. 

Teribil\ putere mai au vorbele goale, când capu-i pustiu [i ini - 

ma plin\!... Ce mai vârtej pe loc, cu aceea[i vânturare de frunze 

us cate `n aer!... Schi]a eternei pove[ti e cam a[a: mama se gân - 

de[te c\ ar trebui s\-[i m\rite fata [i vrea s\ caute un ginere. Fata 

viseaz\ un b\iat frumos, cum nu mai este altul, unul pe care `l do - 

re[te rest\pânit, de[i nu [tie cum... B\iatul a[teapt\ s\ se-mplineas - 

c\ o fantazie cu bra]e goale, cu eterne dulci atrac]ii. {i când intr\ 

toate aceste n\zuin]i `ntr-o sal\ feeric luminat\, cu vibra]ii muzicale 

stârnitoare, cu electriz\ri subtile, lumea se magnetizeaz\ [i univer - 

sul `ncape `ntre patru p\re]i. Pe parchetul lustruit lunec\ genera]ii - 

le, pentru a se na[te altele, `ntr-un amestec de apropieri ale fiin - 

]e lor care se cred perfecte, de[i ele au uneori nasuri cam lungi, u - 

rechi cam blegi [i ochi sa[ii. 

Dar povestea, cu toate c\-i subtil\, mai are [i alte `nf\]i[\ri, `n 

care nici forma nu mai r\mâne idilic\. Uite ici degenerarea furioa - 

s\ a eternei pove[ti. Am `nceput s\ nu mai v\d acolea decât o pof - 

t\ s\lbatec\ de carne aprins\. Pornesc furtunos, `nl\n]ui]i cu emo - 

]ie [i se strâng tare, crud chiar. ~i vezi cum se alipesc unii de al]ii, 

`ntr-o `ncingere de sim]uri, ca un pârjol peste j\ratec. Joac\ tango... 

Ce? |sta-i joc? Fetele `[i lipesc cu adaptare sâni de pieptul tare al 

b\ie]ilor; ace[tia, ame]i]i de-atâta c\ldur\ moale, completeaz\ e x act 

formele fetelor, umplând golurile [i armonizând cât pot mai bine 

mi[c\rile. Trup pe trup se urm\re[te `ntr-o grab\ precis\, ca [i cum 

din dou\ s-ar fi f\cut unul, unul singur `mboln\vit, cuprins de fris oa ne. 


Eh! asta-i chiar scârbos! S\ vezi atâta agita]ie, `n mai multe pla - 

nuri, atâta lips\ de pudoare `n mi[carea coapselor, atâta frângere 

de mijloc... e dezgust\tor. Aici nu mai este vorba de m\riti[ul fetei 

sau de `nsur\toarea b\iatului, ci este vorba de prostitu]ie amoroas\ 

`n pozi]ie vertical\. E detracarea tinerilor [i uzarea sim]urilor. 

M-am s\turat de bal [i de fanto[ele juc\u[e... Mai bine s\-nchid 

ochii [i s\ ascult muzica. Melodia nu-i urât\. Sunetele sunt chiar 

armonioase. Pentru argentinieni or fi având [i vreun `n]eles. Cine 

[tie pe ce temei se vor fi sprijinind. 

Ia s\ le ascult... Parc-ar fi mai multe melodii [i strunele sun\ viu 

de tot. Se-n[ir\ a[a, parc-ar fi pi[c\turi me[tere pe o chitar\ bun\. 

De ce a[a? Unde-s ceilal]i muzican]i? Cum de a r\mas unul singur? 

Doamne Sfinte!... Dansatorii mei nu mai joac\ pe parchet?... 

{i asta trebuie s\ fie o minune!... Adineaori, domnii \[tia care vâ - 

neaz\ fete [i feti[canele astea, pe care nu [tiu mamele lor cum s\ le 

creasc\, dansau colo `ntr-o sal\ de bal, pe scânduri lucii... iar acuma 

danseaz\ pe cer albastru... {tiam c\ aolo numai ielele `nvârt hora 

[i spiritele nop]ii... Dar oameni `n toat\ legea!... Cum s\ joace `n 

v\zduh?... Da, joac\ `n cer [i pe frunze de copac, pe crengi de fag. 

Asta-i n\zdr\v\nie curat\... {-apoi muzica asta s-a schimbat cu 

totul, nu mai este fanfar\... e ]iter\ de-a binelea... Ce Dumnezeu! 

I-auzi: „Sur le bord de l’Argentine“... [i nenoroci]ii \[tia joac\ al 

naibii... Cum de nu se tem c\ vor c\dea jos? Aha!... uite [i ]iteristul, 

love[te ritmic cu cioc\na[ele... mâinile umbl\ repede, parc-ar vr\ji, 

[i nu [tiu cum face el d `n[ir\ a[a de bine notele. Mi se pare c\ m-a 

v\zut... da, da, m-a observat, c\ci râde la mine [i cânt\ mereu... A - 

oleo... nu cumva sunt fermecat?... o fi diavolul, care se zice c\ ia 

adesea `nf\]i[are de muzicant... Da’ oare dac-a[ face o cruce!... O 

cruce mare, sfânt\, drept sub ochii lui? Ar fugi, desigur... Ei... dar 

nu pot scoate mâna... Cine m\ ]ine?... 

– D\ drumul, ]ipai deodat\... 

– Ce faci, camarade? {ezi bini[or, c\ tragi p\tura de pe mine!... 

– Eram culcat [i `ntindeam `nvelitoarea preotului, care dormea 

la picioarele mele. La capul meu, greoi de somn, un ]igan buzat 

cânta `ntr-adev\r din ]imbal [i se hlizea la mine. Afar\ era senin [i 

un petec de cer albastru se tot plimba printre crengile fagilor din 

fa ]a bordeiului. 

– Vai de mine, uite diavolul meu din vis [i balul `ndr\gosti]ilor 

de pe frunze de copac. 

– Bine, p\rinte, de unde recruta[i baragladina asta? 

– Tr\i]i, domnule locotenent, sunt de la regimentul 10 Putna. 

– Fugi `ncolo, cucoane, c\ greu mai dormi!... 

– Da’ de mult cânt\? 

– S\ fii dumneata s\n\tos!... 

– Nu-i nimic, `n sih\stria asta prinde bine oleac\ de muzic\. 

– Cânt\, m\i ]igane!... 

(~nsemn\ri ie[ene, anul V, nr. 1, ianuarie 1940, pp. 50-61) 


7

Gr. T. Popa 120 ∙ Gr. T. Popa 120 

8 

Constantin Coroiu 

Un erou intelectual: 

Gr. T. Popa (2) 

A ap\rut, la Editura Junimea din Ia[i, sub 

`n grijirea lui Alexandru Dobrescu, primul vo lum 

din seria Scrierilor publicistice datorate savantului 

[i scriitorului Gr. T. Popa. Tip\rite acum mai 

bine de [apte decenii `n paginile revistei ~n - 

semn\ri ie[ene, ele n-au fost reeditate nicioda - 

t\. Cum suntem `ncredin]a]i c\ readu cerea lor 

`n circuitul public nu doar va `ntregi profilul intelectual 

[i artistic al savantului, dar va fi, pentru 

majoritatea cititorilor o adev\rat\ revela]ie, 

continu\m publicarea `n acest num\r a comen - 

tariior asupra acestui prim volum. 

Criticile lui Gr. T. Popa privind reali t\ - 

]ile de la noi sunt formulate mai mereu 

prin compara]ie cu cele din câteva tari ci - 

viliza te pe care le cunoa[te foarte bine. 

Exempli fic prin dou\ texte având ca tem\ 

eveni mente diferite: unul din spa]iul cultu - 

rii si ce l\lalt din spa]iul politico-administrativ 

[i, implicit, civic. 

~n vara anului 1936, profesorul este in - 

vitat la festivit\]ile dedicate Centenarului U - 

niversit\]ii din Londra, rezultat\ de fapt, `n 

1836, din unirea mai multor colegii vechi 

de câteva sute de ani intr-un conglomerat. 

A fost singurul reprezentant al lumii aca - 

de mice române[ti la acea s\rb\toare din 

ca pitala Angliei. Ungurii aveau cinci… Evo - 

carea evenimentului `ncepe cu o caracterizare 

ce denot\ buna cunoa[tere a psihologiei 

[i educa]iei englezului (Gr. T. Popa 

stu diase [i in Anglia; [i tot acolo f\cuse [i 

cea mai important\ descoperire [tiintific\ 

a sa): „Oameni extrem de politico[i, care 

totu[i nu pun accent pe polite]ea lor; a pro - 

pieri distan]ate care ne promit s\ fie eter - 

ne; punctualit\]i extravagante [i o per fect\ 

`ngrijire (nec\utat\) `n ]inut\. Un englez 

`]i d\ impresia, f\r\ s\ fie nevoie s-o mai 

verifici, c\ nu po]i s\-l ba]i pe um\r, nici 

nu se simte bine s\-l iei de bra]. El nu se 

vâ r\ in prea multe am\nunte (ba nu se vâ - 

r\ deloc), ca re privesc via]a intim\ a o mu - 

lui, [i apare gla cial, uneori uscat, dar tot - 

deauna bine dispus. Ceremoniile lor sunt ca 

[i oamenii: dem ne, reci, dar impresionan - 

te“. Suita de festivit\]i, care il fac pe univer - 

sitarul ie[ean s\ simt\ `nc\ o dat\ „ce fior 

[i ce siguran ]\ poate da sufletului tradi ]ia“, 

a constituit, conchide el, „un spectacol m\ - 

re], care pen tru mine a `nsem nat o lec]ie ma - 

re, dar [i un prilej de a dân c\ melancolie. 

~n timp ce oamenii ace[tia, atât de asigu - 

ra]i cu tot ce tre buie unui progres bogat, 

se str\duiesc mereu s\-[i spo reasc\ cultu - 

ra, ce facem noi (cei atât de calici [i atât de 

`n urm\ din toate punctele de vedere)?“ O 

`ntrebare formulat\ cu mai bine de 76 de 

ani `n urm\, dar cum nu se poate mai legitim\ 

[i `n momen tul de fa]\… 

Observator atent [i responsabil al vie]ii 

sociale [i politice, [i nu numai al celei din 

România, dar niciodat\ militant `n vreun 

partid, Gr. T. Popa intervenea, in 1938, `n 

dezbaterea privind noua Constitu]ie a ]\ - 

rii. Analiza sa pe care isi intemeiaza opiniile 

este pilduitoare. Polemizând cu cei de 

Henrich Campendonk: Pescarul 


la Via]a Româneasc\ pe aceast\ tem\, 

ese istul insist\ mai ales pe conceptul de 

democra]ie, a[a cum era [i este el ilustrat 

in societ\]ile evoluate. Mai intâi, descrie [i 

defi ne[te trei tipuri de democra]ie „care co - 

e xist\ ast\zi“ [i pe care „le cunosc de 

la ele de acas\, nu din ci tite“: fran - 

cez\ („de mo cra]ie integra l\“), ame - 

rican\ („democra]ie tutela t\“), en glez\ 

(„democra]ie selecti v\“). Ce determin\ 

schimbarea Constitu ]iei? 

Gr. T. Popa r\spundea c\ tocmai 

rea lit\ ]ile triste [i faptul c\ ]ara a - 

junsese „foarte a proape de pr\pas - 

tie“. „Dezordinea publi c\, insta bi li - 

tatea politic\, promovarea necinstei 

[i a incapacit\]ii, lenea [i neseriozi - 

tatea“, toa te aceste rele, cum le nu - 

me[te el, [i multe altele erau (dar 

vedem c\ acelea[i sunt [i ast\zi) ge - 

nerate de „doi factori de viciare a 

vie]ii publice: extinderea militantis - 

mului politic [i inferioritatea cultu ra - 

l\ `n care ne men]inem cu pl\cere“. 

Suntem ce-am fost [i mai r\u 

de cât a tât. M\car atunci, `n 1938, 

an de referin]\ chiar [i pentru comunisti, 

`n dezbaterea pri vind Consti t u - 

]ia se implicau [i intelectuali patri - 

o]i de mare anvergur\ [i de o ]inu - 

t\ mo ra l\ irepro[abil\ ca Gr. T. Po - 

pa. ~n Ro mânia de azi, pe aseme - 

nea su biecte sensi bile [i de importan]\ 

ca pital\ se n\pus tesc, ca intr-un 

viol co lectiv, cohorte de politicieni 

[i jur na li[ti de tip nou, cu fe]e crispate 

de venin [i prostie, `n chip de 

toc [o i[ti agresivi [i a gra ma]i. Sau, 

`n cel mai fericit caz, eternii La che 

[i Mache. Cum [tim, [i ei stau de 

mul t\ vreme cu ochii pe Consti tu - 

]ie, dar, cei de acum, f\r\ bunul sim] [i inocen]a 

celor ce f\ceau farmecul lumii lui 

Caragiale [i pe care Ne nea Iancu ì privea 

cu atâta duio [ie: „uite, m\, ce dr\gu]i sunt!“ 

Aproape toat\ publicistica lui Gr. T. 

Popa, care ne e restituit\ acum în primul 


volum din seria de Scrieri, este expresia [i 

rodul unui remarcabil talent de scriitor, ce 

te ]ine cu spiritul treaz, [i de portretist. 

Pentru savantul despre care s-ar putea cre - 

de c\ locurile sale de munc\ ar fi fost doar 

Heinrich Campendonk: Detalii 

sala de disec]ie, laboratorul [i catedra, scri - 

sul nu e un violon d’Ingres, ci o preocupare 

[i o activitate de fiecare zi. E uimitor 

cât de prodigios a fost eseistul, dar [i pro - 

za torul, pe care îl vom cunoa[te în ur m\ - 

toarele volume din serie, ca s\ nu mai vorbim 

de publicistul a[a-zicând de serviciu, 

care scria note [i articole de strict\ actua - 

litate. Te întrebi când oare avea timp pentru 

toate. Gr. T. Popa e cu atât mai la borios 

ca om al scrisului la gazet\, cu cât 

peisajul publicistic românesc al vremii nu 

era, ca [i ast\zi de altfel, foarte ofertant 

din punctul de vedere al ca li t\ - 

]ii, al seriozit\]ii, al valorii. Aflu din - 

tr-un articol al s\u c\, la mijlocul a - 

nilor ’30, în România ap\reau 150 

de reviste, ceea ce – apreciaz\ Gr. 

T. Popa – însemna o „publicistic\ 

bogat\”, numai c\ cele mai multe 

periodice erau editate în condi]ii pre - 

care „atât ca înf\]i[a re, cât [i ca sub - 

stan]\”, nu pu]ine sucombând re pede 

[i fiind înlocuite de altele, ca re, 

[i acestea, disp\reau dup\ o pres ta - 

]ie scurt\ [i cvasianonim\. Erau reviste 

goale de con]inut [i scrise prost: 

„În unele «orga ne» de acestea limba 

este teribil strop[it\. Idea]ia pustie 

[i restul nul”, constata Gr. T. Popa 

în analiza sa din Însemn\ri ie [e ne 

(15 ianuarie 1936). 

Gr. T. Popa a tr\it tot timpul în 

socie tatea scriitorilor, [i înc\ a unor 

mari scrii tori. I-a cunoscut în diverse 

ipostaze [i împrejur\ri, cu unii a colaborat 

sau a fost prieten, s-a sim]it 

mereu bine în compania lor. La 

moartea lui G. Topîrceanu, el îl e - 

voc\ pe autorul Baladelor vesele [i 

tris te, cel care, între altele, insistase 

ca revista Însemn\ri ie[ene s\ se 

numeasc\ astfel: „Discu]iile (în re - 

dac]ie – nota mea) uneori erau chiar 

aprinse [i Topîrceanu punea mul t\ 

pasiune, mai ales pe-o tem\: impar - 

]iali tatea fa]\ de curentele politice. 

El ]inea mor]i[ ca noi s\ facem o revist\ 

de înalt\ atitudine spiritual\, f\r\ nici 

un fel de p\r tinire a curentelor de stânga 

ori de dreap ta… Cum în redac]ia noastr\ 

sunt tineri care simpatizeaz\ mi[c\rile de 

stânga, iar al]ii pe cele de dreapta, el ]inea 

s\ contro l\m atent fiecare fraz\, fiecare 

cuvânt, pentru a nu-i l\sa s\ lunece pe 


9


10 

pant\ po litic\”. Pledoaria lui Topîrceanu 

era pentru: „Obiectivitate lucid\, argumentare 

li ni[tit\ – [i dragoste de ]ar\ adev\ ra - 

t\. Nu orbire [i min]i deformate de pati - 

m\, ca la cele dou\ «extremisme» ale noas - 

tre, care afar\ de ura lor nu mai vor s\ [tie 

[i s\ va d\ nimic”. S\ nu uit\m c\ ne afl\m 

în a do ua jum\tate a deceniului patru, când 

mi[ c\rile politice extremiste tulburau tot 

mai amenin]\tor lumea. Urmeaz\ câteva 

linii la un portret: „Sub înf\]i[area lui as - 

cu]it\, cu sclipitoarea fraz\ critic\, în care 

se ci tea la fiecare clip\ o ironie, o în]e p\ - 

tur\, Topîrceanu p\stra un suflet rar, o bu - 

n\ vo in]\ nelimitat\ [i o putere de sugestie 

spre progres, rar\. Prietenia lui se ob]inea 

cu greutate, dar când se ob]inea – era de - 

fini tiv\. Dragostea pe care o avea pentru 

Sa doveanu era un exemplu viu de ata[a - 

ment, adesea duios. Deseori aveau p\reri 

deo sebite [i Topîrceanu îl critica deschis, 

dar niciodat\ dincolo de linia prieteniei. Îl 

iu bea; [i când nu se potriveau în unele i - 

dei, îl durea adânc, dar tot îl iubea”. O da - 

t\, când Gr. T. Popa, care nu pregeta s\ 

se ocupe [i de „buc\t\ria” revistei, se neli - 

ni[ tea c\ Sadoveanu nu adusese articolul 

pre v\zut a fi publicat în num\rul la care 

tocmai se lucra, Topîrceanu îl asigura c\ 

îl va primi negre[it, fiindc\ ce însemna un 

arti col pentru Sadoveanu care – zicea To - 

pîr ceanu – „este ca un arbore secular [i 

gi gantic: odat\ mai desprinde o frunz\; [i 

nici nu se cunoa[te”. Pe creatorul superbe - 

lor parodii „îl a]â]au prostia [i poza preten]ioas\”. 

În treac\t fie spus, cât de mul - 

te subiecte i-ar furniza ast\zi lui Topîr cea - 

nu „filosofii” dâmbovi]eni, bahluieni [i de 

pe alte râuri române[ti, cu ifosele lor elitis - 

te; ori poe]ii [i prozatorii, ba [i criticii, ca - 

re cutreier\ Europa [i fac lecturi din ful minantele 

lor opere pe la ni[te festivaluri [i 

[ez\tori intime de care numai ei au auzit 

(una din maladiile acestei epoci este festivalita), 

asculta]i de câ]iva b\trâni români 

somnolen]i pleca]i demult de pe aici [i vi - 

sând la patria mum\, a c\rei limb\ o mai 

în]eleg înc\, fie [i aproximativ!. Dar politi- 

Heinrich Campendonk: Georgette 

cienii corup]i [i agrama]i, dar cozile de to - 

por, dar lichelele care lanseaz\ apeluri c\ - 

tre… lichele, a[a ca în familie; o familie numeroas\!? 

M\ întorc la doi mari oameni care au 

fost. La Topîrceanu [i la evocarea lui de c\ - 

tre Gr. T. Popa: „De cum a c\zut la pat [i 

s-a [tiut c\ e ceva serios la ficat, a intrat în - 

tr-un fel de panic\, pe care o puteai citi în 

fiin]a lui, dar pe care o ascundea cu o st\ - 

pânire de sine admirabil\. Când diagnosticele 

medicilor începur\ a se încurca, l-a 

p\truns un timp dezolarea, în contra c\re - 

ia totu[i izbucnea ades firea lui vesel\ [i 

ironic\… St\rui s\ mearg\ la Viena, î[i pu - 

nea toate n\dejdile în aceast\ c\l\torie, dar 

nu avea bani. {i atunci a avut ultimul no roc, 

care vine foarte rar la oamenii în n\ caz: a 

întâlnit un suflet sim]itor [i o minte în]e le - 

g\toare, care l-a ajutat generos [i prompt”. 

E vorba de ministrul Artelor, Iamandi. „A 

plecat – poveste[te Gr. T. Popa – furi[ân - 

du-se din Ia[i [i n-a vrut s\ fie v\ zut de nimeni. 

Abia a consim]it s\ viu eu la gar\. 

Peste frica de moarte se a[ezase o nou\ încredere, 

de tipul acelora care î[i au origina 

în mister. Înainte de plecare îmi spu se [i trist 

[i vesel: – Uite, doctore, cum mi-a fost mie 

dat s\ v\d întâia oar\ str\in\ ta tea. {i eu 

care visam s\ merg odat\ cu dumnea ta la 

Cambridge! – Vom merge, n-a vea grij\. {i 

dup\ un moment, întorcând com p\timi rea 

de la el la mine, îmi zise glumind: – N-ai 

avut noroc, doctore, ai r\ mas or fan: Sado - 

Însemn\ri ie[ene

veanu s-a mutat la Bucu re[ti, m\ mut [i 

eu ceva mai departe [i ai s\ r\mâi singur”. 

Dar Gr. T. Popa face [i istorie literar\, 

într-un alt articol din revista pe care o coordona. 

Consider\ c\ este de datoria sa s\ 

contribuie cu preciz\ri importante în ceea 

ce prive[te biografia lui Topîrceanu, cu con - 

vingerea c\ datele [i informa]iile pe care 

numai el le de]inea ca unul ce-i fuse se a - 

propiat sunt indispensabile istoricului lite - 

rar sau viitorului biograf al scriitorului, cel 

atât de discret când era vorba de via]a sa. 

Un scriitor care i-a fost [i coleg la Fa - 

cultatea de Medicin\ din Ia[i [i despre ca - 

re scrie cu admira]ie [i, a[ spune, cu du - 

io [ie Gr. T. Popa este Ioan I. Mironescu, 

(pseudonim literar al medicului Eugen Ioan 

Mironescu), n\scut [i el într-o familie de ]\ - 

rani, la Tazl\u-Neam], reputat dermatolog 

specializat la Berlin, profesor [i mul]i ani 

[eful Clinicii de Dermatologie a Spitalului 

„Sf.Spiridon” din Ia[i, autor a dou\ volu me 

de proz\, colaborator al revistelor Via ]a 

Româneasc\ [i Însemn\ri ie[ene. Mai interesant 

decât prozatorul, altfel luat în sea - 

m\ [i de G. C\linescu în monumentala Is - 

torie..., este omul, personajul, [i el un erou 

intelectual, ca [i Gr. T. Popa. Ia parte la 

r\scoalele din 1907, fiind arestat [i ju de - 

cat la Tribunalul din Ia[i, iar iubirea sa pen - 

tru clasa-mam\ se exprim\ prin fapte [i 

gesturi literalmente memorabile. Atât ale 

medicului, care înfiin]eaz\ în Tazl\ul na tal 

un sanatoriu pentru „reconfortarea persoa - 

nelor cu surmenare fizic\ sau mental\”, 

prin care au trecut [i scriitori (Sadoveanu, 

Panait Istrati, Ibr\ileanu, Topîrceanu, Teo - 

dorenii, Otilia Cazimir [i al]ii), cât [i ale po - 

liticianului, c\ci, în speran]a de a ameliora 

condi]ia ]\ranului român, în 1930 se înscrie 

în P.N.}. Un idealist, un romantic, cum îl 

caracterizeaz\ Gr. T. Popa: „Repede îns\ 

s-a dezmeticit: a v\zut oameni cu trei case 

în patru ani; a v\zut «tovar\[i» escala dând 

b\ncile parlamentului, «fra]i întru su ferin - 

]\» cu câte dou\ automobile odat\, când mai 

înainte nici cal cu biciu[c\ n-a veau; a v\ - 

zut ahtia]i de slujbe fugind din [coli la pre- 


fecturi [i a v\zut exodul ridic\torilor de no - 

rod spre capital\ [i spre ora[e mari; a v\ - 

zut mai ales practicismul celor care vorbeau 

în numele ]\ranilor, dar care îi dispre]uiau 

mai mult decât st\pânitorii de odinioar\. 

V\zut [i s-a scârbit. A demisionat din poli - 

Heinrich Campedonk: Fata [i broasca 

ti c\ [i s-a retras la Tazl\u. {i-a scris testamentul 

mu[c\tor de ironic la adresa prac - 

ticienilor [i, la moartea lui, am aflat c\ în - 

tre timp el între]inea doisprezece copii s\ - 

raci din Tazl\u, c\ d\dea consulta]ii [i me - 

dicamente gratuit ]\ranilor [i st\ruia s\ lumineze 

mereu pe cei din satul lui. În satul 

natal s-a dus atunci când a sim]it aripa 

mor]ii [i acolo a cerut s\ fie înmormântat, 

dup\ obiceiurile ]\r\ne[ti, pe care le-a dictat 

înainte de închiderea ve[nic\ a ochilor. 

}\r\nist, se în]elege, ]\r\nist pân\-n clipa 

mor]ii, dar… ]\r\nist romantic”. 

De re]inut, mai ales c\ m\rturia ne vi - 

ne de la o mare con[tiin]\, cum ar\ta în a - 

tât de mitizata epoc\ interbelic\ un partid 

care, dup\ marea „revolu]ie”, voia s\ ne 

fac\ ferici]i cu orice pre] [i s\ ne ofere un 

viitor luminos ce se afla… în trecut, dar ca - 

re, [i asta nu numai din cauza vechilor sa - 

le practici [i metehne, a ajuns la lada de 

gu noi a istoriei, de unde e greu de crezut 

c\ îl va mai scoate cineva vreodat\… 

Discursul lui Gr.T.Popa este adeseori 

amar, dar nu sceptic, cum e, de pild\, cel 

al lui Octavian Paler. Eseistul, analistul, 

gânditorul las\ întotdeauna deschis\ o fereastr\ 

spre orizont chiar dac\ în cas\ – a 

se citi în România noastr\ etern\ – exist\ 

mai mereu mult\ confuzie, ceart\ pe mize 

meschine, atmosfer\ conflictual\, dezinte - 

res fa]\ de problemele mari, dezbinare, pâ - 

r\ [i obedien]\ la por]i str\ine, corup]ie, 

parvenitism, tr\d\ri. El sper\ c\ sunt to tu[i 

posibile încetarea r\zboiului româno-ro - 

mân, coagularea for]elor în interes na ]io nal 

sau, cu vorba sa, coeziunea – ce i se pa re a 

fi vital\ mai ales în momente grele pentru 

fiin]a statului, când, spre a le dep\ [i, trebu - 

ie s\ fim uni]i „oricât de opuse ne-ar fi ide - 

ile [i angajamentele de grup”. Idealis tul lu - 

cid avea îns\ serioase motive s\ fie deza m\ - 

git de cruda realitate românesc\ în deveni - 

rea ei. Românii, zicea Ibr\ileanu, s-au ocu - 

pat în istorie mai mult cu importul. Evident 

în primul rând de forme f\r\ fond. Ne lip - 

se[te voca]ia construc]iei durabile, dar o 


11


12 

avem în schimb pe cea a distrugerii, a de - 

mitiz\rii b\[c\lioase, a macul\rii valorilor 

ratificate de istorie [i intrate în con[tiin]a 

unui neam, atâtea câte sunt. Mai trist este 

c\ îns\[i intelectualitatea, cu excep]iile pe 

care le [tim sau pe care nu le [tim, iar ex - 

cep]ii exist\ [i vor exista în fiecare epoc\, 

„colaboreaz\” la aceste ac]iuni, în fond an - 

tina]ionale, cu o frenezie de cele mai mul - 

te ori motivat\ de irezistibilul „pumn de 

argin]i”. 

În 1936, Gr. T. Popa comenta ceea ce 

atunci, nu [i ast\zi, era „un eveniment pu - 

]in obi[nuit”. Ni[te generali, vreo câ]iva 

di rectori din Ministerul Instruc]iei [i doi pro - 

fesori universitari au strâns în jurul lor pe 

unii nemul]umi]i ori care se considerau ne - 

drept\]i]i de Academia Român\ [i s-au a - 

utoproclamat Academia de {tiin]e din Ro - 

mânia, a c\rei structur\ urma s\ se com - 

pun\ din 70 de „nemuritori” [i dintr-un 

num\r nelimitat de locuri pentru cei ce aspirau 

la „nemurire”, adic\ membri cores - 

ponden]i, uzurpând astfel numele unei in - 

stitu]ii na]ionale de incontestabil prestigiu 

[i arogându-[i drepturile acesteia. Dincolo 

de aspectele juridice ale unei asemenea i - 

ni]iative, Gr. T. Popa demonstreaz\ pe baz\ 

de fapte cât de neîntemeiat\ [i de necu - 

getat\, ca s\ nu spun ridicol\, era ea. Autorul 

amplei analize ce i-o prilejuie[te „e - 

venimentul” cu pricina, c\ci de o analiz\ 

este vorba, admite c\, pe lâng\ mul]i ve - 

leitari, sunt [i vor fi mereu nu doar nemul - 

]umi]i, ci [i nedrept\]i]i cu adev\rat. Iar 

fiindc\ tocmai ne afl\m într-un moment 

al unor nemul]umiri sau frustr\ri fa]\ de 

A cademia Român\, care ar exista, se pa - 

Heinrich Campendonk: Cer[etoarea 

re, în breasla scriitorilor, dar probabil c\ 

[i în alte bresle, reamintesc aici ceea ce le 

reamintea [i Gr. T. Popa contemporanilor 

s\i: „În str\lucita Academie Francez\, Cor - 

neille a fost de dou\ ori respins; asemeni 

Voltaire n-a putut intra decât la a treia can - 

didatur\; iar Victor Hugo a c\zut de trei ori. 

Tot a[a, Pasteur s-a v\zut refuzat de dou\ 

ori [i de abia a intrat a treia oar\”. Savantul 

d\ [i alte exemple r\sun\toare pe care 

nu le mai consemnez. Dar, observ\ el, nici 

prin cap nu i-a trecut cuiva dintre aceste 

celebrit\]i c\ trebuia subminat\, desfiin ]a - 

t\ sau m\car contestat\ Academia Fran ce - 

z\, de[i unii au criticat-o sau au persiflat-o, 

precum, de pild\, Montesquieu în Lettres 

persanes. La noi, da! Oare de ce? Un 

r\spuns pe cât de simplu, pe atât de ma - 

li]ios, ar fi acela c\ nu ne-a fericit Dumne - 

zeu nici cu vreun Voltaire, nici cu vreun 

Victor Hugo sau Pasteur. {i nici nu ne va 

ferici, atâta timp cât, atr\gea luarea amin - 

te G.C\linescu, mânc\m semin]e pe c\ - 

rarea pe care ar putea p\[i sandala unui 

Platon român… 

Fie c\ abordeaz\ probleme [tiin]ifice, 

de istoria culturii (cum este studiul Juni mis - 

mul [i vremea de azi) sau literare, mesa - 

jul lui Gr. T. Popa este cel al unui gânditor 

care prive[te condi]ia uman\ în complexi - 

tatea ei. Un eseu se intituleaz\ Imperfec - 

]iunile din noi. În chestiune sunt imper - 

fec]iunile, cu ori f\r\ ghilimele, ce ]in de 

biologia noastr\. În demonstra]ia sa, por - 

nind de la planul biologic, autorul parcur - 

ge toate palierele pân\ la etajul ultim, cel 

al spiritului, [i conchide absolut memorabil: 

„Fiecare dibuire nedus\ la cap\t este un 

insucces vital [i cu cât se strâng în fiin]a 

noastr\ mai multe nereu[ite, cu atât suntem 

mai aproape de moarte. Via]a plin\, 

via]a efectiv\ cere succes, adic\ atingerea 

perfec]iei în ac]iunile întreprinse. Cu fie - 

care p\r\sire, cu fiecare renun]are (dac\ e 

definitiv\) murim câte pu]in”. De o mare 

profunzime [i scris magistral este eseul intitulat 

Orizonturi neelastice [i misticism, 

din care sunt tentat s\ citez mai mult, dar 


Henrich Campendonk: Pisica 

oricum neîndestul\tor: „O parte din existen]a 

omului este determinat\ în mare m\ - 

sur\ de orizontul s\u. Orizontul geografic, 

care este o atingere a cerului cu p\mântul, 

are o semnifica]ie simbolic\, punând în 

contact ceea ce este concret-material cu 

fluidul aparent, dar nepip\it; [i totodat\ el 

este inaccesibil, pentru c\ niciodat\ omul 

nu poate prinde orizontul, care-l mome[te 

mereu, dar fuge continuu. În asta chiar [i 

st\ valoarea sa. E singura înf\]i[are mai 

de în]eles a infinitului, care nu poate fi cu - 

prins în forma sa nemi[cat\, dar poate fi 

b\nuit în continua mutare din loc. Atrac]ia 

orizontului este for]a de prop\[ire a omului, 

a spiritului omului. C\ci orizontul î]i 

promite dep\rt\rile, dar nu te a[teapt\ în 

mersul t\u, ci tot mai încolo se l\rge[te, 

prezentându-]i alte promisiuni. La orizont 

stau idealurile, acolo se afl\ speran]a; [i re - 

alizarea dorin]elor tot acolo se întrevede, 

de[i ea niciodat\ nu se împline[te. {i cu 

toate c\ a[tept\rile nu se adeversc, orizon - 

tul fugar nu te descurajeaz\, fiindc\ mereu 

î]i descoper\ alte z\ri [i continuu ridic\, din 


ruinele unor speran]e, speran]e nou\. Bi - 

nef\c\toare putere! Cruda realitate, f\r\ 

în[el\rile sublime ale z\rilor, ar sili fiin]a 

cuget\toare s\-[i pip\ie nimicnicia [i z\ - 

d\rnicia strev\zut\ în sine[i, ar sili-o la i - 

mobilitate, imobilitatea mor]ii”. Elastici - 

tatea orizontului ne salveaz\ spiritual, ea, 

scrie Gr. T. Popa, e marea fericire a omului, 

a individului, dar [i a popoarelor, care 

nu trebuie „s\-[i fixeze z\rile” [i s\-[i „solidifice 

mirajul dep\rt\rilor”, orizonturile 

elastice constituind „o condi]ie de s\n\ toa - 

s\ dezvoltare”. Exemplificând, de aceast\ 

dat\ cu pana sa de prozator, Gr. T. Popa 

evoc\ trei cazuri. Unul este al unui mare 

„maistru al gândirii” care, paralitic fiind, 

pl\nuia un lung concediu pentru a putea 

lucra. La pu]in timp, îns\, un nou atac ce - 

rebral i-a pus cap\t vie]ii. Altul este al ma - 

tematicianului de pe Titanic, care, în timp 

ce nava se scufunda încet, [i lumea îngro - 

zit\ nu [tia cum s\ se salveze, zorea la în - 

cheierea „unui ra]ionament pe lungi co - 

loane de formule”. În fine, un al treilea 

caz este dintre cele cunoscute, tr\ite de în - 

su[i cel ce poveste[te: „În timpul r\zboiului, 

un fl\c\u voinic din Suceava fusese a - 

dus cu [ira spin\rii sf\râmat\ la postul de 

prim ajutor. Cursese din el atâta sânge, în - 

cât fa]a îi sem\na cu floarea de corn [i a - 

bia vorbea în [oapt\. – Domnule doctor, 

a[a-i c\ n-am s\ mor? – Nu, b\iete, nici nu 

te gândi; uite c\ te pansez [i te trimit la spi - 

tal, unde te faci bine. / Mul]\mit, abia su - 

fl\ câteva vorbe. – Ei bine c\ a dat Dum - 

nezeu s\ pot sc\pa, c\ mai am o datorie 

de bani la un om din sat. Trebuie s-o pl\ - 

tesc. / {i urm\rindu-m\ din ochi cum îi 

trag fa[a, pân\ s\ ispr\vesc pansamentul, 

[i-a dat sufletul”. Concluzia: „{i paraliticul, 

[i fl\c\ul din Suceava, [i matematicianul ar 

fi fost cu mult mai chinui]i dac\ ar fi [tiut 

fiecare precis c\ peste o s\pt\mân\ vine 

un nou ictus sau c\ în clipa urm\toare vor 

muri. Aceast\ cuno[tin]\ precis\ ar fi fost 

pentru ei un orizont neelastic, un inel rigid 

de metal în care moare omul în\du[it”. A - 

bordând apoi, în leg\tur\ direct\ cu elasti - 

citatea sau nonelasticitatea orizontului, te - 

ma misticismului, Gr. T. Popa spune c\ el, 

misticismul, e o form\ de boal\ social\, ca - 

re îl scoate pe om din normal [i ra]ional; 

ea î[i are sorgintea în orizonturile neelastice. 

„Un om cu orizont elastic tr\ie[te a - 

des în fantazie, dar un mistic tr\ie[te tot - 

deauna printre halucina]ii”. Prima se ba - 

zeaz\ pe real, a doua pe ireal. „N\sc\ toa - 

re de misticism” sunt incultura în ordine 

spiritual\ [i tirania în ordine social\. În 

consecin]\, oamenii de stat tebuie s\ aib\ 

permanent în vedere „p\strarea unor ori - 

zonturi elastice pentru toate categoriile de 

cet\]eni [i ferirea cu mult\ grij\ de misticism… 

Misticismul este semnul neputin]ei 

[i al inferiorit\]ii; e manifestarea celor ca - 

re au renun]at la ce poate fi mai dumneze - 

iesc în firea omului:crea]ia”. 

A[a gândea [i scria Gr. T. Popa în ]ara 

în care, peste trei sferturi de secol, reflec - 

]ia privind existen]a [i condi]ia uman\, 

metafizica, aveau s\ ia diferite chipuri care 

mai de care mai schimonosite, emblema - 

tic fiind cel al Purecului… 


13

- 

mişcarea literara · mişcarea li 

14 

Gheorghe Schwartz 

A doua nara]iune * 

„Urma[ii Primului ne privesc dintr-o negur\ prin care 

doar ei ne pot z\ri: pentru noi, ceea ce se întâmpl\ dinco lo r\ mâ - 

ne de nep\truns [i ne provoac\ spaim\ 1 . Acum, când [i to - 

va r\[a de via]\ i-a plecat dincolo, scribul î[i face griji pen - 

tru ea. {i pentru el. Dar – cine [tie? – poate c\ e bine dincolo. 

[{i, în primul rând, poate c\ exist\ într-adev\r un dincolo.] 

Speran]a îi une[te iar\[i pe cei doi. Sensul cu vântului 

«a supravie]ui» începe s\ prind\ [i alte contururi” a notat 

scribul, cople[it de evenimentele din propria-i via]\, în vre - 

me ce se ocupa de Al Nou\zeci [i patrulea, „Nostra damus 

din Viena”, generalul Simon. Al c\rui fiu, Raul, era înc\ prea 

tân\r pentru asemenea reflec]ii existen]iale, atunci când tat\l 

s\u [i-a adus familia la Viena, în vremea revolu]iei, dup\ ce 

bunicul Pip a fost executat pe domeniul str\mo[esc de la Segrate. 

{i n-a fost sensibil Al Nou\zeci [i cincilea nici la transform\rile 

suferite de postumitatea „În]eleptului Lombardiei [i 

al Piemontului”, („gazda, ini]iatorul [i complicele a tâtor comploturi 

anti-imperiale”, dup\ cum a fost precizat în sentin]\). 

Preocup\rile lui Raul fa]\ de „lumea de dincolo” au venit mai 

degrab\ din spiritul vremii. 

Margarete [i Kate Fox din Hydesville (New York) au stârnit 

mult\ vâlv\ în America [i apoi [i în Europa, dup\ ce au descris 

fenomenele ciudate de care au dat în cl\direa unde s-au mu - 

tat: lovituri în pere]i, obiecte ce î[i schimbau locul, senza]ia cer - 

t\ c\ în înc\peri se mai afl\ „cineva”. Aceste relat\ri au ap\ - 

rut în 1848, când vechiul continent era înc\ prea preocupat 

de febra revolu]iilor. Îns\, în curând, reverbera]iile de peste 

o cean au devenit tot mai puternice. Mai ales c\ nu veneau, 

în nici un caz, pe un teren gol. Faima doctorului Mesmer [i, 

mai ales, disputa în jurul cazului Maria Theresia Paradis au ie - 

[it iar la iveal\, dup\ ce au mocnit mult\ vreme 2 . 

Al Nou\zeci [i cincilea l-a mai întâlnit la Bratislava pe b\ - 

trânul botanist Christian Gottfried Daniel Nees von Esenbeck, 

condamnat de autorit\]i pentru convingerile sale de stânga, 

dar respectat unanim drept savant, chiar [i atunci când, dup\ 

ce i s-a t\iat pensia, a trebuit s\-[i vând\ biblioteca [i pre]ioa - 

* Fragment din romanul Cei o sut\ – Agnus Dei, în curs de apari]ie 

la editura Curtea Veche 

sele ierbare. De la acesta a aflat de Allan Kardec. Când, pu]in 

mai târziu (1857), a ap\rut „Cartea spiritelor”, Raul era deja 

mai bine de doi ani în contact personal cu celebrul spiritist. 

Aceasta s-a petrecut pe dou\ c\i: o dat\, prin fostul mentor de 

pe Leopoldsberg, abatele Luscher [i, a doua oar\, prin psihi - 

atrul de la Viena, unchiul Bruno. 

Ini]ial, Allan Kardec, de fapt Hippolyte Léon Denizard Rivail, 

elev al lui Pestalozzi, a devenit celebru ca pedagog. Îns\, 

când a avut revela]ia c\ ar fi reprezentat reîncarnarea unui 

druid – Allan Kardec –, a preluat numele acestuia, în special 

pentru a nu amesteca faima sa de dasc\l cu cea de teoretician 

[i practician în ale spiritismului. A[adar, el n-a venit în noua 

ipostaz\ drept un anonim, ci în calitate de personaj bine cu - 

noscut. Abatele Luscher l-a întâlnit în Elve]ia [i poate c\ a p\ - 

r\sit catolicismul în urma acelei întâmpl\ri: Kardec [i discipolii 

s\i s-au declarat tot timpul buni cre[tini, îns\ au avut mereu 

de comentat fa]\ de dogma oficial\. Ceea ce l-a atras [i pe 

Al Nou\zeci [i cincilea, „mereu gata s\ în]eleag\ [i s\ fac\ 

alt fel ceea ce i se cerea”. 

La început, rela]ia sa fa]\ de Kardec a fost dificil\: pedago - 

gul Rivail a publicat, în 1814, Cours pratique et théorique 

d'arithmétique, cel dup\ care [i-a înv\]at [i abatele Luscher 

elevii. Ceea ce, desigur, n-a fost o amintire prea pl\cut\ pentru 

Raul. Pe urm\, când a aflat c\ acel pedagog Rivail era una 

[i aceea[i persoan\ cu Allan Kardec, neîncrederea în teoria 

spiritist\ i-a crescut [i mai mult, mai ales c\ nesuferitul mentor 

le-a b\gat de mici în cap înv\]\ceilor s\i ideile transmut\rii su - 

fletelor. Dar i s-a întâmplat ca [i în cazul lui Kardec însu[i: [i 

acela a fost sceptic în privin]a existen]ei spiritelor celor consi - 

dera]i mor]i în imediata apropiere a celor vii. {i, ca [i Kardec, 

a acceptat cu greu [i cu un zâmbet ironic pe buze s\ asiste la 

o [edin]\ unde, în jurul unei mese rotunde [i pe semiîntu ne - 

ric, mai multe persoane onorabile invocau duhurile. {i a r\ - 

mas [i el mai înainte uimit, pe urm\ convins c\ asist\ la un 

dialog real, chiar dac\ înc\ nu pricepea codul în care se des - 

f\[ura conversa]ia. Zâmbetul i-a disp\rut [i a r\mas s\ stea de 

vorb\ cu abatele [i cu Kardec în persoan\. 

La vremea aceea, Al Nou\zeci [i cincilea nu mai era elevul 

înc\p\]ânat al lui Luscher, ci un tân\r bine f\cut, un b\rbat de 


dou\zeci de ani, deja tat\l unui b\iat de trei ani. Raul a refuzat 

s\ urmeze cariera militar\, a[a cum [i-a dorit omnipotentul 

s\u tat\, generalul Simon. Care n-a putut pricepe niciodat\ 

a cel refuz: „În via]\, oricât ai fi de capabil, pentru a te bucura 

de succes, trebuie s\ ai parte de sprijinul lui Dumnezeu: acest 

Heinrich Campendonk: Mam\ [i fiu 

sprijin vine prin aceea c\-]i ofer\ o s\n\tate corespunz\toare 

[i protectori influen]i. Tu le ai pe amândou\. [i le dai cu picio - 

rul!”. Generalul n-a prea avut timp de copiii s\i, îns\ încerca 

s\-i vad\ crescând a[a cum î[i dorea el. Ceea ce a dus la o 


re la]ie cazon\ între tat\ [i fii. Cu atât mai de neîn]eles a fost 

pentru Simon cum de Al Nou\zeci [i cincilea i se opunea tot 

mai f\]i[. Lui, în fa]a c\ruia nu avea curajul s\ crâcneasc\ nici 

o notabilitate! Pân\ la urm\, Raul a g\sit o modalitate de a-[i 

îmblânzi p\rintele, bazându-se pe dorin]a, am putea spune a - 

tavic\, a Celor O Sut\ de a se îngriji în primul [i în 

primul rând de continuitatea neîntrerupt\ a [irului. 

A[a [i Simon: copiii s\i erau înc\ minori când a început 

s\ le pun\ imperativ în vedere c\ misiunea lor 

principal\ va fi aceea de a da via]\ u nor urma[i. 

Evrika! Al Nou\zeci [i cincilea a folosit din plin [i 

foarte devreme acest îndemn [i dintr-o rela]ie adolescentin\ 

a venit pe lume un prunc. Pe deasupra, un 

b\iat! Iar tân\ra ma m\ a corespuns [i ea, fiind fiic\ 

de baron, unul dintre directorii b\ncii…, unei b\nci 

des tul de importante din Buda pesta 3 . Generalul a p\ - 

rut a fi mul]umit, îns\ Al Nou\zeci [i cincilea ezita 

s\-[i recunoasc\ pruncul. Spre disperarea nu numai 

a rudelor fetei, dar [i a lui Simon. Cum, cu cât trecea 

timpul, si tua]ia devenea tot mai presant\, stratagema 

lui Raul a dat re zultate: el a acceptat s\ se c\s\toreas - 

c\ în fa]a lui Dumnezeu [i a oamenilor cu mama co - 

pilului [i s\-[i recunoasc\ fiul, dar cerea, în schimb, 

s\ se termine cu presiunile pentru o carier\ militar\ 

– a c\rei disciplin\ îi repugna profund. {i mai cerea 

s\ fie l\sat s\-[i continue via]a a[a cum voia. Nu de 

mult, a v\zut la oper\ spectacolul „Rigoletto” de Ver - 

di (un compozi tor italian tot mai celebru). {i, dac\ tot 

l-a auzit pe Ducele de Mantova c\ pentru el „toate fe - 

meile sunt la fel”, i-a dat dreptate. Plus c\ fiica bancherului 

din Budapesta nu-i displ\cea. Nunta a avut 

loc într-un cadru restrâns, în bisericu]a de lâng\ cas - 

telul socrilor mici de la Budapesta, departe de curio - 

zitatea vienez\, iar ginerele a devenit directorul ad - 

junct al filialei b\n cii din capitala imperiului. Un post 

ce i-a asigurat o rent\ frumoas\, f\r\ ca el s\ treac\ 

mai des de dou\-trei zile pe lun\ prin biroul s\u. 

Al Nou\zeci [i cincilea era înc\ foarte tân\r. „Toa - 

te feme ile sunt la fel” a devenit un slogan printre ti - 

nerii vienezi. A[a ceva l-a surprins spunând [i pe 

tat\l s\u într-o discu]ie cu un chiul Bruno. Pe urm\, 

a mai crescut [i a auzit c\ to]i b\rba]ii caut\ în orice 

partener\ prima femeie cu care au avut clipe de dragoste re - 

u[ite. Unchiul Bruno a scris [i un articol erudit pe tema a - 

ceasta. Cu timpul, îi va da dreptate mai degrab\ lui Rigoletto 

decât Ducelui lui Verdi: „Femeia e schimb\toare”. C\snicia 

- 

mişcarea literara · mişcarea li 15

- 


16 

cu so]ia sa a fost una extrem de lejer\, îns\ amândoi partene - 

rii [i-au gestionat cu discre]ie aventurile. A fost proba bil sin - 

gurul mod de a-l cuceri pe un om ca Al Nou\zeci [i cincilea. 

Cu timpul, cei doi chiar s-au sim]it lega]i unul de cel\lalt [i s-au 

iubit cu adev\rat. 

În schimb, Simon nu s-a consolat niciodat\ cu adev\rat c\ 

Raul nu a devenit ofi]er [i repeta obsesiv c\ nu în]elege cum 

po]i s\ dai cu piciorul într-o carier\ str\lucit\, atunci când ai 

toate condi]iile s-o ob]ii. „B\iatul acesta este un mare admirator 

al lui Schiller. Acela a remarcat în scurta lui carier\ universitar\ 

c\ studen]ii sunt de dou\ feluri: «studen]i de pâine» 

[i «studen]i capete filosofice». Primii sunt preocupa]i s\ stu di - 

eze pentru o carier\ profitabil\, ceilal]i pentru progresul lor 

[i al omenirii. Raul pare s\ fac\ parte din cea de a doua cate - 

gorie” îl lini[tea Bruno. Dar generalul nu putea fi convins cu 

asemenea argumente: una c\ [i acel Schiller a abandonat hai - 

na militar\ – [i, atunci, ce exemplu putea fi el? –, a doua c\ 

Simon considera poezia un „moft bun doar pentru damele ne - 

Heinrich Campendonk: Cuplu tân\r la mas\ 

satisf\cute” [i a treia c\ nici pe filosofi nu-i cataloga mai mult 

decât ca pe ni[te „rata]i sociali care î[i g\sesc alinarea în vor - 

b\rie”. Plus c\ Raul însu[i i-a replicat [i el unchiului c\ nu este 

deloc convins de un „progres al individului [i al omenirii” 4 . 

Pentru rela]iile dintre Al Nou\zeci [i patrulea [i fiul s\u, tera - 

pia celebrului medic psihiatru n-a dat rezultate. 

Nu, b\rbatul care a asistat la acea [edin]\ de spiritism nu 

mai era de mult elevul înd\r\tnic de pe Leopoldsberg. Raul 

a devenit b\rbatul înd\r\tnic de la Paris. Experien]a din jurul 

mesei mi[c\toare l-a transformat din nou. Pentru c\, odat\ 

cu zâmbetul, disp\rându-i [i neîncrederea, a început nu nu - 

mai s\ se intereseze tot mai mult de preocup\rile lui Kardec, 

ci chiar s\-i devin\ colaborator. Motiv pentru care, în curând, 

s-a [i mutat, în 1858, la Paris. Ceea ce a dus la un nou conflict 

cu generalul Simon, un adversar declarat al Fran]ei. {i ce - 

ea ce i-a produs [i lui Raul destule complica]ii. Cum rela]iile 

cu tat\l s\u aproape c\ au înghe]at, el trebuia s\ vin\ m\car 

o dat\ pe lun\ pe la biroul s\u de director adjunct de filial\, 

spre a da aparen]a c\ mai lucreaz\ acolo de unde î[i ob]inea 

veniturile. So]ia sa, cu care a p\strat tot timpul o rela]ie bun\, 

s-a mutat ini]ial la Viena, dup\ care l-a urmat [i la Paris. (Între 

timp, s-a n\scut [i un al doilea copil, o fat\.) Era mai bine ast - 

fel: de[i, a[a cum a cerut de la început, Al Nou\zeci [i cincilea 

a continuat s\ tr\iasc\ „cum voia” chiar [i dup\ ce s-a c\s\to - 

rit, faptul c\ familia l-a urmat peste tot d\dea m\car o apa - 

ren]\ de onorabilitate acelui mariaj 5 . 

Ne aflam abia în anul 1857. Un nou sfâr[it, un nou înce - 

put. La 28 februarie, dup\ 72 ani de serviciu militar (!), b\trâ - 

nul feldmare[al Radetzky, în vârst\ de peste 90 ani, a fost, 

în sfâr[it, trecut în retragere. 

(Generalul Simon nu l-a simpati zat niciodat\ pe cel ce a 

pa cificat Lombardia [i Piemontul în timpul revolu]iei de la 

1848, când [i-a pierdut via]a [i Al No u\zeci [i treilea, tat\l 

s\u, „În]eleptul Lombardiei [i al Pie montului”. Când, dup\ 

doar un an, Radetzky a murit, Al Nou\zeci [i patrulea a refu - 

zat s\ participe la funeralii.) 

„Oamenii sunt foarte diferi]i!” se plângea generalul. „Poa - 

te de aceea e atât de greu s\-i obi[nuie[ti s\ respect\ discipli - 

na. Iar pe plan interna]ional, ce s\ mai vorbim: e atât de ciu - 

dat, atât de greu s\-i în]elegi pe flamanzi; e atât de ciudat, 

atât de greu s\-i în]elegi pe ru[i; e atât de ciudat, atât de greu 

s\-i în]elegi pe balcanici!” 

În aprilie, valahii au introdus primii iluminatul public cu 

pe trol lampant. C\l\torii care s-au aventurat pân\ acolo po - 

vesteau cu încântare despre spectacolul Bucure[tilor clipind 

în noapte. 


Ne aflam abia în anul 1857. Un nou sfâr[it, 

un nou înce put. („Ca-n fiecare an…” parc\-l 

aude scribul morm\ind pe Raul.) Cel mai 

mare eveniment a avut loc toamna: „Întâlnirea 

celor doi împ\ra]i”. Cei doi suverani care s-au 

înfruntat în a[a-numitul „R\zboi al Crimeii” au 

venit la Stuttgart, ca semn al „marii concordii”! 

La 24 septembrie, perechea imperial\ ruseasc\ 

a sosit cu trenul la Feuerbach, împreun\ cu 

foarte mul]i înso]itori de rang înalt. De unde au 

plecat la Villa Berg [i au tras la sora ]arului, 

regina Olga a Württemberg-ului [i la so]ul ei, 

Karl. O zi mai târziu, [i-a f\cut apari]ia, cu un 

tren special de la Paris, [i Napoleon al III-lea. 

Acesta s-a cazat în Castelul Reziden]ial din Stut - 

tgart. La Stuttgart unde, tot a tunci, se g\seau 

(nu întâmpl\tor) [i regina Olandei, Sophie, re - 

gina Greciei, Amalie, precum [i marea duces\ 

rus\, Elena. Capitala regatului Württemberg a 

devenit capitala lumii. Pentru marele public, (la 

fel ca [i în cazul Congresului 6 ) o capita l\ mai 

mult monden\ decât politic\: banchetele, ba lu - 

rile, di neurile de gal\, concertele, spectacolele 

de oper\, apari]ia suve ranilor la tradi]ionalul 

Cannstatter Volksfest [i, nu în ultimul rând, 

s\rb\torirea celei de a 76-a anivers\ri a zilei de 

na[tere a regelui gazd\ au înv\luit acele zile în 

fri[c\, m\tase roz [i a buri de [ampanie, iar a - 

m\ nuntele fastuoaselor evenimente au umplut 

cu relat\ri presa din lumea întreag\. Politica? 

Care po litic\? Pentru marele public, ziarele au 

relatat pe larg culorile îndr\zne]e afi[ate de toa - 

letele fo[nitoare ale înaltelor doam ne. 

Ne aflam abia în anul 1857 [i pentru Al No - 

u\zeci [i cinci lea, naveta Viena – Paris – Viena 

– Paris – Viena – Paris era nu numai obositoare, ci [i mare 

consumatoare de timp. Drumurile mai puteau fi parcurse [i 

cu po[talionul. Legea fran ce z\ de stimulare a construc]iei 

c\ilor ferate va fi dat\ abia doi ani mai târziu. [i în Germania, 

pe mare parte din itinerarii, trenurile mai erau trase de cai. 

Îns\ tocmai din 1859, drumurile lui Raul la Viena au devenit 

[i mai rare. Iar când sosea în capitala imperiului, se întâmpla 

s\ nici nu mai intre în banc\. Banii îi soseau oricum [i 

pe mai departe, plus cei pe care so]ia sa îi primea de la p\ - 

rin]ii ei, la care se mai ad\uga [i ce-i mai d\dea unchiul Bru - 

no. Cu tat\l s\u nu s-a mai v\zut cu lunile. Apoi cu anii. Cel 


Heinrich Campendonk: Dou\ fete [i un coco[ 

mult, cu ocazia unor s\rb\tori de familie, când se nimerea s\ 

se afle în Austria. Familia Celui de Al Nou\zeci [i cincilea a 

putut chiar s\-[i cumpere o cl\dire cu etaj pe Avenue d'Eylau, 

viitoarea Avenue Victor Hugo, nu departe de Arcul de Triumf. 

Nu, Raul n-a dus-o deloc r\u. Când banca din Budapesta a 

deschis o sucursal\ [i în Fran]a, Al Nou\zeci [i cincilea a refuzat 

„transferul” acolo, întrucât era vorba despre un sediu la 

Lyon [i nu la Paris… 

Raul trebuia s\ r\mân\ la Paris! 

Foarte ciudat cum se rote[te câteodat\ caleidoscopul Dom - 

nului! Dup\ ce toat\ tinere]ea a nutrit o vie antipatie (recipro - 

- 


17

- 


18 

Heinrich Campendonk: Visul 

c\) fa]\ de abatele Luscher, mai târziu, pentru o vreme, i-au 

apropiat rela]iile strânse ale amândurora cu cercul spiriti[tilor 

lui Kardec. I-au apropiat tot mai mult! Pentru un timp, au p\ - 

rut chiar nedesp\r]i]i. Dup\ care au ajuns s\ nu mai doreasc\ 

s\ se vad\ deloc. Dar, pân\ atunci, Al Nou\zeci [i cincilea 

a devenit un medium de mare notorietate! Dar nu de pe o 

zi pe alta, ci dup\ mai multe peripe]ii. 

Asta s-a întâmplat a[a: pe Avenue d'Eylau a locuit [i un oa - 

recare Monsieur Palace. Prefectul Parisului, Georges-Eugène 

Haussmann, bucurându-se de sprijinul aproape necondi]ionat 

al împ\ratului, a transformat ora[ul într-un uria[ [antier. Kilometri 

de str\zi au fost f\cute una cu p\mântul spre a l\sa loc 

unor cl\diri care s\ satisfac\ orgoliul nes\tul al lui Napoleon 

al III-lea. Fapt ce a dus la str\mut\ri for]ate, dar [i la prilejuri 

excelente pentru specula]ii funciare. Monsieur Palace tr\ia 

sin gur într-un apartament dintr-un imobil situat chiar vizavi de 

re[edin]a lui Raul. Nimeni nu [tia de unde a venit [i nici cu 

ce se ocupa Monsieur Palace. Probabil c\ nici nu s-ar fi inte - 

resat nimeni de el, dac\ apari]iile 

lui n-ar fi atras aten]ia: de[i îm br\ - 

cat întotdeauna „la patru ace”, f\ - 

cea parte dintre personajele ce 

nu-[i pot ascunde nicicum obâr[ia 

modest\. Motiv pentru care încer - 

ca tot timpul s\ epateze. Într-o di - 

minea]\, domnul acela atât de ele - 

gant a ajuns la poli]ie, în urma u - 

nui incident stradal. Din declara]ia 

sa, a reie[it c\ s-ar fi mutat în lo - 

cuin]a actual\ în urma demol\rii 

casei sale de pe Rue de la Cha pel - 

le. Nimeni n-a verificat aceast\ informa]ie. 

În aceea[i declara]ie, 

Monsieur Palace a afirmat c\ ar fi 

fost avocat. Nici acest lucru n-a 

fost verificat cu acel prilej. S-a întâmplat, 

îns\, ca, într-o sear\, Al 

Nou\zeci [i cincilea, privind pe 

geam, s\ vad\ în imobilul de viza - 

vi un Monsieur Palace cu totul di - 

ferit de cel remarcat pe strad\. 

– Vezi [i tu ceea ce v\d eu? a 

chemat-o pe so]ia sa. 

Dar femeia n-a observat nimic 

deosebit. 

Din seara aceea, ori de câte ori 

avea ocazia, Raul privea din spatele perdelei c\tre fereastra 

de vizavi. Monsieur Palace i se p\rea tot mai diferit acas\ de 

cel ce putea fi z\rit pe stra d\. F\r\ s\-[i poat\ explica de ce, 

subiectul îl pasiona tot mai mult. Interesându-se la Ordinul 

Avoca]ilor, nimeni nu i-a putut da rela]ii despre un avocat Pa - 

lace. Nici în leg\tur\ cu „fosta locuin]\” de pe aceea Rue de 

la Chapelle n-a aflat mai mul te. (De-a lungul timpului, în Paris 

au existat numeroase Rue de la Chapelle…) Abia a[tepta sea - 

ra pentru a sta în spatele per delei [i, cu ajutorul unui binoclu 

de campanie, s\ urm\reasc\ personajul care a ajuns s\-l obse - 

deze 7 . În intimitate, Monsi eur Palace î[i lep\da hainele elegan - 

te [i r\mânea într-o flanel\ de o culoare nedefinit\. Apoi î[i 

scotea [i musta]a. {i barbi[onul. Uimitor, se mira Al Nou\ zeci 

[i cincilea, cum de so]ia, recu noscându-l, n-a sesizat nici m\ - 

car aceste modific\ri evidente în imaginea individului! Uimitor! 

Îns\ pân\ [i ]inuta de acas\ a personajului i se p\rea Celui 

de Al Nou\zeci [i cincilea c\ se schimba, pe m\sur\ ce-l ur - 

m\rea mai mult timp prin fereastra deschis\ a serilor de var\. 


[i întreaga fizionomie a fe]ei i se schimba. [i era ciudat [i faptul 

c\ omul acela nici nu f\cea nimic ore întregi. 

– Î]i dai seama? St\ pe scaun [i nu face nimic! 

– {i tu ce faci? l-a tachinat so]ia. 

Era limpede: subiectul îi apar]inea numai Celui de Al No - 

u\zeci [i cincilea [i numai lui. N-avea rost s\ discute cu nime ni. 

Avenue d'Eylau, viitoarea Avenue Victor Hugo, s-a numit 

înainte Avenue de Saint-Cloud [i, [i mai înainte, Avenue 

Charles X. Cel ce-[i spunea Monsieur Palace [edea ]eap\n pe 

scaun – nici m\car pe unul dintre fotoliile care intrau [i ele în 

câmpul vizual al Celui de Al Nou\zeci [i cincilea – [i privea 

Heinrich Campendonk: Adda [i Heinrich Campendonk 


drept înainte. Vreme de ore în [ir. Ce vedea r\mânea ascuns 

pentru observatorul de peste drum. Dar uitându-se foarte 

mult\ vreme ]int\, Raul a avut tot mai mult senza]ia c\ vede 

prin privirea celuilalt. A[a c\ i-a invitat pe Allan Kardec, pe 

abatele Luscher [i pe înc\ doi membrii ai grupului s\ tr\iasc\ 

experien]a sa. E[ec: ca [i so]ia lui Raul, nici ceilal]i n-au v\zut 

nimic deosebit. 

– Am înnebunit eu? 

– Nu, l-a lini[tit Kardec. Continu\-]i experien]a! 

{i [i-a continuat-o. Privirea lui Monsieur Palace transgresa 

pere]ii [i urma drumul spre cartierul reziden]ial din Saint-Cloud. 

Pân\ când, într-o sear\, a p\truns într-o cas\ [i a ur m\ rit o 

tân\r\ femeie cum se preg\tea de culcare. La fel [i în zilele 

urm\toare. Raul vedea prin ochii lui Palace ritualul dezbr\ c\ - 

rii [i al îmbr\c\rii c\m\[ii de noapte, rug\ciunea [i stingerea 

lumân\rilor. Într-o noapte, Palace însu[i s-a aflat în dormitorul 

tinerei femei. A doua zi, ziarele au relatat un fapt de senza]ie: 

fata contelui X a fost g\sit\ violat\ [i omorât\ în patul ei, cu 

numai dou\ s\pt\mâni înaintea nun]ii planificate cu fiul unui 

alt înalt personaj. În cas\ nimeni n-a auzit nici cel mai mic zgo - 

mot. Nici detectivii n-au g\sit nici m\car o singur\ urm\ l\sa - 

t\ de asasin. 

În luna urm\toare, privirea lui Monsieur Palace s-a concen - 

trat asupra unei case din imediata apropiere. Unde a urmat 

un masacru. Numai c\ acea cas\ nu mai exista! {i mobilierul 

[i îmbr\c\mintea personajelor din imobil p\reau s\ vin\ din 

istorie. V\zând cu ochii s\i cum au fost omorâ]i acei oameni, 

Al Nou\zeci [i cincilea a intrat în arhive. Într-adev\r, cu dou\ 

secole în urm\, la num\rul respectiv de cas\, a avut loc un 

m\cel în care au pierit în totalitate dou\ genera]ii ale unei 

vechi familii de bijutieri. Nici f\pta[ul (f\pta[ii?), nici giuva ie - 

rurile n-au fost descoperite vreodat\. 

A urmat investigarea de c\tre Monsieur Palace a locuin]ei 

unui bancher din vecini. Al Nou\zeci [i cincilea era convins de 

urmare. Kardec [i Luscher l-au sf\tuit s\ nu fac\ public\ premoni]ia 

sa: ar putea fi socotit complice de c\tre ni[te oficia li - 

t\]i ignorante. În schimb, Al Nou\zeci [i cincilea a dezv\luit ce 

se va întâmpla în locul respectiv în timpul unei [edin]e a cercului 

de spiriti[ti. Lucrurile s-au confirmat întocmai, informa - 

]ia a transpirat [i faima lui Raul a devenit brusc de notorietate. 

„Raul vede ceea ce nimeni în afar\ de el nu vede!” [i „Suntem 

înconjura]i de o lume paralel\ accesibil\ doar pentru cei 

ale[i” titrau ziarele. 

Dar cine a fost Monsieur Palace? Dup\ ce prima prezicere 

a Celui de Al Nou\zeci [i cincilea a devenit public\, individul 

a disp\rut. În apartamentul pe care-l ocupase, i-au fost g\site 

- 


19

- 


20 

barba, musta]a [i perucile, dar [i unele obiecte ce au apar]inut 

cândva unor victime. 

Cineva [i-a adus aminte de ascenden]a clarv\z\torului: p\i, 

nu i se spune tat\lui lui Raul, generalului Simon, „Nostra da - 

mus din Viena?” Aceast\ descoperire a c\zut ca un tr\snet: 

[i cei ce au fost sceptici în privin]a darurilor speciale ale Celui 

de Al Nou\zeci [i cincilea au început s\-l ia în serios. Darurile 

extraordinare ale Celui de Al Nou\zeci [i cincilea se explicau 

prin ereditatea sa! 

1 N-a spus [i abatele Luscher c\ „El [sufletul] nu [tie nici unde 

va merge [i nici în ce corp a fost. El, sufletul, trebuie s-o ia mereu de 

la început pentru a demonstra c\ poate duce o via]\ f\r\ cusur. 

C\ci, pân\ atunci, el va tot fi supus la noi [i noi încerc\ri”? 

2 Maria Theresia Paradis (1759 – 1824) a fost un pianist virtuos, 

dar care [i-a pierdut vederea la vârsta de doar trei ani. Ea a fost tra - 

tat\ prin metode proprii, dar f\r\ succes, de c\tre Franz Anton Mesmer. 

E[ecul acesta a fost folosit din plin de c\tre adversarii „mag - 

netismului animal”. Comisii de speciali[ti l-au denun]at pe Mesmer 

- atât la Viena, cât [i la Paris - drept [arlatan, îns\ succesul s\u incontestabil 

la marele public, precum [i la mul]i intelectuali [i oameni 

de [tiin]\, i-a supravie]uit. [i, desigur, latura legat\ de scandal a fost 

primordial\, polemicile extrem de agresive nel\sând subiectul s\ se 

sting\ cu totul. 

3 La sfatul unui prieten p\]it, scribul, dup\ cum bunul cititor poa - 

te a observat, este mereu atent s\ nu deconspire identitatea exact\ 

a personajelor sale. Mai ales acum, când se apropie de subiec]i ai 

c\ ror descenden]i pot avea reticen]e serioase în leg\tur\ cu dezv\ - 

lu irea unor întâmpl\ri din vie]ile ascenden]ilor lor tot mai apropia]i. 

Da, pe m\sur\ ce se apropie de vremea sa, scribul poate fi tot mai 

strâns controlat în ceea ce pune pe hârtie. „Obiectivitatea” surselor 

[tiin]ifice este tot mai subiectiv înlocuit\ cu povestirile [i amintirile 

preluate [i/sau mo[tenite. 

4 Nici al Nou\zeci [i cincilea n-a fost foarte interesat de filozofie, 

decât atunci când aceasta se ocupa de problemele esoterice, care 

i-au stimulat curiozitatea de mic. Totu[i, un filosof al istoriei i-a fost 

aproape: Jakob Burckhardt. Îl pre]uia pentru firea r\zvr\tit\ [i s-a 

l\sat influen]at [i de multe dintre ideile aceluia [i de ideile preluate 

de acela. În primul rând, cele ce rezultau din formularea „omul a[a 

cum este [i a[a cum va fi întotdeauna”. 

5 Lucrurile au fost mai complicate: Simon considera c\, într-o 

]a r\ atât de depravat\ asemenea Fran]ei [i, mai ales, într-un Paris 

ce nu reprezenta pentru el decât „Noua Sodoma”, aparen]ele de 

onorabilitate n-aveau nici o relevan]\. Da, dar cuscrii de la Buda - 

pes ta erau interesa]i ca mariajul fetei lor s\ nu se destrame, mai a - 

les c\ exista riscul evident ca atotputernicul general, într-o situa]ie 

nefericit\, s\ aib\ preten]ia ca nepo]ii s\ r\mân\ al\turi de ramura 

sa. Iar ceea ce dorea atotputernicul general se [i realiza întotdeauna. 

[i, nu în ultimul rând, nici Raul nu era un ginere de lep\dat – avea 

el toanele lui, îns\ d\dea foarte bine în societate [i se purta corect 

în prezen]a ailor s\i. [i nici nu se certa cu so]ia sa. Cei doi tineri so]i 

chiar se simpatizau. 

6 Desigur, Congresul de la Viena. 

7 Binoclu primit de la tat\l s\u, pe vremea când generalul mai 

spera ca [i fiul s\-l urmeze în cariera militar\. 

Heinrich Campendonk:: Dou\ capre 


cinci poeme 

de Raluca Pavel 

Lec]ie despre r\d\cini 

Curând, voi fi orizontal\. 

de la r\d\cini 

se pleac\ înspre nori, 

m\ bântuie gândul 

n-am s\ cunosc cerul dac\ 

ce-i sub p\mânt mi-e str\in. 

vertical\, oricât a[ încerca 

s\ ating m\car c-un deget 

ce e dincolo, 

r\mân dezam\git\ 

ca un om mare 

sprijinit pe regrete, 

ce [i-a amintit la b\trâne]e 

visul pe care l-a uitat pe drum. 

curând, vântul nu m\ va mai îngenunchea, 

oamenii nu vor mai putea s\ m\ împing\, 

s\ m\ abat\ de la calea mea. 

sufletul meu – lipit de p\mânt, 

eu – orizontal\ 

sub teiul din C\line[ti 

De-o vreme 

M\ vezi mai frumoas\ de-o vreme 

[i aerul dintre noi devine tot maifierbinte, 

pân\ sufletele ne ajung pe buze, 

s\rutarea se zbucium\-n van s\ sting\ focul; 

neputincioas\, îl înte]e[te, 

singura pl\cere vinovat\. 

poate mi-e p\rul mai b\lai, 

decolorat de soare sau de mângâierea ta 

[i-mi miroase-a iasomie sau a flori de m\r, 

ochii mai verzi cu fiecare diminea]\ 

în care te treze[ti iubindu-m\. 

genele te-ntorc din drumul t\u, 

te sting [i te aprind, 

pâlpâiri de aripi ce te cheam\ [i te-alung\. 

poate-mi auzi vocea cum întinde 

bra]ele-nspre tine [i ajungi s\ crezi 

nimeni nu te mai poate cânta 

înghenunchind orele. 


da, dragul meu, sunt o vis\toare, 

am cunun\ de stele pe tâmpl\, 

roua-mi s\rut\ t\lpile. 

m\ vezi mai frumoas\ de-o vreme, 

de când te r\sfrângi în ochii mei. 

s\ nu uit\m anotimpul acesta 

Atingeri 

N-am ajuns pân\ aici ca s\ plec 

la fel cum am venit; 

ce sunt fluturii? 

m-ai întrebat dup\ 

ce m-ai tr\it 

o noapte întreag\, 

s\rut\rile tale - 

tatuaj trupului meu. 

sunt defini]ia iubirii. 

]i-a[ r\spunde la orice întrebare, 

numai s\-]i v\d buzele 

conturând litere 

pe pielea mea 

noapte de noapte; 

totu[i, 

ce au fluturii în stomac 

când sunt îndr\gosti]i? 

n-am venit aici ca s\ mai plec vreodat\; 

îmi plac aripile de fluture 

care îmi cresc odat\ 

cu fiecare adiere a ta, 

nu mi le reteza, nu vorbi, 

doar atinge-m\; 

am venit s\ r\mân 

Lec]ie despre c\utare 

Poate niciodat\ nu suntem 

suficient de maturi 

s\ facem fa]\ vie]ii. 

poate mai suntem copii 

[i moartea e doar un pod 

spre un alt joc 

de care ne s\tur\m 

când soarele apune 

[i trebuie s\ închidem ochii din nou. 

r\s\ritul e prea departe, 

undeva între via]\ [i moarte. 

cu timpul, înv\]\m 

s\ în]elegem polurile. 

totu[i, nu-mi dau seama 

la care dintre ele 

trebuie s\ caut iubirea. 

poate niciodat\ nu suntem 

suficient de maturi [i de copii 

s\ o g\sim [i s\-i facem fa]\ 

Lec]ie despre riscuri 

Te-ai lupta cu oricine, 

visurile s\ nu-]i ajung\ 

sub t\lpi. 

numai cu tine 

renun]i la orice b\t\lie, 

te la[i purtat de valuri, 

vântul s\-]i decid\ 

orizontul. 

e[ti în r\zboi cu timpul, 

s\-mi po]i uita s\rutul. 

nu m\ po]i privi, 

nu-mi supor]i atingerea, 

tu – bul\ de aer, 

eu – vârf de ac. 

din tot ce gânde[ti, sim]i, 

n-ai cum s\ negi, 

de mine ]i-e team\ 

cel mai mult. 

s\ fiu acolo într-o zi, 

apoi s\ dispar 

odat\ cu noaptea, 

zorile, 

cu întreaga ta via]\. 

î]i place s\ ri[ti, 

ai fi în stare s\ renun]i la tot, 

începi de la zero mereu. 

numai eu, 

tr\irea mea, pasiunea mea, 

cu tot ce sunt [i ce m\ define[te, 

sunt singurul risc 

pe care nu ]i l-ai asuma 

niciodat\. 

s\ [tii c\, 

privit în doi, 

orizontul nu se îngusteaz\ 

- 

mişcarea literara · mişcarea li 21

cronica traducerilor · cronica tr 

22 

Codrin Liviu Cu]itaru 

Partea `ntunecat\ 

În opera vast\ a lui Vladimir Nabokov, 

exist\ o parte „întunecat\”, cum ar numi-o 

Georges Bataille, o latur\ obscur\, cu por - 

niri subliminale greu de descifrat. Pe cu - 

prinsul acestei „p\r]i” – a[a-zicând – s-au 

articulat câteva dintre romanele cele mai 

complexe ale autorului, printre care [i ca - 

podopera Lolita/Lolita (1955). Tot aici 

trebuie c\utat, în termeni psihanalitici, un 

impuls sublimat fundamental al lui Nabo - 

kov, devenit art\ pur\. Dac\ ar fi s\ conceptualiz\m 

emo]ia în cauz\, emo]ie, de - 

sigur, estetizat\, ar trebui probabil s\ vorbim 

despre tensiunea erosului interzis, despre 

presiunea ireductibil\ a sexualit\]ii ne - 

permise. Volumele care au adus o astfel 

de „stare” auctorial\ la apogeu literar sunt 

amintita Lolita [i chiar mai tulbur\toarea, 

din unghiul tematicii ne-canonice, Ada or 

Ardor: A Family Chronicle/Ada sau Ardoare: 

O cronic\ de familie (1968). Ca po - 

dopera din 1955 ne ofer\ un protagonist 

descompus identitar de ap\sarea proprii - 

lor instincte erotice necontrolabile. Humbert 

Humbert tr\ie[te cu obsesia „nim fetelor” 

(„nymphets”), a c\ror materializare 

sublim\ o g\se[te în feti]a de 12 ani, Dolores 

(Dolly, Lola, Lolita) Haze. Nebun de 

pasiune, el se c\s\tore[te cu mama acesteia 

– Charlotte – numai pentru a avea ac - 

ces, pervers, la obiectul obsesional al re veriilor 

sale. Cu disciplin\ autoscopic\, eroul 

î[i descrie iubirea patologic\, am\nun]it, 

într-un jurnal, a[teptând, masochistic par - 

c\, s\ fie descoperit. De fapt, nevoia de 

a-[i proiecta subliminalul „în afar\”, c\tre 

alteritate, r\mâne organic\ în cazul perso - 

najului. Reprimate constant, aceste impulsuri 

ar sfâr[i prin a-l epuiza fizic [i psihic. 

De aceea, Lolita trebuie s\ fie vizibil\, s\ 

dea dinamism vie]ii confuze a lui Humbert. 

Ea va însemna îns\ [i sfâr[itul b\rbatului 

(Humbert îl ucide pe amantul Lolitei, Cla - 

re Quilty, care încercase s\ o transforme pe 

fat\ în star porno). Protagonistul va fi ares - 

tat [i condamnat pentru crim\, nu înainte 

de a l\sa, cu limb\ de moarte, cerin]a ca 

romanul iubirii lui interzise s\ fie publicat 

dup\ moartea sa [i a Lolitei. Excesul de pa - 

siune presupus de acest final contrabalan - 

seaz\, salvator, e[ecul existen]al propriuzis 

al lui Humbert. 

Inten]ia ini]ial\ a lui Nabokov a fost s\ 

intituleze romanul Lolita A Kingdom by 

the Sea/Un regat de lâng\ mare, aluzie 

cultural-textual\ la celebrul poem al lui Ed - 

gar Allan Poe – Annabel Lee/Annabel Lee. 

Mai mult, pe prima iubit\ a lui Humbert 

Humbert o chema Annabel Leigh, iar numele 

lui redundant trimite, în opinia unor 

Heinrich Campendonk: Schi]\ 


Heinrich Campendonk: Figuri 


critici, la William Wilson, protagonistul po - 

vestirii omonime a aceluia[i Poe (unde, co - 

inciden]\ stranie, personajul principal î[i 

ucide „dublul”, propria sa con[tiin]\, la fel 

cum face [i Humbert Humbert cu Quilty 

– „quilty”/„guilty”/„vinovat”, o aluzie sim - 

bolic\, a[adar, la aceea[i idee de vinov\]ie 

–, în m\sura în care suntem preg\ti]i, bi ne - 

în]eles, s\ vedem în ultimul fantoma con[ti - 

in]ei culpabile a naratorului în raporturile lui 

cu Lolita). Referin]ele la Poe nu sunt deloc 

întâmpl\toare. Se [tie c\ romanticul ame - 

ri can s-a c\s\torit cu veri[oa ra lui mi nor\, 

înc\lcând toate conven]iile etice ale epo cii. 

Al doilea roman cu înc\r c\tur\ sub li mi - 

nal\ erotic\, scris de Nabo kov, în anii [ai - 

zeci, Ada, împinge, cum spu neam, mor bidul 

sexual mult mai departe, trimiterile indirecte 

la Poe fiind aici [i mai intense. Po - 

vestea – relatat\ fie neutru, fie sub for ma 

memoriilor protagonistului (psihologul de 

renume Van Veen), memorii intersectate cu 

notele Adei sau cele ale unui editor necu - 

noscut – se focalizeaz\ pe leg\tura incestu - 

oas\, de o via]\, dintre doi fra]i. E roii sunt 

men]iona]ii Van [i Ada care se în tâl nesc 

pentru prima oar\ atunci când el are 14, 

iar ea 11 ani. Cei doi cred c\ sunt veri în - 

dep\rta]i [i încep o rela]ie torid\. Peste un 

timp, afl\ îns\ c\ sunt fra]i. Leg\tura dintre 

ei va continua, cu scurte întreruperi, pe par - 

cursul întregii vie]i. În acest roman, de co - 

rul e poesc în totalitate, amintind de peisa - 

jele primordiale din Annabel Lee. Terra (nu - 

mit\ când „Antiterra”, când „Demonia”) 

are o alt\ configura]ie geografic\ [i o alt\ 

istorie, contextul nara]iunii deve nind astfel 

fic]ional [i mitologic. Problema esen]ial\ 

r\mâne imposibilitatea individului de a tr\i 

sub constrângerea conven]iei [i a stereoti - 

pului. Unei asemenea vie]i prefe rabil\ îi este 

disolu]ia personalit\]ii (ca în Lolita) ori ie - 

[irea din „istoria lumii” [i autoproiec]ia în - 

tr-un cadru mitologic reinven tat (ca în Ada), 

idee recurent\ [i în scri erile lui Poe. 

Pân\ [i ultimul roman al lui Na bokov, 

The Original of Laura/Originalul Laurei, 

publicat, dup\ multe discu]ii, post mor tem, 


23


24 

Heinrich Campendonk: Fat\ [i pe[te 

în 2009, reia cumva motivul, în ciuda faptului 

c\ textul nu a fost terminat. Savantul 

Phillip Wild e însurat cu o femeie cu comportament 

sordid – Flora – numai pentru 

c\ ea îi treze[te anumite amintiri despre o 

fost\ iubit\, Aurora Lee, acum moart\. Te - 

ma iubitei decedate, ca [i sonoritatea reîn - 

c\rcat\ a numelui Annabel Lee trimit, din 

nou, f\r\ dubiu, la Poe. 

Pân\ la urm\, fascina]ia lui Nabokov 

pentru Poe, în aceast\ „parte întunecat\” 

a operei lui, reprezint\ fascina]ia pentru 

via]a artistic\ neîngr\dit\, eliberat\ din pri - 

zonieratul normelor morale [i mentalitare. 

To]i eroii bântui]i de fiorii iubirilor interzise 

– [i Humbert Humbert, [i Van Veen, [i Phi llip 

Wild – sunt ni[te introspectivi, consemnându-[i 

tr\irile, acribic, în jurnale, me morii 

sau scurte nota]ii autoscopice. Pentru ei, 

existen]a impulsului „bolnav” în sine pare 

mai important\ decât eliberarea de sub pre - 

siunea sa, mai semnificativ\ decât îns\[i 

tratarea lui, dac\ aceasta ar fi posibil\. Fi - 

ecare se hr\ne[te, masochistic, din propri - 

a-i maladie spiritual\, nedorind s\ o exor - 

cizeze. Se cunoa[te mai pu]in c\ un ar he - 

tip al protagonis[tilor de mai sus fusese 

deja imaginat de Nabokov, înc\ de la înce - 

putul anilor treizeci, într-un roman scris 

mai întâi în foileton (în limba rus\), intitulat 

Kamera Obscura/Camera obscur\ (1932 

-1936). Winifred Roy a t\lm\cit textul în 

englez\, imediat dup\ apari]ie, dar versiu - 

nea l-a nemul]umit pe prozator, care l-a tra - 

dus, în 1938, el însu[i, drept Laughter in 

the Dark/Un hohot în bezn\ (tip\rit recent, 

la Polirom, [i în român\*) – variant\ consacrat\ 

apoi pe plan interna]ional. Proble - 

ma dragostei nepermise apare, pentru pri - 

ma dat\, aici. Un critic de art\, de vârst\ 

mijlocie, respectat [i apreciat în Berlinul a - 

nilor dou\zeci-treizeci, Albert Albinus pe 

numele s\u, se îndr\goste[te iremediabil de 

o adolescent\ (de doar 16 ani la debutul 

volumului) care lucreaz\ într-un cinema [i 

aspir\ s\ devin\ actri]\. Albinus î[i risc\ 

fa milia, cariera [i prestigiul, pentru a fi cu 

ea. Treptat, le pierde pe toate. Sedu c\ toa - 

rea Margot Peters îl manipuleaz\ pe b\r - 

bat, pentru a-[i realiza visele. Ini]ial, îi dis - 

truge mariajul, trimi]ând o scrisoare compromi]\toare 

so]iei lui Albert, Elisabeth. 

Apoi, îl oblig\ s\-i procure roluri în filme 

(de[i presta]ia ei actoriceasc\ las\ mult de 

dorit). Margot î[i reia, totodat\, rela]ia cu 

primul iubit, Axel, profitând, simultan, de 

avantajele leg\turii cu Albert. Atunci când 

realizeaz\ c\ este în[elat f\r\ scrupule, Albinus 

are o criz\ de gelozie [i face un acci - 

dent de ma[in\ în urma c\ruia orbe[te. 


Handicapat, Albert va fi exploatat financiar, 

în continuare, de Axel [i Margot. Temporar, 

e salvat de un vechi prieten, care îl du - 

ce înapoi la Elisabeth. Finalul p\streaz\ 

for]a simbolic\ a întregului text. Aflând c\ 

Margot a revenit în apartamentul comun 

pentru a-[i lua ni[te lucruri, Albinus se du - 

ce s\ o împu[te, mai mult adulmecând o - 

biectele decât v\zându-le. Într-o scurt\ lup - 

t\ cu Margot, este deposedat de revolver 

[i, ulterior, ucis. 

Moartea violent\ a lui Albinus este o 

ne cesitate absolut\ a destinului s\u. Subju - 

gat impulsurilor vulcanice irepresibile, protagonistul 

nu poate ie[i din scen\ decât a - 

brupt [i neconcesiv. Orb – precum eroii 

decrepi]i ai lui Shakespeare –, el nu mai are 

[ansa vreunei reabilit\ri. Margot – perso - 

ni ficarea „vinii” sale tragice – execut\ scurt, 

mecanic, îns\ eficient, un ultim ritual: sacrificarea 

celui care se sacrificase deja, el în - 

su[i, pe altarul subliminalului triumfal. Pesemne 

c\ multe din aceste viziuni sumbre 

îi vin lui Nabokov din tinere]ea str\b\ tut\ 

de traume. Fiu al unei familii aristocra tice 

ruse, el tr\ie[te, de la o vârst\ timpurie, mu - 

ta]ii teribile de soart\, ce l-au ur m\rit, practic, 

pân\ la sfâr[itul vie]ii. În timpul Revo - 

l u ]iei bol[evice, se retrage cu familia în Cri - 

meea (unde tat\l e ministru în Guvernul Pro - 

vizoriu al Armatei Albe), pen tru ca apoi, pe 

fondul victoriei comuniste, s\ emigreze (în 

1919) în Anglia [i, mai târ ziu, în Germania. 

În 1922, la Berlin, tat\l lui este asasinat, 

din gre[eal\, paradoxal, de amici politici – 

un grup de ru[i monar hi[ti. Episodul a cre - 

at un blocaj major în capacitatea scriitorului 

de a se integra, cu adev\rat, în lumea 

real\ (c\reia i-a pre fe rat mereu universul 

fic]ional). Literatura i-a oferit lui Nabokov 

sensuri mai valabile decât istoria imediat\. 

În plus, i-a asigurat, se vede bine, [i debu - 

[eul „p\r]ilor întune ca te”. 

* Vladimir Nabokov – Un hohot în bezn\. 

Traducere din limba englez\ de Horia Florian 

Popescu. „Seria de autor Vladimir Nabokov”. 

Ia[i: Polirom, 2011, 225 pp. Heinrich Campendonk: Sfântul Petru (vitraliu) 



25

cave canem · cave canem · cav 

26 

Anton Ad\mu] 

Ce este dogma 

[i cine este dogmaticul? 

Vocabula dogma (dogma-dogmatos) 

este, fie c\ ne place sau nu, unul dintre ob - 

stacolele care subzist\ între Biseric\ [i lu - 

me. Istoria [i neîn]elegerile acestui cuvânt 

l-au f\cut s\ se preteze la a[a ceva. Spun 

îns\ c\ func]ia dogmei este cu totul alta 

decât aceea care pare la prima vedere, a - 

ceea care este, îndeob[te, încet\]enit\. 

Paul Tillich 1 , spre exemplu, pleac\ de 

la etimonul ca atare: „dogma” provine din 

verbul doxein („a gândi”, „a imagina”, „a 

avea cutare sau cutare opinie”). De pild\, 

pentru [colile filosofice grece[ti care pre - 

ced cre[tinismul, dogmata desemna doctrinele 

prin care se diferen]iau diversele 

[coli. Fiecare [coal\ avea doctrina ei fundamental\ 

[i dac\ dorea cineva s\ devin\ 

adeptul uneia dintre ele, trebuia s\ subscrie 

la principiile ei (dogmata) prin care 

se deosebeau una de cealalt\. A[a se face 

c\ [colile filosofice serioase nu au ignorat 

niciodat\ dogmele. 

Doctrina cre[tin\ este [i ea o dogma, 

[i prin aceast\ posesie se deosebe[te ea 

de [colile filosofice [i de alte religii. În timpul 

cre[tinismului primar, dogma era expresia 

a ceea ce cre[tinii acceptau s\ m\r - 

tu ri seas c\; de aici faptul c\ dogma nu era 

în nici un fel o tez\ teoretic\ enun]at\ de 

un indi vid sau altul. Dogma a fost [i este 

expresia ma nifest\ a unei realit\]i: realita - 

tea Bisericii. 

În fapt, dogma este un cod de recu noa[ - 

tere mai ales în perioada persecu]iilor. 

Spre exemplu, salutul pascal transmite fap - 

tul c\ apostolii s-au întâlnit cu cel înviat, 

c\ realitatea învierii (în prima formul\ a 

salutului pascal: „Cristos a înviat”) nu poa te 

fi separat\ de m\rturia învierii („Ade v\ - 

rat, a înviat”). 

Este de spus c\ toate dogmele au fost 

formulate la modul negativ, ca reac]ie la 

erorile de interpretare ap\rute în interio - 

rul Bisericii. Acest fapt este valabil, dup\ 

opinia (adic\ dogma) lui Tillich, chiar [i 

pentru Simbolul Apostolilor. Primul articol 

spune: Credo in Deum, Patrem omnipotentem, 

Creatorem caeli et terrae. Fraza 

aceasta nu este echivalent\ simplei afir - 

m\ri a con]inutului ei; ea condamn\, în 

acela[i timp cu faptul de a fi afirmat\, dualismul. 

Din acest motiv, cu cât dogmele 

sunt mai recente, cu atât caracterul lor ne - 

gativ este mai accentuat. 

Joseph Ratzinger 2 , spune în leg\tur\ 

cu chestiunea aceasta urm\toarele: „Urm\ - 

rind amprentele l\sate de om [i de sl\biciunile 

sale asupra textului liber al Crezului, 

se poate na[te în mintea cuiva o legi - 

tim\ îndoial\: se cuvine s\ ax\m o introdu - 

cere în con]inutul credin]ei cre[tine [...]. 

Nu trebuie oare s\ ne temem c\ am p\[i 

astfel pe un teren alunecos? Întrebarea se 

pune în mod necesar. Dar cine urm\re[te 

un r\spuns corect nu poate s\ nu constate 

c\ acest Crez, în ciuda tuturor confuziilor 

privitoare la istoria sa, oglinde[te fidel, în 

problemele sale esen]iale, credin]a Bise ri - 

cii antice, care, la rândul s\u, în nucleul s\u 

central, este o oglind\ fidel\ a mesajului 

Noului Testament. Divergen]ele dintre R\ - 

s\rit [i Apus [...] nu vizeaz\ deosebiri fundamentale 

de credin]\, ci doar chestiuni 

de nuan]\ teologic\”. {i înc\, în leg\tur\ 

cu sinoadele ecumenice: „Este important 

faptul c\ la aceste concilii nu s-au definit 

Heinrich Campedonk: Broasca [i fluturele 


adev\ruri doctrinale; disputele p\rin]ilor 

conciliari în jurul stabilirii adev\ratei cre din - 

]e au avut în vedere numai perfec]ionarea 

m\rturisirii de credin]\ cre[tin\, s-au re fe - 

rit doar la modalitatea corect\ a acestei 

convertiri, a acelei întoarceri a existen]ei, 

pe care le presupune existen]a cre[tin\” 3 . 

În fine: „Definind Crezul ca Simbol, des - 

co perim totodat\ [i profundul în]eles al a - 

dev\ratei sale naturi. De fapt, tocmai aces - 

ta este sensul primordial al formul\rilor 

dogmatice f\cute de c\tre Biseric\: a face 

cu putin]\ m\rturisirea comun\ a lui Dumnezeu 

[...]. Dup\ cum pe bun\ dreptate a 

observat Rahner, dogma ([i respectiv Simbolul) 

reprezint\ întotdeauna [i o reglementare 

a limbajului, care, privit doar din 

punct de vedere conceptual, ar fi putut fi 

exprimat [i într-un alt mod, dar care, de 

fapt, î[i are sensul s\u tocmai în forma în 

care este spus: ambele se unesc în comuniunea 

cuvântului prin care se m\rtu rise[ - 

te credin]a. Dogma (respectiv Simbolul) 

nu e o înv\]\tur\ izolat\ în sine [i pentru 

sine, ci constituie forma liturgiei noastre, 

forma convertirii noastre, care nu e numai 

o întoarcere la Dumnezeu, ci o împreun\întoarcere 

a noastr\, a tuturor, pentru sl\ - 

virea în comun a lui Dumnezeu. Numai în 

acest context substan]ial î[i g\se[te cre - 

din ]a cre[tin\ adev\ratul s\u loc [...]. În 

Confessiones, Augustin poveste[te cum, 

în alegerea propriului drum, a fost decisiv 

faptul c\ binecunoscutul filosof Marius Vic - 

torinus se convertise la cre[tinism. Acesta 

refuzase vreme îndelungat\ s\ intre în sâ - 

nul Bisericii, întrucât considera c\ filosofia 

sa con]ine deja întreaga esen]\ a cre[tinis - 

mului, cre[tinism cu ale c\rui principii era 

întru totul de acord.” 4 

Interesant c\ oamenii cul]i din vremea 

lui Augustin considerau doctrina Bisericii 

drept un simplu platonism pentru popor, 

iar platonicienii de felul acesta nu vedeau 

nici un rost în a trece ca atare la o religie 

pe care credeau c\ deja o practic\. Iar Ma - 

rius Victorinus era un platonician. Cum 

gândea: „numai cei care, spre deosebire 


Heinrich Campedonk: Interior cu dou\ nuduri 

de filosofi, nu sunt capabili prin ei în[i[i s\ 

cuprind\ ideea în puritatea sa originar\ 

trebuie s\ intre în contact cu ea prin inter - 

mediul organiza]iei biserice[ti. Faptul c\ 

Marius Victorinus a intrat totu[i în Biseri - 

c\, devenind, din platonician, cre[tin, do - 

ve de[te c\ în cele din urm\ î[i d\duse sea - 

ma de eroarea fundamental\ pe care o con - 

]ine o asemenea opinie. Marele platonician 

în]elesese c\ Biserica reprezint\ mult 

mai mult [i cu totul altceva decât o institu - 

]ionalizare exterioar\, o organiza]ie de idei. 

În]elesese c\ (el), cre[tinismul, nu este un 

sistem de cuno[tin]e, ci o cale [...]. În timp 

ce platonismul ne d\ o idee despre ade v\r, 

credin]a cre[tin\ ne pune în fa]\ adev\rul 

ca pe o cale [i numai în m\sura în care re - 

prezint\ ea un adev\r al omului.” 5 Ade v\ - 

rul este adev\r nu când e numai idee, ci 

doar în momentul în care este un drum 

care m\ solicit\, pe care-l asum [i pe care 

p\[esc. Prin urmare, cu esen]a credin]ei se 


27


28 

înso]e[te m\rturisirea, iar dogma nu e o 

idee, este via]\, nu este spirit sau duh pen - 

tru sine, ci întrupare. Dogma (credin]a) „nu 

înseamn\ mistic\ a autoidentific\rii cu Dum - 

nezeu, ci înseamn\ supunere [i sluji re, în - 

seamn\ dep\[ire de sine însu[i, elibe rare de 

sine prin slujirea celuilalt, prin slujirea a 

ceea ce nu a fost f\cut [i conceput de mi - 

ne; înseamn\ s\ devii liber slujind to tul” 6 . 

Iar Dumnezeu, în Simbol, este „Ta t\”, „a - 

totst\pânitor” (c\ci asta înseamn\ pantocrator, 

nu „atotputernic”!) [i „crea tor”. 

Scopul dogmei este, pân\ la urm\, 

acela de a proteja împotriva influen]elor 

exterioare substan]a mesajului biblic. Lu - 

ther, [i are dreptate în acest loc, aprecia 

c\ dogmele nu apar ca rezultat al discu ]i - 

ilor dintre teologi, ci din nevoia de a conserva 

substan]a cre[tinismului. {i cum fi - 

ecare nou\ doctrin\ adi]ional\ d\ na[tere, 

la rândul ei, erorilor de interpretare, este 

necesar cu atât mai mult de a preciza constant 

formele [i formulele doctrinare. Pe 

de alt\ parte, este imperios necesar de a 

face apel la vocabularul filosofic, fapt ce 

explic\ num\rul mare de termeni filosofici 

pe care îi afl\m în dogmatica cre[tin\. O 

precizare este de mult folos: „teoria sus ]i - 

nut\ de Harnack, ce încearc\ s\ demonstreze 

c\ lucrarea dogmelor Bisericii este 

un proces de elenizare, o introducere a fi - 

losofiei grece[ti în cre[tinism, nu cores pun - 

de realit\]ii. Dogmele ce se refer\ la Trei - 

mea divin\, la natura teandric\ a lui Cris - 

tos, la Mântuirea prin misterul Crucii, au 

fost [i vor r\mâne o nebunie pentru gân di - 

rea grecilor. Nimic nu este ra]ional în ele. 

Dimpotriv\, ereziile corespund mult mai bi - 

ne la în]elegerea prin judecat\. Arianismul, 

mai ales, era perfect ra]ional [...]. Cre[tinis - 

mul ne înva]\ c\ «nebunia» crucii e incompatibil\ 

cu gândirea din lumea natural\” 7 . 

Berdiaev merge mai departe, pân\ la ca - 

p\t, în spiritul dogmei mai curând decât în 

litera ei, când spune: „în dogme se afl\ un 

adev\r absolut [i etern, dar acesta nu este 

neap\rat legat de vreo doctrin\. Adev\rul 

dogmelor este adev\rul vie]ii [i expe rien - 

Heinrich Campedonk: Arlechin 

]ei religioase” 8 . {i exemplific\: „dogma 

consubstan]ialit\]ii Fiului cu Tat\l nu este 

o doctrin\, ci un fapt indispensabil vie]ii 

[...]. Dogmele nu sunt doctrine teologice, 

ci fapte mistice [...]. Dogma nu este o doctrin\, 

ci un simbol [...]. Când Sfântul Ata - 

nasie cel Mare combate erezia lui Arie, nu 

doctrinele le ap\r\, ci via]a [i calea autentic\” 

9 . Conchide gânditorul: „Dogmele nu 

pot fi modificate [i transformate. Caracte - 

rul treimic al lui Dumnezeu, natura teandri - 

c\ a lui Cristos sunt fapte mistice eterne 


[...]. Dar semnifica]ia dogmelor poate fi 

aprofundat\ [...] în noi formule dogmati - 

ce” 10 . O alt\ etap\ în evolu]ia no]iunii 

dogmei o vede Tillich în momentul admiterii 

dogmelor ca atare în Biseric\ drept legi 

canonice. Canonul este o regul\ de gân - 

di re sau de conduit\. Legea canonic\ este 

o lege bisericeasc\ [i ei trebuie s\ i se su - 

pun\ to]i cei care apar]in Bisericii. 

S\ mergem acum la greci [i s\ vedem 

exact ce ne intereseaz\ din aspectul de fa - 

]\. Cuvântul „dogma” provine, [i prin intermediul 

limbii latine, din grecescul 

dog ma, care deriv\ din verbul dokeo („a 

gân di” [i, prin extensie, „înv\]\tur\”; cel 

pu - ]in acesta va fi sensul preferat al 

Noului Testament, în primul rând al epistolelor 

pa uline). Clar spuse lucrurile, Noul 

Heinrich Campedonk: Nud cu flori [i oi 


Testament arondeaz\ „dogmei” mai multe 

sensuri: 

– porunc\, edict sau decret imperial – 

Luca 2, 1: „În vremea aceea a ie[it o po - 

runc\ (s.m.) de la Cezar s\ se înscrie toa - 

t\ lumea”; Faptele Apostolilor 17, 7: „Ei 

to]i lucreaz\ împotriva poruncilor (s.m.) 

[i spun c\ este un alt împ\rat: Isus”; Evrei 

11, 23: „ pentru c\ vedeau c\ era frumos 

copilul, [i nu s-au l\sat însp\imânta]i de 

porunca (s.m.) împ\ratului”; 

– porunc\ sau regul\ a Legii iudaice – 

Efeseni 2, 15: „[i, în trupul Lui a înl\turat 

vr\jm\[ia dintre ei, Legea poruncilor (s. m.), 

în orânduirile ei”; Coloseni 2, 14: „a [ters 

zapisul cu poruncile (s.m.) lui, care st\tea 

împotriva noastr\ [i ne era potriv nic”; 

– hot\râre cu caracter obligatoriu pentru 

credin]\ – Faptele Apostolilor 15, 28: 

„s-a p\rut nimerit Sfântului Duh [i nou\, 

s\ nu mai punem peste voi nici o alt\ gre - 

utate decât ceea ce trebuie” (s.m.); Ibidem 

16, 4: „pe când trecea prin cet\]i, înv\]a 

pe fra]i s\ p\zeasc\ înv\]\turile (s.m.) a - 

postolilor”. 

Mai apoi, textele postapostolice [i patristice 

îmbog\]esc sensul termenului: 

– în Epistola c\tre Magnezieni, 13, 1, 

Ignatie Teoforul vorbe[te despre „dogme - 

le Domnului” sau „dogmele apostolice”; 

– Lactantius, în De Mortibus Persecutorum, 

capitolul 11, vorbe[te despre „dog - 

mele apostolice”; 

– Ioan Hrisostom, în Omilii la Filipeni, 

6, 2 folose[te sintagma „dogmele Bisericii”; 

– Vasile cel Mare, în Despre Duhul 

Sfânt, XXVI, 66 scrie: „Printre dogmele 

(s.m.) p\strate în Biseric\, unele le avem 

din înv\]\tura scris\ [i altele le-am cules 

din tradi]ia apostolic\”; 

– Eusebiu de Cezareea, în Istoria Bise - 

riceasc\, VI, XIX, 1 spune, împotriva lui 

Porphyr, c\ acesta nu a putut „aduce nici 

cea mai mic\ învinuire împotriva înv\ ]\ - 

turii (s.m.) noastre”. 

Dogma este, în fond, o cale de cu noa[ - 

tere. „De aceea Biserica dogmatizeaz\ (s. 

m.) nu pentru a închide misterul în defi ni - 

cave canem · cave canem · cav 29


30 

]ii, ci pentru a dezv\lui acest mister [i a-l 

face accesibil în]elegerii [i experierii lui” 11 . 

Dogma/dogmatos înseamn\, la origi - 

ne, „opinie”. Diogenes Laertios ne spune 

c\ „dintre filosofi, unii sunt dogmatici, al]ii 

sceptici; to]i cei care fac afirma]ii despre 

lucruri, considerând c\ acestea sunt cog - 

noscibile, sunt dogmatici” 12 . Doxograful 

exemplific\ plecând de la o controvers\ al 

c\rui subiect era Platon. Iat\ locul in extenso: 

„acum, pentru c\ e o mare controvers\ 

între cei care afirm\ [i cei care nea - 

g\ c\ Platon este un dogmatic, s\ cerce - 

t\m mai departe [i aceast\ chestiune. A fi 

dogmatic înseamn\ a stabili p\reri, du p\ 

cum a legifera înseamn\ a stabili legi. Cuvântul 

dogm\ are dou\ în]elesuri: o biectul 

p\rerii [i p\rerea îns\[i. Dintre a cestea, 

obiectul este o premis\, iar p\re rea este o 

presupunere. Când Platon avea o în]ele - 

gere sigur\ despre un lucru, î[i expri ma 

p\rerile sale [i comb\tea pe cea fals\, dar 

cu privire la lucrurile neclare se ab]i nea. 

P\rerile lui sunt expuse de patru persoa - 

ne: Socrate, Timaios, oaspetele a tenian [i 

oaspetele eleat. Ace[ti str\ini nu sunt, cum 

au presupus unii, Platon [i Parmenide, ci 

personaje închipuite, anonime, c\ci chiar 

p\rerile expuse de Socrate [i de Timaios 

le spune Platon dogmatizând (s.m.)” 13 . 

Intereseaz\ mai pu]in, aici [i acum, c\ 

evolu]ia lui Platon îl duce, în final, la afirmarea 

ideilor-numere sau a numerelor i - 

deale. Important aici este ceea ce Aris totel 

nume[te, cu referire la ultimele concep - 

]ii ale lui Platon, agrapha dogmata („doctrine 

nescrise”) [i, din aceast\ sintagm\, re- 

]inem dogmata. Platon însu[i, prin intermediul 

lui Socrate, va spune: „noi a vem, 

din copil\rie, anumite opinii (s.m.) despre 

drept [i frumos, opinii în care am fost cres - 

cu]i, dându-le ascultare [i cinstin du-le ca 

pe ni[te p\rin]i”, iar „cei cât de cât m\su - 

ra]i nu dau ascultare opiniilor contrare a - 

cestora” 14 . Sensul acesta al dog mei apare 

[i în Phaidros (257c), iar în Legile (644d) 

va însemna „decizie”, „decret”, du p\ cum 

la Plutarh (Moralia, 14c), dogma va desemna 

doctrinele filosofice. În Noul Testa - 

ment afl\m termenul dogma de cele mai 

multe ori cu sensul de „înv\]\tur\”, „în v\ - 

]\turi încep\toare”. În Coloseni 2, 20 ci - 

tim: „dac\ a]i murit deci împreun\ cu Cristos 

pentru în]elesurile cele slabe ale lumii 

[...]”, iar sensul „dogmei” este aici de sus - 

]inere a unei idei (dogmatizo). Când Isus 

vindec\ pe un îndr\cit în Capernaum, to]i 

r\mân înm\rmuri]i [i se întreab\ unii pe 

al]ii: „Ce este aceasta? O înv\]\tur\ no u\!” 

(Marcu 1,27). În Faptele Apostolilor (17, 

19), filosofii stoici [i epicureici îl duc pe Pa - 

ul în Areopag [i îi zic: „Putem s\ cu noa[ - 

tem [i noi aceast\ înv\]\tur\ nou\, gr\it\ 

de tine?” {i continu\ atenienii: „C\ci tu 

aduci la auzul nostru lucruri str\ ine”, ciudate 

[i cu putere (Ibidem, 17, 20), iar a - 

cest „ceva ciudat” era o dogm\ nou\. 

1 Paul Tillich, Histoire de la Pensée Chrétienne, 

Payot, Paris, 1970, pp. 11-13. Proble - 

ma este tratat\ [i de Adolf von Harnack în Is - 

toria dogmei. Introducere în doctrinele cre[ - 

tine fundamentale, Editura Herald, Bucure[ti, 

2007. 

2 Joseph Ratzinger, Introducere în cre[ti - 

nism: prelegeri despre crezul apostolic, Editura 

Sapientia, Ia[i, 2004, p. 61. 

3 Ibidem, p. 63. 

4 Ibidem, pp. 69-70. 


6 Ibidem. 

7 Nikolai Berdiaev, Spirit [i libertate. În - 

cercare de filosofie cre[tin\, Editura Paideia, 

Bucure[ti, 1996, p. 108. 


9 Ibidem, pp. 105-106. 


11 Ion Bria, Dic]ionar de Teologie Ortodo - 

x\, EIBMBOR, Bucure[ti, 1994, p. 128. 

12 Diogenes Laertios, Despre vie]ile [i doctrinele 

filosofilor, Editura Polirom, Ia[i, 1997, 

I, 16. 

13 Ibidem, III , 51-52. 

14 Platon, Republica, 538c-d; vezi [i Cri - 

ton, 50d. 

Heinrich Campedonk: Elefantul 


{tefan Afloroaei 

Reg\sirea senin\ 

a celor absurde 

Reiau pentru început ceea ce am spus 

cu alt prilej, anume c\ lumea celor pe care 

le socotim absurde nu este întotdeauna întunecat\, 

terifiant\. În prim\ instan]\ [i cel 

mai adesea, multe par s\ fie absurde. U nor 

oameni înv\]a]i, subtili în semantic\, precum 

Rudolf Carnap, absurde le apar cam 

toate enun]urile metafizice, teologice [i e - 

tice. Întrucât nu se supun testului empiric 

[i celui logic, astfel de enun]uri sunt decre - 

tate lipsite de sens. Eventual, absur de, po - 

trivnice oric\rui sens. Îns\ termenul ca a - 

tare, absurdum, poate numi atât ceea ce 

ne apare ilogic, ira]ional, cât [i ceea ce se 

arat\ straniu, incomprehensibil sau mira bil. 

Nu ar trebui confundate deloc cele do u\ ac - 

cep]iuni. Mai ales c\ a doua prive[te, une - 

ori, moduri libere sau elevate de expre sie, 

adic\ jocul secund al min]ii omene[ti. Poa - 

te privi deopotriv\ ceea ce duce mai departe, 

dincolo de puterile min]ii ome ne[ti. 

A[ dori s\ aduc în aten]ie un exemplu 

de absurditate minunat\, chiar str\lucitoa - 

re. Îl g\sim într-o excelent\ nara]iune, Idiomul 

analitic al lui John Wilkins, scris\ 

de Jorge Luís Borges 1 . Cu privire la pagini - 

le sale, expresia „absurditate minunat\” ca - 

de firesc, întrucât ceea ce te face s\ te minunezi 

în acela[i timp te las\ pe gânduri 

cu stranietatea sa. Invocând o imaginar\ – 

[i posibil\ – enciclopedie chinez\, Empo - 

riu ceresc de cuno[tin]e binef\c\toare, 

Borges reia o enumerare cu totul ciudat\ a 

lumii animalelor. Acestea ar fi: „(1) apar - 

]in\toare împ\ratului; (2) îmb\ls\mate; (3) 

dresate; (4) purcelu[i de lapte; (5) sirene; 

(6) fabuloase; (7) câini vagabonzi; (8) incluse 

în prezenta clasificare; (9) care se 


zbenguie ca nebunele; (10) nenum\rate; 

(11) desenate cu un penel extrem de fin din 

p\r de c\mil\; (12) et caetera; (13) care au 

spart un vas; (14) care de la dep\rtare par 

ni[te musculi]e”. În fa]a acestui fragment, 

sim]i imediat în aer o dispozi]ie pur\ [i sim - 

pl\. Nu mai [tii ce s\ crezi, dac\ e vorba 

doar de un joc al min]ii, neîntrecut în frumuse]ea 

gratuit\]ii sale, sau dac\ e[ti invi - 

tat s\ vezi [i altceva. 

Oricum, înainte de toate este firesc s\ te 

bucuri în t\cere de ceea ce vezi [i de faptul 

c\ a fost posibil a[a ceva. Iar ceea ce 

vezi apare ca într-un adev\rat emporium, 

un târg plin cu tot felul de lucruri, a[ezate 

oarecum la întâmplare unele lâng\ altele. 

Este un loc al diversit\]ii maxime [i imprevizibile, 

îns\ minunat de aceast\ dat\. Adi - 

c\ un emporiu ceresc, a[a cum îi spune 

Borges. Cu fiecare nou\ „categorie”, te tre - 

ze[ti acolo unde nu te a[tep]i deloc. În ce 

fel arat\, de pild\, animalele „care se zben - 

guie ca nebunele”? Dar cele „nenum\ ra - 

te”? Al\turi de ele se afl\ cele „care au spart 

un vas”. Ce s\ mai spun îns\ despre cele 

numite „et caetera”? O rubric\ distinct\ 

este dedicat\ animalelor „incluse în pre zen - 

ta clasificare”. Cu alte cuvinte, întregul con - 

]ine o parte ce înseamn\ întregul însu[i! 

Este de-a dreptul uluitor ce afli aici, des\ - 

vâr[it. Într-un astfel de iarmaroc divin, afli 

aproape orice vietate binef\c\toare: animale 

domestice [i îmb\ls\mate, sirene, 

f\pturi fabuloase, purcelu[i de lapte, câini 

vagabonzi, animale subtil desenate et cae - 

tera. Poate fi satisf\cut\ orice dorin]\ de 

a vedea [i a [ti. – Mai pu]in îns\ una dintre 

ele, cea care vine cu întreb\ri de felul: 

Heinrich Campendonk: Tân\r\ cu leb\d\ 

mişcarea ideilor · mişcarea id 

31


32 

dup\ ce criterii se împart [i se adun\ cele 

enumerate acolo? O astfel de întrebare te 

scoate afar\ din târg, nu-i mai po]i contem - 

pla frumuse]ea neasemuit\. Îns\ nu ar trebui 

pus\ o astfel de întrebare, este vorba 

totu[i de un emporiu liber [i binecuvântat 

de cer. 

Din astfel de motive, nu a[ crede, a[a 

cum spune Michel Foucault, c\ enumera - 

rea lui Borges descrie ceva monstruos. Ea 

Heinrich Campendonk: Cap [i mân\ 

este mai curând absurd\, într-un sens uitat 

al cuvântului. Argumentul lui Foucault pri - 

ve[te tocmai imposibilitatea celor enume - 

rate de a sta împreun\, de a afla un spa]iu 

comun. Acest spa]iu comun al întâlnirii ar 

fi complet distrus, spune interpretul. „Imposibil\ 

este nu învecinarea unor lucruri, 

ci locul însu[i unde ele s-ar putea înveci - 

na” 2 . Singurul loc de întâlnire ar fi doar „vo - 

cea imaterial\ ce pronun]\ enumerarea 

lor”, eventual „pagina care o transcrie”, 

ne-locul ca atare al limbajului. Îns\ acesta 

din urm\, „etalându-se, nu deschide niciodat\ 

decât un spa]iu de negândit”. Cred c\, 

aici, Foucault este dator el însu[i unei lo - 

gici bivalente. Pe de o parte, constat\ obi[ - 

nuin]a noastr\ de a gândi doar ceea ce se 

supune unei ordini, „milenara noastr\ prac - 

tic\ a Aceluia[i [i a Diferitului”. Pe de alt\ 

parte, sesizeaz\ imposibilitatea noastr\ de 

a gândi enumerarea borgesian\. În acest 

fel, combina]iile lui Borges par de-a dreptul 

periculoase [i, cu toate c\ nu vorbe[te 

despre apari]ii monstruoase, monstruozitatea 

se strecoar\ în „acel alb intersti]ial ca - 

re separ\ fiin]ele unele de altele” 3 . Nu a[ 

consim]i la acest mod de a judeca lucru ri - 

le, de[i poate fi avut în vedere. 

Desigur, Borges aduce în fa]\ ceva de 

negândit, „farmecul exotic al unei alte gân - 

diri”. Sau ceva imposibil, cât\ vreme logi - 

ca este luat\ în serios acolo unde nu-[i are 

locul. Cum spune la un moment dat, orice 

clasificare e[ueaz\ când în aten]ie este ce - 

va indefinit. „Nu exist\ o clasificare a universului 

care s\ nu fie arbitrar\ [i conjec tural\. 

Pricina este foarte simpl\: nu [tim ce 

este universul…” 4 . Îns\ [tie bine c\ acest 

lucru nu ne opre[te niciodat\ pe noi, oamenii, 

s\ încerc\m a cuprinde universul în 

scheme [i clasific\ri de tot felul („Neputin - 

]a de a p\trunde schema divin\ a universului 

nu poate, fire[te, s\ ne disuadeze de la 

pl\ nuirea unor scheme umane, chiar dac\ 

[tim prea bine c\ acestea sunt doar provizorii”). 

Nu ne opre[te nici a imagina unele 

limbi apte s\ descrie totul în lexicul [i gramatica 

lor. O astfel de limb\ ideal\ a c\u - 


Heinrich Campendonk: Acuarel\ 

tat s\ propun\ John Wilkins, în Essay To - 

wards a Real Character (1668). A crezut, 

ca [i al]ii din vremea sa, c\ toate ambigu - 

i t\]ile [i limitele vorbirii pot fi eliminate. În 


acest sens, proiecteaz\ o limb\ în care fie - 

care semn trebuie s\ semnifice un concept 

clar [i bine definit. Caut\ în prealabil s\ cla - 

sifice toate lucrurile reale [i posibile din uni - 

versul nostru cunoscut. Or, Borges surprinde 

imediat nebunia logic\ a unui ase me nea 

proiect, incongruen]a ce devine inevitabil\ 

în clasificarea pe care o presu pune. 

Comentând acest loc din Idiomul ana - 

litic al lui John Wilkins, Umberto Eco, cel 

în c\utare ve[nic\ de liste, arborescen]e [i 

labirinturi, îl consider\ o ilustrare perfect\ 

a tipului de list\ incongruent\. Altfel spus, 

absurd\. Ar da expresie dorin]ei autorului 

de a vorbi excesiv. C\ci recurge, pur [i sim - 

plu, „la hybris [i la l\comia cuvântului, la 

o senin\ (rar obsesiv\) [tiin]\ a pluralului [i 

a nem\suratului” 5 . Borges ar oferi aici „e - 

xemplul cel mai m\re] de list\ incon gruent\ 

(încât î[i poate permite luxul conci zi ei)”. 

Într-adev\r, în prim\ instan]\ consta]i c\ 

aceast\ enumerare sfideaz\ orice regu- l\ 

lo gic\. Nu mai dispune de un criteriu, o 

m\ sur\ a celor enumerate, nici de limite 

care s\ opreasc\ proliferarea pluralului. 

Dep\ [e[te astfel de limite [i las\ cuvântului 

o li bertate neobi[nuit\. Pe deasupra, 

fa ce toa te acestea cu o senin\ punere a lor 

în sce n\. Este ceea ce constat\ Eco în comentariul 

s\u de mai sus. Discu]ia are loc 

într-o diviziune intitulat\ Enumerarea ha - 

o tic\. Este vorba de acea enumerare prin 

care s-ar reu[i „punerea în scen\ a e te ro - 

ge nului absolut”. 

Rabelais, prin câteva lo curi din Gargan - 

tua [i Pantagruel, re pre zint\ un antece - 

dent literar. Exceleaz\, mai târ ziu, Carlo 

E milio Gadda (Casa Ca vena ghi, în Adalgisa, 

1944) [i Alberto Ar basino (Fra]i în - 

tru Italia, 1963), ei reu [ind s\ vad\ hao - 

tice tocmai cele ce apar ordonate în lu mea 

obi[nuit\. Nici primele secole cre[ti ne nu 

au dus lips\ de un ase menea mod de a 

pri vi lucrurile. „Un text fermec\tor este de 

pil d\ acel jocus monachorum numit Coe - 

na Cypriani, în care, f\când gesturi to tal 

absurde în timpul unei festivit\]i, a par toa - 

te personajele biblice” 6 . În secolul din ur - 

m\, enumerarea haotic\ poate fi întâlnit\ 

la Rimbaud (Le bateau ivre), sau în scrierile 

unora precum Pablo Neruda, Ja cques 

Prévert, Italo Calvino [i al]ii. 

mişcarea ideilor · mişcarea id 33


34 

Cum conchide Eco în alt loc, dac\ ori ce 

clasificare a celor ce compun universul este 

arbitrar\ [i conjectural\, „de ce s\ nu l\ s\m 

spa]iu, în locul satiriz\rii proiectelor uto - 

pice, fanteziei lingvistice?” 7 Este ceea ce ar 

face Borges prin enumerarea sa din Idi o - 

mul analitic al lui John Wilkins. Ar fi vor ba, 

pân\ la urm\, de o dubl\ replic\, a tât fa]\ 

de un proiect asemeni celui al lui John Wil - 

kins, cât [i fa]\ de cei care îl criti cau cu a - 

cela[i elan [i cu aceea[i seriozitate fi loso - 

fic\. Probabil c\, pân\ la un punct, a[a stau 

lucrurile. S\ fie îns\ în joc doar de o replic\ 

[i un exerci]iu reu[it de fantezie lingvisti c\? 

Exist\ totu[i acolo, în paginile lui Bor - 

ges, ceva în plus. Scriitorul duce mult mai 

departe aceast\ libertate a rostirii. În ceea 

ce exprim\ nu mai afli dorin]a unei replici 

fa]\ de formula logic\. Nu r\spunde unui 

exces cu un alt exces. Ceea ce surprinde 

bunul sim] este o form\ de libertate cu to - 

tul nea[teptat\. Ea se ob]ine aproape lu - 

dic, a[a cum se întâmpl\ uneori în jocul ex - 

travagant al imagina]iei. Revine, de fapt, o 

specie uitat\ a celor absurde. Enumera rea 

lui Borges este absurd\ în accep]iunea etimologic\ 

– [i secund\ – a cuvântului: ceva 

spus cu o voce neauzit\ înc\, într-o ma ni - 

er\ complet discordant\ pentru urechea o - 

bi[nuit\. Tocmai aceast\ voce, care de la un 

pas la altul pare s\-[i fie str\in\, descrie un 

joc de o mare frumuse]e. Po]i crede, în defi - 

nitiv, c\ e vorba de o sec ven ]\ din ge neza 

mitic\ a lumii vii, ce precede orice lo gic\ 

omeneasc\. Afli vorbindu-se despre multe 

posibilit\]i ale vie]ii, dincoa ce de orice crite - 

riu. Iar lumea vie]uitoarelor [i cea a preo - 

cup\rilor omene[ti, de orice fel ar fi, stau 

împreun\ dintotdeauna. Cu fiecare nou\ 

apari]ie în]elegi c\ întregul se sustrage inde - 

finit. Cât\ vreme reprezint\ via]a îns\[i, 

întregul nu se împarte în p\r]i care s\-l e - 

puizeze. Sau, dac\ totu[i am c\ uta s\-i ve - 

dem p\r]ile, poate s\ ne apar\ haotic. Ter - 

menii care încearc\ s\-l descrie ajung a tunci 

discordan]i, într-o în[iruire contingent\ [i 

incongruent\, ca [i cum ar fi în joc spusele 

unui copil uluit de ceea ce poate s\ vad\. 

Heinrich Campendonk: Seceri[ul 

În consecin]\, nu a[ crede c\ te po]i o - 

pri la aspectul alogic al enumer\rii sale. Nu 

po]i l\sa deoparte senin\tatea lui Borges, 

umorul s\u eterat, jocul simplu [i admira - 

bil în care î[i atrage cititorul. În fond, ce po]i 

a[tepta atunci când ]i se spune sub câ te 

categorii se împart animalele într-o lu me 

complet str\in\, exotic\? Nicidecum un cri - 

teriu logic, dup\ care întregul s\ se distribuie 

pân\ la ultima sa parte. Viziunea exotic\ 

face totu[i dreptate celor de ne gân dit, 

adic\ celor absurde, afl\ un mod de a spu - 

ne ceea ce este de nespus. 

Nu ar trebui uitat totu[i c\ absurdul poa - 

te fi reg\sit altfel, cu imagina]ie [i bu n\ dis - 

pozi]ie. Sau cu acea frumuse]e a pri virii ce 

î[i recap\t\ o stranie inocen]\. În astfel de 

cazuri, îns\, nu e vorba de expresia litera - 

r\ a unor situa]ii reale. Nici de su blimarea 

lor narativ\, a[a cum se spune u neori. 

Bor ges nu aduce în expresie litera r\ o 

posibil\ situa]ie absurd\ dintr-o lume exo - 

tic\. Nu ca ut\ s\ o transforme într-o na ra - 

]iune abscons\ [i semnificativ\, cu aer de 

pa rabol\. Dimpotriv\, enumerarea sa fa - 

ce semn c\ tre o alt\ lume, nici asemeni ce - 


lei pe care o socotim real\, nici opus\ ei. 

Mai curând simpl\ [i imprevizibil\, complet 

liber\ în raport cu acestea din urm\. 

1 Cf. Jorge Luís Borges, Limba analitic\ a 

lui John Wilkins, în Eseuri, traducere de Cris - 

tina H\ulic\, Ia[i, Editura Polirom, 2006, pp. 

245–248. 

2 Cf. Michel Foucault, Cuvintele [i lucruri - 

le, traducere de Bogdan Ghiu & Mircea Vasi - 

lescu, Editura Univers, Bucure[ti, 1996, p. 33. 

3 Rudolf Otto spune la un moment dat c\ 

monstruosul „nu-i altceva decât misteriosul în 

forma lui brut\”, form\ sub care apar, în imagi - 

narul unor comunit\]i, unele animale exotice terifiante, 

precum hipopotamul [i crocodilul (cf. 

Sacrul. Despre elementul ira]ional din ideea 

divinului [i despre rela]ia lui cu ra]ionalul, 

traducere de Ioan Milea, Editura Dacia, Cluj- 


Na poca, 1996, p. 93). În acest caz, sensul ce - 

lor spuse de Foucault se schimb\ considerabil, 

de[i nu a[ crede c\ interpretul francez are în 

vedere aici a[a ceva. 

4 Jorge Luís Borges, op. cit., p. 248. 

5 Umberto Eco, Verigo. Lista infinit\, traducere 

de Oana S\li[teanu, Editura Enciclopedia 

RAO, Bucure[ti, 2009, p. 327. Discu]ia 

a pare [i în alte dou\ scrieri ale lui Eco, În c\u - 

tarea limbii perfecte, § 9 („Poligrafiile”) [i De 

la arbore spre labirint. Studii istorice despre 

semn [i interpretare, § 11 („Limbajul P\ - 

mân tului Austral”), în termeni destul de a - 

propia]i. 

6 Ibidem, p. 321. „Cert este c\ evenimen - 

te le care se înl\n]uie nu p\reau absurde cititorilor 

vremii, din moment ce fiecare personaj 

f\ cea ceva care, într-un chip oarecare, îl asocia 

cu po vestirea biblic\; dar, pentru cine o cite[te 

acum, aceast\ enumerare ni se înf\]i[eaz\ de- 

licios de haotic\...” Ceea ce înseamn\ c\ senti - 

mentul absurdului are leg\tur\, în unele cazuri, 

cu percep]ia a ceva complet str\in sau înde - 

p\r tat, a c\rui logic\ ne scap\ definitiv. În locul 

unor po sibile inten]ii sau motiva]ii, vezi doar 

ceva gratuit, haotic. Po]i totu[i s\ intuie[ti, ca 

în exem - plul de aici, fie o diferen]\ uria[\ de 

percep]ie, fie o expresie pur [i simplu liber\. 

7 Cf. Umberto Eco, De la arbore spre la bi - 

rint. Studii istorice despre semn [i interpre ta - 

re, traducere de {tefania Mincu, Polirom, Ia[i, 

2009, p. 378. Autorul observ\ c\ Borges se re - 

fer\ în alte dou\ proze la o posibil\ limb\ i de - 

a l\, în Relatarea lui Brodie, unde descrie lim - 

ba monosilabic\ a neamului Yahoo, [i în Tlön, 

Uqbar, Orbis Tertius, unde are în vedere o lim - 

b\ cu structur\ spa]ial\ [i nu temporal\, compus\ 

din verbe impersonale, modulate de pre - 

fixe [i sufixe cu valoare adverbial\. 

Heinrich Campendonk: Tablou ro[u cu cai 

mişcarea ideilor · mişcarea id 35

ursa ideilor economice · burs 

36 

Tiberiu Br\ilean 

Era geoeconomiei 

1.1. Geoeconomie 

[i diploma]ie economic\ 

Avem în fa]\ o tematic\ oarecum ine - 

dit\ în peisajul [tiin]ific [i publicistic românesc, 

pu]ini autori îndr\znind s\ se încu - 

mete pe acest t\rîm. Geoeconomia [i Di - 

ploma]ia economic\ nu au devenit la noi 

– din p\cate - nici discipline universitare, 

decât la SNSPA Bucure[ti, din câte [tiu, 

ceea ce, al\turi de politizarea excesiv\ a 

domeniului, aduce prejudicii grave [i practicii 

diplomatice din domeniul economic, 

afectând profund interesele ]\rii prin numirea 

pe posturi de ata[a]i economici ai 

ambasadelor noastre a unor oameni foar - 

te slab preg\ti]i, [i am constatat cu to]ii 

ast fel de fenomene. 

Abordarea, poate fi, de aceea. bineve - 

nit\, în contextul actual intern [i înter na - 

]ional, marcat de fenomenul complex [i 

contradictoriu al globaliz\rii, cu multiplele 

sale provoc\ri, ca [i de criza economico-fi - 

nanciar\, cu avatarurile sale. În acest con - 

text, problematica economic\ a devenit 

preponderent\ pe agenda politicii inter na - 

]ionale. Revolu]ia tehnologic\, deschide - 

rea frontierelor [i liberalizarea schim burilor 

au favorizat dezvoltarea companiilor 

transna]ionale, dotate cu strategii veritabil 

planetare. 

În ce le prive[te, statele s-au angajat în 

politici ofensive de cucerire a pie]elor externe 

[i de preluare a controlului în sectoa - 

re de activitate considerate strategice. Pentru 

state, accesul la putere [i afirmarea lor 

pe scena interna]ional\ depind, în hiperconcuren]a 

global\ de ast\zi, mai mult ca 

oricând, de poten]a lor economic\, de 

competitivitatea firmelor lor [i de locul pe 

care ele îl ocup\ în comer]ul mondial, de - 

cât de capacit\]ile lor militare. Altfel spus, 

for]a armelor nu mai are mare semni fi - 

ca]ie dac\ nu este produs\ [i sus]inut\ de 

o for]\ economic\ pe m\sur\. Sub presiu - 

nea crescând\ a procesului de globalizare, 

interesele economice ale na]iunilor, sau ale 

grup\rilor de na]iuni, prevaleaz\ asupra in - 

tereselor lor politice. Aceast\ glisare sem - 

nific\ începutul unei noi ere în rela]iile in - 

terna]ionale: cea a geoeconomiei, al c\rei 

principal instrument îl constituie diplo ma - 

]ia economic\. 

Afla]i în serviciul ambi]iilor na]ionale, 

diploma]ii de ast\zi trebuie s\ poarte o du - 

bl\ caschet\: diplomatic\ [i economic\, 

ceea ce le pune în fa]\ noi probleme. De 

facto, s\n\tatea economic\ a unei na]iuni 

este cea dup\ care-i judec\m ast\zi ade - 

v\ rata putere. Într-o lume pe cale de a deveni 

global\, interesele politice ale na]iu - 

nilor se supun intereselor lor economice. 

Logica înfrunt\rii nu a disp\rut, dar [i-a 

schimbat natura, antagonismele g\sindu- 

[i o nou\ expresie esen]ial\ în forme economice. 

Aceast\ tez\ este sus]inut\ de autori 

ca Edward Lutwak [i Pascal Lorot, consi - 

dera]i drept întemeietorii Geoeconomiei. 

Cei doi autori aminti]i au anun]at înc\ din 

anii 1990 apari]ia unei noi ordini interna - 

]ionale, în care armele economice le vor 

în locui pe cele militare, ca principale instrumente 

în serviciul statelor, în dorin]a 

lor de putere [i de afirmare pe scena inter - 

na]ional\. Priorit\]ile economice, cum ar 

fi pacificarea schimburilor, trec înaintea 

amenin]\rilor [i alian]elor militare, prelu - 

ând prim-planul. 

În viitor, constrângerile economice vor 

fi principalele mecanisme de reglare a di - 

Heinrich Campendonk: Pisici s\lbatice 


feritelor contradic]ii politice sau strategice. 

Constrîngerea extern\ asupra na]iunilor 

[i ]\rilor va fi de-acum una prevalent economic\, 

mai bine zis geoeconomic\. Geo - 

politica clasic\, pentru care rivalit\]ile din - 

tre state sunt, înainte de toate, relative la 

teritorii [i ideologii, se vede surmontat\ de 

geoeconomie, a[a cum diploma]ia clasic\ 

se vede surmontat\ de cea economic\. O - 

biectivul central devine cucerirea sau prezervarea 

unei pozi]ii privilegiate în sânul 

e conomiei mondiale. 

Abordarea dezvoltat\ de c\tre Edward 

Lutwak, în special în lucrarea The Endangered 

American Dream, pe care am avu - 

t-o la dispozi]ie în traducere francez\: Le 

reve americain en danger, Odile Jacob, 

Paris, 1995, marcheaz\ o schimbare în în - 

]elegerea noii arhitecturi interna]ionale [i 

a jocurilor actorilor s\i. Apari]ia conceptu - 

lui de geoeconomie semnaleaz\ o intrare 

în for]\ a chestiunilor economice pe agen - 

da geopoliticii mondiale, a realit\]ilor economice 

care vor conta atât de mult în ar - 

ticularea noilor strategii. Geoeconomia pri - 

ve[te în principal statele puternice, care au 

în]eles s\ dezbrace vechile haine ale r\zboiului 

[i retorica specific\ [i s\-[i circumscrie 

rivalit\]ile în spa]iul economic. Într-o m\ - 

sur\ important\, geoeconomia prive[te, 

desigur, [i ]\rile din lumea a doua sau a 

tre ia, cu atuurile lor sau cu elementele lor 

de vulnerabilitate. Vom analiza, de asemenea 

[i atractivitatea [i succesul economic al 

marilor ora[e, ora[e-stat care concentrea - 

z\ foarte mult\ putere. Totodat\, este ine - 

vitabil s\ analiz\m comportamentul mari - 

lor companii transna]ionale, care sunt actori 

de baz\ ai jocului geoeconomic. 

Locul [i rolul statelor în formularea de 

politici geoeconomice este de reanalizat în 

contextul globaliz\rii. Ele p\streaz\ înc\ 

un rol central în orice strategie geoecono - 

mic\, ele determinînd dispozitivele [i posturile 

geoeconomice, identificînd amenin - 

]\rile, stabilind tacticile ofensive [i defensi - 

ve [i punînd la dispozi]ie mijloacele nece - 

sare. Dar rolul lor scade în principal în fa - 


Heinrich Campendonk: Jean Bloé Niestlé 

voarea marilor companii, care au o vizibili - 

tate suficient\ [i ocup\ sectoare strategi ce, 

putând s\ conturneze politicile statale, sau 

s\ le integreze, s\ le instrumentalizeze în 

ac]iunile lor economice interna]ionale. De 

cele mai multe ori, îns\, statele [i întreprin - 

derile ac]ioneaz\ concertat, sprijinindu-se 

reciproc, potrivit imperativelor strategice 

ale unuia sau ale altuia. 

Conceptul de geoeconomie este unul 

global, el dobândind o dimensiune planetar\, 

practic nelimitat\. Într-o încercare de 

definire, putem spune c\ geoeconomia re - 

prezint\ analiza strategiilor de ordin economic 

întreprinse de state în cadrul politicilor 

privind protec]ia economiilor lor, sau 

ale companiilor, vizând dobândirea [i utili - 

zarea de tehnologii cheie, de resurse rare 

bursa ideilor economice · burs 

37


38 

[i/sau cucerirea anumitor pie]e sau segmen - 

te din pia]a mondial\, pentru producerea 

[i comercializarea unui produs sau a unei 

game de produse sensibile, în sensul c\ 

producerea sau controlul acestora confer\ 

de]in\torului – stat sau companie – un ele - 

ment de putere [i de afirmare interna ]io - 

na l\ [i contribuie la dezvoltarea poten]ia - 

lului s\u economic, social [i politic. 

Geoeconomia se ocup\ de rela]iile din - 

tre putere [i spa]iu, real sau virtual, dep\ - 

[ind frontierele teritoriale caracteristice 

ge opoliticii. Un dispozitiv geoeconomic va 

grupa ansamblul elementelor pe care le 

are la dispozi]ie statul [i companiile, elemente 

susceptibile de a fi mobilizate [i utilizate 

pentru satisfacerea, integral\ sau în 

parte, a obiectivelor propuse. Se în]elege 

c\ statele sau companiile mai puternice au 

mai mult\ for]\ în impunerea propriilor 

strategii geoeconomice, dar de multe ori în 

dispozitivul respectiv pot s\-[i aduc\ o contribu]ie 

binevenit\ [i puteri de mai mic\ 

anvergur\. Lumea e complex\, iar rela ]i i le 

dintre actorii economici extrem de complicate. 

Noi încerc\m s\ oferim aici doar 

o gril\ de lectur\ pentru c\ este foarte actual\ 

[i relevant\, dar aceasta nu înseam - 

n\ c\ nu trebuie ]inut seama de ansamblul 

elementelor rela]iilor interna]ionale. 

Geoeconomia explic\ în bun\ m\sur\, 

cu instrumente moderne [i actuale, a[a-zi - 

sele r\zboaie economice, conflictele pentru 

cucerirea de pie]e sau de resurse strate 

gice, naturale sau tehnologice. Sfâr[itul 

r\zboiului rece a înmul]it aceste conflicte 

[i a complicat mult sau a schimbat regulile 

jocului global pentru putere [i influen]\. 

Au ap\rut noi realit\]i, pe de o parte ten - 

din]a de globalizare, pe de alta cea de regionalizare, 

au ap\rut noi actori, ceea ce 

impune noi evolu]ii semantice [i noi distinc]ii 

explicative. 

O prim\ distinc]ie îi prive[te pe actorii 

interna]ionali, în sensul c\ acum sunt mai 

mul]i actori semnificativi, pe lîng\ state [i 

companii. Au ap\rut ONG-uri de tot felul, 

centre de lobby, biserici etc O alt\ dis tinc - 

Heinrich Campendonk: Fat\ cu pisic\ la fereastr\ 

]ie rezid\ în mijloacele utilizate de actori. 

Geoeconomia respinge orice ra]ionalitate 

belicoas\ de tip Clausewitz. Cu siguran]\, 

geoeconomia poate prelua anumite instru - 

mente ale vechilor r\zboaie economice 

(practici anticoncuren]iale clasice, utiliza - 

rea discriminatorie de contingent\ri fizice, 

de taxe vamale sau de obstacole non-tari fa - 

re, rezervarea de pie]e publice pentru întreprinderile 

na]ionale [i men]inerea anu - 

mitor monopoluri, f\r\ a mai vorbi despre 

spionajul economic. Dar, în general, ea nu 

se bazeaz\ pe armele cele mai ofensive, 

cum ar fi recursul la embargoul na]ional, 

sau boicotul organizat, neagreate de c\tre 

comunitatea interna]ional\. 

În fine, merit\ subliniat\ relativa popu - 

laritate de care se bucur\ strategiile geoeco - 

nomice în sânul aparatului de stat, func]io - 

narii [i reprezentan]ii, eventual demotiva]i 

de pierderile relative de suveranitate lega - 

te de globalizare, c\p\tând noi misiuni [i 


devenind preocupa]i de impreca]iile politi - 

co-economice inter-state ale noilor m\ suri. 

Identificarea sectoarelor de activitate che - 

ie sau vitale, a întreprinderilor de ap\rat sau 

de promovat pe plan interna]ional, consti - 

tuie activit\]i noi pentru aparatul de stat, 

aflat în serviciul intereselor ]\rii respecti - 

ve. Spontan\ sau programat\, acest\ sus - 

]inere recurge la politici concuren]iale o - 

fensive acceptabile de comunitatea inter - 

na]ional\ [i la alte practici economice agre - 

sive, vizibile sau mascate, ce pot fi încadra - 

te în expresia „r\zboi economic“. 

1.2. De la Geopolotic\ 

la Geoeconomie 

Mi se pare important s\ ar\t\m prin ce 

se diferen]iaz\ geopolitica de geoecono - 

mie. Geopolitica dateaz\ de la sfâr[itul se - 

colului al XIX-lea [i a hr\nit numeroase 

controverse, pân\ când a c\p\tat cu ade v\ - 

rat notorietate, în secolul al XX-lea. Yves 

Lacoste, în Dictionaire de geopolitique 

(Flamarion, Paris, 1993), chiar în preambul, 

subliniaz\ c\ în „în multiple cazuri în 

care se vorbe[te ast\zi despre geopolitic\, 

în fapt este vorba despre rivalit\]i de pute - 

re asupra unor teritorii [i a unor popula]ii, 

confrunt\ri de for]e politice în care fiecare 

utilizeaz\ diferite mijloace [i, mai ales, argumente, 

pentru a proba c\ este îndrept\ - 

]it s\ cucereasc\ sau s\ conserve respec tivul 

teritoriu [i c\ preten]iile rivalilor s\i 

sunt ilegitime“. Mai precis, scrie el mai departe, 

„o situa]ie geopolitic\ dintr-un moment 

dat al unei evolu]ii istorice se defi ne[te 

prin rivalit\]i de putere, de mai mare 

sau mai mic\ anvergur\ [i prin raporturi 

între for]e ce se g\sesc în diferite p\r]i ale 

teritoriului în chestiune“. 

La rîndul lor, Pascal Lorot [i Francois 

Thual arat\ c\ „geopolitica studiaz\ rela ]i - 

ile de putere între om, ca actor al propriu - 

lui destin, spa]iu [i teritoriul care-l hr\ne[ - 

te. În al]i termeni, spunem c\ geopolitica 

este o metod\ particular\ ce repereaz\, i - 

dentific\ [i repereaz\ fenomenele conflic - 

tuale, strategiile ofensive sau defensive cen - 


trate pe posesia unui teritoriu, sub tripla 

privire a influen]elor din mediul geografic, 

în]eles în sens fizic ca uman, al argumen - 

telor politice ale protagoni[tilor conflictului 

[i al tendin]elor grele [i continuit\]i ale 

istoriei“ (în La Geopolitique, Clefs-Mont - 

chrestien, Paris, 1997, p.16). 

Ca [i Geopolitica, Geoeconomia repre - 

zint\ o metod\ de analiz\ [i de interpre ta - 

re a raporturilor de for]e pe plan interna - 

]io nal. Totu[i, exist\ distinc]ii funda mentale 

între cele dou\ concepte. O prim\ di - 

feren]\ decurge din faptul c\ geoeconomia 

are ca artizani statele [i marile companii, 

cu strategiile lor mondiale, în vreme ce 

geopolitica se bazeaz\ nu numai pe stat [i 

pe companii, ci [i pe grupuri umane, constituite 

politic sau nu, pe reprezent\ri isto - 

rice date, prin ac]iunile c\rora particip\ la 

ac]iuni de cucerire de teritorii. O alt\ distinc]ie 

esen]ial\ rezid\ în aceea c\ scopul 

final al politicilor geoeconomice nu const\ 

în controlul teritoriului, ci în suprema]ia 

tehnologic\ [i comercial\. 

Pe ansamblu, dac\ Geoeconomia apa - 

re distinct de Geopolitic\, nu putem sus]i - 

Heinrich Campendonk: Femeie cu flori 


39


40 

Heinrich Campendonk:: Vân\torul 

ne c\ Geoeconomia marcheaz\ sfâr[itul 

Geopoliticii. Altfel spus, ele sunt complementare, 

Geoeconomia fiind chemat\, la 

începutul acestui secol, s\ completeze Ge o - 

politica. Apari]ia Geoeconomiei nu în seam - 

n\ sfâr[itul conflictelor [i al revendic\rilor 

teritoriale [i sunt numeroase exemple în 

a cest sens. Deci geopolitica, drept meto - 

d\ de interpretare a fenomenelor [i riva li - 

t\]ilor de putere relative la teritorii, are în - 

c\ un viitor asigurat. 

Totodat\, îns\, este la fel de adev\rat c\ 

validitatea geopoliticii marcheaz\ un anumit 

recul în ]\rile dezvoltate, mai cu sea m\ 

atunci când se pune problema de a explica 

rivalit\]ile [i ac]iunile dintre ele. In mod cert, 

interpretarea geopolitic\ r\mâ ne util\ în 

în]elegerea unei multitudini de fenomene 

esen]ialmente interne, de pild\ motiva]iile 

unor revendic\ri regionale într-o ]ar\ anu - 

me, dar utilizarea sa este mai limi tat\ a - 

tunci când se situeaz\ la nivelul statu lui sau, 

mai precis, în cadrul rela]iilor sale cu state - 

le partenere. La acest nivel preva leaz\ a - 

bordarea interpretativ\ a geoeco no miei. 

Odat\ cu globalizarea, cu deschiderea 

pie]elor [i economiilor na]ionale, atitudi nea 

[i ambi]iile actorilor mondiali s-au schimbat. 

Pân\ acum liberul schimb se f\cea cu 

sum\ pozitiv\. Ast\zi, concuren]a planeta - 

r\, tot mai exacerbat\, se petrece cu su m\ 

nul\, pentru c\ a cî[tiga o parte din pia]\ 

înseamn\, de fapt, eliminarea adversarului. 

În aceast\ manier\, cucerirea pie]elor 

[i st\pânirea tehnologiilor celor mai avan - 

sate e mai important\ decât b\t\lia terito - 

riilor. Prin urmare, atât antreprenorii, cât 

[i deciden]ii politici, diploma]ii [i func]io - 

na rii se reorienteaz\. 

Din aceast\ perspectiv\, abordarea ge - 

oeconomic\ ilustreaz\ destul de fidel po - 

li ticile comerciale recente ale ultimelor ad - 

ministra]ii americane. De pild\, „diplo ma - 

]ia economic\“ ofensiv\, condus\ de pre - 

[edintele Clinton, utilizând toate mijloace - 

le de persuasiune economic\ disponibile 

[i în care influen]a interna]ional\ a S.U.A. 

se m\sura în num\rul de pie]e cucerite, re - 

prezint\ o bun\ ilustrare. Europenii [i-au 

înscris [i ei din ce în ce mai mult ac]iunea 

pe calea trasat\ de concurentul american: 

pre[edintele francez se prezint\ ca repre - 

zentantul companiilor franceze în lume, în 

timp ce cancelarul german sau primul mi - 

nistru italian fac exact acela[i lucru, promovându-[i 

pe plan interna]ional intere - 

sele economice [i comerciale. Americanii 

au început chiar s\ dea legi care s\ se apli - 

ce dincolo de teritoriul american, iar în a - 

ceast\ privin]\ europenii acuz\ o întârziere 

important\ nu numai fa]\ de americani, 

ci [i fa]\ de asiatici. Dar Europa are [i ea 

scheme organiza]ionale pentru veritabile 

strategii geoeconomice, absen]a coordo - 

n\rii lor la scar\ european\ constituind un 

greu handicap, de care nu ezit\ s\ profite 

adversarii s\i comerciali. 

La începutul secolului al XXI-lea, primatul 

noilor strategii geoeconomice în pa - 

noplia de instrumente de politic\ interna - 

]ional\ la îndemîna statului marchez\ o 

ruptur\ fundamental\ fa]\ de trecut. Ge - 

oeconomia nu constituie sfâr[itul puterii, 

ci doar o metamorfoz\ a acesteia. Actua - 

li tatea sa arat\ o nou\ evaluare a importan - 

]ei relative a diferi]ilor factori constitutivi ai 

puterii, caracterizat\ în principal prin marginalizarea 

factorului militar strategic în 

profitul economicului [i c\ut\rii de putere 

economic\, ca obiectiv strategic central al 

statelor dezvoltate. În mod incontestabil, 

ascensiunea abord\rii geoeconomice poar - 

t\ în ea triumful, sau m\car primatul, logicilor 

economice în concertul interna]io - nal. 

În concluzie, geoeconomia este acum 

un fenomen planetar, reprezentând un nou 

spa]iu de competi]ie între na]iunile comer - 

ciale dezvoltate. În acela[i timp, ea apare 

[i ca o metod\ de analiz\ a ac]iunii inter na - 

]ionale a principalelor puteri. Într-o lume 

în care marile puteri î[i caut\ noi spa]ii de 

manevr\, abordarea geoeconomic\ ofer\ 

o gril\ de lectur\ indispensabil\ a rela]iilor 

interna]ionale. 


Heinrich Campendonk: Peisaj bucolic 2 

Corneliu Ostahie 

Un pictor sirian se afirmă la 

Bucure[ti: Ammar Al Nahhas 

Numele lui Ammar Al Nahhas a înce - 

put s\ circule pe simezele galeriilor de art\ 

bucure[tene în urm\ cu doar doi ani [i 

câteva luni. Ini]ial, cu o discre]ie vecin\ cu 

timiditatea, f\r\ a atrage aten]ia prea multor 

obi[nui]i ai s\lilor de expozi]ii, apoi, o 

dat\ cu trecerea timpului [i cu intensifica - 

rea ritmului apari]iilor sale publice (trei în 

2011, [apte în 2012), cu tot mai mult\ 

pregnan]\ [i vizibilitate. 

Artistul s-a n\scut în anul 1976 în ora - 

[ul Hasaka, situat în partea de nord-est a 

Siriei, la grani]a cu Irakul. A urmat cursu - 

ri le Facult\]ii de Arte Frumoase din Da - 

masc între anii 1997-2001, absolvind sec - 

]ia de sculptur\. A expus lucr\ri de grafi - 

c\, pictur\ [i, evident, sculptur\ în ]ara 

na tal\ (2001, 2002, 2004, 2005, 2006) 

[i în Spania (2004). La Bucure[ti, unde un 

frate farmacist [i un unchi inginer se stabiliser\ 

deja de mai mult\ vreme, a venit 

în 2006 [i dup\ cum arat\ toate indiciile 

s-a decis s\ r\mân\ pentru o perioad\ ne - 

definit\ de timp. Contactul cu civiliza]ia de 

aici, cu lumea artistic\ româneasc\ nu a 

fost unul dur sau complicat. Nu se poate 

spune îns\ nici c\ s-a produs de la sine ori 

c\ mediul social [i cultural local nu i-a cre - 

at probleme de adaptare. Mai întâi de toa - 

te, nemaiavând la dispozi]ie un atelier a - 

decvat, a trebuit s\ renun]e la sculptur\ [i 

s\ se manifeste doar ca pictor [i grafician, 

lucrând în apartamentul în care locuie[te 

împreun\ cu un alt frate al s\u, sosit [i el 

relativ de curând în ]ara noastr\. 

Faptul în sine nu a r\mas chiar f\r\ ur - 

m\ri în ceea ce prive[te modul personal de 

comunicare artistic\, sculptura fiind, to - 


tu[i, cea dintâi voca]ie a lui [i forma de 

exprimare prin care a reu[it s\ se impun\ 

în anii imediat urm\tori debutului. Lucr\ - 

ri le sale din aceast\ categorie, realizate în 

bronz, fier, polistiren [i piatr\, dezv\luie o 

tematic\ atent aleas\ (portrete, trupuri fe - 

minine, schelete de pe[ti, scaune), capabi - 

l\ s\ furnizeze maximum de expresivitate 

în ceea ce prive[te pozi]ionarea în spa]iu 

[i valen]ele atitudinale ale personajelor în 

sine, sau ale acestora în raport cu obiecte - 

le din proximitate. Zvelte [i rafinate, dega - 

jând deopotriv\ vigoare [i gra ]ie, sculp tu- 

rile lui Ammar Al Nahhas ies în e - 

viden]\ [i prin calit\]ile lor decorative, 

nefiind de loc exclus\ ipo - 

te za ca unele dintre ele s\ fi fost 

gân dite de la bun început dintr-o 

perspectiv\ cu tent\ pragmatic\, 

urmând a fi integrate în ambiente 

domestice perso naliza te, mai ales 

c\ artistul s-a ar\tat a fi în mod 

cert interesat de designul multidisciplinar, 

ocupându-se de o serie întrea g\ 

de proiecte de amenaj\ri interioare [i exterioare 

la Damasc [i continuând chiar [i 

aici, la Bucure[ti, în condi]iile în care nu dis - 

pune nici de un spa]iu corespunz\tor [i 

nici de dot\ri tehnice performante, s\ pro - 

iecteze [i s\ confec]ioneze diverse obiecte 

de mobilier de art\. 

„Vân\tor” de imagini rare 

Constrâns, a[adar, de împrejur\ri apa - 

rent nu tocmai favorabile s\ stea mult mai 

mult timp decât de obicei în fa]a [evaletu- 

pensula şi dalta · pensula şi da 

41


42 

lui, poate c\ sculptorul Nahhas a avut pen - 

tru moment ceva de pierdut, îns\ pictorul 

care r\spunde la acela[i nume a avut cu 

siguran]\ numai de câ[tigat. Orientat doar 

ocazional spre analiza [i interpretarea da - 

tului vizual, îns\ aplecat permanent c\tre 

explorarea lui prin prisma tr\irilor fruste, 

a jubila]iei [i mir\rii spontane, pline de sin - 

ceritate în fa]a metamorfozelor adesea ne - 

a[teptate ale realului, acesta din urm\ [i-a 

reactivat într-un mod spectaculos instinctul 

de „vân\tor” de imagini rare, cu ade - 

v\ rat remarcabile, pe care le a[az\ pe pân - 

z\ nu numai cu mult\ pricepere, ci [i cu o 

naturale]e f\r\ cusur, în spatele c\reia se 

afl\ cu siguran]\ un principiu cognitiv orientat 

spre imaginarul fecund [i un tip de 

reac]ie sensibil\ bazat în întregime pe cultul 

autenticit\]ii. 

Apropo de aceste ultime considera]ii, 

atunci când l-am vizitat pentru prima dat\, 

în atelierul s\u improvizat mi-a atras aten - 

]ia o lucrare care mi s-a p\rut cam ciuda - 

t\, atât în ceea ce prive[te cromatica [i 

compozi]ia, cât [i din punct de vedere al 

atmosferei sugerate prin mijlocirea acestora. 

Se putea distinge pe acea pânz\ o 

ploaie verde, cu nuan]e ce b\teau în albas - 

tru-violet, mai evidente pe mediana planu - 

lui secund [i pe laterala stâng\, care cur - 

gea din ni[te nori la rândul lor verzi, ceea 

ce m-a dus cu gândul la o proiec]ie oniric\ 

contrapus\ perceperii cotidiene a naturii 

aride specifice spa]iului geografic de acas\. 

Interpretarea mea trecea îns\ bini[or 

pe lâng\ adev\r, întrucât acel „peisaj”, 

dup\ cum [i-a calificat artistul lucrarea, 

con]inea reprezentarea unui fenomen, re - 

al dup\ spusele sale, pe care avusese no - 

rocul s\-l contemple într-o zi de sâmb\t\ 

sau de duminic\ undeva în preajma ora - 

[u lui Alexandria, re[edin]a jude]ului Teleorman, 

cu prilejul primei sale ie[iri din Bu - 

cure[ti, eveniment petrecut cam la [ase 

luni de la sosirea în capitala României. 

Mie îmi este cât se poate de limpede faptul 

c\ turistul de weekend Ammar Al Nahhas 

nu avea cum s\ vad\ atunci o ploaie 

verde, dar la fel de clar îmi este [i c\ pictorul 

Ammar Al Nahhas chiar o v\zuse, 

dimpreun\ cu norii, de asemenea verzi, 

din care aceasta plonja spre p\mânt. 

F\r\ doar [i poate, la mijloc nu a fost 

vorba despre vreun miraj ori miracol, ci 

doar despre acel mod de a tr\i autosugestiv, 

direct, intens [i mai ales „neprotejat” 

de dogme [i prejudec\]i întâlnirile cu rea - 

li tatea nud\ [i imprevizibil\, înc\ nesufo- 

cat\ de banalitatea pe care noi tindem s\ 

i-o atribuim ca urmare a prea frecventelor 

noastre acomod\ri cu contextul propriei 

existen]e, mod de a tr\i de care spuneam 

ceva [i câteva pasaje mai sus. Nu trebuie 

trecut cu vederea nici faptul c\ schimba - 

rea major\ de peisaj produs\ o dat\ cu ve - 

nirea în România a necesitat o oarecare 

reformulare a limbajului plastic [i, în special, 

a re]etei cromatice anterioare. Cu toa - 


te acestea, Ammar Al Nahhas nu [i-a di mi - 

nuat în niciun fel vigoarea identit\]ii stilistice 

originare, insistând în majoritatea tentativelor 

de a imortaliaza pe pânz\ sau pe 

hârtie priveli[ti ori scene ce îi erau în principiu 

str\ine pe relevarea similitudinilor 

inerente constant descoperite de artistul 

a utentic în cele mai diverse configura]ii vi - 

zuale preexistente transcrierii lor ca structuri 

de semne [i simboluri plastice. A[a se 

face c\ în portofoliul s\u de lucr\ri nunta - 

[ii din Maramure[ sau flor\resele din Bucure[ti 

stau foarte bine al\turi de o ampl\ 

suit\ de portrete [i compozi]ii înf\]i[ând 

femei din Orientul Mijlociu. 

Mai mult decât relevant\ din acest punct 

de vedere poate fi considerat\ [i expozi]ia 

intitulat\ Orient’s history (octombrie 2012) 

g\zduit\ de galeria bucure[tean\ „Basil”, 

expozi]ie despre care trebuie men]ionat [i 

faptul c\ a constituit debutul românesc al 

artistului. Cele aproximativ 40 de lucr\ri 

prezentate atunci pe simeze au ilustrat în - 

tr-o manier\ remarcabil\ ata[amentul indubitabil 

al lui Ammar Al Nahhas fa]\ de 

spiritul culturii orientale, dar [i deschide rea 

sa spre alte orizonturi de gândire [i de în - 

]e legere a genezei, determin\rii [i fina li t\ - 

]ii actului de transfigurare artistic\. De pil - 

d\, Cina cea de tain\, pânz\ expus\ cu a - 

cel prilej, reprezint\ o prob\ elocvent\ de 

interpretare liber\ a unor motive conside - 

rate a fi net definite o dat\ pentru totdea u - 

na [i, prin urmare, imuabile. În com pozi]ie 

apar o imponderabil\ icoan\ hristic\, sfe - 

ra terestr\, trei pe[ti (aluzie la îndes tu l\ - 

toarele „pescuiri miraculoase” ale lui Iisus), 

precum [i câteva capre care, în contextul 

compozi]ional descris, reprezint\ în mod 

cât se poate de clar simbolul misiunii divi - 

ne a „P\storului”. Este viziunea unui mu - 

sulman despre un subiect eminamente cre[tin, 

o viziune orientat\ spre salvare [i spre 

perpetuarea vie]ii, opus\ a[adar în]elesului 

ini]ial legat de tr\dare, vânzare [i moar - 

te, [i – în egal\ m\sur\ – o clamare a dis ponibilit\]ii 

de a dialoga, de a c\uta repe re 

identitare comune [i de a le integra, o dat\ 


aflate, în paradigmele uzuale ale cu noa[te - 

rii [i ale comunic\rii dintre oameni. 

Portrete f\r\ identitate 

Observând la un moment dat frecven - 

]a cu care anumite motive, cum ar fi pe[tii 

[i floarea soarelui, apar în picturile artistu - 

lui, am fost înclinat s\ cred c\ acesta le a - 

tribuie unele semnifica]ii absconse, ezo terice. 

Am în]eles îns\ din explica]iile pe ca - 

re mi le-a oferit c\ pe[tii i s-au fixat, ca s\ 

spun a[a, pe retin\ înc\ din copil\rie, când 

mergea cu tat\l s\u la pescuit. Lui nu-i pl\ - 

cea s\ stea nemi[cat cu undi]a în mân\, 

dar era în schimb fascinat de modul în ca - 

re corpurile prelungi ale pe[tilor s\getau 

apa, lucind în toate culorile spectrului. La 

fel de simplu stau lucrurile [i în ceea ce 

prive[te floarea soarelui, plant\ pe care o 

reg\sim în zeci de tablouri ale sale [i în tot 


43


44 

atâtea ipostaze, de la banala tulpin\ abia 

înflorit\, t\iat\ [i pus\ în glastr\, la inflorescen]a 

uria[\ [i solitar\ ce domin\ întreg 

orizontul terestru. Asem\narea dintre 

calatidiul ei [i ochiul uman, ca [i faptul c\ 

acesta se rote[te în func]ie de mi[carea astrului 

diurn pe bolta cereasc\ l-au f\cut s\ 

identifice în floarea soarelui o adev\rat\ 

„metafor\ în stare natural\”, pe care [i-a 

însu[it-o [i pe care a reconfigurat-o în fel 

[i chip, permi]ându-[i din ra]iuni stilistice 

exager\ri cromatice [i compozi]ionale con - 

cretizate în imagini insolite, dar altfel pline 

de expresivitate [i rafinament. 

Ammar Al Nahhas este [i un foarte inspirat 

portretist. Desenele lui în tu[ sau în 

c\rbune denot\ o excelent\ manualitate 

[i o aplecare spre descifrarea detaliilor ascunse 

ale chipurilor umane, detalii care sca - 

p\, de regul\, celor mai mul]i dintre noi. 

Realiste [i conving\toare, aceste lucr\ri nu 

v\d îns\ aproape deloc lumina simezelor, 

artistul preferând s\ le p\streze într-o ma - 

p\ la care accesul altor persoane în afar\ 

de el este supravegheat atent [i permis cu 

mult\ parcimonie. 

În schimb, portretele în ulei, diametral 

opuse desenelor, în sensul c\ detaliile sunt 

pur [i simplu ignorate de aceast\ dat\, fac 

parte din re]eta tema tic\ a fiec\rei noi expozi]ii, 

pictorul mi zând mult pe efectul lor 

empatic. Chip urile [terse, slab profilate prin 

intermediul u nor pete de culoare când indecise, 

când stridente, func]ioneaz\ ca 

ni[ te veritabile oglinzi imaginare, în care 

privitorul î[i poa te proiecta propria imagi - 


ne sau pe acelea ale unor personaje suge - 

rate de titlurile lu cr\rilor. Aceast\ form\ de 

impersonaliza re a por tretelor [i de atragere 

a publicului în actul de redare a identit\]ii 

lor sub varii înf\]i[\ri nu este desigur no - 

u\, dar trebuie spus c\ Ammar Al Nahhas 

exceleaz\ în mânuirea ei, întrucât nu o 

consider\ a fi doar un artificiu pictural 

printre multe altele, ci îi a tribuie rolul de a 

stimula dialogul dintre pri vitor [i lucrare, 

dac\ nu cumva [i pe acela de a declan[a 

în mintea [i în sensibilitatea celui dintâi 

procese introspecti ve care favorizeaz\ prin 

simpla lor de ru lare recep ta rea pozitiv\ a 

celei din urm\. 


O men]iune aparte merit\ [i paleta ar tis - 

tului, culorile din pânzele sale, solare [i vii, 

evocând cromatica portului obi[nuit din 

Hasaka natal\, unde lumina intens\ [i rela ti - 

va monotonie a reliefului îi fac pe oameni s\ 

se îmbrace în haine variat [i vesel colorate. 

Continuând într-o manier\ cât se poa te 

de personal\ experien]a estetic\ a lui Fa - 

teh Al Mudarris, unul dintre cei mai importan]i 

arti[ti plastici din Siria zilelor noas - 

tre, fost profesor la Universitatea din Da - 

masc, pozi]ie din care a exercitat o influ en - 

]\ covâr[itoare asupra multora dintre studen]ii 

s\i (un fel de Corneliu Baba ori A - 

lexandru Ciucurencu din cel mai longe viv 

ora[-capital\ cunoscut în istorie), dar fiind 

receptiv [i la sugestiile compatibile cu propria 

sa viziune stilistic\ provenite din dife - 

rite zone [i sfere cultural-artistice, orien tale 

[i europene, cu care a intrat în contact, 

Ammar Al Nahhas promite s\-[i im pun\ nu - 

mele nu numai în pictura con tempo ra n\ a 

]\rii sale, ci chiar [i în cea ro mâ neas c\, la di - 

versitatea [i dinamismul mani fes t\ri lor prezente 

ale c\reia contribuie, iat\, cu modes - 

tie [i onestitate, prin tot mai desele expo zi - 

]ii personale ori de grup la care î[i in vit\ 

vizitatorii, [i ei parc\ din ce în ce mai mul]i 

la num\r, mai motiva]i [i mai stator ni ci. 


45

controverse ∙ controverse ∙ co 

46 

Adrian Dinu Rachieru 

O istorie politic\ a literaturii 

române postbelice 

Eugen Barbu: 

aventura limbii (3) 

Descoperim în oglinda paginilor semnate 

de Eugen Barbu arta unui mare co - 

lorist, un degust\tor al aromelor, împ\timit 

calofil, dezgropând o limb\ grea de mirodenii, 

cercet\tor de hronice, pisanii [i foleturi. 

Limba lui Eugen Barbu, combinând 

– dup\ o re]et\ de el [tiut\ — filonul c\r - 

tur\resc [i crudit\]ile verbale, este o limb\ 

doar a c\r]ilor sale. Coloritul descrip]iei, o - 

pulen]a [i somptuozitatea detaliilor, dezinvoltura 

imagistic\, capacitatea de vizuali - 

za re fac din Barbu un scriitor baroc. S\p - 

t\mâna nebunilor ne îmbia cu o scriitur\ 

rafinat\, simetrii supravegheate, orfevr\rii 

de limbaj, lentoarea controlat\ a descrip - 

]i ilor, purtate pe aripile poeziei. Romanul 

continua aventura cuvântului; sunt aici culorile 

tari ale unui voluptuos pictor al crepusculului, 

atent la spectacolul privirii; for - 

]a c\r]ii nu st\, îns\, în carna]ia evenimen - 

telor, ci în tensiunea a[tept\rii atins\ de 

morbul putreziciunii. O lume crepuscular\ 

tr\ie[te prin uria[ul talent al scriitorului, în - 

gânând un cântec melancolic despre tre - 

c\ toarea m\re]ie a lumii [i soarta lunec\ - 

toare. Un memento f\r\ consecin]e pentru 

Hrisant, venit din malefica cetate a lagunelor 

în cetatea iluziilor de[arte, îmbi bat\ 

de dulci otr\vuri, cutreierând, în scur - 

gerea incontrolabil\ a anotimpurilor, pa - 

radisurile „pravurilor”. 

Autor fecund, de o disponibilitate ce a 

intrigat [i iritat, Eugen Barbu [oca prin 

multitudinea manifest\rilor. S-a încercat în 

poezie (e drept, ca amator – vezi Osânda 

soarelui), scria teatru [i, bineîn]eles, cri ti - 

c\ literar\, era scenarist, con[tiin]a sa ci - 

vic\ se voia în alert\, c\l\torea [i se r\z bo - 

ia cu to]i denigratorii valorilor româ ne[ti. 

La Eugen Barbu cuvântul e polemic\. Pes - 

te relieful accidentat al produc]iunilor sale 

de tot soiul, planeaz\ o certitudine: avem 

în Eugen Barbu un mare prozator. Parado - 

xal, preocupat obsesiv de estetizare, cu instinct 

stilistic îndelung probat, Eugen Bar - 

bu v\de[te „cinism vizionar” (nota E. Negrici), 

refugiindu-se duplicitar în str\vezii pa - 

rabole politice. Ins conflic tual, 

[antajist, polarizând lu mea scri - 

itoriceasc\, cu acces la „vârful” 

puterii, el nota, de pil d\, 

în Jur nal (pescuim doar o re - 

ferin]\, datat\ 30 aprilie 1982): 

„Trebuie s\ apelez la Nr. 1”. 

Comentariile sunt de prisos. 

Istoria romanului Groapa 

este, îns\, un caz (singular, în palmaresul 

barbian) de res ponsabilitate artistic\. Du - 

p\ un deceniu de relu\ri, Groa pa ap\rea 

în 1957 stârnind un mare scandal literar. 

Dar Groapa nu e primul roman al lui Eu - 

gen Barbu. El a produs anterior, pe lâng\ 

c\r]ile „sportive”, nuvele exotice [i roma - 

ne „istratiene”, pagini de tinere]e jertfite [i 

de frica zelo[ilor arheolitera]i, amu[inând 

prada [i dezgropând – vorba lui – „inedite 

care te fac de râs”. Or, E ugen Barbu, 

Heinrich Campedonk: Femeie [ezând 


structural un nuvelist, nu-[i dorea un destin 

mediocru. 

Groapa este o carte sincer\, cartea u - 

nei experien]e; universul acestui b\t\ios 

scriitor e mahalaua, c\reia romanul îi o fe - 

r\ o alt\ viziune, plin\ de culoare [i lirism, 

sp\lat\ de melodramatism. Cu me[te[ug 

de pictor, Eugen Barbu creeaz\ într-o e - 

po c\ ea îns\[i violent\, în plin\ eclips\ 

dogmatic\, o oper\ ce elimin\ dulceg\riile 

[i viziunea rozacee; puternicul s\u instinct 

artistic a refuzat dozajul [i lumea dispera - 

]i lor mahalalei apare nud\. De la în\l]i mea 

Groapei (câteva capitole au fost g\zduite 

înc\ în paginile literare ale Faptei), roman - 

cierul sfida modelul canonic îndopat cu retorism 

ce filtra produc]ia literar\ a epocii. 

Groapa, zicea autorul ei, a fost fructul u - 

nei mânii prelungite. Ea s-a dovedit o car - 

te dificil\ [i nu pu]ini i-au aplicat cu promptitudine 

etichete infamante: carte needu - 

cativ\, f\r\ perspectiv\, Bozoncea [i ai lui 

(haiduci întârzia]i) f\când „apologia viciului, 

a crimei [i a trivialului”. Dar înainte de 

a apar]ine unor in[i, dizolvantele suspiciuni 

erau ale epocii. Doar c\r]ile dificile, tre - 

zind aprinse controverse la apari]ie, au viitor, 

spunea Barbu. 

Neîndoielnic, beneficiind de un trecut 

zbuciumat, Groapa r\mâne o carte cu vii - 

tor. Plin\ de sev\ [i culoare, Groapa, apar - 

]inând unui prozator din fibra balcanicilor, 

se bizuie pe experien]a de via]\ a autorului. 

Romanul marcheaz\, al\turi de alte pu - 

]ine titluri, începutul dezghe]ului în litera - 

tura postbelic\. Îmbibat de realism mitolo - 

gic, el veste[te decesul prohibi]iei. Polifo - 

nic prin montaj, reunind capitole cu auto - 

nomie monografic\ comunicând prin ecou, 

f\r\ un personaj înzestrat cu virtu]ile ubi - 

cuit\]ii [i omniprezen]ei, romanul are un 

suprapersonaj: groapa îns\[i. Ea este un 

cosmos, se confund\ cu timpul; întregul ro - 

man, în toate articula]iile, transmite scur - 

gerea vremii, lunecarea t\cut\, surd\ a 

gu noaielor. El prinde (vezi soborul babelor 

sau discu]iile la cârcium\) rumoarea lumii, 

mi[carea ei, perisabilul, combinând savant 


Heinrich Campedonk: Fat\ [i câine 

simultaneitatea relativ\ cu paralelismul des - 

tinelor. Din perspectiva titlurilor ce i-au 

urmat, Groapa tr\deaz\ deliciile de gourmet 

ale autorului, fastul s\rb\toresc al enu - 

mera]iilor. Eugen Barbu credea în puterea 

cuvintelor, în for]a lor incantatorie [i gene - 

rativ\, Groapa fiind tocmai, din acest unghi, 

o expansiune a cuvântului, mânat\ de „in - 

tui]ia poetului de a cl\di totul pe scutul 

limbajului” (A. I. Brumaru). 

Eugen Barbu spunea odat\ c\ un au - 

tor mare d\ doar trei-patru titluri care r\ - 

controverse ∙ controverse ∙ co 47


48 

mân, chiar dac\ scrie în ritm infernal, in - 

dustrial. Observ\m c\ Eugen Barbu a sem - 

nat trei romane care, indiferente la vâlv\ - 

t\ile inamici]iilor, r\mân: lâng\ Groapa, 

stau Princepele [i S\pt\mâna nebunilor. 

Ele par a nu avea nici o leg\tur\, de[i numitorul 

lor comun e u[or sesizabil: sunt 

toate parabole ale puterii. 

Groapa este un poem despre timp, a - 

[ezat sub semnul genezei; romanul se des - 

f\[oar\ sub faldurile ciclicit\]ii. Princepele, 

departe de a fi un roman istoric pur, dezvolt\ 

— livresc [i fabulos — ideea de fana - 

riotism, derulându-se într-un cerc tragic; 

perspectiva e închis\. Scenariul romanului 

e repetitiv, ceremonialul e prestabilit; în - 

cât, romanul Princepele, în form\ închis\, 

suprimându-[i logic [i legic protagoni[tii, 

vorbe[te despre stagnan]\ într-o tonalitate 

baladesc\. În fine, S\pt\mâna nebunilor 

este istoria unei pr\bu[iri cu delirante r\t\ - 

ciri [i reveniri; firesc, el va capta alternan ]a. 

Întrebarea care s-a pus vizavi de Groa - 

pa (dar dup\ apari]ia c\r]ilor amintite, a du - 

nând r\spunsuri stupefiante) ]inte[te fi losofia 

existen]ei degajat\ de carte; coincide 

ea oare cu viziunea melanholic\? Sau, mai 

de-a dreptul, este Groapa un roman existen]ialist? 

Vitalitatea romanului, deve nit un 

reper al literaturii noastre, îng\duie eferves - 

cen]a critic\, tocmai prin neistovita lucra re 

a posibilit\]ilor inten]ionale. Dar nu poa te 

fi vorba aici de fantezie critic\ ne îndi gu it\. 

Vom reaminti c\ autorul Groapei este 

un stilist, un mare creator de atmosfer\. El 

reconsider\ limbajul, asemenea lui Arghe - 

zi face apel la termenii neliterari, folosind 

expresii argotice, triviale; e aici asprimea 

stilistic\ a unui tenace artizan. Fixat asu - 

pra mediilor sordide, Eugen Barbu face 

oper\ de etnograf, p\trunde într-o lume 

violent\ [i crud\, condus\ de instinct. Crepusculul 

matein e totu[i departe, de[i Groa - 

pa demasc\ poetul. S-a mai spus c\ Groapa 

ilustreaz\ o serie, f\r\ a o dep\[i ca o 

viziune general\. S\ fie repro[ul înteme iat? 

Not\m c\ „linia” Stere sau, simetric, 

Paraschiv sunt forme ale alpinismului pu - 

Heinrich Campedonk: Compozi]ie 

terii. Primul, cu instinct achizitiv, de proprietar, 

prins în mrejele parvenirii este — 

s-a zis – un Rastignac valah; Stere prinse - 

se gustul banului [i scopul vie]ii devine în - 

avu]irea, în timp ce nevast\-sa Lina prive[ - 

te neputincioas\ „cum se duce via]a ei”. 

În lumea manglitorilor, ucenicul Pa raschiv, 

aprins „de o putere care-i lucea în ochi” 

vrea s\ devin\ „caramangiu de-a dev\ ra - 

telea”; el parvine la putere (simbolic\) prin 

eliminare [i duce la exces pr\duiala, bunul 

plac („fac ce-mi place”, va spune fostul u - 

cenic), ho]ii sim]ind aceast\ „alt\ putere”. 

Dar Groapa nu este doar epopeea lumpenilor, 

ci înf\]i[eaz\ o popula]ie eterogen\. 

P\trundem la barierele metropolei, în mar - 

ginea vie]ii, acolo unde putreziciunea, a - 

moralitatea [i for]a de înnoire se înso]esc. 

Lumea Cu]aridei cultiv\ raporturi aspre, 

dure, o atmosfer\ exotic\ interferând timpul 

istoric cu cel fabulos: este o lume supu- 

s\ automatismelor propriei ei naturi. De[i 

fictiv, universul Groapei se hr\ne[te din cel 

real [i ascult\ de legile lui. Romanul res - 

pec t\ logica lumii despre care vorbe[te, 

p\strând tensiunea [i duritatea ei. Ac]io - 

neaz\ acel „determinism al suburbiei” despre 

care amintea Pompiliu Constan tinescu. 

Peisajul, slujit de limba mustitoare fo - 

losit\ de un poet al senza]iilor violente, e 

mai mult decât un cadru. Putreziciunea [i 

violen]a unui mediu pestri] reconstituie o 

biografie a Cu]aridei, cu ritualul stereotipi - 

zat al vie]ii [i al muncii. Metafora, de care 

se sluje[te abundent Eugen Barbu, intr\ în 

consonan]\ cu st\rile psihice. Groapa în - 

s\[i, lume crepuscular\ p\truns\ de voluptatea 

existen]ei, anun]\ – paradoxal – o 

re na[tere: descoperim senza]ia gâlgâitoa - 

re de via]\ [i setea de revan[\ ce l-au ani - 

mat pe scriitor, prea hâr[itul Eugen Bar - 

bu, fost locuitor al Cu]aridei. El pune în ra - 


ma romanului o viziune b\rb\teasc\ asu - 

pra vie]ii, slujit\ de str\lucirea pictural\ [i 

acuitatea observa]iilor. 

S-a spus c\ Groapa ar fi un roman de 

sorginte existen]ialist\. Din împrejurarea 

c\ ideea romanului s-a n\scut prin 1946, 

când existen]ialismul era în vog\, se poate 

scoate – doar cu mare cazn\ [i deviind de 

la adev\r – o asemenea afirma]ie. Roma - 

nul era citit din perspectiva ultimelor c\r]i, 

anun]ându-le în germene. Anun]a Groa - 

pa, S\pt\mâna nebunilor? Greu de cre - 

zut. Ar însemna c\ devenirea unui scriitor 

poate fi dezlegat\ în c\r]ile de început, accidentele 

sau [ocurile culturale pe traiectoria 

sa (care s\-i modifice destinul) fiind 

excluse. Dincolo de aceste supozi]ii, decisiv\ 

r\mâne confruntarea cu opera. Ori - 

cât ne-am str\dui s\ decup\m în Groapa 

filonul existen]ialist, materia c\r]ii anulea - 

z\ asemenea eforturi speculative, specta - 

culoase, dar inutile. Apeten]a pentru sen - 

zorial reteaz\ dimensiunea reflexiv\, romanul 

creionând existen]e rudimentare, 

limitate la nevoile imediate. Lipse[te deci 

proiec]ia interiorit\]ii, fream\tul intero ga - 

]iilor, broderia reflexiv\; dar asta nu e o 

acuz\. Ea desemneaz\ o concordan]\, nu 

un deficit. Groapa e semnat\ de un scrii - 

tor vitalist [i din ea ]â[ne[te bucuria vie]u - 

irii; gravitatea c\r]ii e refuzat\ de incon - 

[tien]a ac]iunilor. Eroii ei nu realizeaz\ 

condi]ia tragic\ a ie[irii din cercul propriei 

lor condi]ii, corectând vectorul destinului. 

Roman al unor aventurieri (nu este umple - 

rea Cu]aridei o colonizare, cum sesiza L. 

Leonte?), Groapa face imposibil\ tocmai 

aventura. În fond, Groapa nici nu este o 

carte tragic\; dincolo de tragismul indivi - 

dual, Groapa propune un decupaj frust în 

existen]\, însumând roluri diferite într-o 

minicomedie uman\ ca univers antropomorf, 

suficient sie[i. Nu discut\m dac\ „ie - 

[irea din cerc” e posibil\, deoarece – cu 

u nele excep]ii (Gheorghe, de pild\) – ea 

nici nu se pune. Eroii Groapei doar exist\; 

ei discut\, dar nu problematizeaz\. 

Setea de via]\ irumpe în scene vii, garnisite 

cu crudit\]i verbale, îngro[ând aspecte 

sordide [i triviale; de aici [i eticheta 

naturalismului, aplicat\ unei subumanit\]i 

cu rezerve de puritate. Decantarea liric\ 

nu sfâr[e[te în idealizare; groapa, cu zgomotele 

ei secrete, cu mirosul dulce [i par - 

[iv se raporteaz\ tot la literatura mahala - 

lei, dar „sparge” seria. La Eugen Barbu 

privirea e rece, arghezian\, refuzând me - 

Heinrich Campedonk: Vitralii 


controverse ∙ controverse ∙ co 49


50 

lodramatismul logodit cu vulgaritatea, întâlnit 

la un G. M. Zamfirescu. Caragiale, 

cel mai crud observator al mahalalei, biciu - 

ia spiritul ei; marele dramaturg viza un 

mahalagism care nu privea strict domici - 

liul. Emanciparea de caragialism a fost în - 

]eleas\ ca o ie[ire din schematism, aten]ia 

acordat\ acestei regiuni geografice [i mo - 

rale care este mahalaua înzestrând litera - 

tura noastr\ cu pagini ce înf\]i[au o trist\ 

Heinrich Campedonk: Nud cu Floarea-Soarelui 

umanitate. E drept, n-au lipsit ini]iative de 

colorat pitoresc, cu exces descriptiv [i infiltra]ii 

zoliste, cu devia]ii de gust alimentând 

produc]ii artificioase: o literatur\ fal - 

sificat\ de retorica sentimental\. 

Pe suportul valoric al Groapei, Eugen 

Barbu propune o alt\ viziune, neames te - 

când categoriile sociale, de[i lumea pun ga - 

[ilor vine în contact – uneori for]at – cu nu - 

meroase alte categorii: poli]ia, meseri a[ii, 

negustorii, cârciumarii, l\utarii, a ma ne tarii 

etc. În Groapa dou\ genera]ii î[i disput\ întâietatea: 

hub\rul Bozoncea, sta roste de 

ho]i, [i ucenicul Paraschiv, un mi zantrop 

ros de ideea st\pânirii. Ei se lupt\ pentru 

putere, asista]i de Gheorghe (încer cat, a - 

ces ta, de gândul abandonului [i nostalgia al - 

tei existen]e) [i de eternii privitori ai spec - 

tacolului panoramic al Groapei: A glaia [i 

Grigore. De[i cuminte, ipoteza tea tralit\]ii 

se infiltreaz\ aici, dar gustul farsei, invocat 

de unii exege]i, nu se poate sus ]i ne într-o 

discu]ie serioas\, nesiluind de monstra]ia. 

Groapa r\mâne un roman neîngenun - 

cheat de timp, salutând suprema izbând\: 

triumful vie]ii. Romanul lui Eugen Barbu nu 

trebuie citit cu nostalgiile beizadelei, coco - 

]a]i în filegoria lui Hrisant Hrisoscelu. Eu - 

gen Barbu, credem, ar fi un exponent al li - 

niei Cantemir, ilustrând moralismul bal ca - 

nic. S\ ne amintim c\ Istoria ieroglific\ era 

scriere de pamfletar, nicidecum document 

istoric. Împins de resorturi polemi ce, Cantemir 

folosea tonul cârtitor reconstituind un 

timp al instabilit\]ii politice. Alegoria cantemirian\ 

combina, în dozaj savant, „ritori - 

ca”, satira [i sarcasmul, deformând carica - 

tural, cu neascuns\ voluptate (balcanic\). 

Eugen Barbu [i-a înmuiat peni]a în mie - 

rea [i veninul pamfletului delectabil, fiind 

un autor care risc\, visând s\ fac\ din propria-i 

via]\ o capodoper\; de aici conflictul 

dintre om [i scriitor, îndârjind nu pu]ini 

du[mani. Dar polemicile (iscate din resentimente) 

trec, c\r]ile (dac\ e cazul) r\mân. 

Polarizând sentimente, circulând înc\ sub 

povara unor prejudec\]i stingheritoare, 

c\r]ile violentului portretist Eugen Barbu 


dureaz\. Fa]\ de analistul Marin Preda (cu 

care Eugen Barbu face pereche antinomi - 

c\, motiva]ia fiind [i neliterar\), autorul S\p - 

t\mânii nebunilor este un moralist [i un 

colorist. Func]ioneaz\ aici conflictul dintre 

ra]iune [i pasiune. La Preda strivitoare era 

reflec]ia etic\; un Petrini, revoltat, judec\ 

condi]ia uman\ a trecutului secol, numit 

de unii sinistru, printr-o introspec]ie care 

este, de fapt, o larg\ retrospec]ie. Dincolo 

de colec]ia de fapte (în latur\ anecdotic\), 

centrul de greutate r\mâne reflec]ia. Personajele 

prediste adulmec\ fericirea, au 

nevoie de puritate, cunosc aventurile con - 

[ti in]ei. Spaima de neant a acestor fiin]e 

ap\sate de soarta cea „rea” se surdinizea - 

z\ prin iubire, aspirând spre grani]a divi - 

n\. Petrini traverseaz\ de[ertul vie]ii a fective; 

el este un lucid care caut\ afec]iunea. 

La Barbu iubirile sunt mistuitoare; pasio - 

na litatea lui Hrisant e clocotitoare, iar luci - 

ditatea în eclips\. Romane ale iubirilor e - 

[uate, hr\nindu-se din substan]a tragic\, 

ultimele c\r]i ale lui Preda [i Barbu au alte 

deschideri. Eroii lui Marin Preda poart\ vi - 

na tragic\, Eugen Barbu consemneaz\ sanc - 

]iunea unei istorii tragice. Existen]a ca in - 

teroga]ie, terorizat\ de verticalitatea mora - 

l\ face loc existen]ei ca a[teptare, consumat\ 

dincolo de moral\, în orizontalita - 

tea viciului. În Groapa se stinge o lume, în 

S\pt\mâna nebunilor, roman f\r\ pre - 

cedent, se desf\[oar\ un timp declinant, 

de vitalitate crepuscular\, ruinându-[i idealurile, 

ducând trena unor vremuri eroice. 

Princepele este st\pânul, dar [i victima pro - 

priului destin, într-un univers levantin în 

care colc\ie patimile. O neputin]\ princi - 

ar\ îl st\pâne[te pe Hrisant, dominat de 

absen]a tiranic\ a Lucreziei. Be]ia sim ]u - 

ri lor sfâr[e[te prin ie[irea din via]\; Hri - 

sant î[i duce existen]a în a[teptarea mor - 

]ii. Barbu se sluje[te de o limb\ rafinat\, 

trecut\ prin retortele laboratorului unui 

insa]iabil degust\tor. Literatura lui Marin 

Preda, ca aventur\ a con[tiin]ei, are, ca 

pandant, în opera lui Eugen Barbu, aventura 

limbii. Heinrich Campedonk: Fata cu floare 



51

52 

Simona Modreanu 

Limb\ major\, destin minor? (3) 

Irumperea, în ]esutul narativ, al substra - 

tului etnolingvistic conduce la opere complexe, 

ce se înscriu în tradi]ia dialo gismului 

bahtian 1 , caracteristic discursului roma nesc. 

Altfel spus, discursul romanesc este locul 

de întâlnire [i de interac]iune a genu rilor vii 

[i multiple, ceea ce face c\ „roma nul, luat 

ca un tot, este un fenomen plu ristilistic, plu - 

rilingual, plurivocal“ 2 . Este un fenomen de 

dialogism generalizat, pe ca re Bahtin îl de - 

semneaz\ prin conceptul de heteroglosie, 

afirmând c\ for]a romanului provine din 

co-existen]a [i din conflictul din tre diferitele 

tipuri de discurs: al persona jelor, al narato - 

rului [i chiar al autorului. El define[te hete - 

roglosia ca fiind „un alt discurs într-o alt\ 

limb\, care serve[te expresiei inten]iilor 

autorului, dar în mod re fractat“ 3 . Este tocmai 

ceea ce reg\sim în cele dou\ romane 

ale lui Marius Daniel Po pes cu (Simfonia 

lupului [i Culorile rându ni cii), limbajele ce 

alc\tuiesc heteroglosia sa con]inând voci 

din trecut [i din prezent, ca [i voci din me - 

dii culturale diferite, chiar divergente. 

Un scriitor î[i poate oricând apropria un 

gen literar al lumii la care ader\, cum a fost 

cazul, spre exemplu, al Elenei V\c\rescu/ 

Hélène Vacaresco [i a poeziei sale cu adânci 

influen]e parnasiene, sau al lui Cioran în 

adoptarea formelor scurte, aforistice, sau 

al lui Eliade, cu povestirile sale existen]ia - 

liste gidiene etc. Dar ast\zi, produc]ia romanesc\ 

se înscrie tot mai mult în ceea ce 

se nume[te deja „tradi]ia francofon\“ [i putem 

vorbi despre o formul\ hibrid\, care 

conciliaz\ universuri simbolice distincte, 

aspirând la o sintez\ ce garanteaz\ bog\ - 

]ia interac]iunii culturilor. 

Astfel, stereotipurile etnice ale celor doi 

versan]i se împletesc pentru a contribui la 

edificarea unei lumi singulare, autonome, 

reprezentativ\ pentru un no man’s land [i 

o no man’s langue care dobândesc existen - 

]\ [i î[i afirm\ statutul diferit, dar re cog nos - 

cibil. Iat\, într-un rezumat în acela[i timp ironic 

[i tandru, care spune multe despre men - 

talitatea [i realitatea româneasc\ contemporane, 

câteva din cele 19 motive iden tifica - 

te de Marius Daniel Popescu pentru a r\ - 

mâne în „]ara de dincolo“, cum îi spu ne el: 

„1. Pentru c\ ]ara o po]i p\r\si ori - 

când… Nimeni nu te ]ine cu for]a în ]a r\. 

2. Pentru c\ în ]ar\ to]i sunt gata s\ 

împar t\ cu tine tot ce au: 

cân tecele idioate pe ca - 

re le ascult\ cu volumul 

dat la maximum în ma - 

[ina lor, gripa în mijloa - 

ce le de transport în co - 

mun [i fe meile lor care 

stau acas\. 

4. Pentru c\ numai în ]ara noastr\ e - 

xist\ mai multe Jeep-uri decât milionari 

[i mai mul]i milionari decât întreprin deri. 

5. Pentru c\ numai la noi pare firesc 

s\ prime[ti f\r\ s\ oferi nimic în schimb. 

6. Pentru c\ ]ara noastr\ e singura în 

care, dac\ nu faci altceva decât s\ te ui]i 

la cei care muncesc, prime[ti o prim\ de 

spectator numit\ «indemniza]ie de conducere». 

8. Pentru c\ suntem singurul popor din 

lume la care apelativul «ho]!» este o formul\ 

de tandre]e. 

Heinrich Campendonk: ~n p\dure 


14. Pentru c\ numai în ]ara noastr\ se 

poate organiza Campionatul Mondial de 

3000 km slalom cu obstacole: c\ru]e, 

gropi, câini vagabonzi înfometa]i, be]ivi. 

15. Pentru c\ la noi z\pada este considerat\ 

sfânt\ doar fiindc\ coboar\ din 

cer; odat\ ce a c\zut pe drumuri, nimeni 

nu mai îndr\zne[te s\ o ating\. 

16. Pentru c\ la noi ziua de lucru începe 

cu o pauz\. 

19. Pentru c\ atunci când toate lo cu - 

rile vor fi ocupate în Infern, ]ara noas - 

tr\ va deveni o destina]ie de substitu]ie 

pentru Infern; cei care vor r\mâne în ]a - 

ra noastr\ vor fi scuti]i de cheltuielile de 

transport în Infern.“ 4 

Cealalt\ lume – Fran]a, în exemplul re - 

]inut – este bine uns\ [i func]ional\, doar 

c\ oamenii, chiar [i în cuplu, chiar [i în 

grup, se simt mai singuri ca niciodat\, în 

vreme ce o indiferen]\ discret\ le cuprin - 

de sufletele: 

„Oamenii a[eza]i la mesele lor de pe 

teras\ nu-l bag\ în seam\ pe b\rbatul ca - 

re st\ singur în strad\, trec\torii nu-l pri - 

vesc, ma[inile încetinesc [i îl dep\[esc, 

el face piruete, se a[eaz\ în genunchi, se 

ridic\, face salturi în aer. E prima dat\ 

când v\d o asemenea scen\ la Paris, mi 

se pare c\ acest om e sup\rat pe plane - 

ta întreag\, îl v\d f\când semne trec\torilor, 

beau cafea [i m\ gândesc la su ferin]ele 

fiin]elor umane.“ 5 

Ipoteza pe care o sus]inem aici este a - 

ceea c\ spa]iul totodat\ închis [i nelimitat 

pe care îl ofer\ limba francez\ str\inilor 

conduce la moduri de scriitur\ inedite, la 

folosirea unor procedee stilistice cum ar fi 

amestecul de genuri [i registre ale limbii, 

determinînd la urma urmei o înnoire profund\ 

a romanului. Polifonia se articulea - 

z\ în jurul reminiscen]elor – con[tiente sau 

involuntare – universului sociocultural [i 

lingvistic al „]\rii de dincolo“, transpuse în 

imaginarul cultural [i lingvistic al „]\rii de 

aici“. Leg\tura nu e niciodat\ complet rupt\, 

pe de o parte, r\d\cina nu e niciodat\ 

înfipt\ adânc, pe de alt\ parte, avem de a 


face mai curând cu o structur\ rizomic\, 

pentru a evoca modelul epistemologic de - 

fi nit de Deleuze [i Guattari 6 . Orice element 

îl poate influen]a pe un altul [i reci proc, f\ - 

r\ s\ existe subîn]elesuri ierarhice [i f\r\ 

ca aceast\ coexisten]\ s\ sufoce specificitatea 

unuia sau altuia. Imaginea bibliotecii 

lui Marius Daniel Popescu ne apare ca o 

metafor\ edificatoare în acest sens (subli - 

nierile, ca [i traducerea, ne apar]in): 

„Îmi aranjez c\r]ile, biblioteca, e ca 

[i cum m-a[ muta. Sunt câteva sute de 

Heinrich Campendonk: Adam [i Eva 

c\r]i în român\ [i vreo dou\ mii în fran ce - 

z\. Voi face etajere separate pentru c\r- 

]ile române[ti, vor fi împreun\ [i nu vor 

atinge c\r]ile în francez\ decât prin pe re - 

53

54 

tele de lemn al bibliotecii. Iau în mâini 

aceste c\r]i bilingve [i le [terg de praful 

care s-a a[ternut peste ele. Amesteca sem 

c\r]ile în român\ cu cele în francez\. […] 

Î]i traduc titluri de c\r]i în român\ [i tra - 

duc din român\ în francez\. Iat\ un alt 

titlu pe care tocmai l-am tradus: «Tratat 

despre orbul orb». Cum am multe c\r]i 

în francez\, î]i citez un titlu de carte în 

francez\: «Poèmes de jeunesse ».“ 7 

Autorul scrie romane a[a cum lipea a - 

fi[e, la început, dup\ sosirea sa în „]ara de 

aici“, Elve]ia. Scrie juxtapunând episoade 

ce alearg\ de-a lungul spiralei temporale, 

în toate sensurile, punând aten]ia [i sagaci - 

tatea cititorului la grea încercare, p\r\sind 

uneori firul Ariadnei pentru a-l incita s\ g\ - 

seasc\ singur ie[irea din labirint. 

În Simfonia lupului [i Culorile rându - 

nicii, Marius Daniel Popescu propune po - 

vestiri autobiografice insolite, deconstru indu-le 

de fapt – în raport cu imaginea tra - 

di ]ional\ pe care ne-o facem despre ele – 

[i redându-le sub form\ de puzzle. Cumva 

în felul lui Julio Cortazar, sau al lui Jean Ge - 

net, el compune un soi de [otron textual, 

dispre]uind succesiunea cronologic\ a fap - 

telor, s\rind de la una la alta, în voia aso - 

cierilor fanteziste de idei sau chiar de so - 

norit\]i. Cele dou\ c\r]i se deschid cu sec - 

ven]e dramatice: moartea tat\lui, în Simfonia, 

moartea mamei, în Culorile; cele 

dou\ texte se încheie cu începutul unui nou 

joc. Între moarte [i via]\, sub semnul ludi - 

cului, se deruleaz\ ghemul miilor de scene 

care povestesc, fragmentar, cu o seriozita - 

te c\reia nu-i lipse[te niciodat\ ironia, e - 

xisten]a sub regimul comunist, libertatea 

reg\sit\, iubirea, familia, copiii, în „]ara de 

aici“. El traseaz\ astfel un parcurs pe care 

l-am putea numi, pentru a o parafraza pe 

Lise Gauvin, un drum al „ne-lini[tii“ 8 , cu 

diferen]a c\ nu ia distan]\ de limba fran - 

cez\ în special, ci de orice limb\, spa]iul 

literar prezentându-se ca un loc în care se 

exprim\ simultan o afirma]ie identitar\ [i 

un fel de eliberare. Eliberarea cuvântului 

prin cuvînt, dup\ cum o sugereaz\ ultima 

Heinrich Campendonk: Dou\ chipuri 

metafor\ pe care o folose[te la sfâr[itul 

Simfoniei, cea a unui ghiozdan din tabl\ 

al b\, pe care fiica sa urma s\-l arate cole - 

gelor ei de clas\ [i „dac\ o întreab\ de ce 

are un ghiozdan de tabl\ alb\, ea le va r\s - 

punde, cum ai înv\]at-o tu, c\ e a[a fiind - 

c\ cuvintele nu ar trebui s\ existe“. 9 

Cu Popescu, avem senza]ia c\ un cuvânt 

este o construc]ie mental\ dispensa - 

bil\, a[a cum spa]iul francofon este o con - 


struc]ie mental\ a Fran]ei, a[a cum orientalismul 

a fost inventat în Occident. {i to - 

tu[i e dependent [i fascinat de verb, ca ori - 

ce alt scriitor, [i aspir\, în mod paradoxal, 

la t\cere, mutiplicând cuvintele, sp\rgând 

fiecare gest cotidian în mii de cioburi so - 

no re, cum ar fi reproducerea etichetelor 

de la o serie de produse elve]iene, redate 

în trei limbi. Desigur, scriitura sa ne duce 

inevitabil cu gândul la Noul Roman, la Le 

Clézio f\când inventarul magazinului Mo - 

noprix în Procesul verbal, {i totu[i, în a - 

ceast\ „sacralizare a banalului“ 10 , nu acu - 

mularea lucrurilor îl interpeleaz\ pe autor, 

ci cea a cuvintelor care alearg\ dup\ concret, 

care la rândul s\u ne scap\. Iar a - 

ceast\ experien]\ este cu totul personal\, 

omul se confrunt\ cu lucrurile ca „instan]\ 

enun]iativ\“, individual\, orice persoan\ 

verbal\ fiind un spectru de valori virtuale 

care se actualizeaz\ într-un anumit context, 

dar aceast\ oscila]ie referen]ial\ nu e câ - 

tu[i de pu]in colectiv\. 

În cronicile polifonice narative pe care 

ni le ofer\, nu exist\ urm\ de doxa, iar 

pluralele noi [i voi sunt destul de rare. A - 

ventura existen]ial\ [i aventura livresc\ sunt 

tr\ite cu toat\ suferin]a [i patima unei fiin - 

]e de carne care se d\ruie[te în carnea cuvintelor, 

dovedind c\ literatura nu ne con - 

strânge s\-i asociem un principiu de teritorialitate, 

deschizându-se, dimpotriv\, asu - 

pra unui imens spa]iu de contact, un spa - 

]iu al lui între, unde imaginarul limbilor fa - 

ce legea. Textele lui Marius Daniel Po pes - 

cu sunt locuite de plurilingvism într-o ma - 

ni er\ subteran\, iar prin dialogism, într-o 

manier\ evident\, în c\l\torii simbolice per - 

manente între „]ara de dincolo“ [i „]ara de 

aici“, [arpele temporal servindu-se adesea 

de cuvântul scris ca vehicul: 

„Nu-mi mai amintesc unde [i când am 

cump\rat cartea aceasta. E veche [i uza - 

t\ ca o curea de-a str\bunicului meu, pa - 

ginile ei sunt îng\lbenite [i sf\râmicioase 

pe ultima pagin\ care con]ine text lite - 

rar e tip\rit «231» apoi urmeaz\ alte [ap - 

te pagini dintre care a [apte este « TI P|- Heinrich Campendonk: Crucifix 


55


56 

Heinrich Campendonk: Cuplu `n balcon 

RIRE ÎNCHEIAT| PE DOU|ZECI MAR - 

TIE O MIE NOU| SUTE {AIZECI {I 

{APTE PE MA{INILE DE TIP|RIT ALE 

IMPRIMERIEI H. MESSEILER LA NEU - 

CHZTEL». Aveam aproape patru ani [i 

mama mea [i to]i ceilal]i membri ai fa mi - 

liei mele nu se gândeau [i nici nu vi sau 

c\ într-o zi, pu[tiul de atunci avea s\ fac\ 

cuno[tin]\ cu o alt\ ]ar\ [i înc\ în tr-un 

mod mult mai concludent decât un turist 

sau un student […]. Citesc în lim ba care nu 

este limba mea matern\, dar ca re a deve - 

nit limba mea. Citesc înc\ foar te bine în 

limba pe care am înv\]at-o din co pil\rie, 

dar de doisprezece ani citesc mai ales în 

francez\. […] Nu caut pl\cerea în cuvin te. 

[…] A iubi c\r]ile nu înseamn\ a g\si pl\ - 

cere în cuvinte. […] Nu exist\ vreo pune - 

re în cuvânt sau vreo punere în pagin\ ca - 

re s\ m\ poat\ cufunda în pl\cere.“ 11 

Marius Daniel Popescu ne face s\ vi - 

zit\m aceast\ limb\ francez\, în care s-a 

aruncat trup [i suflet, instalîndu-se într-un 

fel de band\ Moebius lingvistic\, cu o pri - 

vire în acela[i timp exterioar\ – neutr\, f\ - 

r\ parti-pris – [i o privire axial\, care mer - 

ge spre r\d\cina cuvintelor [i caut\ ra]iuni - 

le existen]ei lor. Nici c\ma[\ de for]\, nici 

obiect de adora]ie g\unoas\, franceza este 

pentru el un aici-dincolo, o frumoas\ hai - 

n\ confortabil\, a c\rei utilitate fundamen - 

tal\ r\mîne discutabil\, ca pentru orice 

al t\ limb\, de altfel. Nu sufer\ din aceast\ 

cauz\, dar nici nu este mai fericit. Hetero - 

glosia sa este pronominal\, tensiunile latente 

ale personalit\]ii sale, fa]etele rapor - 

turilor sale cu lumea [i cu limbile se traduc 

în aceste alternan]e imprevizibile de eu, 

tu, el... Mai multe puncte de vedere, dar 

niciun indiciu clar de trecere de la o instan]\ 

discursiv\ la alta, acest joc permanent 

edificând o compozi]ie magistral\, ce 

taie respira]ia în absen]a unor repere stabile. 

Degeaba încerc\m s\ vedem în pu - 

nerea la distan]\ prin tu sau el o voin]\ de 

a disocia eul prezent de ipostazele trecute, 

sau invers, c\ci Popescu se ]ine de [otii în 

fiecare moment: eu este când naratorul 

omniscient, când vocea bunicului, când, 

în tr-un fel de punere în abis, naratorul u - 

nui alt text; tu este fie naratorul, fie interlocutorul 

natural, cu diferen]a c\ dialogul 

real nu exist\; el este când naratorul, când 

o non-persoan\ exterioar\ interlocu]iei, 

dar bucurându-se de un surplus de determi - 

n\ri referen]iale. Iat\ câteva exemple: 

„Mi-a trimis un text b\tut la ma[in\, 

ar vrea s\-i public textul în jurnalul lite - 

rar «p\trunjelul», mi-a scris câteva cuvin - 

te pe o carte po[tal\, e scriitor, a pu blicat 

mai multe c\r]i, spune «este un extras 

din viitorul meu roman», citesc: «Îmi 

începeam zilele privind obiectele puse 

pe noptier\. […] » (CR, 266) 

„Î]i spun eu, nepoate, c\ nici lucru ri - 

le, nici fiin]ele nu sunt vinovate de ne ca - 

zurile lumii. Singurul necaz de pe lume 

vine de la cuvinte.“ (SL, 127) 

„Te afli cu cele dou\ fete ale tale pe 

strad\, la dreapta e cea mare pe care o 

]ii de mîn\, cea mic\ [i-a petrecut bra]ul 

drept pe dup\ gâtul t\u […]“ (SL, 367) 

„Cite[te mai multe ziare pe zi, pe u ne - 

le le cump\r\ de la chio[curi, pe alte le le 

prime[te în cutia de scrisori, prin a bona - 

ment. Le cite[te în întregime, petrece cam 

dou\ ore ca s\ le citeasc\ în în tregime. 

Titlurile [i subtitlurile fiec\rei rubrici, le 

pronun]\ de mai multe ori în minte, pâ - 

n\ când le g\se[te un farmec lingvistic 

sau un defect deontologic.“ (CL, 46) 

Mozaicul polifonic ce rezult\ produce un 

efect de multiplicare a personajelor „corporale“, 

aceste rezonan]e diverse, venind 


din spa]ii atât de îndep\rtate unul de cel\ - 

lalt din toate punctele de vedere, ]esând o 

atmosfer\ ce îmbin\ u[ur\tatea [i visul, 

derizoriul [i absurditatea, luciditatea zâmbi - 

toare [i ne-lini[tea asurzitoare. Aceast\ îm - 

pr\[tiere lingvistic\ pronominal\ v\de[te 

o nevoie de considerare egal\ a mai mul- 

tor perspective, nu nep\rat contradictorii, 

ceea ce relev\ o abordare personal\, poetic\ 

a lumii, printr-un sine multiplu ce re - 

fuz\ s\ abdice în fa]a exigen]ei op]iunii u - 

nice. Coeren]a intern\ a universului lui Ma - 

rius Daniel Popescu nu e defel [tirbit\ de 

aceste practici. 

Heinrich Campendonk: Interior cu nud 


În concluzie, putem spune c\ spa]iul 

literar francofon reprezint\ o [ans\. [ansa 

unei întâlniri între dou\ culturi, dou\ mo - 

duri de gândire, dou\ (sau mai multe) limbi. 

[ansa de a le transcende spre un nou orizont. 

Cuvintele sunt aici pentru a exprima 

percep]iile, nu pentru a se impune, [i e xact 

despre asta e vorba: s\ devii con[tient de 

ce este via]a, în unitatea [i diversitatea ei, 

în manifest\rile sale mentale, afective, psihice. 

Ea e f\cut\ din aceste realit\]i mici [i 

mari, pe care omul le percepe în con [tiin - 

]a [i în incon[tientul s\u, în memoria spi - 

ritului [i trupului s\u, [i care c\l\toresc 

precum o pas\re c\reia îi dai culorile timpului. 

Faptele [i obiectele. În ele, prin ele, 

cu ele – în aparen]\ servite în stare brut\, 

în realitate repartizate minu]ios, ca notele 

pe o partitur\ – se creeaz\ emo]ia, prin in - 

termediul cuvintelor nenum\rate ce popu - 

leaz\ frazele unei povestiri, pe care me - 

moria o prelunge[te la infinit. 

Am putea spune c\ spa]iul francofon 

este o „zon\ liber\“, dincolo de o spa]iali - 

tate [i o temporalite geo-istoric\ concrete, 

o arie complex\ în care scriitorul explora - 

tor tr\ie[te o experien]\ major\: descum - 

p\ nirea în fa]a straniet\]ii limbii [i negr\ - 

i ta pl\cere de a crea una nou\. 

1 Mikhaïl Bakhtine, Esthétique et théorie 

du roman, Editions Gallimard, 1978, p.89. 

2 Ibidem, p.87. 

3 Mikhaïl Bakthine, Discourse in the Novel, 

in The Dialogic Imagination: Four Essays, Ed. 

Michael Holquist, Austin and London, University 

of Texas Press, 1981, p.XXVI. 

4 Marius Daniel Popescu, Culorile rându - 

nicii, Ia[i, Junimea, 2013, pp. 184-184. 

5 Ibidem, pp.222-223. 

6 Gilles Deleuze et Félix Guattari, L’Anti- 

Œdipe: capitalisme et schizophrénie, Paris, 

Mi nuit, 1972, p.13. 

7 Marius Daniel Popescu, La Symphonie 

du loup, pp.299-300. 

8 Jean-Paul Bertrand et Lise Gauvin (dir.), 

Littératures mineures en langue majeure, 

p.19. 

9 La Symphonie du loup, p.399. 

10 Interviu cu Abeline Majorel. 

11 La Symphonie du loup, pp.365-367. 


57

58 

George Popa 

Criza 

identit\]ilor culturale (2) 

II 

Pentru a da contur mai precis culturii 

europene, ne vom re feri foarte succint la 

alte dou\ spiritualit\]i: egiptean\ [i india - 

n\. Dac\ pentru vechii greci, frumosul [i 

armonia la m\sur\ uman\ au con stituit al - 

bia modelatoare a viziunii [i împlinirilor optime 

în diversele do menii, vechiul Egipt a 

cultivat sublimul. În acest spirit au fost create 

piramidele, templele [i statuile fa rao - 

ni lor, totul la m\suri colosale. 

Este semnificativ\ deosebirea dintre 

concep]ia privind raportul omului cu divi - 

nitatea. Egipteanul se considera consubstan]ial 

cu zeii, pe când la greci zeii erau 

cei care au împrumutat formele uma ne, 

doar c\ erau nemuritori. Pe de alt\ parte, 

divini se considerau în]elep]ii, înc\ o do v - 

a d\ a centr\rii axiologice a omului de c\ - 

tre vechii eleni în inima universului. 

Pentru locuitorii anticei Elade, adev\ - 

rata via]\ se afl\ pe p\ mânt, pe când pen - 

tru egiptean via]a terestr\ era doar o pre - 

g\ti re pentru via]a de dincolo. N\zuin]a 

suprem\ de dup\ moarte a egipteanului 

nu era un eden al unei fericiri angelice, ca 

în cre[tinism, ci aflarea „tainei care se ascunde 

înapoia tuturor taine lor”, o alt\ expresie 

a sublimit\]ii gândirii metafizice a 

locuitorilor din valea Nilului. În acest scop, 

egipteanul trebuia s\ fie „curat”, în sensul 

de a fi cultivat în via]\ marile valori: ade - 

v\rul, binele, frumosul, dreptatea, sim]i rea, 

m\iestria, plenitudinea vie]ii. Dac\ valoa - 

rea moral\ a omului este pus\ de europea - 

nul cre[tin sub sem nul p\catului originar, 

egipteanul nu numai c\ se considera consubstan]ial 

cu zeii, dar [i participant la cre - 

area lor [i st\pân pe ritmu rile milenare ale 

p\mântului, prin str\baterea a numeroa se 

na[ teri. Demnitatea spiritual\ a omului era 

purtat\ la suprem\ altitudine. 

Cât prive[te spiritualitatea indian\, ca - 

racterul s\u fundamental este identitatea 

dintre om [i Dumnezeu; Atman=Brahman, 

adic\ via]a uman\, fiin]a izolat\ este 

egal\ ca esen]\ [i se identi fi c\ prin aceas - 

ta cu întreaga fire, cu via]a cosmic\, iubi - 

rea – ka ma – fiind principiul unificator. 

Aceast\ formul\ este explicat\ în Upani - 

[a de astfel: Advaitam = Anantam – uni- 

tatea este nem\r gi nit\, iar Advaitam = A - 

nandam – unitatea este iubire. Astfel, 

gândirea indian\ a inclus lumea, divinitatea 

[i fiin]a uman\ într-un singur adev\r, a pus 

accent pe armonia universal\, nu mai a[a 

o mul putând comunica atât cu lumea, cât 

[i cu zeii. Un lucru deosebit de important: 

pentru indian fiecare moment al vie]ii sale 

[i fiecare din actele sale sunt sacre, se înscriu 

în orânduirea eter n\ a universului. Ca 

atare, o deosebire fun damental\ între indieni 

[i europeni const\ în faptul c\ primii 

cultiv\ verbul a fi, sunt preocupa]i de cali - 

tatea fiin]\rii, de spi ri tua lizare, pe când ultimii 

sunt ob seda]i de a avea – cantitatea 

avu ]iei, consumismul material. 

III 

Ce avem noi, românii, în comun cu 

Europa? Al\turi de spiri tul religios cre[tin, 

de nuan]\ ortodox\, reg\sim gândirea ra - 

Heinrich Campendonk: Doi cai [i un mânz 


]io nal\, sim]ul estetic îmbinat cu noble]ea 

etic\ – mo[tenire gre ceas c\. Avem comu - 

nâ de asemenea abordarea de simboluri 

[i teme majore din cultura antic\, mai ales 

din mitologie, fapt care are loc mai ales în 

crea]ia eminescian\, dar [i la al]i poe]i, în 

mu zic\, în artele plastice. [i nu trebuie s\ 

uit\m leg\tura dintre ancestralitatea noas - 

tr\ [i Elada antic\, [i anume, împrumuta - 

rea de c\tre aceasta a celor doi zei traci, 

Orfeu [i Dionysos, pentru a-[i reînnoi spi - 

ritual panteonul. 

Cât prive[te specificul culturii româ - 

ne[ti, pentru a-l identifica trebuie s\ ne 

adres\m crea]iilor majore. Iar ca s\ ajun - 

gem la ele, plec\m din illo tempore, de 

la primul modelator al spiritualit\]ii româ - 

ne[ti, [i anume, tripticul daco-getic Zamol - 

xis-Orfeu-Diony sos, solidariza]i prin do - 

bândirea nemuririi dup\ o moarte ini]ia ti - 

c\, idee venind de la Ge]i, care „nu credeau 

c\ mor, ci doar schim b\ locuin]a” (Hero - 

dot). Or, reg\sim aceast\ fenomenologie 

za molxic\ trifazic\ – via]\-moarte-re na[ - 

tere pe un plan existen]ial superior – în 

crea]iile noastre definitorii: balada Miori - 

]ei, balada Me[terului Manole, lirica eminescian\, 

în primul rând Luceaf\ rul, 

complexul sculptural brâncu[ian de la Tg. 

Jiu. Toate se refe r\ la principii primordiale, 

la maxima deschidere cosmic\. 

Astfel, Miori]a dezvolt\ o viziune proprie 

românului privind moartea, pe care 

o consider\ un transfer mitic într-o neoe - 

xisten ]\ mirific\ nepieritoare. În felul aces - 

ta, a[a cum afirm\ Mircea E liade, româ - 

nul impune o alternativ\ intens pozitiv\ 

absurdului tragic al mor]ii. Balada Me[terului 

Manole, dezvoltând o tem\ ce acoper\ 

o arie foarte întins\, din Asia pân\ în Europa, 

[i a nume necesitatea unui sacrificiu 

uman pentru a asigura durabili tatea unei 

construc]ii, cap\t\ o viziune original\ la 

români, în sensul c\ jertfa uman\ confer\ 

perenitate unui edificiu religios unicat („M\n\stire-nalt\/ 

Cum n-a mai fost alt\”), iar 

Manole, creatorul – omul ales – este în - 

ve[ nicit în capodopera arhitectu ral\. 


Heinrich Campendonk: Cuplu tân\r 

În Luceaf\rul are loc o ac]iune supra - 

temporal\ la nivel de principii. Este vorba 

de destinul geniului, care, scrie Eminescu 

în postuma intitulat\ de G. C\linescu Po - 

vestea magului c\l\tor în stele – denumi - 

re mai adecvat\ Lume [i geniu – este o 

entita te care nu se afl\ în planul crea]iei, 

este un str\in într-o lume str\ in\, încât în - 

59

60 

su[i Dumnezeu „se împiedic\ în cifrul s\u”. 

Este cea mai înalt\ concep]ie despre ge - 

niu din gândirea universal\. La che m\rile 

unei muritoare, Hyperion, accept\ o moar - 

te ini]iatic\ prin coborârile pe p\mânt, dar 

dup\ experien]a terestr\ e[uat\, va re - 

na[te la primordialitatea sa din increat. 

Complexul brâncu[ian de la Tg. Jiu 

desf\[oar\ fenomenologia destinului uman: 

se pleac\ de la formele arhetipale – rotundul 

Mesei T\cerii [i a scaunelor din jur, 

acestea din urm\ intro ducând timpul prin 

forma lor de clepsidr\; mai departe, Poar - 

ta s\rutului semnific\ na[terea vie]ii, du - 

p\ care urmeaz\, în axul complexului, bi - 

serica simbolizând întoarcerea p\mântului 

în p\ mânt, pentru ca în Coloana Nem\r - 

ginirii spiritul s\ se înal]e, e liberat din materialitate. 

P\s\rile lui Brâncu[i, motiv me - 

reu reluat în diverse forme, demonstreaz\ 

aceea[i voca]ie a românului pentru în\l ]a re. 

În context, amintim c\ nu orizontala, 

spa]iul unduitor deal-va le de la începutul 

Miori]ei constituie matricea modelatoare 

a culturii noastre, ci – a[a cum a relevat 

E minescu, verticala ce reasc\ spre care 

su ie în final balada vrâncean\; „Muntele 

este tat\ al râurilor [i al poporului nostru. 

Acesta este cump\na lui, cântarul cu care 

î[i cânt\re[te patimile [i fapta. … C\ci nus 

culori destule în lume s\-nvestmânte/ A 

mun]ilor Carpatici sublime idealuri”. Vo - 

ca ]ia sacralit\]ii este o alt\ constant\ principal\ 

a cul turii noastre (se spune într-o 

doi n\: „Cine n-are nimic sfânt/ N-ai be loc 

pe-acest p\mânt”), iar Eminescu este poetul 

care, pe plan universal, al\turi de Pindar 

[i Hölderlin, folose[te cel mai mult 

cu vântul „sfânt”, atribuindu-l cvasi exhaustiv 

elementelor naturii. De asemenea, vo - 

ca ]ia luminii: de pild\, drumul lui Hyperi - 

on c\ tre Demiurg desf\[oar\ poate cea 

mai mult\ lumin\ din lirica lumii, iar pictura 

lui Grigorescu este lumin\ eteric\, 

lumin\ însângerat\ în arta lui Luchian. Vo - 

ca]ia cântului, este deosebit de dezvoltat\ 

la român, descendent al zeului trac al mu - 

zicii, Orfeu. 

Într-un cuvânt, viziunea sintetic\ de la ca - 

re iradiaz\ [i spre ca re converg coordona - 

tele principale ale culturii noastre este ten - 

din]a spre înalt [i nem\rginire. De aici, des - 

chiderea cosmic\: pe de o parte afectiv\, 

simpatetic\ fa]\ de cel\lalt [i fa]\ de natu - 

r\, iar pe de alt\ parte, deschiderea meta fi - 

zic\ întru dep\[ire [i eli berare spiritual\. 

Se explic\ astfel de ce la noi, românii, 

cre[tinismul a fost a doptat sub o anumit\ 

viziune – cea a în\l]\rii [i a ilumin\rii. Astfel, 

Învierea, este perceput\ ca o s\rb\ toa re 

mai important\ de cât r\stignirea, drama 

mor]ii, – invers de cum are loc în cato li - 

cism. Tot în contrast, Schimbarea la fa ]\ 

constituie una din cele mai de seam\ s\rb\ - 

tori ale noastre. Rena[terea pe plan superior, 

transfigurarea sunt consonante cu e - 

anul ascensional mioritic, zborul lui Hype - 

rion spre Demiurg, Coloana Nem\r ginirii. 

IV 

Actualmente, delimitarea structurii pro - 

prii a culturii în diverse ]\ri europene tinde 

s\ devin\ aleatorie, neesen]ial\. Are loc un 

proces de nivelare [i omogenizare. La a - 

cest proces contribuie convergent o serie 

de factori, al c\ror numitor comun îl constituie 

dec\derea valorilor, alergia omului 

actual la axiologic. Eminescu anticipase 

înc\ din secolul XIX: „E apus de zeitate [’ 

asfin]ire de idei”. La dec\derea religioas\ 

[i dispari]ia marilor sisteme ale gândirii, se 

adaug\ criza intelectualit\]ii, mediocri za - 

rea [i pervertirea artelor, lipsa oric\rui criteriu, 

inclusiv etic [i juridic, cultivarea in - 

stinctelor primare, consecin]\ a „moli mei” 

ini]iat\ de pansexualismul freudian, [i care 

a invadat poezia, romanul, teatrul, pictu - 

ra, sculptura, filmul: este „pornocra]ia”, pro - 

fe]it\ tot de Eminescu. 

Are loc o degradare pân\ la epuizare 

a creativit\]ii spirituale, fenomen biologic 

regresiv semnalat de Oswald Spengler, ca - 

re releva faptul c\ un popor se na[te, înflore[te 

creând în tinere]ea sa cultur\, iar 

dup\ atingerea unor culmina]ii ale opere - 

lor spiri tului, cultura este lovit\ de senilita - 

te, înlocuit\ cu civiliza]ia, cu pragmaticul, 

consumismul, satisfacerea pe diverse planuri 

a vie]ii materiale; iar finalmente, po - 

porul piere asemenea organismelor pur 

somatice. Societatea actual\ este victima a 

dou\ ordine de reduc]ionism: pe de o par - 

te, suficien]a mental\ conferit\ de acumularea 

tot mai avid\ de bunuri de consum, 

pe de alt\ parte, confiscarea min]ii de c\ - 

tre sa]ietatea impulsurilor elemen ta re ale 

sim]urilor [i ale vegetativului. E astfel scurt - 

circuitat\ activitatea spiritual\ posibil\ a 

celor 12 miliarde de neuroni cerebrali. 

Infestarea cea mai nociv\ a con[tiin ]e - 

lor este exercitat\ de mass media, care pa - 

ralizeaz\ ra]iunea, prostitueaz\ imagina]ia 

(„regina facult\]ilor” – Baudelaire). Pericolul 

TV [i al computerului: transformarea 

omului dintr-un subiect viu unic, într-un o - 

biect fantomatic pe care îl po]i elimina cu 

cea mai mare u[urin]\ prin simpla ap\ sa - 

re pe un buton. De aici, transferat în via - 

]a real\. sentimentul lipsei ponderii existen]iale 

a omului [i, deci, a va lorii sale 

în univers, fapt care genereaz\ impulsul 

cvasi auto mat al gra tuit\]ii violen]ei pân\ 

la suprimarea „fantasmei”, pân\ la crim\. 

Criza intelectualit\]ii, a elitelor, a marilor 

modele – este exploatat\ de atacurile 

pseudovalorilor, – filozofarzi ai nonsensului 

[i ai nimicului, saltimbanci ai paradoxu - 

rilor, scriitori subombilicali, cavaleri ai des - 

figurativului în arta plastic\. Fizicianul Ba - 

sarab Nicolescu afirm\: „Modernitatea este 

în mod particular morti fer\. Ea a inventat 

tot felul de «mor]i» [i «sfâr[ituri» … De aici 

stri g\ri demen]iale ale momentului, precum: 

«adio ra]iunii», «no future», «ni Dieu ni 

maître», «nimic nu este mai urât decât frumosul», 

«sublimul este cuvânt desuet» etc.“ 

Se scrie acela[i gen de versifica]ie agre - 

mentat\ cu vulgarit\]i, se joac\ acela[i tea - 

tru licen]ios, se practic\ aceea[i pictur\ 

sau sculptur\ aberant\, urechea este agresat\ 

de acelea[i compozi]ii dizarmonice, 

a par pe band\ rulant\ acelea[i filme nesemnificative, 

obligatoriu cu implica]ii obscene, 

acelea[i eseisme pre]ioase [i chinu- 


Heinrich Campendonk: Femeie la ma[ina de g\tit 

i te înlocuiesc gândirea filozofic\ autentic\, 

aceea[i critici incul]i au f\cut din parazi ta - 

rea operelor locul unde î[i manifest\ „infailibilitatea” 

[i grobianismul etic. Împ\ra]i 

goi tra[i la xerox au n\p\dit cultura. Ceea 

ce s-a creat în trecut este negat ca perimat, 

astfel încât unica preocupare este febra 

noului ca atare, fe ti[izarea avangardisme - 

lor care se perind\ [i se elimin\ unele pe 

altele în flush-uri subintrante. Spiritul de 

scandal, incultura presei, a televizorului, a 

textelor asubstan]iale improvizate pe com - 

puter hr\nesc marea mas\. 

Ceea ce desparte pe om de zoologic 

este sim]ul valoric, con [tiin]a axiologic\. 


Dispari]ia ei scoate omul din propria lui 

defi ni ]ie: abole[te capacitatea sa de a în]e - 

lege [i astfel, de a alege în tre bine [i r\u, 

între adev\r [i falsitate, între sublim [i josnic, 

între zborul vulturului [i mentalul ap - 

ter. De aici, dou\ constante: rinocerizarea 

social\ [i prostituarea gusturilor în via]a 

zilnic\ [i cultural\. 

În acest climat paneuropean, acum când 

vocile sacre au t\ cut, înlocuite de voci ma - 

lefice, se mai poate p\stra o identitate spi - 

ritual\? Dovad\ la noi, între altele, ata curile 

opace împotriva marilor crea]ii: cuvântul 

„mioritic” a devenit atribut de deni - 

grare a culturii [i psihologiei românului, 

E minescu este interpretat a berant sau con - 

testat („un cadavru din debara”), folclorul 

este manelizat, poezia, teatrul, proza, filmul 

tind c\tre acela[i numitor comun – 

gân direa infirm\, pornografia, violen]a. 

Într-un cuvânt, „e[ecul ra]ionalismului 

grecesc” (Edmund Hus serl), criza moralei, 

criza religiei, criza intelectualit\]ii, criza 

litera turii [i artei, criza filozofiei [i, în final, 

criza no]iunii de om, tind s\ uniformizeze 

]\rile europene reducându-le la un acela[i 

numi tor comun: despiritualizarea. 

În scopul de a contracara amenin]area 

evolu]iei lumii euro-americane spre ceea 

ce Vaclav Havel numea „eshatologia imper 

sonalit\]ii”, va fi nevoie de un inapreciabil 

efort, astfel încât popoarele s\-[i 

poat\ salva identitatea spiritual\ în fa]a 

acestui pericol al vaselor comunicante în - 

tr-o Europ\ obosit\, agonic\ cultural. 

Va trebui s\ vin\ o zi când cercul vicios 

„frenezia [i dezgustul, schimb\rile perpe - 

tue din sufletul modern”, dup\ cuvântul lui 

Emi nescu, s\ se opreasc\ la dezgustul ca - 

re elimin\ frenezia m\ci nând via]a în gol. 

Omul redus acum [i nivelat pe o arie în - 

tins\ a globului la o simpl\ fiin]\ digestiv\ 

[i sexual\, trebuie s\ se redes copere pe si - 

ne, ca unicitate ra]ional\ în univers. Corul 

spiritua lit\]ilor trezite va putea crea un con - 

tinuum universal al energiilor care s\ în - 

f\ptuiasc\ efectul mutant. În felul acesta, 

va putea fi o prit\ rostogolirea abisal\ pe care 

o tr\im actualmente – intuit\ de tulbu r\ - 

toarea viziune eminescian\ din Memento 

mori: „{tim de nu tr\im pe-o lume ce pe 

nesim]ite cade? / Poate c\ în v\i de haos 

ne-am pierdut demult… demult.“ 

Va fi o a doua zi a na[terii Europei [i a 

aristocra]iei culturii din fiecare ]ar\, care 

î[i recunoa[te arhetipurile neschim b\toa - 

re, piscurile spirituale dintâi, de la care s\-[i 

ia zborul noi crea]ii la noi altitudini. 

Crearea lumii a fost un miracol, un e - 

roism sublim, iar omului îi revine eroismul 

– la fel de sublim – de a re-crea via]a la o 

cât mai înalt\ noble]e, mereu [i mereu tot 

mai aproape de absolut. 

61

meseria de a citi · meseria de a 

62 

Mircea Tomu[ 

Proza lui Caragiale 

sau aventura limbajului (6) 

Dar nu numai atât; în acest stadiu al ei, 

recâ[tigându-[i pl\cerea jocului cu astfel 

de diverse planuri, iat\, de ast\ dat\, sime - 

tric contrastante pân\ în cel mai mic detaliu, 

arta inventiv\ a autorului, pe care nu 

avem nici un motiv s\ n-o înca dr\m între ar - 

tele mistific\rii, a[a dup\ cum însu[i le-a 

definit, î[i propune adev\rate probe de dificultate 

sporit\. ~n bucata 1 A prilie, jocului 

coresponden]elor simetri ce, mai larg de 

ast\ dat\, e drept, i se ad a ug\ proba final\ 

a r\sturn\rii compen satorii. Fire[te c\ te - 

ma ca atare este aceea veche, a p\c\li to - 

rului p\c\lit, dar ceea ce cu oarecare abuz 

s-ar putea numi varianta lui Caragiale, insistând 

pe detalii [i cores ponden]e simetri - 

ce, se distinge printr-o perfec]iune geometric\, 

pe care o orneaz\ cât se poate de po - 

trivit, de minune chiar, ap\satele, dar scur - 

tele accente de pitoresc. 

~n schimb, în Antologie, perfec]iunea 

tehnic\, acurate]a geometric\ [i str\luci rea 

tabloului fic]ional fiind acelea[i, proba este 

alta: cel pu]in în exemplul ales de noi, jo - 

cul contrastelor adânci [i totale nu se încheie 

prin vreo compensare de un sens sau al - 

tul; opozi]ia lor total\ [i atât de b\t\ toa re 

la ochi r\mâne deschis\, reactualizând ve - 

chea întrebare din enigmele plantate în so - 

lul textelor caragialeene: unde este adev\rul? 

Care este realitatea? Deocamdat\, în acest 

stadiu al exerci]iului narativ prin manipulare 

de texte, r\spunsul lipse[te la a ceast\ 

întrebare, prezentându-[i numai oferta sa 

multipl\. 

Definit\ astfel, tehnica manipul\rii de 

texte marcheaz\ câteva reu[ite de vârf în 

opera lui Caragiale. ~ncepem seria lor cu 

bucata intitulat\ Groaznica sinucidere din 

strada Fidelit\]ii. De data aceasta, foar fe - 

ca instan]ei auctoriale pretinde a t\ia din 

dou\ publica]ii surori, Aurora [i Lumina, 

care, cum se întâmpl\ la români, sunt, o vre - 

me, adversare de moarte, pentru a se îm - 

p\ca, în final. Dar nu numai foarfeca [i, e - 

ventual, lipiciul opereaz\ aici; autorul se 

complace într-un nem\rturisit, dar evident 

joc de creativitate textual\ pe cel pu]in do - 

u\ planuri principale: pe de o parte, în fi - 

nisarea mig\loas\, de bijutier, a ceea ce se 

nume[te, în critica de specialitate, 

granula]ia textului, pe de alta, în 

schi]area unui proiect narativ des - 

tul de amplu ca s\ poat\ constitui 

osatura unui posibil roman sau m\ - 

car a unei nuvele mai întinse. De 

altfel, în opera acestui scriitor despre 

care critica a scris c\ nu a a - 

vut suficient\ for]\ epic\ [i r\b da - 

re pentru a ne l\sa un roman, se 

poate identifica o poietic\ în negativ a ge - 

nului, în parodiile ironice cu care a ]intit 

spre veleit\]ile de romancier ale bunului s\u 

prieten, Delavrancea; în Groaznica sinucidere 

din strada Fidelit\]ii putem g\si 

proba de inten]ie romanesc\ cea mai struc - 

turat\ din opera lui. 

Aparentele dificult\]i de a o urm\ri, respectiv 

reconstitui sunt, în mod parado xal, 

tocmai sursele principale nu numai de interes 

epic, de lectur\, dar [i de valoare pro - 

priu-zis narativ\. Incepând cu aparenta 

Heinrich Campendonk: Cai lâng\ lac 


concentrare care induce dubiul: poate fi un 

roman sau o nuvela mai extins\ de abia 8- 

9 pagini? Dar, pe de o parte, chiar numai 

aceste, pu]ine pagini, au r\gazul s\ ne comunice 

principalele lor elemente, ale ro- 

manului sau nuvelei, începând cu înde p\rtatele 

antecedente ale vârstei eroinei, continuând 

cu momentele principale ale carierei 

sale sentimentale, culminând cu epi - 

sodul dramei [i încheind cu finalul fericit. 

Ca material narativ propriu-zis romanul [i 

nici nuvela nu este nici concentrat(\) [i nici 

amplu (ampl\), m\sura lor nu st\ în num\ - 

rul de pagini; romanul este un întreg nara - 

tiv care cuprinde un destin sau mai multe 



în contextul unei lumi, care este [i ea un 

întreg, pe când nuvelei îi lipse[te doar dimensiunea 

de tip cosmotic a acestei lumi. 

Având toate datele acelui întreg pe ca - 

re îl reprezint\ romanul sau nuvela mai în - 

tins\, Groaznica sinucidere din strada Fi -de - 

lit\]ii dispune [i de posibilitatea ca, pe spa - 

]iul restrâns al pu]inelor ei pagini, s\ în - 

târzie asupra elementelor de atmosfer\, su - 

flete[ti, ori altele, permi]ându-[i [i pl\cu te 

jocuri de posibilit\]i nea[teptate [i a pa ren - 

te contradic]ii în interiorul limbajului. Incât 

inten]ia de a aranja, la rândul nostru, cita - 

tele, în vederea unei refaceri cât mai gr\i - 

toare a elementelor principale ale pro iec - 

tului, se love[te de dificultatea la care ne-am 

putea a[tepta cel mai pu]in: în rea litate, 

textul este amplu, este dezvoltat, el are timp, 

are r\gazul de a poposi pe mici [i pline de 

sugestii detalii, încât orice prescurtare taie 

în carne vie, este, în realitate, o amputa re. 

Incerc\m, totu[i, câteva extrase, începând 

cu cel prin care se refac, în strict respect 

pentru codul romanesc, antecedentele biografice 

ale eroinei [i i se stabile[te vârsta: 

Astfel, d-na X…moa[e, una din primele 

eleve ale r\posatului doc tor Cap[a, proprietar\ 

al\turi cu d-ra în chestiune, ne-a 

afirmat c\-[i aduce amin te exact de timpul 

când î[i cl\dea casele r\ posatul Ne - 

rone Popescu, pe care par c\-l vede înc\ 

în c\ma[e de noapte [i-n pa puci, condu - 

când lucr\rile zid\riei în persoan\ [i înjurând 

ungure[te pe salahori (era în va - 

can]a mare), deoarece, în a cela[i an d-sa, 

d-na X…moa[a, s-a n\s cut. Ei bine, pe a - 

tunci, Tica, adic\ Por ]ia, era feti]\ m\ri - 

ci c\; se juca cu p\pu [ile. Continu\m cu 

an tecedentele dramei: Acum vreo patrucinci 

ani, un tân\r student s\rac de vreo 

21 de ani, prietenul lui Cicerone Po pes cu, 

înda t\ ce dete bacalaureatul [i se înrol\ 

ca vo luntar, se a[ez\ în pensiune, într-o 

odaie mobila t\, la doamna Zamfira Po - 

pescu, cu cas\, mas\, îngrijire, în fine de 

toate. Tâ n\rul Mi[u Z…, foarte vioi [i dr\ - 

cos, limbut [i caraghios, nu întârzie s\ in - 

spire Por]iei una din acele pasiuni care 

decid via]a u nei femei. ~n curând o rela - 

]iune amo roa s\ nebun\ se contract\ în - 

tre ei. Aceast\ re la]iune a durat pân\ a - 

cum vreo dou\ luni, când tân\rul, care 

studia medicina [i pe care to]i îl numeau 


63


64 

pentru aceasta „dof to ra[ul”, î[i lu\ di - 

ploma, [i imediat, având oarecare protec]ii 

– mama lui este jupâ neas\-n cas\ 

la mo[ia unui înalt per sonaj – c\p\t\ un 

post de medic de pla s\. ~[i poa te oricine 

închipui lovitura ce „doftora[ul” i-o dete 

Por]iei, când îi spu se c\ el are s-o p\r\ - 

seasc\ [i s\ mearg\ la post. 

Dar iat\ preludiul dramei: 

Domni[oara Popescu de mai multe s\p - 

t\mâni c\zuse într-o stare de melanco lie 

[i de abatere sufleteasc\, încât nu mai mân - 

ca, nu mai bea, nu mai dormea deloc. Cu 

o zi înainte de a lua fatala hot\râre, a - 

r\tase semne de mare nelini[te; a cerut 

s\ m\nânce [i s\ bea. Dup\ ce a dejunat 

cu mare poft\ [i s-a s\turat, a-nceput 

de odat\ s\ plâng\, zicând c\tre doam - 

na Zamfira Popescu: 

– Mami]o, eu nu mai pot s\ tr\ iesc! 

eu vreau s\ mor! 

La aceste cuvinte, mama i-a r\spuns: 

– Mofturi! Ia fii bun\ [i te-astâm p\ - 

r\…Las’c\ o s\-]i treac\! 

Por]ia îns\ a ad\ugat: 

– Ai s\ vezi!…Dar dac\ mor, jur\-mi, 

mami]ico, jur\-mi c\ o s\-mi pui pe mor - 

mânt boboci de trandafir! 

Nici drama propriu-zis\ nu este mai 

pu]in pitoresc-sentimental-colorat\: 

Azi-noapte, pe când fratele s\u lip sea 

dup\ obicei [i mami]ica dormea, Por]ia 

scoase g\m\liile la o duzin\ de cutii mari 

de chibrituri [i le arunc\ într-o cinzeac\ 

de rachiu de drojdii. A[teptând s\ se dizolve 

fosforul, s\rmana fat\ se a[ez\ la 

mas\ [i scrise cu toat\ limpezimea de min - 

te o scrisoare c\tre mami]a [i c\tre fr\]i - 

orul ei, prin care le cere pardon de dure - 

rea ce le o cauzeaz\ [i le declar\ c\ moa - 

re deoarece este p\r\sit\ de tân\rul Mi - 

[u Z…[…] Intr-un post-scriptum apoi, 

conjur\ înc\ o dat\ pe dezolata mam\ s\ 

nu uite de boboci. 

Când a terminat scrisoarea, g\m\ li ile 

de chibrituri erau dizolvate. Por]ia înghi - 

]i p\h\relul, dându-l cu voluptate peste 

cap, [i merse s\ se culce în patul ei, a[ - 

teptând cu resemnare moartea. Aceasta 

nu întârzi\ s\ se anun]e prin ni[te oribi - 

le crampe de intestine. Nenorocita, co - 

vâr[it\ de dureri, s\ri în sus [i-ncepu s\ 

]ipe spunând tot: 

– Mor! mor!…ah! Mi[ule, fii fericit!… 

Sc\pa]i-m\! Sc\pa]i-m\!… sunt înc\ tâ - 

n\ r\! Nu! nu! nu vreau s\ mor! 

~n fond, dac\ autorul ne-a propus s\ ni-l 

imagin\m mânuind o foarfec\ [i decu pând 

articole de ziar, nou\, la rândul nostru near 

reveni destul de greu, dac\ nu chiar ne-ar 

fi imposibil s\ lu\m foarfeca [i s\ t\iem; 

în realitate, textul caragialean aproape c\ 

nu poate fi citat fragmentar: el trebuie luat 

cât mai aproape de întregimea lui, care 

singur\ poate cuprinde to]i vectorii de expresivitate 

[i sugestie cu care este înc\r cat. 

Cum este [i în cazul de fa]\: strategia lui de 

ansamblu prevede dublarea traseului prin- 

Heinrich Campendonk: Compozi]ie 


cipal de prezentare a dramei, cel pe ca re 

l-am putea numi pozitiv, cu unul negativ, 

care nu contrazice, în esen]\, linia de a - 

firma]ii ale celuilalt, dar le prezint\ într-o 

cu totul alt\ lumin\. Aproape de prisos s\ 

mai preciz\m c\ aceast\ optic\ în paralel 

este aranjat\ prin extrasele paralele din 

cele dou\ publica]ii surori [i rivale. Dar ia - 

t\ cum debuteaz\ seria negativ\: 

Un confrate a publicat azi-diminea]\ 

o [tire de senza]ie despre sinuciderea unei 

co pile disperate din cauz\ c\ ar fi fost tr\ - 

da t\ de amantul ei, un doctor proasp\t 

– un întreg roman pasional a la Ponson 

du Terrail sau Jules Mary, o întreag\ me - 

lodram\ a la d’Ennery. 

Am fost [i noi curio[i s\ vedem ce este 

adev\rat din toat\ comedia aceea [i am 

mers dup\ informa]iuni. Si iat\ câteva al - 

te spicuiri: când noi ne-am transportat în 

localitate, sinucisa din strada Fidelit\]ii, 

d-ra Por]ia Popescu, se-ntorsese de la 

spital, unde, de aminteri, putem afirma 

cu siguran]\, nici n-avusese nevoie s\ 

mearg\. In adev\r, doza de chibrituri pe 

care o luase fusese cu totul nensemna t\. 

{i, despre tân\rul Mi[u Z…: Medicinistul, 

b\iat s\r\cu], g\sind a[a de c\lduros a - 

d\post [i culcu[, nu c\utase deloc a con - 

traria pasiunea gazdei sale, care era o 

binefacere cereasc\ pentru el; din contra, 

o alimentase cu mult\ metod\. Aceast\ 

rela]iune destul de nepotrivit\ dur\ pâ - 

n\ ce, dup\ câ]iva ani de studii, tân\rul 

î[i sus]inu teza. De mult îi erau peste 

cap favorile d-rii Tica; se hot\râ s\ scuture 

jugul când nu mai avea nevoie s\-l 

poarte. ~nc\ ceva: Un am\nunt curios ia - 

r\[i este faptul c\ d-ra, cu o zi înainte de 

demonstra]iunea ei romantic\, suferea 

grozav de m\sele. D-ra are din]ii foarte 

strica]i [i sufere mult de asta când r\ ce[ - 

te; e probabil c\ aceast\ infirmitate, ca 

[i cearc\nele vinete de pe obraz, se datore[te 

abuzului nem\surat al gogo[ilor 

de ristic. Din cauza durerile prea frec ven - 

te de m\sele, a [i contractat de mult o - 

biceiul fumatului. Ei bine, dup\ cram - 


Heinrich Campendonk: Porci `n fa]a cocinei 

pele ce le-a suferit din pricina chibritu - 

rilor, i-a trecut cu des\vâr[ire durerea de 

m\sele. Poate c\ fosforul! 

Cu un ocol printr-o confruntare perso - 

nal\ între redactorii celor dou\ publica]ii, 

d. Mihail Constantinescu [i d. Constantin 

Mih\ilescu, cu eroii dramei pe care au cre - 

at-o, relatând-o în ziarele lor, aceasta se 

îndreapt\ spre finalul elocvent: 

~n fine, Aurora reproduce dup\ Lumi na: 

Afl\m cu deosebit\ pl\cere logodna 

gentilei domni[oare Por]ia Popescu, fii - 

ca doamnei Zamfira Popescu [i a repa u - 

satului profesore, veteran al corpului di - 

dactic, Nerone Popescu, cu simpaticul dr. 

în medicin\ d. Mi[u Zaharescu. Indat\ du - 

p\ cununie, tân\ra pereche va pleca la 

Montpellier, unde eminentul elev al facul - 

t\]ii noastre merge a-[i completa cerce - 

t\rile [tiin]ifice. 

Felicit\rile noastre tinerei [i simpati - 

cei perechi. 

Am avansat ipoteza c\ bucata la care 

ne-am oprit ar con]ine proiectul unui ro - 

man sau al unei nuvele mai extinse; aici 

credem c\ st\ interesul esen]ial [i valoarea 

ei, iar nu în cine [tie ce ascu]i[uri critice îndreptate 

împotriva moravurilor din maha - 

la sau din pres\; unul din ziarele fictive din 

care autorul pretinde a fi citat rostise, în 

fi nalul articolului s\u, adev\rul sub forma 

unei vechi formule: 

{i…iat\ cum se scrie istoria! 

Pentru c\, în adev\r, istoria, adev\rata 

istorie, romanul sau nuvela virtual\, pe ca - 

re pretindem c\ o putem descoperi aici, nu 


65


66 

se întâmpl\ nici în lumea mahalalei bucu - 

re[tene a veacului XIX, nici în cea a presei 

din aceea[i vreme, ci în interiorul limbajului 

ca univers al posibilit\]ilor de exprima - 

re, ca univers stilistic; din felul cum este 

scris\ decurge [i se întemeiaz\, în toate ca - 

racteristicile [i valorile ei, istoria. Cheia 

textului, adev\rata lui miz\ romanesc\ nu 

este întâmplarea cu o domni[oar\ cam 

trecut\ [i un tân\r vioi [i dr\cos, cât posibilitatea 

ca, prin formul\ri de genul: se ho - 

t\r` s\ scuture jugul când nu mai avea 

ne voie s\-l poarte ori: d-na X…moa[e… 

ne-a afirmat c\-[i aduce aminte exact de 

timpul când î[i cl\dea casele r\posatul 

Nerone Popescu….deoarece, în acela[i an, 

d-sa, d-na X…moa[a, s-a n\scut…[i alte 

resurse inepuizabile ale lui, limbajul s\ con - 

]in\ în sine o aceea[i linie evenimen]ial\ 

luminat\ din atâtea unghiuri [i colorat\ în 

atâtea feluri. Disimularea total\ a vocii a - 

uctoriale, înlocuite de conven]ia foarfecii [i 

a lipiciului, a transferat întreaga responsa - 

bilitate textual\ asupra virtu]ilor latente ale 

limbajului, a puterilor lui inepuizabile, iar 

acestea, în deplina libertate pe care le-a pro - 

curat-o custodele lor, autorul, au construit 

fic]iunea global\ alc\tuit\ din dou\ planuri 

paralele, cu coresponden]e, trimiteri reci - 

proce [i ecouri, dar f\r\ confruntarea decisiv\ 

[i clarificatoare. Dar nu este, oare, 

a ceasta cea mai simpl\ defini]ie a dou\ li - 

nii sau planuri paralele, aceea c\ nu se întâlnesc 

niciodat\, distan]a dintre ele r\mâ - 

nând constant\? 

Textul construindu-se pe sine 

din sine 

Tehnica foarfecii [i a lipiciului este e - 

xersat\, cu o perfect\ acurate]e, în preacunoscuta 

schi]\ Urgent… De ast\ dat\, 

reproducerile nu se fac din pagini de zia - 

re, ci din adrese oficiale schimbate între ele 

de oficialit\]i [colare [i administrative. Tex - 

tul mizeaz\ pe dou\ elemente principa le: 

pe de-o parte, pe poanta final\, construit\ 

cu grij\ [i treptat prin consemnarea rigu - 

roas\ a datelor fiec\rei adrese, astfel încât Heinrich Campendonk: Crearea animalelor 


perioada de la 15 noiembrie, când este da - 

tat\ prima dintre ele, la 15 martie, când 

se emite ultima, s\ poat\ sta, cu întreaga ei 

înc\rc\tur\ ironic\, sub genericul urgen - 

t\. Pe de alt\ parte, este un mic joc stilistic, 

de la redactarea cvasi-corect\ din pri - 

mul exemplu: 

Domnule primar, 

Referindu-ne la adresa noastr\ din 

luna trecut\ octombre cu No.597 asu - 

pra necesit\]ii de lemne pe care o simte 

[coala, v\ rug\m ca de urgen]\ s\ bine - 

voi]i a ne trimite cantitatea prev\zut\, 

c\ci vremea se stric\ [i amenin]\ s\ nu 

mai putem urma cursurile f\r\ combus - 

tibil., la distorsion\ri tot mai accentuate în 

topic\ [i asocieri de cuvinte, de tipul: ru - 

g\ciunea ce v-am f\cut în privin]a lemne - 

lor de înc\lzit necesare [coalei de fete No.1 

din aceast\ urbe, care se afl\ în lips\ de 

c\ldur\ suficient\ […] încât elevele sunt 

incapabile a mai scrie cu mâinile înghe ]a - 

te, [i chiar profesoarele suf\r nepu tân - 

du-se dezbr\ca în clas\, fiindu-le tem peratura 

a[a de exagerat\, încât, cum se 

poate u[or constata, este de nesuferit… 

Apoi, o temperatur\ incapabil\ de a pu - 

tea fi suferit\ mai ales de copii…, din ca - 

uza gerului aspru prin care trecem în a - 

cest anotimp f\r\ nici un rezultat…, în - 

cât nu se mai poate zice c\ aceasta este 

o umanitate, l\sând astfel s\ sufere e le - 

vele…, …am g\sit din cauza frigului pe 

jum\tate [coala despopulat\ complet, 

iar restul tu[ind toate [i dureri cu umfl\ - 

tur\ în gât… [i altele. 

Ar mai fi de notat g\selni]a amuzant\ 

a numirii unui inspector [colar, suficient [i 

agramat, cu numele pompos Laz\r Io nes - 

cu-Lion, dar textul nu convoac\ în ju rul [i 

în substraturile sale, f\r\ destul\ a dânci me, 

de altfel, men]inându-se la nive lul simplului 

joc, acea consisten]\ de via]\ [i semni - 

fica]ie prin care s\ întemeieze o lume. 

~n schimb, cu totul altfel stau lucrurile 

în cel pu]in la fel de cunoscuta Telegrame, 

în care tehnica foarfecii [i lipiciului, adic\ 

a colajului, pare a atinge una din culmile ei. 


Cum se [tie de toat\ lumea, bucata const\ 

dintr-o al\turare de texte de telegrame, f\ - 

r\ nici un fel de scriitur\ de leg\tur\ sau 

cadru între ele, fiind ceea ce s-ar putea 

numi o materie narativ\ brut\, lipsit\ de 

ra m\. Interesul [i valoarea buc\]ii constau 

în combinarea dintre curiozitatea ascu]it\ 

pentru derularea evenimentelor, care ur - 


meseria de a citi · meseria de 

67


68 

meaz\ un traseu pe cât de 

strâns articulat de la faz\ la 

faz\ pe atât de imprevizibil, [i 

efectele rezultate din adaptarea 

stilului te legrafic la o astfel 

de materie narativ\ sau, 

am putea spune, întorcând 

lucrurile pe cealalt\ parte a 

lor, din izvodirea secven ]e lor 

respective din maniera tele - 

grafic\ de a comunica. Performan]ele 

de expresie fi ind 

prea cunoscute, intrate în ce - 

ea ce s-ar putea numi folclo - 

rul de lectur\ [i citate al lite - 

relor române, este destul s\ 

spunem c\, prin astfel de pre - 

]ioase enormit\]i de ge nul ce - 

lebrelor insultat grav dum - 

nezeu mami [i palme cafi ne 

central sau directoru a p\ - 

rându-se tras dou\ pal me … 

Cost\chel tras revolver spart 

glob lampa centrul gr\ di - 

nii electric\. Panic\, asasin 

arestat, pân\ la fina la: Pu - 

pat to]i pia]a endependen - 

]i, se consum\ energia na rativ\ 

a unui întreg roman. S\ 

fie, aceasta, deci, o repetare a 

cazului din Groaznica sinucidere 

din stra da Fidelit\ ]ii? 

Nu tocmai, pentru c\ substan]a 

narativ\ fiind la fel de 

bogat\, noua bucat\ procedeaz\, la nive - 

lul granula]iei textului, tocmai în sens contrar, 

adic\ nu prin popas în voluptatea 

verbiajului, de unde extensia textului, ci 

printr-un fel de concuren]\ cu propria capacitate 

de a se concentra; iat\ un exemplu 

care, în alte condi]ii, la dispozi]ia pl\ - 

cerii textului de a se autoreproduce, ar fi 

dat zeci de pagini: 

Az pitrecut scen\ nostim\ pia]a noas - 

tr\. Madam Atenaisa P. al c\rui nume 

trecem sub t\cere, care p\r\sit so]ul ce - 

t\]ean onorabil, pentru romanse cu indi - 

vid infam localitate, întâlnind neferi citul 

Heinrich Campendonk: Galben 

so], capatat bun\ lec]ie moralitate public, 

care aprobat. Aceast\ fimee f\r\ inim\ 

nero[ind amenin]at cu sbiri puteri, deoa - 

rece complicele directoru prefecturi. 

Ceea ce este de-a dreptul miraculos [i 

asigur\, f\r\ îndoial\, mare parte din valoa - 

rea [i rezisten]a acestei capodopere este 

c\, p\rând a sacrifica, în interesul concen - 

tr\rii telegrafice, componente însemnate 

cantitativ din alc\tuirea ]es\turii de cuvin - 

te, transcrierea, mai bine zis inven]ia auctorial\ 

î[i ofer\ posibilitatea s\ re]in\, to - 

tu[i, elementele cele mai semnificative în 

planul sugestiei pitore[ti, de atmosfer\ [i cu - 

loare local\; încât scena riul 

narativ, de rulându-[i prin ci - 

palele articula]ii, punc tea z\, 

totodat\, decisiv, [i în pla - 

nul expre sivit\]ii inefabile. 

Tot de procedura colajului 

]ine [i la fel de cunoscuta 

Tem\ [i varia]iuni, prin ca - 

re instan]a auctorial\ revine 

la sursa ei pre fe rat\: presa; 

sunt trei varia]iuni pe o sin - 

gu r\ tem\, care tocmai astfel 

este [i numit\ în text: Te - 

ma [i pe care autorul colajului 

o d\ ca extras\ din U - 

niversul, ziar la care, de altfel, 

el avea s\ colaboreze; cât 

ar fi de cunoscut, textul se ce - 

re reprodus: Asear\, pe la 

6 ore, un foc a izbucnit la 

o cas\ pes te drum de ca zar - 

ma Cuza în Dealul Spi rii. 

Mul]umi t\ activit\ ]ii pompierilor 

[i solda]ilor, focul, 

de[i b\tea un vânt puternic, 

a fost n\ bu[it în câteva mi - 

nute. Pa gubele nu prea sunt 

însemnate. 

Cum este de a[teptat, ce - 

le trei varia ]iuni pe aceast\ 

tem\ sunt foarte diferite 

între ele [i poart\, fiecare, 

câte o puternic\ mar c\ particular\. 

Cea dintâi, despre 

care se pretinde c\ a fost extras\ din Un 

ziar o pozant f\r\ program\, nuan]\ li - 

beral\-conservatoare, bate câmpii, f\r\ 

gra]ie, pe tema incendiului în general [i 

pe alte teme generale, dup\ modelul: 

De patru ani împlini]i aproape de când 

reac]iunea ]ine în gheare Belgia Orientu - 

lui, care din lips\ de energie în evolu ]iu - 

nea ei c\tr\ progres, un progres bine definit 

de aminteri prin spiritul tradi]ional 

[i istoric, [i ocazionat întrucâtva, de[i je - 

nat oarecum, de evenimentele economi - 

ce din urm\, în care duplicitatea reac ]iunii 

a întrecut toate marginile [i a atins 


li mita tutulor speran]elor de îndreptare, 

speran]e ce…etc., etc., pe aceea[i meandre 

de trasee cu logic\ s\rit\ sau accidental\, 

pân\ la: dar îns\ nu credeam pentru 

ca s\ ajungem aici, nu credeam, o m\rtu - 

risim coram populo, oricât am fi crezut de 

infam\ reac]iunea concentrat\ [i atotpu - 

ternic\, s\ ajungem [i la incendii ca a ce - 

la ce s-a petrecut în Dealul Spirii peste 

drum de cazarma Cuza, care trebuie s\ 

serve cet\]enilor de înv\]\tur\ [i s\ r\ - 

mâie o pat\ ne[tears\ [i indelebil\ asu - 

pra acestui negru regim, pretins alb, re - 

gim al incendiului, c\ci daca pompierii, 

opera venerabilului [i b\trânului gene - 

ral Florescu, nu stingeau focul, cine [tie 

cât mai ardea!!! 

A doua variant\ provine de la Un ziar 

opozant cu câteva programe, nuan]\ tran - 

dafirie. D\m câteva mostre: 

Asear\ iust la orele când puneam zia - 

rul edi]ia a cincea supt pres\, în Dea lul 

Spirei vis-à-vis de casarma Cuza, un incendiu 

a sbucnit. Din causa vântului violinte, 

care su fla puternic de la occi dinte 

spre oriinte, incendiul a produs o ma - 

re panic\ prin tre cet\]iani [i cet\]iane. 

Mai de pe la mijlocul textului: 

Cu aceast\ ocasiune vom repe]i de - 

chiara]iunile f\cute de organul nostru 

de atâtea ori, privitoare la institu]iunea 

pom piarilor. Am zis, zicem [i de datoria 

noas tr\ este s\ o repe]im mereu protiv - 

nicilor no[ tri de la guvern: Speriin]a nea 

probat pân\ la evidin ]\ c\: pân\ când 

nu vom avea pompiari-cet\]iani, pân\ 

când nu vom avea cet\ ]iani-pompiari, 

nu vom sbuti s\ ridic\m aceast\ insti tu - 

]iune la treapta la care ea în Occidinte 

s-a ridicat. 

Dup\ tiparul acestui ultim modul format 

din dou\-trei rânduri ini]iale de preg\tire 

teoretic\, urmate de alte patru-cinci, dispu - 

se ca fraze muzicale pe un portativ, mai 

degrab\ decât ca versuri într-o strof\, textul 

se alc\tuie[te, în continuare, din alte 

trei astfel de module; în totul, pare a fi a - 

ranjarea elementelor unui cântec cu strofe 

[i refren sau anti-strofe, pentru a se în che - 

ia cu accentul puternic pe care îl a[eaz\, 

întotdeauna, dialogul dintre interoga]ie [i 

r\spuns: 

Dar ne vor întreba potrivnicii no[tri: 

Cine va comanda pe pompiarii-cet\ - 

]iani? pe pompiarii-s\tiani? 

R\spundem:Ingeniarii, 

Ingeniarii competin]i, inteligin]i, pru - 

din]i, indipendin]i, speriin]i. 

Numai astfel institu]iunea pompiari - 

lor, puternic\, va da roade scelin]i. 




69

eminescologicale ∙ eminescol 

70 

N. Georgescu 

Arta de a scrie 

pe vremea lui Eminescu (7) 

În versul: De-atunci înving\toare-o, iubit-ai pe învins este 

mai mult ca sigur c\ prin cratim\ vrea s\ evite virgula înainte de 

vocativ, a[a cum în versul: [i luna înegre[ te [i ceriu ’ncet se plea - 

c\, forma ceriu înainte de apostroful larg este aleas\ pentru a în - 

dulci cezura interioar\. P\r]ile versului nu se vor rupte, separate, 

în Strigoii — ci trecerile se fac ml\diat. Din tre apostrofuri, câteva 

sunt medii (cu spa]iul la jum\tate) cerând rostirea cuvintelor în 

conjunc]ie lax\, nici sudate, dar nici desf\cu te. 

Amintim c\ Strigoii a fost publicat\ prima oar\ în Convorbiri 

literare, decembrie 1876, imediat dup\ C\lin (file din po - 

veste), noiembrie 1876 – [i c\ se reg\sesc în aceea[i ordine în 

Edi]ia princeps: C\lin (file din poveste) – Strigoii. Sunt înrudite 

tematic (nunta în lumea aceasta – nunta pe lumea cealalt\) – dar 

deosebite stilistic: vers [i imagine populare în prima – exprimare 

grea, de threnos, în cea de-a doua. C\lin are foarte numeroase 

apostrofuri – Strigoii, extrem de pu]ine: din acest punct de ve - 

dere pare un experiment poetic la 1876, o replic\ stilistic\ de 

la un poem la cel urm\tor. În acest sens poate 

fi în]eleas\ mai bine [i acea idee a echivalen ]e - 

lor eufonice acceptate de c\tre po et, discutat\ 

de noi când am surprins formele eechivalente 

grafic în textul dat de c\tre el, o dat\ pentru Maiorescu 

[i a doua oar\ pentru Convorbiri lite - 

ra re: cazul poeziei De-or trece anii, unde eufo - 

nia este congruent\ în cele dou\ surse, b\nuin - 

du-se a ceea[i mân\ care a lucrat [i acolo [i co - 

le. Aceste echivalen]e rezolv\, de fapt, dilema 

în care se afl\ la 8 februarie 1882 când, luând 

volumul 1870-1871 din Convorbiri literare 

pentru a-[i lucra propriul volum de versuri, exclam\ 

c\tre Veronica Micle (de spre propria sa 

poezie tip\rit\ acolo): „Vai Mu]i, ce gre[eli de 

ritm [i rim\, câte nonsensuri, ce cuvinte stranii! 

E oare cu putin]\ a le mai corija? Mai nu cred, 

dar în sfâr[it s\ cerc\m” Rezultatul (edi]ia) este 

c\ n-a corijat, a l\sat textele din Convorbiri li - 

te rare – [i, f\când confrunt\rile, observ\m c\ 

eufonia se rezolv\ [i în sis temul transcrieriolor 

grafice din 1870 – [i în cel din 1883-1884. 

Experimentul C\lin – Strigoii, din nov. 

– dec. 1876, cu dou\ sisteme paralele 

puse la lucru, ne poate da un indiciu a - 

su pra ie[irii autorului din dilem\ în acest 

fel: acceptându-[i scrisul anterior lui 1883 

în hainele lui anterioare succesive.(De 

altfel, a-[i fi corectat la 1883 poeziile de 

la 1870 încoace, ar fi însemnat a-[i fi 

negat propria oper\ poetic\, a nu-[i fi 

recunoscut propriile idei „împietrite” în forme gândite îndelung 

fiecare la ie[irea ei în lume… În nici un caz, îns\, noi nu putem 

fi b\nui]i c\ am fi pornit de la acest principiu: ne-am elaborat 

sistemul teretic cu câ]iva ani buni înaintea apari]iei, în 2000, a 

acestei scrisori – ca re, de altfel, a[teapt\ [i alte interpret\ri în 

privin]a pasajului ci tat). În volum, îns\, desigur c\ tematismul 

con teaz\ – de aceea cele dou\ poeme nu pot fi desp\r]ite. 

2. {i ’ntâia-dat\ ’n via]\ un plâns amar m\’neac\ ofer\ o 

cratim\ aparent gratuit\, p\strat\ doar în edi]iile Maiorescu (ultimul 

apostrof are îns\ pasul larg, cum se va p\stra în toate celelalte 

edi]ii). Se evit\, astfel, recitarea sacadat\: [i ’ntâia// dat\ ’n 

//via]\ ([i apostroful strâns din final evit\ sacadarea versului astfel). 

3. (Magul) Se uit\ lung la dânsul, dar gura ’nchis\-i tace de - 

vine în edi]ii gura’nchis\, cu aceea[i punctua]ie. În revist\ pare un 

apostrof mediu (la acest tip de apostrof nu este m\surat strict spa ]iul 

tipografic, dar prin compara]ie cu vecin\t\]ile din pagin\ se dedu - 

ce u[or c\ este mai larg decât cel scurt [i mai mic decât cel lung). 

Heinrich Campendonk: Elefantul 


4. În poarta pr\bu[it\, ce duce’n fund de munte este prelu at de 

edi]ii tradi]ional: elimin\ virgula pentru a m\ri pragul apostrofului. 

Apostroful strâns din revist\ vrea s\ aten]ioneze c\ nu este vorba 

de o vale a muntelui – ci chiar de stânca ce con]ine o pe[ ter\ (evi - 

t\ expresia de limb\ în fundul mun]ilor, în creierii mun ]ilor etc.). 

5. Arald, cu moartea’n suflet, a gândurilor prad\, / Pe je] 

t\cut... devine peste tot: Arald cu moartea ’n suflet, a gându - 

rilor prad\,/Pe je] t\cut se las\... În revist\, a gândurilor prad\ 

este apozi]ie pe lâng\ moartea, pe când în edi]ii Arald este pra - 

da gândurilor, ceea ce pare for]at. Arald nu este însp\imântat, 

vezi mai sus: În dom de marmur negru ei intr\ lini[ti]i (schimbat 

de Maiorescu: ei intr\ neopri]i tocmai pentru c\ a aranjat 

punctua]ia [i apostroful de mai jos ca pentru psihologia unui re - 

ge speriat). Dimpotriv\, moartea este în prada gândurilor, este 

o prad\, va fi obligat\ s\ se supun\ gândurilor. Vezi chiar obiectul 

rugii lui: D\-mi înapoi pe-aceea ce moartea mi-a r\pit – [i 

vezi mai jos: Pe ea o ]ine-acuma de fu a mor]ii prad\? Iar pentru 

puterea gândului în Strigoii vezi-l iar\[i pe Arald: Eu r\zvr\ - 

team imperii, popoarele cu gândul... 

6. Încet plutind se ’nal]\ mireasa-i o fantasm\..., f\r\ punctua]ie 

în interiorul versului [i cu apostroful mediu, devine peste 

tot în edi]ii: Încet plutind se ’nal]\ mireasa-i, o fantasm\... 

Lip sa virgulei din Convorbiri intr\ într-o serie larg\, vezi cazurile 

similare: La ce-ai venit regin\ aicia... trebuie în]eles ai venit ca 

regin\ (cei doi se cuno[teau de mici, iar acum Ea a venit la El 

ca regin\); la fel în r\spunsul ei: Eu vin la tine rege s\ cer pe- 

A rald al meu, reluat peste tot: Eu vin la tine, rege, s\ cer... Punc - 

tua]ia alb\ pe multe segmente alterneaz\ cu virgule, refuzate de 

editori; dac\ ad\ug\m situa]ia deja amintit\ a cratimei (care este 

facultativ\) [i jocul apostrofurilor, în]elegem de ce Strigoii este 

cel mai greu de editat poem eminescian. (Aici trebuie amintit c\ 

în edi]ia a II-a Ibr\ileanu are, singur, Încet plutind se’nal]\ mi - 

reasa-i, o fantasm\, cu apostrof strâns). 

7. P\rea c\’n somn un înger ar trece prin infern m\re[te 

peste tot pasul apostrofului. Se poate discuta dac\ este vorba 

de un înger oarecare – sau de Maria îns\[i ce pare înger dormind. 

Cu apostroful larg, enun]ul nu ridic\ asemenea întreb\ri. 

8. Arald nebun se uit\ – cu ochii o’nghi]ea trebuie p\strat 

astfel pentru protejarea accentului: cu ochii o’nghi]ea; egali za - 

rea accentelor pe cele dou\ cuvinte din expresia de limb\ – sau, 

[i mai grav, prevalen]a lui pe verb duce la parodie (edi]iile au: 

cu ochii o ’nghi]ea). 

9. În versul: Palatu-i parc’a[teapt\ în veci s\-i vie mor]ii 

l\rgirea apostrofului (cum se g\se[te în edi]ii) nu are sens altul 

decât grafic: cuvintele se citesc împreun\, altfel se ajunge la so - 

norit\]i hilare. 

10. {i chipul mor]ii pare c\’n orice ce col] îl vezi m\re[te, 

în edi]ii, apostroful [i sudeaz\: orice (doar G. Bogdan-Duic\ are: 


Heinrich Campendonk: Ciobanul cu capr\ mare 

c\’n orice col]). Mai sus poetul avea: (se pare) C\ ori ce viu în 

lume acum încremene[te, redat de Maiorescu: C\ ori ce-i viu, 

p\strat de Perpessicius: C\ orice-i viu – iar la Ibr\ileanu-C\ li - 

nescu devenit: C\ orice viu. Legat, c\ orice viu în lume acum 

în cremene[te, sensul este oricine, presupunând orice (om) viu; 

forma rupt\ implic\, într-adev\r, verbul cum interpreteaz\ Maio - 

rescu [i Perpessicius, dar cu referire la tot ceea ce este viu pe lu - 

me, (tot ce mi[c\: [i frunze, ape etc.), deci implicând neutrul. Spunând, 

apoi, pentru a da satisfac]ie gramaticii: în orice col] îl vezi 

se în]elege oriunde te-ai uita, sens ap\sat adverbial. Expresia 

rupt\: în ori ce col] îl vezi are mai mult sensul te prive[te de 

peste tot, îl presim]i, oricare col] îl are (sens adjectival pe lâng\ 

col]). Dincolo de sensuri, îns\, aici este indica]ie de ritm silabic 

(monosilabice înl\n]uite în partea a doua a versului). 

11. Dar noaptea se treze[te [i ]ine judecat\ /{i ’n negru 

’mbrac\ totul al nop]ii palid domn. În [i ’n avem apostrof me - 


71


72 

diu, clar conturat în Convorbiri literare, preluat larg peste tot. 

Am redat ambele versuri pentru a se vedea repetarea conjunc]iei 

f\r\ virgul\; un eventual apostrof larg ar fi cerut, în chip de concluzie, 

virgula antepus\ (în Convorbiri). 

12. De-atunci în haina mor]ii el [i-a’mbr\cat via]a (preluat 

peste tot; el [i-a ’mbr\cat) poate face pereche cu exemplul anterior: 

în negru ’mbrac\ – dar [i-a’mbr\cat. Se în]elege u[or c\ 

în primul caz accentul cade pe negru [i de aceea este marcat\ 

pauza grafic\. În al doilea caz, metafora l\rgit\ în haina mor]ii 

[i-a’mbr\cat via]a are dinamismul ei: Arald a îmbr\cat totul în 

negru – iar pe sine, în haina mor]ii (concluziv, se accentueaz\ hai - 

na mor]ii). Ca interpretare mai larg\, nu uit\m c\ Arald a f\cut 

din moarte o prad\ a gândurilor sale, o ]ine ca prad\ [i vrea s\ 

se identifice/ s\ fie asemenea cu ea ca s-o domine. 

13. Ades calare pleac\ în mândre nop]i cu lun\ / {i când 

se’ntoarce ochii lucesc de voie bun\. În edi]ii se l\rge[te, ca de 

obicei, apostroful [i se pune virgul\ dup\ primul vers (în edi]iile 

târzii Maiorescu renun]\, totu[i, la virgul\). 

14. Când gurile ’nsetate în s\rut\ri se ’mprèun are, în revist\, 

primul apostrof cu pragul mediu – redat peste tot în edi]ii larg. 

15. Cum ei mergând ca vântul se ceart\ [i se’ntreab\ / Nu 

v\d... – la fel, apostroful se l\rge[te, iar dup\ vers Maiorescu pu - 

ne virgul\ (Ibr\ileanu [i G. C\linescu au chiar: Cum ei mergând 

ca vântul, se ceart\ [i se ’ntreab\, / Nu v\d....; Perpessicius p\s - 

treaz\ doar virgula maiorescian\). Aici se ceart\ [i se’ntreab\ se 

rostesc identic, imitativ, ml\dios – nu e loc de pauz\. 

16. Dar simt c\’n a lor suflet trecù fior de ghia]\ devine în 

edi]ia întâi Maiorescu: Dar simt c\ ’n a lor suflet trecù-un fior de 

ghia]\ [i se p\streaz\ astfel pân\ în edi]ia a XI-a, G. Bogdan-Dui - 

c\ are trecu fior de ghia]\, iar celelalte edi]ii pierd [i accentul. 

Apostrofurile largi din Convorbiri literare sunt preluate ca 

atare în edi]ii, iar lista lor n-o mai d\m. 

Dup\ Strigoii (decembrie 1876), Eminescu pare mai rezervat 

cu situa]iile de acest fel. Deja în C\lin [i Strigoii el reduce întrebuin]area 

apostrofului (iar a celui cu pas scurt sau mediu, [i mai 

mult). S\ ne amintim de afirma]ia lui Titu Maiorescu din Prefa]a 

la edi]ia întâi: „Poeziile, a[a cum se prezint\ în paginile urm\ toa - 

re, nu sunt dar rev\zute de Eminescu [i sunt prin urmare lipsite 

de îndrept\rile ce avea de gând s\ le fac\, cel pu]in la cele vechi 

(Venere [i Madon\, Mortua est, Egipetul, Noaptea, Înger de 

paz\, Împ\rat [i Proletar, Rug\ciunea unui Dac, Înger [i De - 

mon)“. Revenind în 1889, Maiorescu adaug\ la aceste titluri 

înc\ trei: C\lin, Epigonii [i Strigoii. Referin]a se face tocmai la 

poemele cu cele mai complicate situa]ii grafice privind apostroful. 

A intra, aici, în discu]ii pe marginea inten]iilor posibile ale po - 

etului de a rezolva chestiunea apostrofurilor în propriile poezii 

este o]ios. Oricum, ar trebui s\ ]inem cont de situa]ia Satirelor, 

mai ales de relu\rile apostrofului în Satira III, de la Convorbiri 

Heinrich Campendonk: Cai 

la Timpul [i, desigur, de „redesenarea“ finalului Satirei I. Trebu - 

ie men]ionat, îns\, c\ în mod tradi]ional poezia din timpul lui E - 

minescu [i de dup\ Eminescu folose[te cele dou\ apostrofuri 

sis tematic – [i nu doar în pozi]iile ce se vor netezi prin reformele 

ortografice (în general, monosilabice implicând formele scurte 

ale pronumelui personal) – dar [i în sintagme largi. Eminescu ar 

fi putut, s\ zicem, netezi apostrofurile din propria sa crea]ie – dar 

nu avem cum s\ rezolve o situa]ie general\ de limb\. Va putea 

s\ evite folosirea apostrofului, dar nu în toate situa]iile. Poezia 

este mai important\ decât comunicarea, nu se las\ sacrificat\ 

nici în fa]a normelor gramaticale. 

În poemele urm\toare, pân\ la Satire, situa]ia apostrofurilor 

este urm\toarea. 

Pentru Povestea codrului se pot semnala dou\ forme de a - 

postrof mediu: Bouri nal]i cu steme ’n frunte (unde prin steme 


în]elege pete albe, „boi ]int\]ei“ cum spune Plugu[orul) – [i ver - 

sul [i pe teiul nostru ’ntreab\: / Unde suntem (înainte de dou\ 

puncte, dar f\r\ dialog, ca o vorbire direct\ interceptat\). Interesante 

sunt, în poem, accentele grafice: Adormì-vom, troenì-va 

/ Teiul floarea peste noi (o oarecare intona]ie cer aceste accen - 

te) – [i, mai ales: Luna bàte pintre ràmuri – unde accentul pe a 

în interiorul cuvântului (dac\ nu e cumva c\ciula de la \ ras\ incomplet?) 

este unic, marcând ritmul. Nimic din toate aceste nu 

se p\streaz\ în edi]ii. 

Povestea teiului con]ine, în schimb, câteva forma speciale: 

1. Îmbr\cându-te’n ve[mântu-i, / Lep\dând via]a lumii tre - 

ce peste tot cu apostrof larg (p\strând, fire[te, [i virgula dup\ vers). 

2. S\ ia lumea’n cap nebun\ – la fel (aici este, îns\, expresie 

[i conform sistemului eminescian trebuie protejat\ – iar apostro - 

ful larg o descompune în cuvintele componente). 

3. Cânt’ un corn cu’nduio[are, Flori de teiu el are’n p\ru-i, 

Dar se simte prins\’n bra]e, Ar striga... [i nu se’ndur\, – în toa - 

te patru locurile se preia apostroful larg. Accentele ([i sensurile 

dorite de poet) sunt diferite: pe cânt’ (dând sensul prezentului 

continuu), pe flori de teiu (nu de altceva, ci de teiu) pe prins\’n 

bra]e, pe se’ndur\ (dac\ ar primi accent, nega]ia ar da sensul 

u nei opozi]ii interioare puternice). 

Pentru Singur\tate intereseaz\ finalul (pe care l-am mai discutat): 

(stau) Mân\’n mân\, gur\’n gur\ este expresia de limb\, 

nu se descompune în termenii componen]i. 

În Departe sunt de tine, versul Se toarce’n gându-mi firul 

duioaselor pove[ti redat cu apostrof larg, ca în edi]ii, ar duce la 

accent puternic pe toarce (diftongul sub ictus l-ar cere). Autorul 

vrea ac]iuni paralele, naturale: Cu degetele-i vântul love[te în 

fere[ti, / Se toarce’n gându-mi firul... (rela]ia afar\-în\untru nu 

este adversativ\ sau complementar\: sufletul (gândul) [i natura fac 

un acela[i egal cu sine). 

În Pajul Cupidon, dintre cele cinci apostrofuri unul singur este 

strâns – [i trebuie p\strat: Cu copii se hârjone[te / Ear la dame 

doarme’n pat. Edi]iile l\rgesc pragul apostrofului [i pun virgul\ 

dup\ primul vers. Dimpotriv\, un scrupul excesiv ar cere chiar 

p\strarea formei Ear dup\ finala în -e a cuvântului anterior (vezi 

mai sus, în C\lin: mi-iese, eufonia dicteaz\). Iar\[i nu este rela]ie 

de adversitate, Cupidon nu face diferen]a între copii [i dame (ca 

s\ nu mai spunem c\ apostroful larg ar da na[tere expresiei de 

limb\ cu conota]ii vulgare). 

O r\mâi... con]ine doar dou\ apostrofuri, amândou\ largi în 

revist\, r\mase astfel în edi]ii, iar Pe aceea[i ulicioar\... are pa - 

tru apostrofuri largi, de asemenea p\strate. 

În De câte ori iubito... trebuie iar\[i p\strat apostroful scurt: 

(O pasere) Pe când a ei p\reche nainte tot s-a dus / C’un pâlc 

întreg de p\seri, perzându-se’n apus. În mod surprinz\tor, G. 

C\linescu are astfel, dar celelalte edi]ii m\resc pragul apostrofu - 


lui (v\zând [i virgula, pe care desigur o p\streaz\). Nu este vorba 

de apusul ca punct cardinal, ci de asfin]itul zilei – vezi finalul: Din 

ce în ce mai singur m\ ’ntunec [i înghe], / Când tu te perzi în 

zarea eternei dimine]i. Aici trebuie p\strat [i vocalismul repetat: 

perzându-se, te perzi (sugereaz\ confundarea cu întunericul/lumina, 

nu r\t\cirea, pierderea propriu-zis\). De asemenea, trebu - 

ie p\strat apostroful scurt: ... ea moare / Visându-se’ntr-o cli p\ 

cu anii înapoi. Aici numai G. C\linescu [i Perpessicius pun virgul\ 

dup\ moare [i m\resc pasul apostrofului, celelalte edi]ii au 

doar apostroful larg. 

Din cele zece apostrofuri ale Rug\ciunii unui Dac, patru sunt 

scurte: 

1. Pe-atunci erai Tu singur, încât m\’ntreb în sine-mi: / Au 

cine-i zeul, c\rui plec\m a noastre inimi? Aici punctua]ia se p\s - 

treaz\ identic în edi]iile Maiorescu, dar pasul apostrofului se m\ - 

Heinrich Campendonk: Nud cu pe[te 


73


74 

re[te, la fel la G. Bogdan-Duic\, Ibr\ileanu elimin\ cele dou\ puncte, 

la fel G. C\linescu, Perpessicius elimin\ virgula dup\ zeul. 

Chiar dac\ revista are aceste dou\ puncte, termenul greu în întrebare 

r\mâne, totu[i, cine-i (zeul), dovad\ [i virgula postpus\: 

pân\ la acest vârf al discursului nu se risipe[te energie pentru pa - 

uze. De altfel, una este: „cine-i zeul c\rui” (care dintre zei este 

cel c\rui, ca [i cum ar fi mai mul]i zei) – [i alta: „cine-i zeul, c\rui 

plec\m” (este un singur zeu, doar c\ nu [tim cine este). 

2. În vuetul de vânturi auzit-am a lui mers / [i’n glas, purtat 

de cântec, sim]ii duiosul-i vers p\streaz\ punctua]ia identic\ 

în primele trei edi]ii Maiorescu, apoi pierde virgulele din versul 

doi, dar cu pasul larg al apostrofului: [i ’glas… G. Bogdan-Duic\ 

preia edi]iile târzii Maiorescu, ca [i Ibr\ileanu, G. C\linescu [i 

Perpessicius. Mai întâi, purtat de cântec trebuie p\strat între virgule 

pentru c\ nu se refer\ la glas, ci la acela[i eu care vede, 

simte [i este purtat de cântec. Este aceea[i rela]ie afar\/în\untru 

de mai sus (vezi Departe sunt de tine): vântul [i glasul (interior) 

sunt egale, nu în opozi]ie, versurile se citesc la fel – pe când a - 

postroful larg cere accent protejat pe glas. 

3. {i tot pe lâng’ acestea cer[esc înc’un adaos; se reia gre - 

[it în edi]ia întâi: [i tot pe lâng ’acestea cer[esc înc\ un adaos 

(sau Maiorescu are în vedere cratima pentru înc\-un, posibil\), 

dup\ care ambele apostrofuri sunt largi. G. Bogdan-Duic\, Ibr\i - 

leanu [i Perpessicius revin la apostroful strâns: înc’un adaos, în 

timp ce G. C\linescu îl p\streaz\ larg. Aici apostroful larg ar fi 

pleonastic cerând accente în serie pe tot, lâng\ [i înc’. Sunt de 

ajuns primele dou\ accente ca s\ sugereze adaosul la tot – oricât 

ar fi de extins acest tot. 

4. C\’n ori-ce om din lume un du[man mi se na[te, devine 

în prima edi]ie: C\-n ori-ce om, iar de la edi]ia a IV-a Maiorescu 

în sus: C\ ’n orice om, cum se p\streaz\ peste tot. În Convorbiri 

literare cratima indic\ rostire r\spicat\, nu form\ conjunct\ 

(vezi cazurile similare chiar aici, mai sus, la Strigoii, sensul fiind 

în to]i oamenii din lume, nu în oricare dintre ei mi-ar apare în 

fa]\, etc.). 

În Atât de fraged\... sunt trei apostrofuri, toate scurte – toa - 

te redate largi de Titu Maiorescu, G. Bogdan-Duic\ [i Perpessicius 

(G. C\linescu [i Ibr\ileanu p\strându-l pe al treilea scurt): 

1-2. Cât po]i cu-a farmecului noapt/ S\’ntuneci ochii mei pe 

veci, / Cu-a gurii tale calde [oapte, / Cu’mbr\]i[eri de bra]e reci. 

Pentru versul final, accentul în cuvânt cade pe ultima silab\ a 

verbului care este a patra în secven]\; apostroful larg, cu ’m br\ - 

]i [eri (iar în edi]iile care modernizeaz\: cu ’mbr\]i[\ri) for ]eaz\ 

dubla accentuare. Al doilea vers va p\stra de asemenea apostro - 

ful scurt pentru a nu for]a accentul puternic, exploziv, pe verb: s\ ’n - 

tuneci fa]\ de farmec, [oapte ar duce la preeminen]a ac]iunii. 

Heinrich Campendonk: Nud culcat cu vac\ [i capr\ 


Heinrich Campendonk: Demnitar cu pisica pa genunchi 

3. E’ntunecoasa renun]are se p\streaz\ astfel doar la G. C\ - 

linescu [i Ibr\ileanu. Observ\m consecven]a autorului: acela[i cu - 

vânt, acela[i apostrof strâns pentru a nu da loc desf\[ur\rii so - 

nore din cuvânt. Imaginile sunt preponderent vizuale în Atât de 


fraged\, ceea ce se aude este surd, estompat (fo[net, [oapt\ etc.). 

În sonetul Afar\-i toamn\..., versul N-ai vrea ca nime ’n u[a 

ta s\ bat\, are apostroful mediu redat peste tot larg, mai pu ]in 

la G. C\linescu: n-ai vrea ca nime’n u[a ta s\ bat\ (care simte 

ritmul de melopee [i vrea s\ egalizeze accentele în vers; este pro - 

babil c\ ezitarea poetului s-ar fi rezolvat tot c\tre apostroful scurt). 

Sonetul Sunt ani la mijloc are un singur apostrof, în primul 

vers, larg în revist\ [i preluat peste tot larg. 

Versul Ca s\ te v\d venind – – ca’n vis, a[a vii! din sonetul 

Când însu[i glasul, con]ine acea linie dubl\ de pauz\ rezervat\ de 

Eminescu unei surprize puternice ori unei adversit\]i foarte contu - 

rate, unei concluzii ferme etc. – [i pe care editorii au scos-o din uz, 

înlocuind-o fie cu o singur\ linie de pauz\, fie cu virgula. L\rgind 

pasul apostrofului, ca în edi]ii, rezult\ numai uimirea com pa ra]iei: 

vii ca ’n vis = ca [i cum ai veni în vis. În sonet, îns\, vi sul este 

real, Ea vine cu adev\rat, compara]ia arat\ concluzia, nu uimi rea. 

Dintre cele [apte apostrofuri ale poemului Fream\t de codru, 

dou\ sunt scurte în Convorbiri literare: 

1. Fa]a’n apa mea privindu-[i 

2. Ce lucir\ pentru mine / Vara’ntreag\. 

În amândou\ locurile edi]iile uniformizeaz\ la pragul larg al 

apostrofului (totu[i, o expresie ca vara ’ntreag\ presupune into - 

na]ie special\, cu sensul cât a fost vara de lung\, întreaga var\ etc. 

– pe când poetul vrea doar s\ anun]e anotimpul). O discu]ie special\ 

ar merit\ versul: [i de bra]e ’n sus s-o iee, redat numai de 

Ibr\ileanu: [i de bra]e’n sus s-o iee. Editorul este atent cu expre - 

sia de limb\ „de bra]e’n sus“, dar aici este vorba de teiul ml\dios 

care întinde un ram [i o ridic\ pe fat\: expresia se descompune 

în cuvintele componente. 

O discu]ie special\ poate suscita, apoi, legarea encliticelor a - 

tone. În versul Eu, privindu-l din p\dure, Maiorescu preia cu 

apostroful strâns: privindu’l (iar în edi]iile târzii: privindu-l), dar 

în Ea s\ poat\ s\-l îndoaie are apostroful larg: s\ ’l îndoaie (cu 

func]ia apostrofului post-pus, cum ar fi: s\ l’îndoaie): vocala a - 

trage encliticul. În Pe lâng\ plopii f\r\ so] vom întâlni: O zi-mi 

era deajuns în Convorbiri – O zi mi-era de-ajuns la Maiorescu, 

în {i dac\... vom avea E ca aminte s\-mi aduc în revist\ – iar la 

Maiorescu: s\ mi-aduc. Editorul nu este consecvent: În Mai am 

un singur dor las\, de pild\: Ci-mi împleti]i un pat. Uneori, îns\, 

ajunge la forme incongruente: pe inima-mi s-o ]in, din Convorbiri, 

devine la el: pe inima ’mi s-o ]in (îndreptat în edi]iile ur - 

m\ toare: pe inima-mi), C-auzu-mi n-o s\-l mai întuneci devine: 

n-o s\ ’l mai întuneci (îndreptat, la fel: n-o s\-l mai întuneci). 

Ezit\rile de acest fel nu sunt ale epocii, ci ale lui Titu Maiorescu: 

poetul gânde[te îndelung formele eufonice, iar t\ietura sa grama - 

tical\ se supune eufoniei [i sensului în general. În Pe lâng\ plopii 

f\r\ so], de pild\, termenul zi se reia: O zi din via]\ s\-mi fi dat, 

/ O zi-mi era deajuns (cu forma) sudat\: deajuns). 


75

ochiul anticarului · ochiul ant 

76 

Constantin Cuble[an 

Literatura unui propagandist: 

Mihail Sadoveanu (1) 

Obi[nuit a ocupa locuri de favoare în 

fo tolii publice, înc\ din 1916 când a fost 

ales membru corespondent al Academiei 

Române (titularizarea, meritat\ desigur, a 

venit în 1921), pre[edinte al Societ\]ii Scri - 

itorilor Români în trei rânduri (1909-1911; 

1917-1919 [i 1923-1924), pre[edinte al 

Senatului României (1931-1932), Mare 

Maestru de Loj\ masonic\ (e drept, aceas - 

ta mai pu]in la vedere) etc, Mihail Sado - 

veanu n-a ezitat nici o clip\, imediat în 

anii de dup\ r\zboi, în a-[i oferi serviciile 

pe aliniamentele ofensive ale noii orându - 

iri sociale socialiste ce se preconiza, având 

„capacitatea de a intui”, cum observ\ un 

comentator al literaturii proletcultiste, de 

mai târziu, „destinul istoric al României” du - 

p\ 1944, fiind – tocmai de aceea – „greu 

de spus în ce m\sur\ «Ceahl\ul» prozei ro - 

mâne[ti era sincer sau interpreta un rol ab - 

surd [i grotesc” 1 . La drept vorbind, aceas t\ 

perspectiv\ de interpretare dilematic\ a 

faptelor, a angajamentului politic de atunci 

al marelui scriitor, nu are decât un rol spe - 

culativ în încercarea, galant\, de a-i salva 

întrucâtva blazonul intelectual, maculat ori - 

cum am lua-o. C\ci, a dat tonul cu o promptitudine 

excesiv\ (oportunist\, evident) – 

[i exemplul s\u era unul cu totul semnifi - 

cativ – în extazierea, pân\ la servilism, în 

fa]a cuceririlor puterii sovietice, în toate do - 

meniile ei de afirmare, pe care le recoman - 

da expres [i le dorea grabnic asumate du - 

p\ un program strategic, fire[te, de ur mat 

pentru România...viitoare, scriind tran [ant 

în volumul din 1945, Lumina vine de la 

R\s\rit:„Armatele victorioase ale r\s\ritu - 

lui duc legea drept\]ii acestei lumi nou\ în 

inima lumii vechi. Lumea aceasta nou\ întoarce 

Europei o f\clie pe care a primit-o 

cândva prin intelectualii s\i. Lumea aceas - 

ta r\s\ritean\ î[i d\ prezentului [i viitorului 

jertfa sa rodnic\. Din jertfa sa poate vom 

avea parte s\ ne împ\rt\[im [i noi”. Bro - 

[ura ce a rezultat dintr-o vizit\ operativ\ în 

URSS, era cu eviden]\ un bun material de 

propagand\ în vederea instaur\rii regimului 

democrat-popular, de dup\ alegerile din 

prim\vara anului 1946. Sârguin]a nu a r\ - 

mas ner\spl\tit\: deputat (cu 

statut de per manen]\) între 

1946-1961) de Bucure[ti, de 

Roman [i în urm\ de Ia[i, 

membru al Pre zidiului Republicii 

Populare Române (1947- 

1948), vice pre[edinte al Pre - 

zidiului Marii Adun\ri Na]ionale 

(1948-1961), pre[edinte de 

onoare al Uniunii Scriitorilor 

(1949-1956), pre[edinte al Comitetului 

Permanent pentru Ap\rarea P\cii (1952, 

1955), vicepre[edinte al Academiei RPR 

(1954), pre[edinte al Uniunii Scriitorilor 

(1956-1961) [.a. Pe tot acest parcurs, Mihail 

Sa doveanu a semnat în pres\ (Scânteia, 

Ro mânia liber\ etc) articole de încu - 

rajare a tuturor ini]iativelor ce aveau drept 

scop introducerera socialismului ca form\ 

de organizare social\ în ]ar\. Solu]ia colho 

zurilor, de pild\, o vedea [i o propunea 

Heinrich Campedonk: Tigrul 


pentru ]\r\nimea român\, înc\ din 1945, 

în arti colul Colhozul de la Tarasovka (pe ca - 

re îl vizitase, impresionându-l bun\s ta rea 

]\ra nilor de acolo): „am cercetat cultu rile, 

se rele, gr\dinile, planta]iile, ferma, clu bu - 

rile, casa copiilor, [i am fost osp\ta]i în 

gospo d\ria unui [ef de echip\”, ad\ u gând: 

„A se menea grij\ ca de ceva scump [i sfânt, 

aceast\ înnoire a lumii e câ[tigul f\r\ sa - 

m\n”. În 1946 scria Despre cultu ra [i în - 

v\]\tura poporului: „În Uniunea Sovie ti - 

c\ a[ez\rile vechi nu mai sunt; o lume no - 

u\, primenit\, bate la por]ile vii to rului cu 

alte a[ez\minte, mai drepte, cu mintea cu - 

r\]it\ de prejudec\]i d\un\toare, cu sufletul 

îndrumat spre buna în]elegere între to]i 

oamenii de pe p\mânt”. În {an tiere ale so - 

cialismului [i p\cii, din Contemporanul 

(1951), era înc\ [i mai expli cit: „Eliberat la 

1944, poporul nostru, prin conduc\torii lui 

vrednici, î[i g\se[te calea cea bun\ a dezvolt\rii. 

Ajutorul fr\]esc al Uniunii Sovieti - 

ce îi d\ putin]\ s\-[i gr\ beasc\ prefa cerile 

[i, dup\ înl\turarea ruinelor burgheziei, s\ 

înal]e semnele pro gre sului, [tiin]ei [i civili - 

za]iei”. Citind, în 1945, Raportul la pro iec - 

tul de constitu]ie a URSS (tradus în limba 

român\), declar\ cu exaltare, ca în fa]a unui 

miracol: „m-am sim]it ca în fa]a unei explozii 

de lumin\. Am avut, ca a pos tolul Pa - 

vel odinioar\, re vela]ia adev\ ru lui”. Scrie 

[i despre proiectul de consti tu ]ie a RPR – 

Însemn\ri pe marginea articolului 80 – 

exultând în privin]a dreptului la înv\]\tur\ 

pentru to]i oamenii deopo tri v\, îndemnân - 

du-i: „Iubi]i tovar\[i mai tineri, care v\ bucura]i 

de via ]\ nou\”, trebuie s\ „parti cipa]i 

cu h\rnicie la cl\direa socialismului” 

(1951). Etc, etc. Interven]ii pe varii teme 

de actualita te, neocolind nici cultura, lite - 

ratura (Lite ratura în Uniunea Sovietic\ – 

1946) [i oferind, ca un soi de apogeu al 

publicisticii sale, o pagin\ cu to tul memorabil\ 

ca exerci]iu encomiastic al aservirii 

sale politice, la moartea lui I. V. Stalin, Ma - 

rele geniu al omenirii progresis te (martie 

1953), în Via ]a româneasc\: „Dar, Iosif Vi - 

sarionovici, p\rintele [i to va r\[ul nostru prea 


iubit, a fost [i este campionul p\cii mon diale, 

scutul mamei [i co pilului, ap\r\torul lini[tii 

oamenilor mun cii, protectorul tine retului 

de pe întreg p\ mântul (...). Sub su prave - 

ghe rea lui s-a dez voltat [i a luat avânt geniul 

po porului muncitor”. 

E, în totul, o publicistic\ programat 

propagandistic\ în care stilul elevat de o - 

dinioar\ oferea acum „turmentare cu expresii 

[i fraze [ablon care nu însemnau ni - 

mic” 2 . Numai c\, de la marele scriitor, po - 

tenta]ii noului regim a[teptau, cu drept cuvânt 

de altfel, opere literare exemplare, 

menite a oferi modele de literatur\ nou\, 

des\vâr[ite, scrise dup\ metoda realismului 

socialist, pentru a propune astfel, ca Ma - 

xim Gorki odinioar\, în literatura sovie tic\, 

prin romanul s\u Mama, un etalon pen - 

tru crea]ia scriitorilor români ai momentu - 

Heinrich Campedonk: Leda 

lui. Mihail Sadoveanu a în]eles sarcina ce-i 

revenea [i n-a ezitat s\ se apuce de lucru. 

Numai c\, povestitorul de amvergur\ din 

el, nu [tia cum anume s\ dezvolte, s\ tra te - 

ze un asemenea subiect, de stringent\ actualitate, 

pentru a împlini un roman pro - 

gramatic, ilustrativ sub aspect politic. S-a 


77


78 

Heinrich Campedonk: Poveste 

o rientat deci spre mediul care îi era cel 

mai familiar, acela al satului arhaic românesc, 

nu al oric\rui sat îns\, ci al unei a [e - 

z\ri s\race din apropierea Dun\rii, unde 

omenirea pâlpita de via]\ rudimentar\, în 

cadrele feerice ale unor tablouri vivante de 

natur\, locuri pitore[ti prin care, el însu[i, 

nu odat\, h\l\duise înainte de r\zboi, che - 

mat de îndeletnicirea vânatului sau a pescuitului. 

Aici, într-un asemenea mediu pri - 

mitiv, întrez\rise scriitorul un posibil con - 

flict, rezultat din tocmai infuzia premedita - 

t\ a elementelor de via]\ nou\, menite a 

transforma mediul [i oamenii în[i[i, du p\ 

programul revolu]ionar de evolu]ie a socie - 

t\]ii celei noi, socialiste. A[a s-a n\s cut ide - 

ea romanului P\una-Mic\ 3 , publicat în 

1948, în care autorul lansa de mon- strativ 

ideea colectiviz\rii (a întov\r\[irii, deocamdat\), 

ca solu]ie salvatoare pentru existen]ialitatea 

rural\. 

P\una e o a[ezare rural\ tradi]ional\ în 

marginea grindurilor de pe lâng\ Du n\re, 

în care s-au stabilit „câ]iva refugia]i, adu[i 

acolo de nenorocirile r\zboiului din urm\. 

S-au oplo[it prin gospod\rii [i s-au în]eles 

destul de bine cu gospodarii localnici, ca 

ni[te umili]i ce erau”. Acolo i-a prins „co - 

misia local\ de împropriet\rire” ce împ\r - 

]ea loturile rezultate din „exprorpierea mo - 

[iilor” celor mari. Localnicii n-au fost îns\ 

de acord ca veneticilor s\ li se atribuie din 

p\mânturile bune, a[a c\ „le-a r\mas ace - 

lor refugia]i o limb\ de p\mânt, mai mult 

mla[tin\, tocmai dincolo de m\n\stioar\ [i 

de vii, la marginea unei p\durici, în ve de - 

rea luncilor [i stuf\riilor Dun\rii”. Condi]ii - 

le sunt neprielnice înjgheb\rii noii a[ez\ri 

P\una-Mic\, dar între alogeni exist\ [i buni 

muncitori, buni organizatori [i vizionari, ca - 

re expun numaidecât o tez\ [i un program de 

activitate: „Ne a[ez\m, m\i fr\]ioare, da c\ 

se poate alc\tui tov\r\[ia. Aici, ori lu cr\m 

to]i într-o unire, ori de ducem în lu mea 

noastr\”. Nu to]i sunt de aceea[i p\rere, 

dar demersurile colectiviste nu întâr zie. 

Romanul e, de fapt, povestea acestor 

lungi [i încâlcite preparative în vederea 

fond\rii unei localit\]i prospere sub zodia 

socializ\rii muncii. Oamenii traverseaz\ a - 

colo o iarn\ aspr\, lupt\ cu neprielniciile 

naturii, pân\ în anul urm\tor, când, în fi - 

nal – nici nu se putea altfel – P\una-Mic\ 

devine un loc mirific al bun\st\rii [i toat\ 

lumea prive[te spre întov\r\[i]i cu ochii 

invidiei, dar [i cu îndemnul în sine de a le 

urma exemplul: „P\unenii se mirau mai 

ales de gr\dini: frumos rânduite [i aliniate, 

cu verdele în fel de fel de fe]e, cu r\sa du - 

rile vii [i dârze în cavaluri, s\tule de ap\. 

Pe când dincolo de coline, în ogoarele lor, 

toate-s pipernicite, n-are unde se tupila cio - 

cârlia. B\l]i de pe[te mai v\zuser\ ei. {i 

care e pescar se duce dup\ pe[te, n-are ne - 

voie s\ aduc\ numaidecât pe[tele înaintea 

u[ii. Dar s\ aduci ap\ la ogorul de porumb 

[i la tarlaua de orz, asta nu s-a mai po me - 

nit. Cl\n]\ne[te pompa zi [i noapte, de par - 

c\ s-ar pune împotriva lui Dumnezeu. Dar 

iaca, au f\cut raiu...” Etc., etc. 

Romanul nu este îns\ ceea ce [i-au do - 

rit oficialii de la Mihail Sadoveanu. Ba, dim - 

potriv\. Literar [i artistic vorbind, era un fi - 

asco, întrucât pu]in\tatea zugr\virilor pito - 

re[ti de natur\ în stil sadovenian („În noap - 

tea de 27 spre 28 Noembrie s-a tulburat 

vremea. A început a sufla deodat\ vânt din 

miezul-nop]ii cu fiori de iarn\ [i cu stropi 

rari de sloat\. Traian asculta din [oprul lui, 

unde se r\cea vatra, zvonul v\zduhului, în 


care se amestecau chem\ri de paseri; erau 

cele din urm\ c\l\toare pe [uvoaiele de vânt 

ale în\l]imii, ca pe ape; gr\beau n\prasnic 

spre miaz\-zi, c\ci le ajungea din urm\ 

spaima ghe]ii, încremenirea de stânc\ a lu - 

nilor rele, [i nu era de în]eles, dup\ p\ re - 

rea lui Neonil, cum de întârziaser\. Locu - 

rile lor de via]\ [i de scos pui sunt la noi [i 

mai c\tr\ miaz\-noapte, explica filosoful, 

[i cum se închide hrana subt capac de ghia - 

]\, fug la miaz\-zi unde-i mai cald; [i nu - 

mai cât a[teapt\ soarele nou de prim\ var\, 

ca s\ vie înapoi cu mare larm\ [i bucurie 

din cer pân\-n p\mânt. S-au tot dus, 

s-au tot scurs, unele în Octomvrie, altele în 

noemvrie; iar aceste ce s-aud trebuie s\ fie 

întârziatele, puiganii mai slabi, pe care îi 

duc mamele lor spre hran\. Multe or s\ ca - 

Heinrich Campedonk: Fat\ cu animale 


d\ pe cale, jertfe.”), nu salveaz\ nimic din 

aspectul artistic al epicit\]ii demonstra]iei 

muncii în întov\r\[ire, povestit\ confuz [i 

dezlânat, autorul c\utând mereu a aduce 

din condei lucrurile, propagandistic („So - 

co ]i c\, dac\ te-ai a[ezat acolo la P\una-Mi - 

c\ [i te-ai unit cu ni[te revolu]ionari, apoi 

au s\ umble în acel loc câinii cu colaci în 

coad\? He-he! Voi întemeia]i adic\ socie - 

tatea pe ac]iuni...”), departe de ceea ce f\ - 

cuse pân\ nu de mult farmecul prozei ri tua - 

lice sadoveniene. C\ci, romanul e constru - 

it schematic [i mult prea descriptiv în detalii... 

tehnice, dup\ o nou\ mod\ ilustrati - 

v\, mai curând în manier\ reporteri ceas c\, 

[i ea propagandistic\ („Pompa era instala - 

t\. Plantele cre[teau în r\sadni]e. Vadurile 

se aliniau pe t\p[anul grindului. Mai era 

mult de lucru la cavaluri [i trebu iau preg\ - 

tite ogoarele de porumb, orz [i nutre] pen - 

tru iriga]ie. Ma[inile erau în[irate sub [o - 

proane. Canalul spre gârla Dun\rii nu era 

înc\ deschis [i prim\vara pornise cu se ce - 

t\. Pompa mai putea soarbe apa dezghe - 

]ului care hr\nea balta; dar curând se va 

sim]i lips\. Deci trebuie t\iat în primul rând 

canalul”). F\r\ personaje memorabile, f\ - 

r\ nimic memorabil. De altfel, P\una-Mi c\ 

a r\mas înc\ de la început în desuetudine 

[i chiar într-un soi de ridicol. Cine s\ ur me - 

ze o asemenea construc]ie epic\?! Mihail 

Sadoveanu însu[i a în]eles asta [i numai - 

decât a decis a... recidiva, de data aceasta 

în mân\ cu decalogul teoretic al realismului 

socialist, cu un re]etar de care se vor fo - 

losi în anii urm\tori cei mai mul]i scriitori 

de ocazie în edificarea unei literaturi noi. 

Capodopera literaturii proletcultiste la noi 

avea s\ fie romanul Mitrea Cocor, publicat 

în graba mare, în anul urm\tor, 1949. 

1 Cristian Sandache, În spiritul vremu rilor 

noi: Mihail Sadoveanu. În Literatur\ [i propa - 

gand\ în România lui Gheorghiu-Dej. Edi tu - 

ra Mica Valahie, Bucure[ti, 2006, p. 369 -377. 

2 N. Ni]escu, Mihail Sadoveanu. În Sub 

zodia proletcultismului. Dialectica puterii. 

Editura Humanitas, Bucure[ti, 1995, p. 171-178 

3 Mihail Sadoveanu, P\una-Mic\. Editura 

Cartea Româneasc\, Bucure[ti 1948. 


79

foişorul de ascultat ploaia · foiş 

80 

Constantin Romanescu 

Puterea premonitorie 

a visului (2) 

Consider c\ acest vis este cea mai pre - 

]ioas\ pies\ a colec]iei mele de vise, de a - 

utoobserva]ii. El merit\ o analiz\ mai de - 

taliat\ atât prin componen]a elementelor 

figurative, cât [i prin proiec]ia, de o tulbu - 

r\toare exactitate, a unui viitor care urma 

s\ se petreac\ abia peste un an. 

Cadrul filmului visat este sugestiv prin 

semnifica]ia rezolv\rii unei aspira]ii, care 

constituie sensul general al aspira]iei: 

– o prim\ secven]\, de mai mare dura - 

t\ (ceea ce sugereaz\ ideea unui prezent 

ap\s\tor prin persisten]a lui; 

– a doua secven]\, constituit\ din mai 

multe scene, articulate printr-o tranzi]ie ra - 

pid\ de imagini, `nseninate [i u[ur\toare 

`n mod progresiv, determinând o stare de 

fericire inexplicabil\; [i, `n fine, 

– o scen\ final\, a treia, care concentreaz\ 

rezolvarea printr-o metafor\, „Ho - 

tel Interna]ional Meridian“, aceasta fiind 

foarte sugestiv\, comprimând `ntr-o sintag - 

m\ o sum\ important\ de date `nc\ neelucidate, 

care au concurat la ceea ce urma 

s\ se petreac\. 

Tranzi]ia elementelor coloristice [i me - 

sajul afectiv al peisajului sunt [i ele de re]i - 

nut: dintr-un peisaj sordid, se ajunge la un 

cadru colorat, dar cu intensitate nuan]at\, 

de acuarel\, ceea ce sugereaz\ oarecum in - 

certitudinea (visul `n vis). Este de re]inut 

simbolul soarelui (triumf\tor), `n\l]at deasupra 

`ntregului cadru. Soarele, element ar - 

hetipal, constituie, aici, o cheie a rezol v\ - 

rii codului. (De fapt, f\r\ a fi avut o confir - 

mare real\, `n ziua de 16 decembrie, obser - 

vând cerul – care era identic cu acela din vis 

– am avut reac]ia de recunoa[tere a i ma gi - 

nii visate. Pentru mine, visul a avut func]ia 

unui document, m\rturisit multor prieteni 

la data apari]iei sale `nc\ din 1988 [i recunoscut 

ca dovad\ de confirmare, f\r\ 

nici o ezitare, care ar fi fost fireasc\, la da - 

ta amintit\, 16 decembrie 1989.) 

Toate aceste elemente sunt foarte u[or 

de transmis chiar unei persoane neimplica - 

te `n aceast\ dinamic\ personal\ a visului. 

Pe atunci, visul colectiv al majorit\]ii ro mâ - 

nilor era relativ acela[i; doar varianta, desenul 

proiectat avea o amprent\ perso na - 

l\. Ceea ce este mai greu de explicat e me - 

tafora final\, reprezentând `n fapt so lu]ia: 

transformarea Securit\]ii `n altceva, cu o 

firm\ ostentativ\, dar inaccesibil\ (f\ r\ nici 

o u[\ de acces), cu o firm\ sugestiv\ 

Acea imagine final\, a unui imobil schim - 

bat (`ntr-un „interna]ional“, inaccesibil to - 

tu[i), figureaz\ o `n[el\ciune, o „cacealma“, 

acceptat\, `ns\, `n vis f\r\ indignare, de[i 

cu uluire. 

Pregnan]a visului, persisten]a lui `n me - 

morie [i sentimentul de previziune pe ca - 

re-l transmite constituie o triad\ caracteris - 

tic\. Aceste visuri premonitorii reveleaz\, 

`ntr-o accep]iune destul de greu de explicat 

logic, func]ia de previziune. Suboectiv, 

ele au valoarea unui mesaj pentru viitor, 

uneori foarte clar (ca `n visul Sfântului 

Constantin cel Mare, care a ac]ionat conform 

metaforei visate), alteori mai pu]in 

clar (ca `n cazul pe care `l relatez). 

Putem imagina mai multe explica]ii pen - 

tru aceast\ triad\, dar caracterul ei este a - 

Heinrich Campendonk: Circul 


Heinrich Campendonk: Vac\ alb-g\lbuie `n fa]a caselor 

tât de subiectiv [i totodat\ de complex, `n - 

cât nu explica]ia are rost, ci intui]ia, care 

confirm\ caracterul special al mesajului. 

De altfel, func]ia divinatorie a intui]iei este 

specific\ acestei modalit\]i de cunoa[tere, 

mai pu]in explicit\, dar nu mai pu]in real\ 

(Didier Julia, 1991, 1996, Leonard Gavri - 

liu, 1996, ca [i o `ntreg\ serie de studii pre - 

zentate de {colile de antropologie, printre 

care cea a lui Michael C. Howard, „Contem - 

porary cultural anthropology“, 1988, [.a.) 

Este evident c\ intui]ia ca form\ de cu - 

noa[tere, mai ales `n domeniul visului, ori - 

câte reticen]e ne impune mentalitatea po - 

zitivist\ a ultimelor decenii, nu poate fi e - 

ludat\. Intui]ia trebuie chiar exersat\, ca o 

cale de sintonie cu pacientul [i, `n special, 

cu propria persoan\ a psihiatrului. ~ntr-un 

domeniu atât de obscur, determinat de in - 

con[tient, intui]ia pare calea regal\ a perce - 


perii unor realit\]i altfel inaccesibile. Relativ 

la propria cunoa[tere, intui]ia este, probabil, 

de ne`nlocuit [i va trebui s\ introducem 

aceast\ dimensiune `n ecua]ia psihologiei 

umane. 

Am putea evoca o mul]ime de visuri ce 

exemplific\ o func]ie prevestitoare, dicinatorie, 

dar, `n fapt, problema, oricât de misterioas\ 

pare, este acceptat\ de oricine a 

a vut sau a participat la o experien]\ simila - 

r\. De fapt, visul prevestitor are chiar o reflectare 

indirect\ `n patologia somnului prin 

fenomenul amintit anterior, onirofobia, fe - 

nomen care perturb\ somnul persoanelor 

depresive. Atingem aici o problem\ important\ 

pentru psihiatrie [i psihologie, [i anu - 

me rela]ia subiectului cu visul s\u. Rela]ia cu 

visul deschide interesante pers pective `n `n - 

cercarea de explorare a persona litatea [i va 

constitui o cale fertil\ de cunoa[tere. 

Considerând problema psihologiei som - 

nului [i visului ca o tem\ deosebit de fructuoas\, 

ne putem `ntreba de ce psihiatria 

eludeaz\ de atâtea ori acest adev\rat tezaur 

de informa]ii, care reflect\ cele mai profun - 

de mecanisme psihice, oricând superpoza - 

bile sau m\car tangente psihopatologiei. 

Probabil c\ sistemul complex, codificat 

`ntr-un alfabet strict personal, reprezint\ un 

prag foarte greu de trecut chiar pentru autoanaliz\. 

Nu este mai pu]in adev\rat c\, 

prin unele experien]e tr\ite subiectiv, el 

pro iecteaz\ o lumin\ aplicabil\ [i `n afara 

propriului eu. Dar psihanaliza nu poate 

valo rifica deocamdat\ decât prea pu]in din 

acest tezaur. 

Este drept, problema a fost abordat\ `n - 

deajuns de frecvent `n secolul nostru, be - 

neficiind, `n etape, de nivele superioare de 

interpretare. De la Freud [i Jung, te ma a 

fost mereu `mbog\]it\ [i cercet\tori de pri - 

m\ `nsemn\tate au adus contribu]ii [i punc - 

te de vedere originale. 

Nu putem trece `n revist\ o `ntreag\ li - 

teratur\ aferent\ subiectului, dar e de re]i - 

nut, printre ultimele studii române[ti, mo - 

nografia publicat\ de Liviu Popoviciu [i 

Voica Foi[oreanu (Visul – de la medicin\ 

la psihanaliz\, cultur\, filozofie, 1994), `n 

care autorii evoc\ aproape 1200 de lu cr\ri, 

dintre care unele au constituit reale contribu]ii 

consacrate visului `n ultimul se col. 

Dup\ 1994, alte peste 1500 de lu cr\ri a - 

bordeaz\ tema `n literatura interna]ional\ 

[i num\rul lor cre[te progresiv. Este evident 

c\ visul bate la por]ile psihiatriei actuale [i 

chiar for]eaz\ u[a, din p\cate `nc\ `nchis\. 

Ceea ce `ntre]ine reticen]a practicianu - 

lui se pare c\ este un anume grad de osti - 

litate fa]\ de psihanaliz\ (unica metod\, 

unicul stil potrivit criptogramei visului [i fa - 

]\ de un fenomen aparent prea `ndep\rtat 

de preocup\rile obi[nuite unei practici de 

rutin\). Aceast\ atitudine va fi dep\[it\ de 

avalan[a de informa]ii, care va determina 

situarea la nivelul importan]ei pe care o 

are de drept visul 

foişorul de ascultat ploaia · foiş 

81

ziceri · ziceri · ziceri · ziceri · z 

82 

Dorel Schor 

Funia de usturoi 

• Faptul c\ eu nu vreau s\ [tiu ni[te lucruri 

nu `nseamn\ c\ acele lucruri nu e - 

xist\. 

• Te faci frate cu dracul pân\ treci pun - 

tea, dar uneori aluneci. 

• A f\cut o fapt\ bun\ [i acum ì pare 

r\u dupa ea... 

• Ai curajul s\ [opte[ti cu voce tare? 

• ~ntr-o ]ar\ plin\ de pro[ti, cel mai bi - 

ne este s\ fii f\c\tor de minuni. 

• Dumnezeu s\ te binecuvânteze [i s\ 

`]i ierte toate gre[elile gramaticale. 

• Analfabet congenital … (?). 

• Afganistanul afganilor – aplauze. A - 

frica africanilor – ova]ii. Europa europeni - 

lor – huo! Rasi[tilor! 

• Oportuni[tii fructific\ victoria `nainte 

de a fi victorio[i. 

• To]i copiii sunt buni pân\ ì educ\m. 

• Banul se amestec\ [i `n cele sfinte. 

Dar [i reciproca e valabil\. 

• ~ntotdeauna am avut necazuri cu femeile, 

mai ales când nu le-am recunoscut. 

• Nu fuge de r\spundere, numai de o - 

bliga]ii. 

• Adev\rul e greu, minciuna plute[te, 

• A[ putea s\-mi schimb viitorul, dar 

trecutul e mai sigur. 

• ~ntâi a premeditat, apoi a meditat. 

• Degeaba schimba]i tacâmurile, dac\ 

mâncarea e acea[i. 

• Mul]i m\ `ndrum\ c\tre o direc]ie `n 

care nu am nici o treab\. 

• S\ nu ceri, c\ poate ]i se va da! 

• Tipul perfect multumit de sine e demult 

mort, numai c\ el nu [tie! 

• Eu recunosc când gre[esc, de[i nu gre - 

[esc niciodat\! 

• Dup\ mintea cea de pe urm\ ur mea - 

z\ tot mintea cea de pe urm\. 

• De regul\, alegem dracul cel mai gri. 

• Uneori, inteligen]a te `mpiedic\ s\ fii 

de[tept. 

• {tirea [i interpretarea: un ou [i un bou. 

• Mediocritatea se simte bine `ntre extreme. 

• Umor facultativ. 

• Mi-am p\strat sângele rece par]i al... 

Total ar fi fost prea de tot. 

• L\sa]i `nvin[ilor m\car libertatea de 

a se da victorio[i... 

• De ce e Mediocritatea sfânt\? 

• ~nainte de a fi prea târziu, e `ntotdea - 

una prea devreme. 

• Banca mi-a `mprumutat o sum\ rotun - 

d\, pe care trebuie s\ o restitui p\trat\. 

• Eu m-a[ `mp\ca cu ideea... Dar ea, 

ideea, nu [i nu! 

• Vai, domnule, dar noi v\ sim]im lipsa 

[i când sunte]i de fa]\! 

• Adev\rul moare odat\ cu cei care l-au 

tr\it. 

• La examene afl\m o mul]ime de no - 

ut\]i. 

• S\ nu-]i faci chip cioplit! De aia avem 

atâ]ia neciopli]i?! 

• Cine sparge ghea]a, intr\ primul la 

ap\. 

• Cum `]i vom a[terne, a[a vei dormi. 

• Slujba mea e atât de secret\, c\ ha - 

bar n-am ce trebuie s\ fac... 

• Un adev\rat patriot te `njur\ `n limba 

matern\. 

• Face]i un cerc mare, de 360 de gra - 

de, [i dou\ mai mici, de 180 de grade! 

• Poporul nu poate gre[i! Dar se str\ - 

duie[te... 

• Sondaj: 10% au spus DA, ceilal]i au 

dat un r\spuns gre[it. 

• Cine fur\ azi un ou, mâine va fura un 

bou. A[a c\ l-au arestat de ieri. 

• ~ntunericul perfect nu are umbre. 

• Exotic, adic\ `n afara urechii. 

• Vârsta `[i spune cuvântul... Dar vor - 

be[te prea repede. 

• Nu am spus nimic, dar câ]iva m-au 

contrazis. 

• „Vom face totul“! Culmea purga]iei. 

• Dac\ vrei schimbare, trebuie s\ pleci. 

• Egalitatea se discut\, nu se execut\. 

• Un semidoct dec\zut..? Un sferto doct! 

• M\nânc\ [i d\ mai departe! 

• {i albul p\teaz\. 

• Certitudini au numai cei care nu gândesc. 

Sunt foarte sigur de asta! 

Revista ~nsemn\ri ie[ene ureaz\ 

tuturor cititorilor [i colaboratorilor s\i 

un Cr\ciun fericit [i un An Nou mai bun! 


Num\r ilustrat cu reproduceri dup\ tablourile [i gravurile pictorului 

expresionist german HEINRICH CAMPENDONK (1889-1957 ). 

Coperta I: Peisaj. 

Coperta IV: Peisaj cu cai.

LEI 10 

ISSN: 1221-3241

cave can em - Insemnari Iesene

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?