rep e - Insemnari Iesene

~nsemn\ri ie[eneserie nou\, anul V,nr. 1 (ianuarie) 2013Revist\ de cultur\ `nfiin]at\la 1 ianuarie 1936 deM. Sadoveanu, G. Top`rceanu[i Gr. T. PopaA doua serie (2004-2005)a ap\rut sub egida Universit\]ii deMedicin\ [i Farmacie „Gr. T. Popa“din Ia[i, fiind coordonat\ deCorneliu {tefanache[i Alexandru DobrescuColegiul de redac]ie:prof. univ. {tefan Afloroaeiacad. Valeriu D. CoteaAlexandru Dobrescuprimar Gheorghe Nichitaprof. univ. Constantin RomanescuRedactor [ef:Alexandru DobrescuTehnoredactare [i prepress:Think Pink StudioPrezentare artistic\:AldoTel.: 0758 / 102302E-mail: insemnariiesene@gmail.comwww.insemnariiesene.roEditor: Prim\ria Municipiului Ia[iISSN: 1221-3241Revista „~nsemn\ri ie[ene“ estemembr\ a Asocia]iei Revistelor,Imprimeriilor [i Editurilor Literare(A.R.I.E.L.)C U P R I N SEDITORIAL:Ultimul reper de Alexandru Dobrescu 1BROASCA {I BARZA:Fructe sonore de Doina Uricariu 2GR. T. POPA. RESTITUIRI:Subt impresia focului (1) de Paul Gore 8MI{CAREA LITERAR|:Dezastrul (fragment de roman) de Constantin Arcu 18{ase poeme de Any Dr\goianu 24CRONICA TRADUCERILOR:Despre facerea [i desfacerea literaturii de Codrin Liviu Cu]itaru 26CAVE CANEM:De ce Ex oriente lux? de Anton Ad\mu] 30MI{CAREA IDEILOR:Exces [i singularitate de {tefan Afloroaei 34BURSA IDEILOR ECONOMICE:Depresiunea: sindromul iugoslav de Tiberiu Br\ilean 38PENSULA {I DALTA:Resurec]ia culorii `n pictura lui Virgil Parghel de Corneliu Ostahie 42OCHIUL ANTICARULUI:Literatura unui propagandist: Mihail Sadoveanu (2)de Constantin Cuble[an 47CONTROVERSE:O istorie politic\ a literaturii române postbelice:Eugen Barbu: aventura limbii (4) de Adrian Dinu Rachieru 52REPERE:„Miori]a“ lui Cantemir de Theodor Codreanu 60Fabulosul destin sau nevroza Amélie de Simona Modreanu 66MESERIA DE A CITI:Proza lui Caragiale sau aventura limbajului (7) de Mircea Tomu[ 70EMINESCOLOGICALE:Arta de a scrie pe vremea lui Eminescu (8) de N. Georgescu 78FOI{ORUL DE ASCULTAT PLOAIA:Puterea premonitorie a visului (3) de Constantin Romanescu 84ZICERI:Puricele din ceaf\ de Dorel Schor 86

Ultimul reperDecenii la rând. locuitorii Ia[ilorl-au puteau vedea str\b\tând înfiecare zi, cu pas egal, ace la[idrum, de la Golia pân\ în dealul Co po -u lui. Trec\torii se grâbeau s\-l salute,iar el le r\spundea ridicându-[i ceremoniosp\l\ria. De la Funda]ie pân\ la U -niversi tate, saluturile se înmul]eau: „Bu-n\ ziua, domnule profesor!“, iar p\l\riaprofeso rului aproape c\ nu mai apuca s\[i reia locul pe cre[tet. „Cine e?“, se inte -resa câ te un boboc. „Cum, nu [tii? E pro -feso rul Ciopraga!“Decenii la rând, profesorul Ciopragaa fost emblema vie a Universit\]ii ie[e -ne. I-au trecut prin mân\ zeci de pro mo -]ii de filologi. Unii au f\cut cariere li terare, al ]ii au devenit dasc\li de lim -b\ [i li tera tu r\ român\. Îns\ nu creds\ fi existat vreun absolvent care s\nu-i fie recunosc\tor. Pentru c\ to]i,[i cei mai înzestra]i, [i cei mai pu -]in d\ rui]i, au înv\]at de la el s\ în -]e lea g\ [i s\ iubeasc\ literatura.Se prea poate ca unii s\-i fi g\ -sit cursurile lipsite de elanurile ma -rilor oratori [i, de aceea, incapabi -le a entuzias ma ori a na[te ad ver -si t\]i. Îns\ cur gerea m\surat\ a frazelorera întotdeauna expresia gân -dirii cump\ ni te, dispuse a sacrificatenta]ia spectaculosului pe altaruladev\rului.Ci ne voia s\ se apropie de ade -v\ ru rile ne pie ritoare, acelea în sta -re s\ pun\ temeliile oric\rei forma -]ii intelectuale, [i s\ se p\ trund\ deÎnsemn\ri ie[eneJose de la Barra:Femeie [i porumbelele, avea în prelegerile profesorului Ciopragao c\l\uz\ sigur\.{i au mai înv\]at ceva de la el fo[tiistuden]i: c\ nu ajunge simpla lectur\pen tru a cunoa[te literatura, ci e nevoiede studiu atent [i îndelungat. Cum pu ]ini,Constantin Ciopraga [i-a consacrat în -trea ga via]\ studiului [i scrisului, ofe rindce lor din preajm\ un admirabil exemplude devotament [i disciplin\ a mun -cii. Din aceast\ munc\ riguroas\ au ie[itsolide le-i cercet\ri de critic\ [i istorie literar\,monografiile consacrate lui To pîr -ceanu, Sadoveanu [i Hortensiei Papa -dat-Ben ges cu, ca [i sinteza Personalita -tea literatu rii române. Ele definesc un spi -rit critic senin, iubitor de rigori [i ar moniiclasice, slujite cu echilibru [i dreapt\m\sur\.E de mirare cum un intelectual civili -zat pân\ în vârful unghiilor, care nu eraîn stare s\ r\neasc\ susceptibilitatea semenilornici m\car cu o floare, a pututto tu[i genera, la un moment dat, adver -sit\]i vrednice de iconocla[tii pur-sânge.Asta se întâmpla c\tre sfâr[itul cariereiprofesorului, când o mân\ de netrebnici,ajun[i universitari cu nemijlocitul s\u con -curs, au socotit c\ nu mai are ce s\ cau -te în Universitate [i, punând mân\ de lamâ n\, l-au pensionat cu de-a sila. Se ve -de c\ îi incomoda prezen]a în amfitea -tre a singurului dasc\l veritabil de lite -ratur\ cu care se mai putea l\uda cândvailustra facultate ie[ean\ de lite -re. Profesorul n-a zis nimic, pre cuma t\cut [i mai târ ziu, când – fi inds\rb\torit la împlinirea unei vârsterotunde – aceia[i netrebnici s-au în -ghesuit s\ `i înal]e insul t\ toa rele loro sanale. „De ce, domnu le profesor?“,l-am întrebat. „Oame nii – mi-a r\s -puns – trebu ie lua]i a[a cum sunt, nune e în puteri s\ `i schimb\m noi.“O lec ]ie de în]e lep ciu ne pe care m\tem c\ mi-e greu s-o ur mez.Plecarea dintre noi, acum patruani, a lui Constantin Ciopraga a s\ -r\cit [i a[a s\raca lume a cercet\riiliterare româ ne[ti. {i a l\sat [coa -la superioar\ ie[ea n\ de literatur\f\ r\ ultimul ei reper.Alexandru DOBRESCU1

oasca şi barza · broasca şi2Doina UricariuFructe sonorePrima liter\La o s\pt\mân\ dup\ ce s\rb\torisemziua mea de na[tere, anul trecut, în octombrie,mi-a fost dat s\ m\ nasc a treiaoa r\ dar nu voi povesti despre asta acum.Celor ce povestesc [i scriu, ca [i mine, nule spune nimeni rug\ciunea în locul lor. Iarmâna care scrie uit\ s\ lase deoparte foa -ia alb\ ori tastatura calculatorului spre a-[iface semnul crucii. Când nu devine me ca -nic, semnul crucii e cel mai tainic alfabet,iar caligrafia lui nu are nevoie de nici o for -m\ de consumabile. Degetele împreu nateînlocuiesc pana de pe vremuri sau pi xul a -nonim ori personalizat, iar pieptul nostruse las\ scris [i însemnat, ca un papirus oripiele de animal, cu cele patru puncte cardinaleale credin]ei. Unde e textul infinit dinsemnul crucii? De ce nu sunt numi]i scriitori[i oamenii care î[i fac semnul crucii[i-l scriu pe pieptul lor, în rug\ ciune? Dece nu-i privim ca pe ni[te h\r]i, care-i conducîntr-o c\l\torie nemerg\ toa re, în carenu sunt de trebuin]\ nici c\ru]e ori birje,nici plute de lemn ori fregate, nici pla noa -re sau rachete cu trepte, pe care navelespa]iale le descal]\ în zbor, ca s\ prind\vi tez\.Dar nu vreau s\ spun c\, dac\ n-amscris, m-am rugat tot timpul, ci doar c\ a -bia acum am descoperit care e prima lite -r\ pe care o deseneaz\ un copil pe trupullui mic de tot, când e ]inut în bra]e, la îm -p\rt\[anie.Când repet\m alfabetul abiaînv\]at, nimeni nu mai bag\ de seam\ c\a disp\rut dintre vocale [i consoane chiarprima liter\ pe care o scriem, r\mas\ [isingura în semn\tura ne[tiutorilor de car -te. Semnul crucii. O scriem dac\ avem p\-rin]i sau bunici credincio[i. Altfel, lumea eplin\ de scriitori închipui]i, cu cât mai în -chipui]i cu atât incul]i [i înfip]i. Alearg\ du -p\ vârful pomului l\udat [i programe de…traduceri, ca fetele, pe vremuri, la m\ritat.Cât de lipsi]i de orizonturi universale, pots\ ne apar\ ast\zi Homer, Goethe [i Emi -nescu, de vreme ce nu [i-au c\utat din via -]\ traduc\tori sincroniza]i din toat\ lumeacare s\-i traduc\ la casc\… Nu sunt oaremai str\ini de c\r]i [i de scris cei care au ui -Jose de la Barra:tat s\ se roage? Ei, bântui]i doar de teamaslujba[ilor c\ ar putea r\mâne f\r\ consu -mabile. Ce gol e pieptul nescris de semnulcrucii! Cu cât mai înfrico[\tor decât pagi nagoal\! Uneori torsul poate fi atât de sculptatde mul]imea de mu[chi pentru a r\s -pân di pe planet\ armate de Bodybuilder,copii nenum\rate din c\r]ile de c\p\tâi lan -sate de-a lungul anilor de Mr. Univers [i Mr.Olympia. Nu altul decât Arnold Schwar zen -egger, care se cump\r\ [i ast\zi frenetic:The New Encyclopedia of modern Bodybuilding[i Education of a Bodybuilder.Sar de la una la alta precum lumini]ele degreieri, t\indu-[i calea prin gr\dini. Scriu [iVânz\toarele de floriÎnsemn\ri ie[ene

ele ceva ce am uitat sau nu am [tiut niciodat\s\ citim. Mi-e mult mai u[or ca s\ scriu[i s\-mi fac semnul crucii decât s\ m\ rog.Sunt destui care nu citesc decât rug\ciuniîn via]a lor. Nimeni nu-i nume[te pe ace[ -tia din urm\ cititori.Între proverbele [i devizele alese pentrutatuaje nu lipse[te vechiul adagio menssana in corpore sano, scris cu cerneal\ înpiele [i aproape imposibil de [ters. Ceeace facem cu trupurile noastre e tot mai vi -zibil, ostentativ [i public, de altfel. De lucrareamin]ii [i a sufletului se pare c\ ne ru -[in\m, lâsând-o pe seama reformelor în e -duca]ie [i a pelerinajelor la moa[te. Bi bli -oteca [i Biserica tind s\ se înstr\ineze gravuna de alta, uitând c\ s-au ad\postit împreun\[i c\ erau vecine cu Bolni]a, lo culvindec\rii nu doar trupe[ti. Când nu scriu,uneori m\ gândesc la îngerul reprezentatcu o carte în mân\. Visez la el ca la unînger p\zitor, iar nu ca la un cititor al meufanatizat. Aten]ie, nu e agentul nostru devânz\ri, iar cartea din mâna lui nu e uncurs de marketing. Chiar dac\ lumea osci -leaz\ între a-[i impune bisericu]ele ei de influen]\sau Catedrala Neamului ori Mall-u -rile globaliz\rii.De ce nu ai mai scris?, m\ întreba]i. Os\ v\ povestesc, alt\dat\. Încerc s\ m\ încumets\ m\ gândesc la diferen]a din tre untatuaj [i cicatricea unei opera]ii. Totul poa -te începe cu o caligrafie. Dar nu se înche -ie întotdeauna cu supravie]uirea.Ar trebui s\ m\ rog.M\rul cunoa[teriiAm mers împreun\ cu fiica mea Andreeala premiera operei O scrisoare pierdut\,curioas\ s\ ascult ultima partitur\compus\ de Dan Dediu dup\ piesa omo -nim\ a lui Caragiale. Anul acesta s-a împlinitun veac de la moartea scriitorului, a -[a c\ au fost o mul]ime de mont\ri Caragiale,inclusiv un spectacol coregrafic cudans-actori, realizat de marele coregraf Gi -gi C\ciuleanu pe scena Teatrului Na]ionaldin Bucure[ti. O coregrafie inspirat\ deÎnsemn\ri ie[enescrierile lui Caragiale trebuie s\ se bazezeneap\rat [i pe defini]ia râsului, a[a cum aformulat-o Bergson: „du mécanique pla -qué sur du vivant“.Un muzicolog ar puteas\ analizeze citind partitura operei lui DanDediu toat\ aceast\ mecanic\ a viului dim -preun\ cu vitalitatea sec\tuit\ în mecani -c\. O scrisoare pierdut\ e [i povestea u -nor destine pierdute când istoria e pier dut\în marea tr\nc\neal\ [i retorica patriotard\.Trebuie s\ m\rturisesc c\ ascult cuneascuns\ empatie muzica scris\ de DanDediu [i caut mereu noua via]\ sonor\ pecare o pl\m\de[te pentru fiecare instrumentîn cele peste o sut\ de partituri pe ca -re le-a compus. Între care [i muzica a pa -tru opere. E genul de compozitor poli morf,Jose de la Barra: Flor\rese 1enervant de scotocitor în lumea de posibi -lit\]i, când cele împlinite de al]ii, atâtea ca -podopere ne sunt la îndemân\. Scotoce[ -te [i a[a e în stare s\ dea muzicii chipuri noi.S\ mu[te altfel din sunete, s\ rodeasc\ noi,fructe sonore. Compozi]iile lui î[i dezv\ lu -ie drumul în c\utarea tonului [i a[az\ la ve -dere galeriile care surp\ [i întretaie fructedin soiurile cele vechi, clasice, perfecte,s\n\toase. Atât de perfecte, ca o fructier\plin\ de roade de cear\. E nevoie de curaj,broasca şi barza · broasca şi3

ea din discursul lui Ca]avencu, din care a -fl\m c\ Europa st\ cu ochii ]inti]i asupranoastr\ înc\ din secolul trecut [i c\ industrianoastr\ e sublim\, dar lipse[te cu de -s\ vâr[ire. Legat de chestiunea Consti tu]i ei,ea trebuie revizuit\, ca [i atunci. Schim b\ -rile nu trebuie s\ schimbe mai nimic, de[i]intesc s\ intervin\ pe ici pe colo, în punc -tele esen]iale. Ariile [i duetele din O scri -soare pierdut\ stârnesc hohote de râs [iaplauze. Ne recunoa[tem în ele ca perso -najele unei serii de bancuri. Recunoa[temîn ele fla[neta politichiei [i poliloghiei, ca -re-[i repet\ muzica [i bruiajul la nesfâr[it.Cum avea s\ se joace [i s\-[i construias -c\ opera inspirat\ de Caragiale, Dan De -diu, acest teoretician str\lucit, d\ruit cu unspirit nu mai pu]in ludic [i ironic sub cerulculturii? Ce fel de muzic\ avea s\ scrie com -pozitorul pe libretul Scrisorii pierdute [i]ambalul politichiei autohtone? Nu m\ îndoiamc\ opera va fi eclectic\, dat fiind a -lergia compozitorului la purism, pe care am\rturisit-o nu o dat\. În plus, dac\ foaialocal\ din pies\ are scris pe frontispiciuR\cnetul Carpa]ilor, era de imaginat mu -zica plaiurilor [i comunit\]ilor din arcul Car -pa]ilor, amestecul de mioritic [i balcanic, deretoric\ patriotard\ [i Levant cu oftaturide doin\ [i dansul buricului,cu ploaia deconfetti [i tot ce ]ine de pantomim\ [i pres -tidigita]ie european\. Solu]ia carnavalesculuiera dat\ chiar de Caragiale. Piesa intitulat\D’ale carnavalului e mai mult de -cât un titlu, un blazon al prozei [i drama -tur giei pe care a scris-o, o lec]ie de heral -di c\ ploie[tean\. Carnaval, pe bun\ drep -tate, dar ce m\[ti ar urma s\ intre anumeîn alaiul s\u? Unde s\ defileze [i s\ petrea -c\, dac\ nu -i loc de pupat Pia]a Independen]ei?Maidan de hore [i sârbe, teras\ pentruroman]e de inim\ albastr\, scen\ pentruînghi]itorii de s\bii [i fl\c\ri politice,r\scruce de iarmaroc [i fanfare. În fine, m\gândeam, înainte s\ fi citit ce a poves titDan Dediu despre na[terea operei sale inspiratede Caragiale, care ar fi dansul tute -lar al acestei comunit\]i r\scolite în prag deÎnsemn\ri ie[enealegeri de accidentul scrisorii pierdute? Cemelodie ar putea s\ sugereze toat\ arta [an -tajului, cu alian]e tr\date, r\sturn\ri de si -tua]ii, aleg\tori turmenta]i care nu [tiu cucine s\ voteze. Cet\]enii sunt cei dintâi vinova]ide orice dandana [i r\mân dup\ a -legeri eternii ageamii, du[i cu vorba de lo -zinci [i discursuri, care fac parte din zgomo -tul [i marea tr\nc\neal\. E normal s\ teîntrebi ce muzic\ ar putea exprima versatilitatea,tr\darea, triunghiul sentimental [iacel tertium non datur, aparent exclus dindiscursul politic ce penduleaz\ între „exa -gera]iuni” [i „modera]iuni”. Platon, Aristotel[i al]ii pe urmele lor au dezvoltat fizio -gnomonia, un studiu al caracterelor uma -ne asem\nate cu o serie de animale sau p\ -s\ri. Teatrul a creat m\[ti, iar în muzic\ melodia,ritmul [i instrumentele au sugerat portrete,personaje, emo]ii, situa]ii comice,dramatismul sau tragedia unor destine. Mu -zica are infinite unelte ca s\ adânceasc\descoperirile milenarei fiziognomonii. Darcum? Merit\ s\ reproduc integral spuselecompozitorului Dan Dediu despre cum s-an\scut opera lui O scrisoare pierdut\:„Conduceam ma[ina într-un trafic infernaldin Bucure[ti [i am dat drumul la radio pecanalul România muzical. Se transmiteaun tango de Piazzolla. Într-o frac]iune de se -cund\, mi-am dat seama: \sta e Tip\ tescu!Restul a venit aproape de la sine: Traha -na che uns cu toate alifiile ritmurilor [i in -fle xiunilor melodice balcanice; Ca]aven cu,versatil [i alunecos într-un registru ce trecede la hora lung\ [i roman]\ la haba ner\Jose de la Barra: Flor\rese 3broasca şi barza · broasca şi5

oasca şi barza · broasca şi6[i French can-can; Farfuridi, cu dublura saBrânzovenescu, pendulând între bossa no -va [i pe[rev turcesc; Cet\]eanul turmentat,luând în piept talazurile fanfarei moldo ve -ne[ti; Pristanda, fante de cartier cu n\dufde musical hollywoodian; Dandanache, unOZN politic arhetipal muiat în sos de vinfolcloric, cu un iz suspect de manea, dar cupreten]ii [i reu[it\ de simfonie; mul ]imea –o oaste de zevzeci chiuind [i chefuind dezor. {i, bineîn]eles, Zoe: plato[\ mândr\de bolero, ascunzând îns\ o oaz\ de omenesc,de iubire [i suferin]\ sub chi pul unuivals trist.” Personajele piesei lui Caragialesunt culese ca ni[te fructe so no re dintr-ogr\din\ botanic\ de sono ri t\]i, melodii [idansuri de caracter. Pe vre muri, chipul o -menesc era reprezentat cu ajuto rul ase -m\ n\rii cu faciesul [i felul de a fi al unorp\s\ri [i animale. În locul zoo logiei, muzicaa a[ezat genuri [i stiluri, instrumen te [iritmuri. Conteaz\ drumul pe care-l par cur -gem în c\utarea tonului, în ce anotimp [ispa]iu al muzicii sau al comuni t\ ]ii uma nene situ\m, care e fructul sonor din caremu[ c\m. Sau, cum se spune în po por, pe cemuzic\ dans\m. Pentru mine, lumea dinRomeo [i Julieta, cu tot clima xul drama -tic dintre Capule]i [i cei din cla nul Monta -gues, se concentreaz\ în Dansul cavaleri -lor, compus pentru baletul cu ace la[i nu mede Serghei Prokofev. De câte ori ascult a -ceast\ muzic\ din actul I, scena 2, parc\v\d spin\rile unor cai arcuindu-se în trapuldemn [i s\rb\toresc al unei cere monii.Sau defilarea cavalerilor într-o sal\ imperi -al\ de bal, un turnir al excelen]ei [i onoa -rei, con[tiente de sine, [i care în veci deveci nu va accepta iertarea [i cu atât maimult compromisul, acolo unde exist\ riva -litate de netrecut [i noble]e ireconciliant\pân\ la du[m\nia de moarte. În ritmul [ipa [ii cu fandare [i reveren]e, impus de e -ga lii unor familli ce se exclud, aud tensiu neaescalad\rilor ce urmeaz\, presim]irea mor -]ii cub\rind în dans recviemul. Provoca rea,duelul, încruci[area de s\bii, mi[c\ rile cepa reaz\ lovituri iscusite. Exalt\ri [i sacrifi -cii juvenile. Sângele clocotitor [i fe brele u -nei prime tinere]i, care vrea totul sau nimicde la destin. În dansul cavalerilor din baletulRomeo [i Julieta, aud muzica destinu -lui, nu a vie]ii. Ce dans va alege s\ scrie com -pozitorul român pentru opera sa, al c\ reimiez dramatic e compromisul generali zatîn via]a comunitar\ [i privat\? Un car na va -lesc muzical, un iarmaroc de melo dii … În -cepând cu un liber tango de Astor Piaz zolla.Fracturat [i senzual, cu înaint\ri, iu te schim -bate în retrageri, cu trufa[e protec]ii alepartenerilor, frân]i în îmbr\]i[\ri ce trec fulger\torpostura vertical\ într-o sincop\ orizontal\.Undans al seduc]iei [i versatili t\-]ii, [erpuitor [i frânt, cuib\rit [i cambrat însine. P\tima[, dar teatral în patimi. Nu vorlipsi roman]a de inim\ albastr\, un vals vi -enez de import cântat la un birt sau o te ra -s\ cu [taif, o melodie suspin\toare inter pretat\la ureche de un cobzar sau un taraf del\utari, o habaner\ despre copilul pribeagal amorului, sârbe [i hore vânjoase, pre s\ -rate într-un potpourri în\l]\tor de cântecepentru fanfar\. Carnavalescul muzical r\scump\r\dup\ un secol de la moartea dramaturgului,melomania lui Caragiale, atâtde suculent\ în felul în care se exprim\ înJose de la Barra: Peisaj andin 3Însemn\ri ie[ene

Jose de la Barra:cronicile sale din Epoca, în paginile episto -lare c\tre Paul Zarifopol. Caragiale scriedespre muzic\ precum un gourmand [i ungourmet deopotriv\. Auzul lui fabulos e celcare a înregistrat, în replici definitiv memo -rabile, lumea colc\ind în Momente [i schi -]e, în piesele de teatru, muzica evocat\ cupasiune [i umor în cronicile sale muzicale.În fiecare text e con]inut\ partitura, temacu varia]iuni, orchestra]ia înregistrat\ pâ n\Flor\reasala diezi [i bemoli, în cheie ironic\, drama -tic\ [i tragic\ deopotriv\. Spectacolele cre -ate anume pentru centenarul Caragiale nus-au sfiit s\ inventeze coregrafii, prin Gi giC\ciuleanu [i Adina Laz\r, pornind de latextele sale. Iar Radu Afrim a montat dra -ma N\pasta într-un decor de discotec\ [iglobalizare a pulsiunilor telurice, sexuale,criminale, în care personajele devin locui -torii glodului iar nu ai p\mântului. Ca ni[ -te râme. Ca ni[te viermi. Mocirla dezu maniz\riiînghite textele clasice, ajutându-ne s\rumeg\m o realitate animalizat\, o bestia -litate care î[i imagineaz\ c\ se purific\ [iînfrumuse]eaz\ prin defileuri de mod\, expresiapelerinajului la ve[minte, iar nu lalo curile sfinte.O portocal\ [i o l\mâieAstor Piazzolla care l-a inspirat pe com -pozitorul Dan Dediu, în scrierea operei sa -le dup\ O scrisoare pierdut\, a inventatnuevo tango [i liber tango [i a cântat ca ni -meni altul la bandoneon, un instrument a -sem\n\tor cu acordeonul. dar mai mic. L-amascultat de atâtea ori cântând cu Cvintetulsau Conjunto 9 ce i-au purtat numele, ce -lebrele compozi]ii Oblivion, Luna, Sole -dad, Milonga del Angel, Adios Nonino,Invierno Porteno, Otono Porteno… F\ -când diferen]a între bandoneon [i acorde -on, Piazzolla a comparat cele dou\ instru -mente cu o portocal\ [i o l\mâie. El a în ]e -les c\ instrumentele muzicale sunt [i fruc -te, al c\ror gust îl sim]im pe cerul gurii. A-cordeonul e precum l\mâia, are un sunetacid, ascu]it [i e un instrument fericit, în vre -me ce bandoneonul are un sunet cati fe lat,religios [i e f\cut s\ cânte o muzic\ trist\.De la el am reînv\]at poezia sines te ziilorlui Rimbaud din Voyelles: „A noir, E blanc,I rouge, U vert, O bleu/Je dirai un jourvos naissances latentes.“ Faptul c\ muzicascrie cuvinte, c\ se roag\ în locul nostru cândscriem [i nu ne rug\m [i tr\ ie[te în loculnostru [i aduce pe lume fruc te dumneze -ie[ti. Asculta]i Tristezza de un doble «A»de Piazzolla. Alfabetul e o fiin ]\. Ca s\ poa -t\ scrie ceva literele lui, trebuie s\ se schim -be, s\ tr\iasc\ lâng\ un semn diferit de allor, s\ nu le sufoce re pe ti]ia, stereotipia,clonarea. A[a c\, dac\ n-am scris o vremeanume, e poate pentru c\ via]a mea a pri -mit un semn ca s\-i reînv\] alfabetul. S\m\ plimb prin gr\dina ei [i s\ mu[c mailini[tit\ din fructele ei. Vine o clip\ cândîn cerc\m s\ ne desprindem scriind de pi -cio rul broa[tei.broasca şi barza · broasca şiÎnsemn\ri ie[ene7

Gr. T. Popa ∙ restituiri ∙ Gr. T. P8Paul Gore (Gr. T. Popa)Subt impresia foculuiIstoriile literare române nu consemneaz\ nici un prozator cu numele de PaulGore. {i, cu toate acestea, el a existat, ba chiar a l\sat o oper\ beletristic\ `ndeajunsde consistent\, tip\rit\ `ntre 1936 [i 1940 `n paginile revistei ~nsemn\ri ie[ene [i,din p\cate, r\mas\ acolo pân\ `n zilele noastre. Ne-am propus, `ncepând din nu -m\rul precedent, s\ restituim publicului cititor o parte din schi]ele [i povestirile acestuiprozator ignorat de istoriile literaturii, pe numele s\u ade v\rat Gr. T. Popa.I~n preajma evenimentelor(26 iunie 1917)„Se clatin\ totul `n jurul nostru. La noapte!“Au trecut [ase luni de ru[ine [i durere. ~n acest r\stimp, via]ane-a `nv\luit ca o pânz\, prin care prea rar [i prea pu]in au r\z -b\tut raze de soare. Ne-am retras din ]ara noastr\, suferind chi -nul `nfrângerii neb\nuite, dup\ mijirea victoriei atât de a[teptate.Peste plânsetul ob[tesc de azi se mai gr\m\desc – trezite din suflete– ecourile uralelor nest\pânite, fiorii cuceririi `ntrev\zute.Apar `n fa]a gândului singuratic c\r\rile din mun]ii pe unde amtrecut, p\durile dese de peste culmi, poienele ascunse de tufi[uri[i mul]imile mergând `nainte `n furia unui cântec. Dar ame]ealaaceea dintâi s-a stins ca un r\sunet uitat. Furnicarul oamenilor`nte]i]i la r\zboi, fream\tul nea[teptat de vie]i ce-[i c\utau mormântf\r\ sicriu, azi mai mult m\ doare.Ca dintr-un vis groaznic, pe care nu-l po]i reface `ntreg, se stre -coar\ clipele primei ame]eli. Flori, cântece, trenuri `n mi[ca re, iarcântece, iar flori. Puterea p\rea f\r\ sfâr[it [i ne vedeam `n stares\ mut\m mun]ii. Dar dup\ o lun\, dup\ dou\, p\mântul str\ -mo[esc [i-a sf\râmat bulg\rii `n colb spulberat. Trupul ]\rii a fostr\[luit [i r\ni adânci s-au deschis, ducând pe marginea mormântuluitoate speran]ele. De atunci, mai bine de [ase luni, st\m `ntran[ee. Via]a ne-a fost o neschimbat\ trecere de zi la zi, zile ca -re sam\n\ una cu alta, pe care nici durerea nu le mai deose be[ te.Greu `n]eleg cum au putut tr\i `ntregi spiritele noastre `n bordeie`n care plou\, `n frig [i umezeal\, printre s\p\turi jilave – ovia]\ `ngurzit\ de r\ceal\ [i nenorocire, hr\nit\ de un sânge a -mor]it. ~n ne`ncetat\ atingere cu boalele, f\râmi]a]i de mizerie [idezgust; `n picurarea greoaie a clipelor, numai speran]a r\ mâ neasprijin sufletului. Tr\iam `n gând o vreme trandafirie, o mrea j\ fi -n\ de a[tept\ri. A[a ne-am oglindit pe rând n\dejdile `n fulgu ie -lile ninsoarei, `n primele raze de fior primv\ratic, `n luciul mi[ c\tordin [uvoaie [i-n verdele mugurilor desf\cu]i. Am tr\it `ntr-o lânce -zire vis\toare, `ntr-o mole[al\ neatent\, din care, dac\mai r\mâne ceva, r\mâne o simpl\, pa lid\ amin tire.~n acest timp de via]\ st\tut\ [i amenin]at\, am ur -m\rit, cu ochi lacomi, `n]\rcuirea definitiv\ a puteriidu[mane. Ca un uria[ pus `n lan]uri, legat cu fiare ur -zite pe dup\ toate m\dularele, a[a se zbate `ntreaga E -urop\ Central\. Orice zbatere e o nou\ m\cinare de pu -tere, o nou\ prob\ de sl\bire nest\vilit\. ~n timpul dinurm\, evenimentele au venit `n stol s\ se a[eze `n con -tra puterii germane. Englezii au ajuns la Bagdad. Sta -tele Unite au ridicat armele. Fiecare zi cu nenoro cul ei[i du[manii no[tri au dreptul s\ le blasteme pe toate.La noi `n ]ar\ – `n crâmpeiul de ]ar\ ce ne-a mair\mas – in con[tien]a cre[te mereu. Politica-i tot cu fa]a ei vulga -r\; mai exis t\ `mbuiba]i, mai exist\ fugi]i de front [i... mul]i.Printre atâtea suferin]e distrug\toare, printre atâtea lacrimi v\r -sate, se mai plimb\ obraji necuviincio[i de gra[i [i bur]i ca pevre mea ghiftu irilor de pe urma traficurilor neutrale. O mân\ denaufragia]i ai moravurilor vremii vechi, un rest de politic\ dezastruoas\s-a[u] cramponat pe slabele frâne ale unor puteri pe du -c\. Acolo a `n cercat s\ valorifice ca ale sale ideile unui timp pecare nu-l `n]e leg. Spectacolul ar fi ridicol, dac\ nu s-ar petrece`n vremea asta tragic\. Avem crize de guvern; `ntruniri de cucoanecare cer drept s\ intre `n mocirla politic\. ~n sfâr[it, suscon tinu\ comedia jucat\ de câteva zeci de ani, iar jos tragedia`nfior\toare se joac\ cu mi lioane de interpre]i goi [i fl\mânzi.Acum `ns\... se fr\mânt\ lumea. Ne-am apropiat de mi[c\rimari, de vârteje care ne fur\ pe `ncetul. Suntem oare preg\ti]i?Se clatin\ totul `mprejurul nostru. E mare zvon de arme. Vinevânt de `mb\rb\tare din toate p\r]ile lumii. Se petrece ceva [i lanoi. Ce? Nu [tiu, dar b\nuiesc: r\zbunarea se apropie. Ca `ntr-untrup `n preajma boalei, sim]im [i noi ceva nel\murit, ceva pelâng\ noi chiar. Trebuie s\ se petreac\ ceva zilele astea.Ofensiva e peste fiecare coam\ de deal. Se car\ muni]ii, seadun\ hran\ de rezerv\. V\d chipuri tainice, aud [oapte primpre -jur. Vin ordine secrete. Oamenii se simt [i-[i fac socotelile pentrulumea asta ori pentru cealalt\. Se taie re]elele de sârm\, se arun -c\ poduri peste tran[ee [i se fac sc\ri. Suntem ca-ntr-un ajun, cândse primene[te fiecare. Azi au fost chema]i la divizie to]i comandan]ii[i o febr\ prevestitoare agit\ lumea. Vorbe zboar\ pe ici,pe colo. Unii spun: peste cinci zile `ncepe. Acum aud cu ho t\ -râre: la noapte! Inimile se strâng [i sufletul caut\ s\ simt\ dinne l\muriri un cât de slab `n]eles. S-a[terne un tremur peste noi.De abia a[tept s\ vie clipa c\reia s\-i datorim re`nvierea. N-ar fir\u s\-nceap\ chiar la noapte. Cum se face-n negura nop]ii, prin -tre sunte de clopot, `n cântec de slav\ „~nvierea“, tot noaptea, `ntr\snetele tunurilor [i-n cântecele solda]ilor, s\ se fac\ Rena[tereaPoporului Român... C\ci o convingere am: victoria care va veni­Însemn\ri­ie[ene

de pe urma mizeriei, câ[tigat\ cu oameni obidi]i, va `nsemna re -na[terea unui popor `ntreg. Izbânda asupra du[manului va fi [io izbând\ asupra epocei de nedreptate, de ru[ine [i destr\b\lare,va fi o `nviere.S\ se fac\ dar cu oarecare pomp\ `nceputul acestui mare actdin via]a unui neam; s\ se adaoge la vitejia bie]ilor fl\mânzi [iistovi]i de boal\ fastul unei porniri misterioase.La noapte dar, [i dac\ nu la asta, la oricare alta ar fi aceea,`n care Cerul Drept\]ii s\ se deschid\ [i pentru noi.(Scris la 26 iunie 1917, pe sectorul Reg. 24 Infanterie-Pralea).Jose de la Barra:Însemn\ri­ie[eneIIMijeau zorile(9-11 iulie 1917)„Via]a este bunul cel mai mare.“Ordinele secrete, care veneau mereu, sporeau [oaptele nel\ -murite [i d\deau fe]elor tr\s\turi enigmatice. Aflasem c\ s-a r e -f\cut o armat\, c\ s-a adus material nou de r\zboi, c\ s-a pri menitinstruc]ia solda]ilor [i c\ ai no[tri vor ataca. Când nu se [tienimic, se b\nuie[te mult [i zvonurile nu se mai ispr\vesc. Cinevaaflase c\ s-a[u] evacuat Gala]ii [i c\ lovitura se vada pe Siret. Unii mai bine informa]i [tiau c\ vomataca `n patru puncte: la Dorna, pe Trotu[, `n Dobrogea[i pe Siret. Aproape eram siguri cu to]ii c\ofensiva noastr\ se va face odat\ cu a ru[ilor, careva avea loc `n Gali]ia. ~ncepuser\ a se da [i am\ -nunte: dup\ ruperea frontului, o coloan\ româneas -c\ se va `ndrepta spre Râmnic, pe la sud de Foc -[ani, iar alt\ coloan\ va `mprejmui Br\ila... Frontularmatei a 2-a avea s\ fie defensiv.Presupunerile nu mai conteneau, circulau me -reu, stârnind curiozitatea, `ncurcând judecata, dar]inând spiritul treaz asupra unor evenimente careaveau s\ vie. Un sentiment era `n to]i: n\dejdea.Se c\p\tase credin]a c\ vom `nvinge, c\ vom izbu -ti s\ dezrobim ]ara.~n mijlocul fierberilor nel\murite, veni un ordinc\tre to]i comandan]ii de regimente. Litera lui n-amcunoscut-o, dar am v\zut `ndat\ urm\rile. Regimen -tele 11 (Siret) [i 24 (Tecuci) fur\ scoase amândou\de pe linie `mpreun\ cu un batalion din regimentul7 Vân\tori. ~n locul lor se `ntinse câte un bataliondin regimentul 10 (Putna). Nimeni nu [tia ce se vaface cu regimentele ie[ite, dar se b\nuia c\ vor fi`ngr\m\dite `ntr-un punct unde s\ se fac\ o sp\rtu -r\ [i acel punct cei mai mul]i `l credeau `n sectorulregimentului 12 (Cantemir).Acum planurile se desf\[urau cu o bog\]ie ne`n -trecut\. Fiecare avea o variant\: atacul se va faceici, se va face conversiune dincolo...; se va `ncercat\ierea liniei de retragere `n cutare punct...; un a -numit lan] de mun]i trebuie atins pân\ `n ziua de...[i tot a[a mai departe. ~n palpit\rile cu un cuprinsob[tesc, to]i aveam ceva de spus. Parc\ s-ar fi tre -zit `n fiecare o con[tiin]\ nou\, cu care descopereatoate tainele. Se `mpleteau leg\turi fantastice `ntremisterele vremii ce avea s\ urmeze [i `ntre inimilepline de sâial\.Reflex corporalGr. T. Popa ∙ restituiri ∙ Gr. T. P9

Gr. T. Popa ∙ restituiri ∙ Gr. T. P10P\durea uimit\, dar calm\, ascundea `n sânul ei unfurnicar dintr-o dat\ `nte]it, cum s-ar `nte]i un mu[uroi defurnici peste care vântul apleac\ o creang\. Numai p\ -s\relele `[i vedeau de cântecul lor iste], de parc\ lumean-ar fi fost decât un cuib de frumuse]i.Fur\m chema]i la postul de comand\ al regimentuluipentru ordine. ~ntr-o vâlcea `ntunecoas\, sub poale tufoasede brazi, la o mas\ strâmb cioplit\, colonelul `[iplivea nervos mustea]a. Se adres\ `ntâi mie.– Uite, doctora[ule, dumneata r\mâi aici [i ai s\ tea[ezi la nord-est de cota 783 (la Bradul lui Soare), pedealul Cârlanului. Acolo s-a fixat postul de prim ajutor.Drumul de evacuare e pe culmea Cârlanului [i mai departepe Valea Ursoaiei. ~]i trebuie un carnet `n care s\treci numele celor r\ni]i ori mor]i, starea lor civil\ [i (cândsunt mutila]i de nu se mai cunosc) semnul individual.Apoi, cu o emo]ie st\pânit\, se ridic\ `n picioare, m\`mbr\]i[\ p\rinte[te [i, strângându-mi mâna, m\ conce die.– ~]i urez s\ n-ai de lucru [i... s\ ne vedem s\n\to[i.Eram sigur c\ evenimentele se precipit\.Ce putere de transformare au unele clipe! Colonelulacesta m\runt, vulgar, f\r\ nici o distinc]ie, lipsit de cultur\,nu mi-a pl\cut niciodat\. ~ntre noi deosebire ca `n -tre dou\ specii. Nici o idee comun\, nici un gând pe cares\-l avem la fel. Pân\ [i la mâncare gusturi diferite!{i totu[i `mbr\]i[area lui m-a impresionat. ~n clipa `n ca -re mi-a `ntins mâna, `ntre amândoi s-a strecurat ceva dinfondul comun omenesc, care se p\streaz\ cu toate mo -dific\rile de suprafa]\.Toat\ jum\tatea aceea de zi a fost plin\ de scene du -ioase. Batalioanele regimentului 7 Vân\tori trebuiau s\se despart\. Când se vor mai `ntâlni [i cine cu cine va maida ochii? Prieteni buni, tovar\[i de lupt\, trebuiau s\ ple -ce `n faptul zilei `n dou\ direc]ii deosebite, pe care moar -tea le unea chiar de la `nceput. Se d\dur\ echipamentenou\, se c\rau f\r\ `ncetare l\zi cu cartu[e [i granate, pro vizii [ibrancarde. Se strecurau pe c\r\rile `ntortocheate, pe sub crengi -le copacilor, grupuri de oameni t\cu]i, ofi]eri preocupa]i [i lungi[iruri de cai cu samare. Desp\r]irea a fost ating\toare. Mâi nile sec\utau lacome [i se strângeau cu putere `ntr-un r\mas bun fr\ ]esc.Ochii se priveau `ndelung, cu nel\murirea `n ei, cercând s\ oco -leasc\ dureroase sub`n]elesuri fugare: [i dac\ nu ne mai vedem?Lini[tea p\rea c\ s-a restabilit. Firea tân\r\, care cere execu -tare furtunoas\, nu [tie s-a[tepte. Câteva zile de potolire, dup\fr\mântarea de mai `nainte, p\reau lâncezitoare. A[teptam f\r\s\ mai [tiu ce, cu o u[oar\ nuan]\ de dezgust. La 9 iulie veni ocea]\ plâng\toare, o vreme umezit\ peste s\turare de o burni]\Jose de la Barra: Reflex corporal 6fumurie. De diminea]\, primii ordin de schimbare. Batalionul meulua loc `n prima linie spre stânga, `n Coada V\ii Babei [i eu trebuias\ m\ `ntorc pe dealul Ou[oru. Pentru l\murire, intrai `n bor -deiul maiorului [i, pe când st\team de vorb\, i se aduse un plicde la divizie. Maiorul `l desf\cu, citi repede, se uit\ la noi, apoiiar arunc\ ochii pe hârtia bo]it\:– De-acum `ncepe.– Când?– La zece diminea]a `ncepe bombardamentul, care va ]ine do -u\ zile [i dou\ nop]i. Pe urm\... atacul.O mare piatr\ mi se r\sturnase de pe inim\. Va `ncepe lupta!„Vor bubui tunurile noastre toate odat\ [i vor striga de[teptareaRomâniei...“; „Vor fixa drepturile noastre peste cre[tetul mun]i -Însemn\ri­ie[ene

Gr. T. Popa ∙ restituiri ∙ Gr. T. P12pâ ne[te o putere sigur\ nu se d\ `n l\turi de la nici o cri m\. Dispozi]iilemintale necesare pentru a scuza crima se g\sesc totdea -una, dar când puterea este `ndoielnic\, când nici putin]a de a c\ dea`n rolul de victim\ nu-i asugurat\, acel care `ncearc\ o zdrobirede lege – dac\ nu se opre[te de-a binelea, e cel pu]in muncit deezit\ri. Curajul de a s\m\na moartea, de a ucide din bel[ug, l-aravea cei mai mul]i dac\ siguran]a urm\rilor a[teptate ar fi depli -n\. {i dac\ un r\u nu s-ar `nmii din mugurii stiblelor sa le `nmiite,oricare din noi, pentru slobozirea sufletului omenirii chinuite, arfi `n stare s\ fac\ r\ul cel mai mare. Dar niciodat\, chiar nicioda -t\, r\ul nu poate acoperi inima cu lini[tea d\t\toare de mul]\mi -re [i nici gândurile cu siguran]a `mplinirii ne[ov\ielni ce; [i de a -ceea din adânc ceva ne apas\ ori de câte ori e s\-l `ncepem.Nu aveam deloc b\nuiala c\ pornim la o ac]iune rea, c\ vomface ceva urât. Ba m\ str\b\tuser\ fiori de mândrie, m\-n\l]asem`n ochii mei pentru faptul c\ am s\ iau parte la dezrobire. R\z -boiul mi se `nf\]i[a cu partea idealizat\ din pove[tile spuse iarna,când este foc `n sob\, [i din atrac]iile stârnite de romanele frumosscrise. {i totul era acoperit de o idee: vom sc\pa de n\v\li -tori. Gândul tremurând de fericire num\ra lacom ochii usca]i delacrimi ai celor subjuga]i, uitând cu des\vâr[ire pe cei care vorplânge nesfâr[it pe eroii lor mântuitori. Convins de marea noas -tr\ dreptate, `nsufle]it de o nepotolit\ ur\ `n contra du[manilor,`nceputul v\rs\rii de sânge mi-a `ncercuit totu[i inima cu o strângeredureroas\.Am mâncat pu]in [i repede, iar dup\ ce-am ispr\vit m-am mi -rat de atâta grab\. O cin\ mai lung\ ar fi fost m\car o mai marepierdere de vreme. ~ncepui s\ m\ plimb pe drumurile din jurulbordeiului pentru a nu-mi fixa gândurile pe vreo idee. C\r\rileacelea[i [i tot aceia[i fagii din c\rarem dar prin crengile p\duriise plimba un spirit deosebit, un aer misterios. Un copac mare,`n care nimerise obuzul alt\dat\, era cr\pat pe jum\tate [i, vântulcând `i cl\tina coroana, trunchiul acotea un jalnic scâr]âit; din a -jun, p\rea c\ s-au ad\ogat sunete nou\ `n scoar]a cioturoas\ [ifagul `ndurerat `[i suspina `n coama lui pletoas\ un plânset `nn\ -du[it. ~n ne`n]elesul unui destin surprinz\tor (care-nal]\ uneorilemnul trunchiurilor pân\ la sim]ire [i r\stoarn\ omenia noastr\`n apuc\turi de fiar\), m-am `ntors pe acela[i drum, mai `ntune -cat. Se-nserase [i tunurile `ncepuser\ iar s\ bat\.Eram convins c\ nu voi putea dormi, dar d\dui `n grij\ ordonan]eis\ vegheze. La lumina unei lumân\ri, lipit\ pe un cap\tde scândur\, m-am plimbat cu pa[i largi o bun\ parte din noap -te. M\ mi[cam ritmic `ntre dou\ unghiuri de bordei, cu un mersmoale, foarte potrivit gândurilor dezordonate. ~n urma ori `nainteamea, umbra se repezea pe p\re]i, luând forme fantastice, ca -re foarte greu mai s\m\nau a chip de om. Aceste jocuri de `ntu -nerec, `ntr-un ad\post sihastric, sporeau atmosfera stranie dinjurul meu. Socotelile pe care le f\ceam `n gând nu sunt de nici uninteres. {tiu `ns\ c\ erau foarte tulburi [i nesiguran]a, ca un vier -me bl\st\mat, `mi rodea cele mai frumoase a[tept\ri. Cel odat\b\tut de vânturile descuraj\rii cu greu se mai las\ `n puterea `n -crederii. Se vede c\ se croiesc `n sufletul care a suferit drumuripe care nu mai poate merge n\dejdea.Aveam un coco[ pestri]. Ordonan]a `l purtase pe um\r maimulte s\pt\mâni, f\cându-l astfel tovar\[ de zbucium. Acuma eralini[tit. Se ag\]ase de-o creang\ a[ezat\ cruci[ la fereastr\ [i aco -lo mo]\ia `n nestabilitatea unui somn p\s\resc. Uneori i se tulbu -ra echilibrul [i, deschizând pe jum\tate ochiul dinspre lumin\, chi -r\ia povestea unui vis. Prezen]a unei viet\]i al\turea de mine, `nsingur\tatea unei nop]i a[a de nelini[tite, era un adev\rat sprijinmoral. {i coco[ul meu lua propor]iile unui simbol, o f\ptur\ prevestitoarede evenimente mari, un augur al unor grabnice prime niri.Când m\ plictiseam de m\surat aceia[i [i aceia[i patru metride bordei, ie[eam afar\ ca s\ schimb locul. Aerul proasp\t m\izbea `n fa]\ [i-mi `nviora gândul. Noaptea `ns\ devenise `nfi o -r\ tor de neagr\. ~n p\dure, `ntunerecu-i [i mai `ntunecos. U[oaretreceri de vânt mutau din vreme `n vreme frunza fagilor, iar cerulsus era senin [i nu era. Pe-alocuri, potmol de nouri ascundeaprivirilor podoaba nop]ii. Privind a[a nedumerit, pridideam câteo sclipire rar\, peste care se a[terneau repede fâ[ii de `ntunerec.{i aceste mi[c\ri, pe jum\tate b\nuite, erau singurele semne aleunei activit\]i `ndep\rtate `ntr-un imperiu de bezn\. Nel\murireaasta `ntunecoas\ da impresia de poveste str\veche, `n care sespune cum se-ndeplinesc mu]e[te lucruri groaznice.Tunurile nu `ncetar\ s\ bat\ [i gura lor arunca câte o zare delumin\, care rupea `ntunerecul fulgerând. ~ntr-un timp, se auzir\câteva focuri de arm\, ]\c\nituri sfioase fa]\ de bonc\luitul tu -nu rilor. Poate sentinelele noastre, `n[elate de vreo mi[care `n tu -fi[, or fi tras. Rari „mine“ veneau de la du[man, ca o dovad\ c\ne pândea `nc\.~ntr-un târziu, osteneala m\ `nvinse; un somn toropitor se a -propie de mine, m\ cuprinse o mrejeal\ de sim]ire [i pe cetinaverde adormii f\r\ habar. Am dormit greu: ca o substan]\ carese dizolv\ f\r\ p\reri de r\u [i se reface f\r\ amintiri.Tunurile fr\mântau mereu p\mântul. Coco[ul meu, când abiase ginea de ziu\, cânt\ imnul s\u instinctiv [i prin b\taia aripilorp\rea c\ arat\ drumul nostru. O proasp\t\ r\sfirare a dimine]iida alt ritm inimii. Nu mai r\m\sese nimic din ap\sarea zilei trecute.Somnul adânc dresese bete[ugurile gândului tulburat [i `nmine se f\cuse loc pentru o fiin]\ nou\, cum s-ar na[te dintr-og\ oace un pui. ~nc\ tot eram `ngrijorat, de parc\ mi se p\rea c\angajasem r\spunderea mea personal\ `ntr-un act pe care nu-lputeam judeca rece.Iluzia pe care [i-o face omul asupra importan]ei sale, dac\ nu-inaiv\, e comic\. Ce contribu]ie aduceam eu la oribila conflagra]ieÎnsemn\ri­ie[ene

Jose de la Barra: Reflex corporal 3[i `ntru cât atârna de mine deznod\mântul unei fatalit\]i? {i, to -tu[i, un fir de pulbere c\zut pe o raz\ poate crede uneori c\ a[triis-au aprins pentru ei.Ap\ruse pu]in soarele [i lumina lui, `nc\ blând\, p\rea o bi -ne cuvântare venit\ anume pentru sângele ce trebuia s\ curg\, o`mbr\]i[are dumnezeiasc\, `n farmecul c\reia se risipe[te dure -rea. Micile boabe de rou\, `ntârziate pe frunzele abia trezite, `n -f\]i[au natura `n alt\ `ntruchipare [i sufletul potolit colegea dinaceste semne ale nem\rginirii o s\n\toas\ u[urare. M\ sim]eamsprijinit de puteri nev\zute, iar asupra noastr\ b\nuiam c\ sunt`ntinse bra]e atotputernice. Vraja sco borât\ asupra noastr\schimb\ fa]a lucrurilor, de nu-]i mai crezi ochilor, ochi bolmoji]ide realitate [i min]i]i de a[tept\ri.Ceasurile dimine]ii s-au trecut u[or. Pe la amiaz\, a vui doir\ni]i, lovi]i de schij\ de mortier\. Erau palizi [i tremurau. Vorbeaudespre durerile lor, dar `n ochi lic\ rea ferici rea unor sc\pa]ide moarte [i pe figuri sta `nti p\rit\ gra vitatea vie]ii amenin]ate.{i tri[ti, [i mândri; pe de o parte cu mil\, cu teama p\catului; pede alta, cu satisfac]ia r\zbu n\ rii `mplinite, ad\ogau gemetelorÎnsemn\ri­ie[ene`ntre rupte scurte infor ma]ii, ca ni[te f\râmituride spoveda nie:– I-o potochit antileria noastr`!– S\reu copacii ca hrea[curili!– Ie[\u suluri di scormonituri, di socoteic-o prins bul g\rii arichi.Mai venea câte o `njur\tur\, câte unbl\st\m, [i pe ur m\ o adânc\ t\cere deoameni nel\muri]i.Pe la ora unu, m\ `ntâlnii cu c\pitanulLaulan. ~n zbu ciumul de acum, preo cup\ -rile noastre nu mai erau de critic\ social\ori literar\, ca mai `nainte. Era ab\tut [inu [tia decât ce [tiam [i eu, adic\ o mie dezvonuri, nici un fapt sigur [i nenum\rateplanuri. Era dezam\git, fiind- c\ lipsa de informa]ii`i t\ia orientarea [i pentru c\ felulde r\spuns al du[manului era enigmatic.La desp\r]ire, nu mi-a comunicat, cum f\ -cea alt\dat\, nici un pronostic; ne-am sa -lutat cu gândurile aiurea [i cu o nuan]\sceptic\ `mi spuse: „~n sfâr[it ofensivas-a dezl\n]uit, s\ vedem ce va da.“Dup\ amiaz\ a fost furtun\. Tunurile se`ntreceau ca o h\r\]eal\ mare de bestii.Unele aveau glasul r\gu[it de ur let, altelearuncau obuzele cu un sunet `nfundat desmuncitur\, de p\rea c\ chihotesc dealu -rile `mboln\vi te. Vâjâituri de toate felurile,cu `ndep\rt\ri [i apropieri neb\nuite, t\l\zuiau v\zduhul pân\ `nmun]ii Vrancei [i `napoi, co tropind z\rile `nsp\imântate.Mai spre sar\, m-am suit pe dealul Carpen, `n coas te le c\ruiast\teau `nfipte patru baterii. Pe vârf era a[e zat un observator [ide jur-`mprejur se deschidea vedere larg\. Creste multe se`nc\lecau neregulat, `n sc\ri absurde, vrând s\ cu cereasc\ albastraimensitate. Pe sub nehot\rârea v\zduhului lu necau zgomotospaserile civiliza]iei [i culmile `mbr\cate `n haina dep\rt\rii p\reauc\ se feresc cu-n tremur `n spinare. Peste o ` n\l]ime din stângaerau M\r\[tii, `nspre care tunurile noastre b\ teau zorit. ~n fundde tot, se ghiceau siluete de mun]i, strev\zute printr-un painjini[de cea]\ violet\, adev\rate concretiz\ri de fantazii uria[e. Peve[mântul verde, calm [i nesfâr[it, pururea alin\ tor al privirii, ses\m\nau mereu noura[i de fum, pete albe tre c\ toare: semneleglasului de moarte, ce-[i muta r\sunetul din deal `n deal. De peCarpen porneau furios obuzele, cu r\cnet de fiar\, de tremuratulpina fagilor [i se-ncre]ea fa]a p\mântului. Apoi, `n br\zd\turimari, nev\zute, despicau distan]a sur\, spân zurând pe coastele[ov\itoare pete proaspete cenu[ii.Gr. T. Popa ∙ restituiri ∙ Gr. T. P13

Gr. T. Popa ∙ restituiri ∙ Gr. T. P14Fum... numai fum!Spre r\s\rit, o parte din M\r\[ti ardea. ~n amurgul rumenit deultimele r\sfrângeri solare, se amestecau pe o bolt\ limpezit\ co -lorile apusului cu ale pârjolului, care distrugea un sat românesc. Fl\ -c\rile nu se vedeau de-a dreptul, dar ap\reau nouri gro[i, vi]e maride funingine, p\tând coloritul unui foc activ sub coastele dealu ri -lor. Din când `n când, carminul suprapus verde]ii p\durilor se `n\l -]a ritmic `n cuprinsul gr\mezilor nouroa se, ca ca un r\suflet `n -n\du[it [i o clip\ nu puteai distinge bine pe care coam\ soarelea apus.~n a[teptarea victoriei, dorit\ cu toat\ nest\pânirea tinere]ii,am avut o `ndoial\. Cât st\tusem `n strâmtul bor dei de p\mânt, m\dureau ideile mele contradictorii, ne astâmp\rul meu oscilant. Seluptau `n sufletul meu, cu prins de dorul drept\]ii ideale, resturia bia `ns\ilate din c\r]i cu axiome, amintiri de precepte `nv\]atepe de rost, adev\ruri cu mai multe fe]e. Dar eu, loca[ul gându -rilor f\r\ ordine, eram sp\lat de orice vin\. Tremuram de tea maneizbânzii, tremuram de ne`n]elesul soartei, tremuram de groz\ -via faptei la care ne `mpingea dreptatea. Dar o vag\ alinare ne -judecat\ ]inea re]eaua de ezit\ri la oarecare distan]\ [i l\sa ade -seaori loc pentru entuziasm.De pe Carpen `ns\ vedeam bine cum se mineaz\ o a[ezareomeneasc\. Fl\c\rile, f\r\ `ng\duin]\, mistuiau ne`ncetat c\mi -nele piereau ad\v\siri din timpurile vechi, se irosea munc\ aduna -t\ de multe decenii [i se distru gea via]\ nevinovat\ f\r\ ad\post.{i aceast\ distrugere ve nea de la noi. Pentru un moment avui ocrunt\ zgudu i re. Nu mai `ncape `ndoial\ c\ noi ucidem, ucidem la`n- tâmplare, oameni neap\ra]i, descoperi]i, ucidem copii ne`n -fi ripa]i, femei lipsite de sprijin; ucidem oameni!...~n gândul foarte stingherit st\tea r\spunsul: „pentru un idealde dreptate“.Dar o grea `ntrebare se ridic\ deodat\, masiv\, do borâtoare:este iertat s\ nimice[ti un rost ce-[i ]ine drumul lui, pentru unideal? Se poate s\ omori pentru o `m plinire `ndrept\]it\? {i amsocotit atunci c\ da! Cu durere mi-am a[ezat gândurile pentruacest r\spuns; dar aveam o consolare: va fi pentru cea din ur -m\ da t\. Dincolo de m\celul de azi, vedeam o vreme azurie, opa ce etern\, o scoborâre a drept\]ii printre oameni. {i pentruasemenea minunat\ vreme credeam c\ sacri ficiul cel mai marenu-i prea mare.Pe dealul de la observator, am stat a[ezat pe o ban c\ de brad,nu ]in minte cât. Soldatul pus s\ observe de mult nu mai priveacerul, peste care se tot `ntindeau umbrele. Am stat a[a, afundat`n gânduri, ca `n fa]a unui altar ridicat `n pustie. ~n fa]a imensit\]iinaturii, care-[i `ntindea cercurile tot mai `ndep\rtate, priveam caprin urzeala unei halucina]ii, cu ochii tot mai fermeca]i. Incendiile,tunetele `nfior\toare, fumurile [i vârtejurile de colb aruncat `n`naltul cerului, durerea [i jalea din sânul mul]imii, sângele [i omo -rul de pretutindeni, toate acestea nu mai r\zb\teau pân\ la minedecât strecurate prin cea]a unei argument\ri. {i, totu[i, ce pu]inlucru `nsemnau toate acestea fa]\ de ce este l\sat din fire s\ fienem\surat! Cerul [i soarele [i spa]iul nem\rginit r\mân acelea[i.Omul ruineaz\ puteri uria[e pentru el, ne`nsemnate pentru natu -r\, [i se dumic\ activitatea noroadelor pentru a nu l\sa firii decâtatâta urm\ cât ar l\sa un strop de cerneal\ pe oglinda m\rii. ~n -tr-atâta pr\p\d stârnit, `ntr-atâta sânge v\rsat, nu-i mai mult\ e -legan]\ decât `ntr-un scuipat pe cer albastru. Dar toat\ murd\riade care e capabil omul nu-l atinge decât pe el – asta-i marea de -li cate]\ a naturii. Ea nu se p\teaz\. ~n imensitatea ei ascunde tot,nivelând mereu [i prime nind `ntr-una. Stupida activitate omeneasc\din anii ace[tia nu va l\sa pe haina ei, pururea `nnoit\,decât semnele unei târnoseli de nebuni. O p\tulire trec\toare apodoabelor naturale, pe care ploaia eternelor puteri creatoare leJose de la Barra:DiscreteleÎnsemn\ri­ie[ene

Dar deodat\ totul se opri: „rafala“ trecuse. Tirul se lungi, ra -rele glasuri de tun `[i schimbar\ tonul. Obuzele nu mai scoteaudecât fâ[âituri pierdute-n nouri, amenin]\ri potolite, zgomote `n -n\du[ite de grosimea dep\rt\rii. Numai `n urechi r\m\sese o r\ -p\ial\ vie. Auzeam vâjâituri care nu mai erau, fluierau obuzeinexistente [i huia capul ca un ghioc fermecat. Inima `ncepu s\tre mure de ner\bdare, dar `ncrederea o aveam deplin\. De cemi-o rec\p\tasem?Lumina zilei se `n\l]a din coama p\durii ca o zei]\: o lumin\curat\, f\r\ str\lucire, care `mbr\]i[a dezmierdând.Mijeau zorile. Zorile drept\]ii?Zorile care merg `naintea soarelui, vestitoare eterne care se`ncheag\ din primul s\rut al cerului cu p\mântul. Sufletu-mi deveniun instrument de tortur\, pentru c\ nu-mi puteam ucide cutotul gândurile. Eram `ntr-o stare de suprem\ dorin]\ s\ nu severse sânge `n z\dar; a[teptam beat de iluzii `mplinirea visului cucare m\ hr\nisem. Nu puteam s\ uit c\, acolo, pe cre[tetelemun]ilor, re`nvie sau ne-ngroap\ un neam `ntreg [i c\ rezultatulacelor zile este siguran]a sau pribegia româneasc\. Eram foartesigur c\ a[tept\rile se `mplinesc. L\sând s\ treac\ dorul `nainte,credeam `n izbândire [i totu[i tremuram ca un condamnat.Jose de la Barra:Însemn\ri­ie[eneEchilibristaM\ f\cui numai urechi. Ceream vântului la fiecare clip\ o[oapt\ ispititoare, ceream distan]elor un semn `mbucur\tor. Stamla pânda zgomotelor ca un copoi bine dreasat [i, r\bdarea ie[inddin matc\, m\ dusei pe culmea din fa]\, dincolo de care era liniafrontului. Se auzeau `mpu[c\turi rare; Câte o mitralier\ `[i c\utade lucru. ~ncolo nimic.Eram foarte nel\murit. Dup\ câte romane [i c\r]i de istoriecitisem, dup\ câte gravuri v\zusem prin muzee, \sta nu s\m\nadeloc cu un atac. Mai `ntâi c\ nu se vedea nimic, cu des\vâr[irenimic. Totul se petrecea `n taina p\durilor. R\m\seser\ doar, depe urma bombardamentului, rari petece de fum, r\t\cite printrefagi. ~ncolo, nici o zare de r\zboi. Un timp chiar p\rea c\ s-aulini[tit toate [i c\ nimeni nu atac\. Asta a ]inut scurt\ vreme. ~m -pu[c\turile pornir\ din mai multe p\r]i [i printre ele se amestecaubufnituri stridente de granat\. Apoi s-au `ndesit, pân\ când,deodat\, spre stânga, departe, se auzir\ ropote mari. {i f\r\ s\v\d sângele ro[, f\r\ s\ fiu cu o arm\ `n mân\, se trezi `n mineo fiar\ s\lbatec\, care nu [tie decât s\ mu[te. Se r\scoli un po -top de furie care pârjole[te sufletul [i nu mai aveam inim\, numai aveam mil\; aveam o singur\ dorin]\ ne`nfrâna t\, plin\, exclusiv\:s\ moar\ cât mai mul]i du[mani. Orice glon] doream s\`nsemne o via]\ mai pu]in, orice f\râm\ de schij\ s\ distrug\ unom. Pocniturile `mi f\ceau bine, m\ desf\tam `n au zul lor. {i,zgâriind oietri[ul de pe o r\d\cin\, cum ar face un tigru fl\mând,m\ aplecai la p\mânt. Gla sul pu[tilor pe sub firele de iarb\ `[isporea misterul, `[i `nmul]ea e coul, gr\ind mai l\murit cuvântulaltei lumi. Se des chiseser\ mormintele [i vorovea ]\râna str\ -mo[ilor, `nsufle]it\ de chinul celor vii. Un spirit a dormit `n gropilecelor mor]i se ridicase `n mijlocul vâltorii, o ]elind curajul lup t\ -torilor. {i parc\ vedeam duhul `n fl\c\rat zburând din munte-nmunte, ducând cu el facla `ncrederii [i lumina victoriei. ~ngenun -cheat a[a pe verdea]\, auzii deodat\, venind cu o n\val\ de vânt,nu [tiu din dreapta, nu [tiu din stânga, un stri g\t `n mas\, unr\cnet st\pân pe aer. Strigau solda]ii no[tri „ura“ [i huiduiau ca`n urma unei turme.~mi veni s\ plâng, dar mi-am frânt lacri mile `ntre gene. Erampe p\mântul r\zbu-n\ rii, pe locul unde se moare `n spasm ori se`nvinge urlând „ura“. Eram la un altar, pe ca re lacrima e o pat\ru[inoas\. Eram acolo unde-]i trebuie suflet `n]epenit. Strig\tulde cu cerire, semnul biruin]ii prin putere, gea m\tul elibe r\rii,venit a[a de sus, ve nit pe ca le cereasc\, `nviora locurile `n t\cere.Mi se p\rea c\ to tul s-a schimbat pe nea[tepta te, c\ toate s-aupref\cut de istov [i de fie ca re pas de acolo legam premeniriadânci, cu r\sunet `ndep\rtat. ~n clipa aceea am fost fericit; o fericirebrutal\, zgu duitoare, scurt\ ca un fulger.(Continuare `n num\rul viitor.)(~nsemn\ri ie[ene, anul III, nr. 1, ianuarie 1938, pp. 52-71)Gr. T. Popa ∙ restituiri ∙ Gr. T. P17

-mişcarea literara · mişcarea li18Constantin ArcuDezastrul*De îndat\ ce s-au încheiat procedurile cinei, m-am dus glon]în dormitor. Ardeam de ner\bdare s\ v\d dac\ laptopul se afl\la locul lui. Se în]elege c\ m-am deplasat împreun\ cu to]i cei -lal]i. Nu puteai s\ te despar]i de [leaht\, f\r\ s\ produci un scurtcircuit în întreg lag\rul. Nici nu m\ mai deranja. Începusem s\descop\r partea bun\ în acest aparent neajuns, pentru c\ înmul]ime reu[eam s\-mi camuflez mi[c\rile. M\ acomodasem de -ja cu gâfâielile [i agita]ia permanent\ din jur. Iar indivizii \ia nup\reau s\-mi acorde aten]ie, decât în m\sura în care nu respectamritmul grupului. În rest, fiecare p\rea preocupat de ceva. A -cum îns\ nu-[i mai d\deau rândul s\ ajung\ în paturi.Dup\ ce am pip\it sub saltea, asigurându-m\ c\ lucrurile me -le sunt acolo, m-am gr\bit spre toalet\. Ritmul începuse s\-mi in -tre în sânge. De fapt, nelini[tea ce m\ cuprinsese avea alt\ ca -uz\. Îmi f\cusem socoteala c\ imediat ce tovar\[ii mei î[i b\gaucornul în pern\, voi reu[i s\ trimit apeluri de ajutor în ]ar\. În con -tinuare, Katy [i Anca [tiau cum s\ procedeze, nu-mi b\team ca -pul. M\ închipuiam un naufragiat pe o insul\ cu s\lbatici, a run -când sticle cu mesaje S.O.S. pe ap\. Am urinat [i m-am sp\ latpe mâini. Pe peretele din fa]a chiuvetelor se aflau trei oglinzi mari,în care te vedeai ca printr-o perdea de fum. Mi-am privit în de -lung fa]a. Aveam cearc\ne, p\ream obosit. Nici nu m\ b\r bie r i -sem de vreo dou\ zile, îns\ nu g\seam problema atât de urgent\.{i atunci i-am z\rit reflecta]i în cenu[iul oglinzii. Rânjeau. Îiobservasem [i în timpul cinei. În fa]\ se afla individul bondoc,cu o chic\ alb\ [i crea]\, care p\rea preferatul multor domni deaici [i lingea degete înmuiate în terci de n-avea aer. Ceilal]i doi,ambii tuciurii [i cu must\]i r\sucite, îl secondau. Cuno[team psihologiagrupului [i puteam pune pariu c\ îmi venise rândul s\-mistabilesc locul. Iar ei încercau s\-mi arate cine e [eful acolo, s\-[iimpun\ domina]ia. Treaba asta nu se rezolva decât prin pumni[i indivizii p\reau siguri c\ vor avea câ[tig de cauz\. Gunoiul iesede fiecare dat\ la suprafa]\. [tiau regula confirmat\ de atâtea ori.Cre]ul începu s\ se apropie. Mi-am dat ap\ peste fa]\, îns\îl sim]eam în spatele meu. Dac\ m\ întorceam brusc [i loveam,probabil îl d\deam gata. De[i n-a[ crede c\ nu se a[tepta [i lasur prize. Ca s\ te impui într-o mul]ime de felul \sta, trebuia s\fii viclean [i par[iv, nu glum\. În plus, n-aveam nici chef [i nicitimp de dispute. Cu siguran]\, nu erau dispu[i s\ cedeze coroana* Fragment din romanul Legiunea român\, (în lucru).din prima [i la ce bun s\ perpetuez un conflict care mi-ar fi încur -cat [i mai mult lucrurile? Nu voiam decât s\ fiu l\sat în pace, pu -]in îmi p\sa rest. Aveam destule pe cap.Mi-am trecut degetele peste fa]\, îndep\rtând pic\turile recide ap\. M-am îndreptat din [ale [i, prin oglind\, mi-am dat sea -ma c\ to]i ceilal]i indivizi î[i luaser\ t\lp\[i]a. Ca la comand\. E -xista în cadrul grupului un mijloc de comunicare mult mai eficientdecât limbajul. O rela]ie ce nu se baza pe cuvânt, fiind pro babilaccesibil\ prin ini]iere sau simpl\ intui]ie. M-am sim]it cuprinsde o u[oar\ triste]e. Nu puteai s\ nu te gânde[ti c\ în anu mitecircumstan]e omul e în stare s\ decad\ nesilit de nimeni [i s\ sescufunde în rahat pân\ peste cap. De pe soclul m\re] exe cut\uneori s\rituri drept în privata cu excremente. Ce s\ mai crezi?{i dintr-odat\ mi-a venit s\ râd. P\rea caraghios s\ m\ preocupecondi]ia omului, când \ia abia a[teptau s\ m\ burdu [eas -c\ bine. Cre]ul albinos, cu tr\s\turi ascu]ite de coiot, dând do vad\de precau]ie, se apropiase de um\rul meu drept. Evita astfelvreo surpriz\. Î[i pip\ia buzunarul, p\rând c\ nu m\ vede. Cei -lal]i se aflau la câ]iva pa[i în spate, spre stânga mea. Atacau înhait\, încercând s\-[i surprind\ prada. Trebuie s\ admit c\ [tiaumeserie. Oricât de priceput ar fi cineva la b\taie, tot ar avea dificult\]icu [acalii \[tia. Se apropiau cl\n]\nindu-[i din]ii ascu]i]i.Din acest moment, conflictul nu mai putea fi evitat. Îns\ derularealui depindea în bun\ m\sur\ de mine, pentru c\ eu controlammental situa]ia.Cârlion]atul chi]c\i câteva vocabule într-o limb\ ce sem\nacu spaniola sau portugheza. Mi s-a p\rut c\ a pronun]at [i cuvân -tul hola, de[i nu pot fi sigur. Rostise sunetele cu repeziciune, în -ghesuindu-le unele în altele. N-am priceput nimic din rechizi toriulpe care mi-l prezentase, îns\ chestiunea nu p\rea s\-i preocupeprea mult. Aveau o treab\ de dus la bun sfâr[it [i pu]in lep\sa de eventualele mele contesta]ii. Legea o f\ceau ei [i tot eio aplicau, modificând procedura cum le venea la socoteal\. Iarm\surile pe care le dispuneau în mod suveran p\reau s\ fie irevocabile.În condi]iile astea, nu existau motive s-o fac pe-a c\ -posul. Altele erau acum priorit\]ile mele.M-am întors tocmai la timp ca s\-i v\d pumnul zvâcnind spremaxilarul meu. Lovitura era parabil\, n-ar fi fost mare lucru s\fandez u[or [i s\ lovesc [i eu. Dar asta n-ar fi f\cut decât s\ complicelucrurile. Puteam fi sigur c\ brune]ii din spate ar fi t\b\râtÎnsemn\ri ie[ene

de îndat\. Nu era exclus s\ le vin\ în ajutor [i al]ii, în vreme ceeu nu m\ puteam a[tepta la niciun sprijin. Idiotul, pe care-l r\ni -sem cu terci [i la cin\, habar n-avea în ce situa]ie delicat\ m\aflam. {i probabil n-ar fi îndr\znit s\ se revolte împotriva indivi -zilor care reprezentau aici puterea. A[a c\ am recep]ionat calmlovitura, strângând pu]in maxilarul. M-am pref\cut n\ucit de for -]a izbiturii [i mi-am scuturat de câteva ori capul. {tiam c\ nu vamai lovi. M\ pusese în dificultate sub ochii locotenen]ilor s\i [iasta îi mângâia suficient orgoliul.De altfel, atunci s-a ivit în u[a toaletei Martha [i orice ideede conflict a disp\rut în eter. Eram acolo câ]iva prieteni care î[if\ceau preg\tirile pentru noapte. De obicei, seara, ne adunamînbud\ ca s\ ne spunem ultimele bancuri auzite [i s\ ne ur\m cutandre]e somn u[or. Ea cuno[tea obiceiul truditorilor de-a se îm -br\]i[a înainte de culcare, în speran]a c\ vor visa frumos pestenoapte. Ritualul \sta n-o deranja. Dimpotriv\. }inut sub controlputea fi util la men]inerea disciplinei. Chiar se bucura s\ constatec\ în lag\r se instalase de câtva timp o atmosfer\ fr\]easc\.Mi-am dat din nou ap\ pe obraz, observând cum pretenariimei se c\rau cu inima strâns\. Îi în]elegeam perfect. Se jenaus\-[i exprime sentimentele în fa]a unei muieri. Era vreme destul\pentru îmbr\]i[\ri [i tandre]e. Dup\ ce, zâmbind cu par[ivenie,se retrase [i cucoana, m-am privit în oglind\. Nu m\ alesesem to -tu[i cu nicio echimoz\ dup\ mângâierea b\rb\teasc\ de adinea -Jose de la Barra:Însemn\ri ie[eneori. Se întâmplase cum mai bine. Acceptasem statu-quo-ul dintab\r\ f\r\ s\ solicit multe argumente. Puteam presupune c\pentru un timp voi fi l\sat în pace. Nici nu-mi dorisem altceva.Am întins-o spre dormitor plin de emo]ii [i speran]\. M-amb\gat în a[ternut, mul]umit c\ unii tovar\[i sfor\iau deja de ma -ma focului. Fusese aprins\ lumina alb\strie de control, semn c\se d\duse stingerea între timp. Toat\ ziua c\rasem saci [i eramobosit, îns\ n-a[ fi putut adormi. R\m\sesem singur în lag\r, Le -vi [i ga[ca lui disp\ruser\ f\r\ urm\. Nu-mi explic de ce aveamsentimentul c\ fusesem abandonat, cu toate c\ niciodat\ nu fusesevorba s\ r\mânem împreun\ pe vecie. În patul lui Levi sein stalase Cristin. îl hr\nisem cu terci [i la cin\ [i probabil m\considera binef\c\torul lui.Îi întinsesem degetele înc\rcate cu p\sat îmbiindu-l, când a -l\turi s-a înghesuit [i tipul cu plasturele pe ochi. Se sim]ea, fire[ -te, nedrept\]it. Nu-l servisem [i pe el în aceea[i diminea]\? Cums\ fac diferen]e? N-am avut încotro, nu puteam s\-mi alung co -pilul adoptat de la sân. În semn de recuno[tin]\, i-am cerut s\-mifac\ o informare despre lag\r. Linchind, îmi spuse c\ se nume[teViorel P\pu[oi [i era dintr-un sat de lâng\ Tecuci. Pe cel\lalt îlchema Cristi [i nu mai [tia cum. Cristin Dosu, se recomand\bâi guind acela, continuând s\ plesc\ie de pl\cere. N-am în]elesdin ce localitate venea, probabil din Voluntari. Avea vocea joas\,parc\ lipsit\ uneori de articula]ie. Din când în când scotea numaini[te sunete ciudate. Fa]a îi era rotund\, cu pielea în -cre]it\, b\ trânicioas\, iar ochii mici, cafenii [i înro[i]i.Sosise momentul s\ aflu câte ceva. M-am interesatcum de au ajuns prin locurile alea, la mii de kilometride cas\. Viorel î[i a]inti ochiul stâng spre mine, unochi albastru. Figura sa era p\ tr\]oas\, aspr\. Glasulîi suna uscat.– Di s\r\cie am plecat, spuse cu puternic accentmoldovenesc, dom’le. Dar-ar boala-n ea! Prima me ne -vast\, Maria, iera femeie voinic\, focoas\ [i ro[ie-nobraj ca trandaciru’ altoi. Ah, ce muiere! {i cu servici,îngrijitoare la prim\rie iera, da’ ie[a ba nu’. Numa’ c-ofugit în lume chiar cu primaru’ comunei. Ci scandal ofost atunci, c\ iera pe vremea comunismului. Dar ieinu s-o întors, am auzit prin oameni c\ [i-o pierdut ur -ma în Hamzacia, la ferma de vaci. Iar cealalt\ nevas -t\, Floarea, m-o p\r\sit dup\ vreo dou\ luni, zâcândprin sat c\ nu-s bun de nica. Asta iera dup\ ci l-o îm -pu[cat pe Ceau[\scu.I-am întins un deget ca s\ mai ling\ pu]in terci.Era ca z\ h\ relul la dresaj. Dup\ câteva înghi]ituri, admisec\ Florica a avut dreptate. Fusese indisponibilizatViolonisteledin fabric\ [i nu g\sea de lucru, a[a c\ începuse s\trag\ la m\sea. Vindea cereale de pe pod [i lucruri-mişcarea literara · mişcarea li19

-mişcarea literara · mişcarea li20Jose de la Barra:din cas\, numai s\ fac\ rost de b\utur\. Ajunsese r\u de tot, recunoscuViorel, începuse s\ doarm\ prin [an]uri. {i. dup\ plecareafemeii, [i-a vândut b\t\tura, a mai tras câteva be]ii crun te[i a topit cam to]i banii. Nu mai avea ce face prin sat. A[a c\ [ialuat bilet de tren [i nu s-a oprit pân\ în Gara de Nord, cu gân -dul c\ va g\si de lucru pe la spa]ii verzi în Bucure[ti. Nicipomeneal\, Capitala gemea de oameni r\ma[i pe drumuri [i deindi - vizi f\r\ c\p\tâi. S-a învârtit un timp prin gar\, ajutând prinlocaluri la c\rat navete [i gunoi sau [utind câte o plas\ ori alteni micuri când se nimerea. A[a a intrat în vizorul poli]iei. Dar totr\ul spre bine, cu ocazia unei razii l-a cunoscut pe domn Cristi,bucure[tean, cum s-ar spune, chiar dac\-i el greu de cap.Domnul Cristin se burzului indignat, auz’, cine vorbe[ti! M\-m\car io nu mi-am luat nevast\. O vrut\r\ ru-rudele s\ m\-n -soa re cu u-una d\n ma-mahala, da’ n-o ducea capu’, spuse, par -c\ sugând cuvintele. Viorel izbucni în râs. Cristi îi arunc\ o pri -vire sever\, îns\ nu se coborî s\-i dea replic\. Continu\ neutru:[-o pus mâna-n cu-cur dup\ do\ zile [i tu-tunde-o b\ie]i! [i dup\R-ri-rivolu]ie m-am dat cu bo-boschetarii prin ga-gar\ [i-n canal,d\ unde bani la ch-chirii?! S\-]i spun\ [i Ve-veurel, c\ n-avembani nici d\ unile c-când ne-am întâlnit.Chiorul confirm\: Iera am\rât de numa’-numa’, dreacu’ sâ-l ia de idiot. Aici în tab\r\macar nu crap\ di foame. Eu ni[ nu m-a[ maiduci de-aici. M\ tem s\ nu m-apuc iar de drojdeal\.Da’ t\lâmbul de Cristi are-o sor\ la balamuc,îi sora lui geam\n\. [î vre s-o scoat\de-acolo, s\ n-o mai bat\ doftorii [i nebunii.A uzindu-[i prietenul pomenind de sor\-sa,Cristin începu s\ se smiorc\ie. Î[i duse sprefa]\ mâinile mici, mizerabile. De-asta vre iels\ strâng\ ni[ti bani, relu\ cel\lalt. Ca s\ aib\de chirie [i haleal\, s\ steie amândoi într-ocamer\ la curte pin mahala. S\ n-o mai bat\[i s-o sperie nebuni \ia…Ne-am în]eles de minune. Eu îi întrebasemcum de-au ajuns în tab\r\, adic\ la dracu-npraznic, iar domnii î[i f\ceau autobiografiilesau se prezentau gratulându-se reciproc. Mi-amînmuiat bine degetele prin terciul din castron [iam ref\cut întreba rea: Levi i-a adus în la g\r?Nu, nici vor b\, m-au asigurat, continuând s\lin cheas c\. Levi era un mucos de vreo 15 anipe atunci, mi-au explicat. I-a adus tat-su, b\ -trâ nul Barb\ro[ie, un [mecher cu bur ta l\sat\[i mân\-n mân\ cu to]i po li ]arii. C\ în seamaPruetenele lui Bar b\ro [ie i-a dat ploto nierul Pantea, cic\mer ge]i cu domnul \sta în Italia s\ câ[tiga]i700 de euroi pe lun\, ba[ca mâncarea [i dor mitul. Lu cra în stilmare Barb\ro[ie, c\ iera omul securi[tilor [i-l tolerau \ia. Duceaîn Italia [i fete adunate de pe drumuri, am\ gindu-le c\ le face dan -satoare [i chelneri]e, [i acolo le vindea ca pe oi, de nu i-ar maivedea ochii.Nici nu-i mai auzeam. Barb\ro[ie?! As ta era! Cuvintele lor m\zdruncinar\ mai ceva ca lovitura de adineaori. De[i m\ urm\risepersistent b\nuiala, indivizii \[ tia o confirmau f\r\ dubii. Recu -nos cu sem ceva de n\pârc\ în tr\s\turile lui Le vi. Îns\ nu atât înînf\]i[are, cât în felul lui de a fi. Nu era o asem\nare leit\, e xis taîns\ o umbr\ care se transmisese insinuant. Nu cadrul matri]eise imprima se în copia Levi, ci un defect inconfun dabil al ei. În fe -lul acesta erorile erau ex cluse. Nici sofis ticatele expertize me dicolegalepe baz\ de ADN nu puteau spune mai mult. Nu m\ în [elasem.Ca de fie ca re dat\, intui ]i ile mele de pe[te, ce p\ reau uneoria be rante sau hazardate, se confirmau în de taliu. Numai c\n-aveam în fa]a cui s\ m\ bat cu pumnul în piept [i s\ pretind întriumf: Am spus eu! Sau m\car: Am b\ nuit eu!I-am lini[tit, asigurându-i c\ omul d\ du se în primire [i nu sec\dea s\-l mai blesteme. Îl c\utasem [i eu într-o problem\, îns\îmi tr\sese clapa dând col]ul cu dou\ s\pt\mâni înainte. Sc\paseÎnsemn\ri ie[ene

de to]i cei care aveau s\-i pl\teasc\ vreo poli]\. A[a c\ puteaus\ se întoarc\ în ]ar\, îns\ s\-[i ia gândul de la r\zbunare. Mortuaest! Cei doi s-au oprit din activitate holbându-se. Viorel [i-ascos [i plasturele de la ochi. Cum adic\ s\ se întoarc\ în ]ar\?!Îmi ferisem cu oroare privirile, a[teptându-m\ s\ descop\r o ga -ur\ oribil\, îns\ individul n-avea nici pe naiba. Al naibii [mecher[i \sta! Nu pricepeam totu[i de ce se mirau atât. Nici pomenea -l\, mi-au replicat, nu puteau s\ p\r\seasc\ tab\r\ pân\ nu achitaului don Morton datoriile la ultimul cent. P\i, ce credeam eu?N-am insistat, dintotdeauna am considerat c\ a-]i pl\ti dato -riile e o chestiune de onoare. Cine [tie ce socoteli aveau cu donMort\ciune \la. De altfel, amândoi î[i reluaser\ lacomi linchitul.{i mie îmi era foame, îns\ mestecam pe îndelete coaj\ de pâineneagr\. La amiaz\ au a dus în marmite ciorb\ de legume, o zea -m\ lun g\, [i felul doi, mânc\ric\ de car tofi cu zgârciuri de carne.To]i st\teau cinchi]i cu castroanele de tabl\ în mâini [i fereauzgârciurile la margine. Nu cred c\ reu[ise careva s\ se sature [iam presupus c\ ni merisem într-o zi proast\. Pentru c\ \sta a fosttot prânzul. Imediat dup\ aceea, dintr-o magazie de lâng\ pe -ron au fost scoase saltele [i to]i ne-am culcat pe alea. Treaba astaera obligatorie [i n-am sesizat nici un caz de înc\lcare a regulii. S-au stins luminile [i rapid au început s\ se au d\ sfor\ituri. Dup\o or\, a sunat scurt un gong [i to]i au s\rit în picioare.M-am s\ltat într-un cot [i m\ uitam peste paturile de jos, îns\n-am dat cu ochii de Viorel. Unii b\ie]i erau acoperi]i cu p\turilepeste cap, p\rea greu de cre zut c\ po]i s\-l descoperi pe unul a -nume. Nici nu m\ interesa chestia asta. Voiam numai s\ m\ asi -gur c\ to]i se preg\teau de somn. Cum b\nuisem, erau prea obo -si]i ca s\ mai aib\ grij\ de altceva.Îmi puteam vedea lini[tit de treab\. Am b\gat mâna sub sal -tea scotocind du p\ rucsac. L-am extras de acolo, încercând s\fac cât mai pu]in zgomot. În timp ce deschideam fermoarul, amsim]it priviri a]intite spre mine. M-am oprit la mijlocul mi[c\rii,cu inima b\tându-mi nebune[te. Atunci am observat c\p\]âna luiCristin profilat\ la marginea pa tului de deasupra. Se uita la minecu ochii mici, înro[i]i. Îmi [opti ceva, îns\ n-am în]eles nimic. I-am f\cut semn s\-[i ]in\ gura.Dup\ ce-am tras fermoarul pân\ la cap\t, am pip\it dup\lap top. Era în buzunarul special, conceput ca un marsupiu. Tre -cându-mi degetele peste capac, m-am sim]it cuprins de nervozi -tate. M\ aflam pe punctul de a nimici acest bârlog al r\ului dinalt\ lume. Dac\ apucam s\ scriu câteva cuvin te [i s\ execut comanda„send”, toate g\rzile [i fortifica]iile nu mai însemnau ma -re lucru. Mesajul ar fi ]â[nit în eter [i în clipa urm\ toa rea p\trundeaîn memoria unor adrese pe care eu le stabileam. Din acelmoment, lag\ rul acesta aparent inexpugnabil se transforma într-oco[melie f\r\ ap\rare. I s-ar fi nimicit structura de rezisten]\:clandestinitatea. Mai departe, îmi imaginam autorit\]ile din ]ar\Însemn\ri ie[enede marând, în stilul lor greoi [i ineficient, procedurile pentru salvareamea.Eram în pragul unei clipe istorice, nu-mi r\m\sese decât s\tastez cuvintele salvatoare. Atât. Îns\ parc\ fusesem pus în priz\,a[a a veam ni[te emo]ii. Am deschis laptop-ul, du p\ ce am reu[it,cu mâinile tremurând, s\ in - troduc modemul. Un punct marcat.{i pentru prima dat\ mi-am dat seama c\ din treaba asta puteamie[i celebru. Presupunând c\ în urma demersului meu bârlogulsclaviei ar fi fost definitiv lichidat, marile ziare ale lumii m-ar fipre zentat ca pe un erou al zilelor noastre. Iar mesajul meu urmas\ fie citit [i întors pe toate fe]ele. Era un aspect de care trebuias\ ]in seama. Îns\ eu neglijasem complet pâ n\ atunci chestiuneaapelului. P\rea punctul sensibil [i trebuia s\ dau dovad\ de abili -Jose de la Barra:Model-mişcarea literara · mişcarea li21

-mişcarea literara · mişcarea li22tate. Nu ]ineam s-o îngrijorez pe Katy prezentân -du-i situa]ia în tragic, dar nici nu-mi permi team s\nu-i imprim destul\ gravitate, încât organele noastrena]ionale s\-[i mi[te curul lor puturos.Începusem s\-mi fr\mânt creierii m\ci nându-miîn gol inte ligen]a [i talentul, numai c\ muzele nu seprea înghesuiau s\-mi vin\ în ajutor. Nu m\ aflamîntr-un moment prea inspirat. În plus, din nou a -veam impresia c\ sunt urm\rit. Nu m-am alertat dinca le afar\. Cristi m\ urm\rea de sus cu ochii luiporcini. Dându-[i seama c\ l-am surprins, î[i încre]ifa]a într-un zâmbet cleios [i-[i trecu degetele prindreptul buzelor. Asta însemna c\ [i-a tras fermoarulla gur\. Al naibii n\t\r\u! {i s\ mai spun\ careva c\nu-i un [mecher [i jum\tate. N-a insistat, totu[i. Pricepuseprobabil c\ m\ deranja s\ fiu spionat [i-[iretrase capul. Se p\rea c\ a veam toate con di]iilepentru a scrie mesaje memorabile.Atunci a fost când mi-am dat seama c\ lipse[teo dat\ esen ]ial\ din problem\. Ceva nu era în ordi -ne, îns\ numai nu-mi d\ deam seama ce. Exista par -tea tehnic\, un laptop cu bateria înc\rcat\ în pro -por]ie de 63% [i un modem de care m\ mai folosisemcu succes. Opera]iunile îmi erau cunoscute [iam trecut la recapitularea lor mental\. Totul p\ reaîn ordine. Iar în privin]a situa]iei, nu aveam îndoial\c\ intrasem într-o frumoas\ încurc\ tur\. Nu-mi r\ -m\sese decât s\ cer ajutor dinafar\. Nu re ]inusemadresa electronic\ a Lidiei [i asta însem na o imens\gaf\. Nota sem în memoria telefonului num\rul eide mobil, îns\ aparatul îmi fusese confiscat de chi -nezoi chiar de la intrare. Nu-mi r\m\ sese decât s\m\ adresez celor de încredere din ]ar\.Iisuse Hristoase! Dintr-odat\ s-a f\cut lumin\ înmintea mea. Aveam senza]ia vie c\ am descoperitpiesa lips\ din puzzle. De[i mi se p\rea c\ se lim -pe zise în jur, nu-mi d\deam seama ce fragment lip -se[te. Era numai o pat\ neagr\, greu de spus ceîn sem na. Reu[isem totu[i s-o dibuiesc [i m\ învârteam în jurulei. Nu putea s\-mi scape iar. N-aveam idee ce se petrecea acolo,dar ches tiunea avea s\ fie clarificat\ de al]ii. R\mânea faptul incontestabilc\ to]i indivizii \[tia erau sechestra]i [i executau munciîm potriva voin]ei lor. Nu exageram cu nimic, voin]a le era claral terat\. E rau timora]i, în[ela]i [i probabil li se administrau dro -guri. {andra maua asta trebuia distrus\ de urgen]\…{i, când nici nu m\ a[ teptam, mi-am dat seama de catastrof\.Stupoare. Eu nu [tiam unde m\ aflu, ce coordonate voiam s\transmit? Unde s\ fiu c\ utat? Cine era acel don Morton? Uita -Jose de la Barra:Femeie cu porumbelsem s\ m\ interesez de toa te astea. De parc\ îmi luase cinevamin]ile sau fusesem or bit.Parc\ ar fi c\zut cerul peste mine. Am r\mas lipsit de gânduri,privind fix la salteaua de deasupra în care Cristin se agita.Exista [i varianta s\-l întreb pe el. De ce s\ n-o iau în calcul?Niciodat\ nu [tii ce poate v\rsa pe gu[\ un idiot. De obicei, lu -mea nu se fere[te de \[tia pe motiv c\ nu-i ia nimeni în serios.{i tr\nc\ne[te vrute [i nevrute în fa]a lor, f\r\ s\ ia în calcul c\nu-i exclus s\ le r\mân\ ceva în memorie. Mi-am ridicat piciorul[i am împins de câteva ori în saltea. Fa]a lui Cristin s-a i]it sus, înÎnsemn\ri ie[ene

lumina albastr\. I-am f\cut semn s\ coboare. Idiotul ajunse josdin dou\ salturi iu]i de felin\. Înainte ca s\ pricep ceva, se strecu -rase deja sub p\tur\.Nu-mi d\deam seama ce-i venise ]icnitului, pentru c\ nu suports\ fiu atins de alt b\rbat. De-a lungul anilor m-am îmbr\]i[atuneori cu pu]inii mei prieteni, îns\ cu siguran]\ a[ da [i ma]elea far\ dac\ un b\rbat m-ar s\ruta pe gur\. Chestia asta mi se pa -re dezgust\toare. Într-o noapte, cu mult timp înainte de a porniîn minunata mea c\l\torie, m-am trezit din somn [i am deschistelevizorul. M\ durea serios capul [i ini]ial n-am în]eles ce se petreceape micul ecran. P\rea o scen\ fierbinte de amor. Imagi -nea s-a focalizat [i am în]eles c\ ambii partenerii erau b\rba]i.Nici nu vreau s\-mi amintesc, imediat toat\ vodca din seara aiami-a ]â[nit pe gur\ într-un jet ca racheta.Nu am nimic personal cu homosexualii, au dreptul [i ei s\ sebucure de via]\. Îns\ apropierea dintre ei m\ dezgust\. Chiar da -c\ e trendy s\ bagi în romane scene cu s\ruturi p\tima[e [i sexanal între b\rba]i, nu m\ simt în stare s\ descriu asemenea ta -Jose de la Barra:Însemn\ri ie[eneblouri. M\ dau b\tut. Prefer s\ nu fiu în pas cu vremurile. Nu potsuferi s\ privesc sau s\-mi imaginez actul lor sexual [i nu pot fiobligat la asta. În ruptul capului nu concep s\ renun] la rotunji -mile ame]itoare ale femeii pentru un trup p\ros, diform [i asudatde homal\u.Nici n-am apucat s\-l alung scârbit pe micul idiot, c\ m-ampomenit lâng\ pat cu Martha. Asta mai lipsea, s\ mi se duc\vestea c\ sunt [i poponar. Coloneleasa Taifun abia a[tepta s\ deade [tire întregii lumi c\ nu s-a n\scut fiin]\ mai vicioas\ ca minepe fa]a p\mântului. M\ durea drept în fund de scornelile psiho -patei, de[i la drept vorbind îmi f\ceau o energic\ publicitate, darori[icât. Numai c\ nu ]inuta mea moral\ o preocupa pe blon di -n\. Al\turi se afla surdomuta cu masca pe figur\, care ar\ta insistentspre laptop. Situa]ia putea fi definit\ printr-un singur cu -vânt: DEZASTRU. Vedeam neputincios cum mi se taie ultimaca le de comunicare cu lumea.– A-ha, spuse Martha, trântindu-[i mâinile în [olduri. Dr\co -venia asta se confisc\. Aici nu-i loc de joac\, tataie!Conversa]ie-mişcarea literara · mişcarea li23

-mişcarea literara · mişcarea li24[ase poemede Any Dr\goianuZiua de cump\n\e ca oricare zi structurat\dup\ modelul suferin]elor clasiceprinse în micile n\voadecând pescarii afi[eaz\ inten]iile de a se îmb\talâng\ dige o zi cu anun]uri stupidecare pot instala panicafemeile î[i vor trimite prunciis\ doarm\ în pe[tera din galaxia vecin\unde gerul mu[c\ s\lbatic carnea timpuluica o fiar\ ce a evadat cu un scop anumee ziua în care pot vorbi prin toate gurile de aerisire[i cioburile unei dimine]i perfectes\ îmi taie respira]ia adev\ruluipiatra mea de rezerv\ aruncat\ în golnu m\ voi descurca înnodând sentimentele în barb\pân\ când taraba nu ia foce ziua ce [i-a legat zdren]ele de trupul bolnavcroind dup\ tiparul de rezerv\ un singur destin„s\ m\ opresc la trecerea de pietoni“spunea astrologul de serviciuîntre a [asea [i a [aptea linie a zebreiacolo cercul prinde conture ziua mea de libertate[i oricâte sarcini mi-a]i pune în cârc\tot voi înv\]a s\-mi întind obrazul palidLimba neamuluine e limba ca o cobili]\ arcuit\peste sufletele ce a[teapt\reîntoarcerea poe]ilor disp\ru]icu ceara lipit\ pe unghia dreapt\ a vremiicad p\durile de brazi [i vântul poart\ vreascurilepân\ la spirala întunecat\ne e limba Dun\re ce curge peste ogoarele pedepsitede plânsul în scutece de cânep\crescut\ în galaxia vecin\unde s-au ascuns b\trânii de teama necuvintelor[i pasc turmele albastrelor gândurine e limba somn când p\s\rile atac\ zareatrasând semne pe harta cerului[i ochiul magic î[i deschide pleoapaudând fiecare destinne e limba culoar de foc în inimi[i pulseaz\ odat\ cu silabele r\sturnatepe covorul verdeal câmpiilor atemporale unde solda]ii î[i odihnesc caiila umbra neîmplinirilorne e limba floare de crin doar atâtcât vor fi urme de opinciprin ]\râna l\sat\ de Bunul Dumnezeuîntre coastele Carpa]ilorMo[tenirine-au t\iat picioarele [i copacii au l\sat crengiles\ se hr\neasc\ din sângele închegat pe buzele p\mântului]\râna avea gust amar [i se aduna lâng\ trunchiul vremiicastele de cear\ la marginea unei dimine]iîn care poporul se va trezicu visurile amputate de min]i bolnavene-au l\sat cu batistele fluturând în g\rile pustiiunde amintirile au ruginit pe [inele dilatatee vorba de trenul care trece anualcu buchete de speran]e culese la malul m\rii[i depozitate în vama de r\s\ritne-au trecut prin sabie cuvintele[i mor]ii i se face mil\ de ve[mintele spintecateea pune pre] pe lacrimile unor tineriveni]i s\-[i cear\ mo[tenireatr\gând cortina dup\ fiecare act jucat în directne-au s\r\cit în plin\ iarn\ [i z\pada va înghe]a ferestreleuniversului paralel cu destinele noastreÎnsemn\ri ie[ene

nu ne-a mai r\mas nimicdup\ atâ]ia ani de incertitudinelocuim într-un gol imens [i respir\m trecerileGraffitilibertatea e relativ\ ca [i visurileunele prind aripi altele se îneac\ în râul de smoal\de la marginea lumiipustiul [i-a f\cut culcu[ în inimile noastreumbrele grijilor cad peste trupuri de sarecandela pâlpâie la fereastra clepsidreiunii stau chirci]i în colibele vechi[i a[teapt\ sunetul goarnelore r\zboi în cetatea vecin\ s-au r\sculat spectatoriinu le plac imaginile cu sacrifica]ii din p\durile de bradei merg s\ taie în p\trate perfecte muntele de cristalcuvintele se îneac\ în plânsul dimine]iicând soarele neputincios î[i întrerupe somnulvulturul deseneaz\ cercuri perfecteun refugiu ideal pentru bolnavii de via]\ne-am prins în hora neputin]ei[i ochii nu pot sus]ine câmpul de lumin\pe zidul sudic au trasat linia continu\totul e relativJose de la Barra:Însemn\ri ie[enePorumbeiÎnchidereaîn casa mea dorm suflete de cristalle v\d topindu-[i culorileunele au cercul prins de spatealtele fac diverse combina]iicu figurile geometricecând p\s\rile pleac\ ofteaz\ pe la ferestrep\tându-[i mâinile cu grie un semn de la[itate dac\ privimdin col]ul întunecat al sufragerieipoe]ii nu mor atât de u[orei au cuvintele în sângele-au fost injectate de la na[terepoeziile circul\ prin casa meade la inim\ la inim\e un transfer de energii [i ne ghid\m dup\ steleavem un ritual str\vechibunicii se îmbrac\ în bl\nuri de urs[i cheam\ spiritelela marginea p\duriinoi ne bucur\m s\ putem l\crimaîn game diferitecu spinii pe fruntecasa mea e o crucePedepseîn aceast\ noapte pleac\ spiritele s\ adune sufleteeu m-am gândit s\-i cer o favoare zei]ei Lakshmila ea se roag\ fetele din prima mea patrievreau s\-mi apere p\pu[ile de cârp\atâtea treceri[i moliile care le rod membrelecând am venit aici nu credeam s\ pot cunoa[te lutuleu treceam ca mireasa de ocazie l\sat\ s\ poarte un sari auriunuan]\ împrumutat\ de la un Crimson r\t\citnu [tiam unde începe labirintul alergam prin bezn\sunt ca în copil\rienu pot s\-mi dezlipesc obrazul de pe geamul recesimt cum via]a o ia înainte [i trece de zidurile groasevorbesc de ore bune într-o limb\ vecheseparând culorile curcubeului[i mama m\ caut\ s\-mi spun\ c\ sunt pedepsit\de mâine voi purta costumul impermeabil de pielenici un virus nu va p\trunde-mişcarea literara · mişcarea li25

cronica traducerilor · cronica tr26Codrin Liviu Cu]itaruDespre facerea[i desfacerea literaturiiProzatorul Haruki Murakami a contri -buit enorm, prin multitudinea romanelorsale (scrise pe parcursul a trei decenii dejade activitate), la crearea unui liant culturalîntre universul nipon [i spa]iul euro-ameri -can. Motivul pare simplu la prima vedere.Murakami este un scriitor japonez cu o vi -ziune occidental\ asupra literaturii. Totu[i,observa]ia, de[i valabil\, nu explic\ integralpopularitatea autorului (n\scut în 1949),atât în Orientul extrem, cât [i în Vest. Te -mele lui, împreun\ cu perpectiva moder -n\ pe care o dezv\luie în raport cu scri i tura[i literaturitatea îl fac interesant în Europa[i Statele Unite, dar fondul mentalistasiatic, de la care se revendic\, îi p\s trea z\,concomitent, leg\tura nealterat\ cu lecto -rii din Japonia natal\. În realitate, se poa -te spune c\ Haruki Murakami repre zint\un caz fericit, de melanj al civiliza ]i i lor profunddiferite. Con[tient de atu-ul s\u, el apublicat mult pân\ în prezent, ajun gând fai -mos în zonele cele mai îndep\r ta te ale lu -mii. Tradus semnificativ [i în România (laPolirom), Murakami are toate [ansele s\ re -purteze un succes imens de pia]\ aici cu ul -timul lui roman – 19Q4 / 19Q4* –, o alegorieepic\ fascinant\, unde se suprapunliricul cu fantasticul [i parabolicul, intertextualitateacu substratul ideologic subtil[i erosul cu suspansul [i horror-ul simbo -lic. Personal, cred c\ 19Q4 (2009) r\ mâ -ne cel mai bun roman al lui Murakami, cepreia idei [i strategii din texte anteri oa re,combinându-le îns\ în moduri nea[tepta -te, absolut remarcabile. Bun\oar\, pro ble -ma c\ut\rii (identit\]ii, sensului, ade v\ ru -lui, etc) din romanul În c\utarea oii fantas -tice / Hitsuji o meguru bõken (1982), un -de protagonistul f\r\ nume urm\re[te, ob -sesional, un ideal utopic, tema trecutuluipa ralizant-insurmontabil din P\durea nor -ve gian\ / Norwei no Mori (1987), unde TomWatanabe rememoreaz\, aproa pe atara xic,din cauza melancoliei, anii stu den]iei, oricompulsia existen]ei [i, impli cit, descope ri -Jose de la Barra:rii femeii ideale din Dans, dans, dans /Dan su, dansu, dansu (1988), un de eroul î[ipier de, practic, sinele dup\ aventura cu iubitade o noapte, al c\rei nume nu îl [tie[i pe care se teme c\ nu o va mai reg\si,se a mestec\ ingenios în 19Q4, cre ionândun decor narativ [i estetic de o valoare f\ -r\ precedent în opera scriitorului japonez.Trimiterea la 1984 de George Orwellconstituie, în romanul de fa]\, un truc epicmult mai complex decât [i-ar imagina cine -va la o familiarizare superficial\ cu textul luiMurakami. Ac]iunea se petrece, într-ade -v\r, în Japonia anului 1984, iar persona -jele de prim plan se refer\, în câteva rân -duri, la faimoasa parabol\ orwellian\, darEchilibruÎnsemn\ri ie[ene

interac]iunea genuin\ dintre cele dou\ na -ra]iuni se petrece pe un palier mai degra b\meta-textual. E vorba despre planul semnifica]ieiultime din alegoria lui Haruki Mu -rakami. Orwell, se [tie, imagineaz\ un u -nivers concentra]ionar, unde maleficul BigBrother controleaz\ tiranic destinele tutu -ror. Aparent, în 19Q4, un astfel de controlpsihedelic lipse[te. Lipse[te [i cea maineînsemnat\ aluzie la sistemul totalitar, a -nihilat dictatorial. Suntem confrunta]i, dim -potriv\, cu imaginea societ\]ii nipone con -temporane, cu întregul ei set de libert\]i [ipractici democratice, care au propulsat-oîn ierarhia statelor dezvoltate. Mesajul orwellianderiv\ totu[i din alt\ parte. Strictosensu, romanul lui Murakami este „poves -tea” simbolic\ a facerii [i desfacerii litera -turii, unde rolul atotputernicului Big Bro -ther îi revine scriitorului însu[i (la rânduls\u, un construct demiurgic în raport cu lu -mea pe care o creeaz\). De fapt, chiar maimult decât atât, în 19Q4, Murakami se o -cup\, bineîn]eles, cu instrumentarul este -tic, de fuziunea inevitabil\ a realit\]ii cufic ]iunea [i de întregul set de transform\ri[i muta]ii ce rezult\ de aici. Romanul descrie,rafinat, maniera în care fic]ionalul„înghite” realul [i, în consecin]\, textul „în -v\luie” existen]a. Adev\ratul „despot” de -vine, în acest context, scriitorul. El e manipulatorulunor destine, autoritatea „dinumbr\” care „face” [i „desface” nu doar li -teratura, ci [i via]a. Big Brother îmbrac\,în romanul lui Murakami, redingota pro -za torului tipic, din orice timp [i din oricespa]iu. Universul s\u „concentra]ionar”iese din magma textual\, acoperind treptat– [i aici avem contribu]ia ideologic\ fi -n\ a autorului japonez! – intervalul exis ten-]ial. 19Q4 „plaseaz\” o asemenea tem\so fisticat\, cum spuneam, pe fundalul dinamical unui thriller psihologic, cu excelenteincursiuni metodologice în literaturapolitic\ sau în cea sentimental\. Muraka -mi e de aceea, f\r\ îndoial\, un scriitortotal. [i un cititor neatent la substitu]iileideologice ale textului ar fi încântat (doar)Jose de la Barra:de povestea de suprafa]\ din 19Q4.Ce avem în aceast\ „poveste de su pra -fa]\” a[a zicând? Intriga se deruleaz\ pedou\ nivele narative, la început disjuncte,apoi tot mai apropiate, pân\ când intervi -ne suprapunerea propriu-zis\. Primul planapar]ine tinerei Aomame, instructoare sportiv\,oficial, uciga[\ pl\tit\, în particular.Mai precis, ea se afl\ în slujba unei femeifoarte bogate (Doamna) a c\rei fiic\ a dis -p\rut de mult, datorit\ abuzurilor so]ului.Ca atare, Doamna [i-a dedicat restul vie]iireglement\rii condi]iei nefaste a sexuluiBufonslab, într-o societate falocentric\ [i ob tu -z\. Aomame este trimis\ în misiuni „uma -nita re”, unde, paradoxal, asasinarea cuiva(întotdeauna a unui b\rbat) înseamn\ sal -va rea uneia ori a mai multor vie]i (mereufe minine). Remu[c\rile fire[ti ale tinerei cri -minale sunt de aceea atenuate de expli ca-]ia „misionar\” a rolului s\u. În cel de-aldoi lea plan al c\r]ii, îl vedem pe Tengo, pro -fesor de matematic\ [i prozator (ne pu bli -cat înc\), în vârst\ de treizeci de ani, soli -tar [i taciturn, f\r\ numeroase contac te so -ciale. Are o iubit\ mai b\trân\ cu ze ce anicronica traducerilor · cronica trÎnsemn\ri ie[ene27

cronica traducerilor · cronica trJose de la Barra:decât el, c\s\torit\ [i mam\, cu care seîntâlne[te, adulterin, vinerea dup\-a mia -z\, în apartamentul lui. Colaboreaz\ [i cuun editor celebru (care pare convins de va -loarea scriitoriceasc\ a lui Tengo, pro mi -]ându-i debutul în literatur\), Komatsu penumele s\u. Acesta, de altfel, îi [i pro pu -ne o afacere ce va schimba brutal via]a pro -tagonistului. Îi cere s\ rescrie romanulCircu nei fete de [aptesprezece ani (Fukaeri),in titulat Crisalida de aer. Romanul în ca -uz\ con]ine o intrig\ fascinant\ (unic\ înlite ratura japonez\, crede Komatsu), darstilul redact\rii sale las\ de dorit. Tengo, unexcelent povestitor, ar putea remedia neajunsul,remodelând textul [i f\cându-l per -fect. De[i ezit\ ini]ial, considerând si tua -]ia nu numai ilegal\, ci [i imoral\, tân\rulpro- fesor accept\ în cele din urm\, mai a -les du p\ ce o cunoa[te pe Fukaeri, adolescent\dislexic\ [i exotic\, dup\ toa tesemnele, tulburat\ comportamental [i e -mo ]io nal. Fa ta a fost crescut\ de profeso -rul Ebi su no, prieten [i coleg cu un celebru,în trecut, mi litant stângist, Fukada. Fukadas-a retras, împreun\ cu tovar\[ii s\i, renumi]i,unde a creat un veritabil Fa lanster,o comunita te cu principii colecti viste (interesant,în timp, grupul politic se transform\într-o ciu dat\ sect\ religioas\, func -]ional\ dup\ re gulile organiza]iilor secre -te). Ebisu no nu [i-a mai v\zut prietenul dela intra rea lui în recluziune, dar, într-o zi,lâng\ u [a sa a g\ sit o feti]\ cu o scri soarece de monstra c\ tat\l ei era nimeni altuldecât vechiul amic Fukada. Ebisuno a pri -mit-o [i a crescut-o atent, al\turi de propria-ifii c\. Fukaeri a devenit o tân\r\ deo frumu se]e ireal\, în s\ cu un trecut întu -necat. Prezumtiv, acest trecut este prezentatîn teribilul roman Cri salida de aer.Cele dou\ planuri narative se întâlnescîn punctul în care protagoni[tii Aomame[i Tengo primesc noile misiuni: Tengo s\rescrie romanul, Aomame s\-l ucid\ peFukada. Da, a]i citit bine, Fukada. Dup\decenii petrecute în sih\strie, aparent ui -tat de lume, prietenul lui Ebisuno ajunge,subit, indezirabil pentru Doamna care îicere prietenei [i angajatei sale de n\dejdes\-l elimine fizic. Fostul activist pentru triumfulmi[c\rii de stânga e acum identificatdrept conduc\tor al amintitei secte religi -oase [i i se spune Liderul. Doamna (dup\ce preia în grij\ o feti]\ agresat\ sexual, ve -nit\ din mun]i, din organiza]ia lui Fuka da)are convingerea c\ Liderul între]ine rela]iiintime cu fetele pre-pubere ale sec tei, caparte dintr-un ritual sacru. Aoma me pri -me[ te sarcina de a opri acest masacru, li -chidându-l pe agresor. Ca [i Ten go, ea vaaccede la o alt\ dimensiune exis ten]ial\,în urma noii misiuni. Con[tient\ de schimbare,Aomame o „conceptuali zea z\” drept„1Q84”, unde „Q” abreviaz\ ex presia englez\Question mark / Semn de întreba -28Însemn\ri ie[ene

e. Personajul intr\ într-o bizar\ form\ deconfuzie existen]ial\, nemai reu [ind s\ disting\realitatea. La fel, Tengo, dup\ publi -carea Crisalidei de aer, (modi ficat\ de el[i cu un succes imens de public [i critic\,succes anticipat de Komatsu), pa re s\ fideschis Cutia Pandorei. Î[i pierde lini[teavie]ii, participând, f\r\ voie, la activareau nui carusel al dezastrelor perso na le, în -cheiate cu posibila sa moarte. Cel pu ]in, a[aîncearc\ s\-l conving\ persona je stra nii,ap\rute brusc în existen]a sa. În fond, pe a -cest palier, se produce jonc ]iu nea dintrefic]ional [i real, pe care o descriam ce va maidevreme. Atât Tengo, cât [i Aomame „ies”din via]\ pentru a „p\ trunde” în literatur\.Realismul lui Mura ka mi se termin\ acolo un -de începe simbolismul s\u. Scriitorul vreas\ surprind\, ca în fotogra fia unei secven -]e infinitezimale, momentul când indivi dulreal se transfor m\ în eroul fic]ional. A -cest lucru li se întâmpl\ lui Ten go [i lui Aomame,care – fapt surprinz\tor – nu suntstr\ini unul de ce l\ lalt. Au fost colegi în[coala primar\ [i, de[i istoria i-a desp\r]it,au r\mas etern în dr\gosti]i unul de cel\lalt(i-au unit de la în ceput [i propriile copil\riipline de trau me). Povestea lor de dragoste(idealizat\) constituie, de altfel, mobilul treceriidinspre real c\tre fic ]ional. Amândoiajung captivi în universul lui „1Q84”, un -de ni[te misterio[i Oameni Mici fac legea.Tot aici se „fac” [i se „desfac” destineletuturor. Î na inte de a-l ucide pe Lider (care[tie c\ va fi ucis [i dore[te s\ nu fie cru]at!),Aoma me converseaz\, epifanic, cu el. Fu -ka da îi m\rturise[te c\ el în su[i, ca Liderab so lut, nu e decât un pion într-un joc cemerge dincolo de barierele ra]ionalit\]ii.În acest „joc”, Oamenii Mici creeaz\ „clo -ne” ale indivizilor reali (în „cri salide de aer”),cu ca re, ulterior, populeaz\ lumea. Mesajul„ide ologic” al lui Murakami este, prin urmare,suficient de lizibil: Lide rul e Scrii to -rul care se vrea omniscient [i omnipotentîn intervalul lui fic]ional, un Big Brothernecru ]\ tor. „Jocul” cu litera tura devine în -s\ mai complicat decât pare. Textul cap\ -t\, gra dual, autonomie, eliminându-[i cre -atorul (uciderea Liderului poa te fi citit\ ca„moartea” barthian\ a „scri itorului”) [i invadândexisten]a. Oamenii Mici sunt me -sa gerii s\i enigmatici într-o lume anihilat\pe care o cloneaz\ [i apoi o dizolv\. Tengo[i Aoma me – în postur\ de prizonieri aiJose de la Barra:fic]ionalului – în]eleg, ultimativ, aceas\ lec -]ie. Dar noi?, pare s\ întrebe, indirect, Ha -ruki Murakami.* Haruki Murakami. 1Q84. Traducere dinlimba japonez\ [i note de Iuliana Oprina [i Flo -rin Oprina. Ia[i: Polirom, 2012.Curiozitatecronica traducerilor · cronica trÎnsemn\ri ie[ene29

cave canem · cave canem · cav30Anton Ad\mu]De ce Ex oriente lux?Et plantavit Dominus Deus paradi sumin Eden ad orientem – Facerea 2, 8. A -ceasta este prima ocuren]\ a „r\s\ritului”în Scriptur\. În Septuaginta, „ad orientem”indic\ un punct cardinal în vreme ce TextulMasoretic pune accentul pe dimensiu -nea temporal\ („la început”). Pentru Phi -lon, spre exemplu, r\s\ritul simboli zea z\în]elepciunea (Quaestiones in Ge nesim,I, 7), Sfin]ii P\rin]i v\d în „r\s\rit” pe Isus(cf. Zaharia 6, 12 [i Luca 1, 78), iar Gri -go re de Nyssa explic\ prin acest verset inclusivobiceiul de a se ruga cre[tinii cu fa]aspre r\s\rit 1 . A treia ocuren]\ semnificativ\spune: Eiecitque hominem et colloca -vit ad orientem paradisi Eden cheru bim– Facerea 3, 24) ca s\ p\zeasc\ intrarea.Simplu spus, Adam este izgonit înspre a -pus [i heruvimii p\zesc poarta dinspre a -pus cum prive[ti din Eden [i dinspre r\ s\-rit cum prive[ti dinspre locul prin care afost izgonit Adam. Totul ]ine de pozi]ia pecare o ocupi în spa]iu, ]ine de locul dincare prive[ti, a[a cum Cristos, pe cruce,privea spre apus iar ucenicii priveau sprer\s\rit când se uitau la acela care agoniza.La fel, episodul turnului Babel începe cuo deplasare spre r\s\rit (Cumque proficis -cerentur de oriente – Facerea 11, 2) caîntr-un fel de nostalgie terminat\ prost.Din Institu]iile divine ale lui Lactan]iu(II, 9, 1-14) afl\m c\ p\mântul însu[i estest\pânit de dualitatea r\s\rit-apus. „R\s\ -ritul este asociat lui Dumnezeu pentru c\este izvorul luminii, lumin\torul lucrurilor[i cel ce face ca noi în[ine s\ r\s\rim sprevia]a ve[nic\. Apusul e deschis spirituluiturbulent [i r\u, fiindc\ el ascunde lumina,aduce întunericul. R\s\ritul e lumin\ [i ra -]iune, în timp ce apusul e întuneric [i moar -te […]. Ziua, adus\ întâi de r\s\rit, trebuies\ fie a lui Dumnezeu, pe când noaptea,pe care o aduce extremul apus, e a vr\j -ma [ului lui Dumnezeu” 2 .Unde vreau s\ ajung? La un scurt capitoldin Origen, capitolul XXXII din De o ra -tione, a[ezat sub titulatura u[or cabalis tic\:„Despre orientarea spre r\s\rit” 3 . Tratatulacesta ]ine de scrierile practice ale lui Origen[i r\spunde unei nevoi imediate: prie -tenii lui Origen, Ambrozie [i Tatiana, probabilfra]i, cer l\muriri cu privire la rug\ -ciune [i Ambrozie îndeamn\ pe Origen s\Jose de la Barra:compun\ un tratat pe potriva temei. A[as-a n\scut Peri euchês sau De oratione.Textul lui Origen cuprinde 33 de capitole[i este structurat dup\ o logic\ impecabil\.Introducerea (I-II) este urmat\ de primaparte (III-XVII) `n care se trateaz\ la modulteoretic problema necesit\]ii rug\ciunii,condi]iile unei bune rug\ciuni, felurile ru -g\ciunii de asemenea. Partea a II-a (XVIII-XXX) analizeaz\ rug\ciunea „Tat\l nos tru”(rug\ciunea domneasc\), iar finalul (XXXI-XXXIII) se apleac\ asupra aspectelor formaleale rug\ciunii: atitudinea trupului în timpulrug\ciunii, atitudinea sufletului, di rec -]ia în care trebuie f\cut\ rug\ciunea, ele -mentele din care se compune rug\ ciu nea.Debutul tratatului este în leg\tur\ cu o -biec]ia fundamental\ adus\ rug\ciunii, [iOrigen î[i precizeaz\ de la început pozi]ia:rug\ciunea nu contrazice pre[tiin]a lui Dum -nezeu. Dimpotriv\, Dumnezeu armonizea -Grup muzical­Însemn\ri­ie[ene

z\ voin]a noastr\ planului S\u, încât ru -g\ciunea nu urm\re[te influen]area luiDumnezeu ci participarea rug\torului lacel invocat în rug\ciune.Capitolul XIV, 2 enun]\ cele patru fe -luri ale rug\ciunii plecând de la 1 Timotei2, 1: „V\ îndemn înainte de toate, s\ fa -ce]i cereri (fieri obsecrationes), rug\ciuni(fieri orationes), mijlociri (fieri postulationes)[i mul]umiri (fieri gratiarum, toateacestea fiind actiones pro omnibus hominibus).Iat\ sinteza lui Origen: „Rug\ -ciunea de cerere este o rug\ciune st\ruitoarepentru a ob]ine ceea ce lipse[te cui -va. Rug\ciunea de laud\ este cea f\cut\spre pream\rirea lui Dumnezeu, pentrulucruri mai mari […]. Rug\ciunea de mij -locire este rug\ciunea c\tre Dumnezeu,pentru unul care are o mai mare încre de -re. Rug\ciunea de mul]umire este m\rturi -sirea recuno[tin]ei pentru bunurile primitede la Dumnezeu” 4 . Cu exemplele lui Origenavem: rug\ciunea de cerere (este ru -g\ciunea încep\torilor) – Luca 1, 13; ru g\-ciunea de laud\ (sau de adorare, prea m\ -re[te pe Dumnezeu): 1 Regi 1, 11; rug\ -ciunea de mul]umire (o m\rturisire a re -cuno[tin]ei pentru binefacerile lui Dumne -zeu – Luca 10, 21).Toate acestea înseamn\ la Origen treilucruri: primul, c\ avem a ne ruga pentrulucruri mari (Matei 6, 33; Luca 12, 31);al doilea: în rug\ciunea domneasc\ omulintr\ în rela]ie de fiu [i mo[tenitor al m\ -ri rii ve[nice [i, în fine, al treilea: pilda luiCristos, a îngerilor [i sfin]ilor ne însufle ]e[ -te s\ urc\m spre asem\narea cu Dumne -zeu. C\ci putin]a omului e neputin]\ în raportcu puterea harului. Prin urmare, mo -dul ideal de rug\ciune pretinde transpune -rea noastr\ în fa]a lui Dumnezeu, în\l]a -rea inimii spre Dumnezeu.Capitolele XXXI-XXXII ne prezint\ a -[a-numitele „recomand\ri formale” cu pri -vire la rug\ciune. Spune Origen: „nu e nepotrivits\ trat\m mai am\nun]it [i despredispozi]ia sufleteasc\ [i ]inuta pe care trebuies-o avem când ne rug\m, despre lo -Însemn\ri­ie[eneJose de la Barra:cul unde trebuie s\ ne rug\m, despre direc -]ia în care trebuie s\ privim [i despre timpulpotrivit [i ales pentru rug\ciune” 5 . Ce -le patru probleme se reduc la trei, c\ci lo -cul se combin\ cu timpul, la fel cum celepatru feluri de rug\ciune se reduc la dou\:„primele trei sunt cele calificate potrivit o -biectului lor inferior sau superior. Cea de-apatra e mul]umirea” 6 .Câteva cuvinte despre dispozi]ie, ]inu -t\, loc [i timp în ceea ce prive[te rug\ ciu -nea potrivit lui Origen.Dispozi]ia se refer\ la suflet, ]inuta serefer\ la trup. Avem a ne ruga f\r\ de mâ -nie, f\r\ de ceart\ [i de îndoial\ (sine iraTrompeti[tiiet disceptatione). S\ alung\m orice ispitire[i tulburare a gândurilor [i, înainte dea ne ridica din/de pe genunchi, s\ în\l]\minima înaintea Domnului.Cât prive[te locul, volvo ergo viros o -rari in omni loco (1 Timotei 2, 8). Oriceloc este potrivit pentru rug\ciune, a[a credto]i P\rin]ii, cred c\ este un „privilegiu alrug\ciunii cre[tine în compara]ie cu rug\ -ciunea iudaic\ [i p\gân\ de a putea fi f\ -cut\ în orice loc” 7 . „Este sfânt orice loc [iorice timp în care gândul nostru se îndreap -t\ spre Dumnezeu” 8 , [i Origen îl comple -teaz\ aidoma unui discipol fidel 9 , c\ci su -fletul omenesc ce este el altceva decât lo -cave canem · cave canem · cav31

cave canem · cave canem · cavJose de la Barra:cul lui Dumnezeu? Orice loc este potrivitpentru rug\ciune dac\ acela care se roag\o face cum se cuvine. {i cum puterea Dom -nului este lucr\toare prin Biseric\, formaideal\ de adunare la rug\ciune este aceeadin Biseric\. De ce? Pentru c\ în Biseric\sunt prezen]i, deodat\, Mântuitorul, înge -rii, sfin]ii [i cre[tinii 10 .Când are în vedere suma de recoman -d\ri formale pe care avem a le respecta înrug\ciune, Origen aminte[te un fapt careChitari[tipoate p\rea curios: direc]ia în care trebuies\ privim când ne rug\m. Pare o ches tiu -ne de am\nunt, în realitate este esen]ial\[i de reg\sit în chiar forma arhitectural\ acorpului bisericii, corp arhitectonic conce -put „ca o expresie simbolic\ a adun\riicredincio[ilor: ca o arc\ în care se refugia -z\ cei ce vor s\ se mântuiasc\, ca o nav\ce se îndreapt\ spre R\s\rit” 11 .Prima ocuren]\ origenist\ o aflu în ca -pitolul XXXI, 1 din Despre rug\ciune: „iarcu privire la orientarea privirii se spune încartea în]elepciunii lui Solomon: «S\ seîn]eleag\ c\ trebuie s\ ne trezim în zorii zi -lei [i s\-]i mul]umim mai înainte de r\s\ -ri tul soarelui [i s\ privim spre în\l]areaSoarelui luminii»” 12 .A doua ocuren]\ o aflu exact în loculcare s-a constituit ca punct de plecare altextului de fa]\. Iat\ locul origenian in ex -tenso: „Despre direc]ia în care trebuie s\privim când ne rug\m n-a[ avea de spusdecât câteva cuvinte. Întrucât exist\ patrupuncte cardinale […], cine nu va recunoa[ -te îndat\ c\ r\s\ritul ne arat\ ceea ce trebuies\ cerem [i c\ într-acolo trebuie s\ neîndrept\m, în semn c\ sufletul prive[te sprer\s\ritul adev\ratei lumini. Dac\ îns\, ci -neva ar prefera s\ fac\ rug\ciunea înspredeschiz\tura u[ii, indiferent în ce parte arfi orientate u[ile, spunând c\ privind sprecer e mai atr\g\tor decât s\ prive[ti sprezi duri, dac\ din întâmplare deschiz\turanu este înspre r\s\rit, atunci trebuie r\s -puns c\ oamenii sunt liberi s\-[i orientezecasele cum vor, într-o direc]ie sau alta, în -s\ c\ r\s\ritul este din fire de preferat ce -lorlalte direc]ii. Iar dac\ cineva dore[te s\se roage în câmp deschis, de ce se va ru -ga, dup\ aceast\ argumentare, mai curândînspre r\s\rit decât spre apus? Iar dac\ înmod ra]ional este de preferat r\s\ritul, dece s\ n-o facem pretutindeni la fel?” 13Prin urmare: r\s\ritul ne arat\ ceea cetrebuie s\ cerem, este din fire de preferat,mai mult, este în mod ra]ional de preferat.Iar Origen trece repede mai departe, capitolulXXXII fiind, cu excep]ia concluziilor,cel mai pu]in întins din întreg tratatul.Se vede din interven]ia lui Origen c\referin]a nu este la un loc obscur, ci la unulfoarte clar, definitiv l\murit, de unde [i lip -sa nevoii de a întârzia asupra lui. Nici ur m\de alegorie în cele 16 rânduri ale capitoluluiXXXII. Nu era nevoie. De ce? Pentruc\ despre orientarea privirii se scrisese de -ja, [i înc\ pe în]eles. Am amintit deja astfelde locuri de la Facere la Apocalips\,mai ales Zaharia 3, 8 [i Luca 1, 78 unde32Însemn\ri­ie[ene

este vorba despre cântarea lui Zaharia.Iat\ ce se recomand\ episcopului înConstitu]iile apostolice, II, LVI: „[i maiîntâi casa (biserica) s\ fie înc\p\toare, îndreptat\spre r\s\rit […]. {i dup\ aceasta,sculându-se odat\ to]i [i privind spre r\s\ -Jose de la Barra:rit, «s\ se roage lui Dumnezeu cel ce umbl\pe cerul cerurilor spre r\s\rit» (Psalmul 67,34), aducându-[i aminte [i de vechea p\ -[une a paradisului, a[ezat spre r\s\rit” 14 .Tot în epoc\, în Stromata VII, 43, 6-7, Clement Alexandrinul se pronun]\ [iMuzican]i adolescen]iel: „Pentru c\ r\s\ritul este icoana zileinoastre de na[tere [i pentru c\ din r\s\rita crescut lumina […] asemenea soarelui,ziua cunoa[terii adev\rului, de aceea sprer\s\rit ne facem rug\ciunile noastre. Astae pricina c\ cele mai vechi temple erau a -[ezate cu fa]a la apus, pentru ca cei carest\teau înaintea statuilor s\ fie instrui]i s\se întoarc\ cu fa]a la r\s\rit”.Cu Ioan Damaschin închei, [i iat\ interven]ialui: „Nu ne închin\m c\tre r\s\ -rit f\r\ motiv [i nici la întâmplare […].Scriptura spune: «Dumnezeu a r\s\dit ra -iul spre r\s\rit în Eden» […]. De asemeneacortul lui Moise avea catapeteasma c\trer\s\rit. Semin]ia lui Iuda, pentru c\ era maicinstit\, [i-a fixat locuin]a spre r\s\rit (adorientem). În templul lui Solomon, poartaDomnului se afla spre r\s\rit. Dar [i Domnul,când a fost r\stignit, privea spre apus[i a[a ne închin\m, uitându-ne la El. Iarcând S-a în\l]at, a pornit spre r\s\rit […].A[teptându-l deci pe El, ne închin\m sprer\s\rit.” 15 .1Marguerite Harl & Cristian B\dili]\, „No -ta” 2, 8 la Geneza, în Septuaginta (vol. 1, Ia[i:Editura Polirom, 2004), p. 57.2Ioan. G. Coman, Patrologie (vol. II, Bucure[ti:EIBMBOR, 1985), pp. 219-220.3Origen, „Despre rug\ciune”, în Scrieri ale -se, partea a doua, (Bucure[ti: EIBMBOR, 1982),pp. 199-290.4Ibidem, XIV, 2.5Ibidem, XXXI, 1.6Tomᚊpidlík, Spiritualitatea r\s\rituluicre[tin, II. Rug\ciunea (Sibiu: Editura Deisis,1998), p. 58.7Ibidem, p. 297.8Clement Alexandrinul, „Stromatele”, înScrieri, partea a doua (Bucure[ti: EIBMBOR,1982), VII, 43, 1.9Origen, op. cit., XXXI, 1.10Ibidem, XXXI, 7.11Tomáš Špidlík, op. cit., p. 300.12Liber Sapientiae 16, 28.13Origen, op. cit., XXXII, 1.14*** Scrierile P\rin]ilor Apostolici dinpre -un\ cu A[ez\mintele [i Canoanele Apostoli -ce (Chi[in\u: Editura Facult\]ii de Teologie,1928), pp. 75-78.14Ioan Damaschin, Dogmatica (Bucure[ti:Editura Scripta, 1993), p. 162.cave canem · cave canem · cavÎnsemn\ri­ie[ene33

mişcarea ideilor · mişcarea id34{tefan AfloroaeiExces [i singularitateCum ne d\m seama, imaginea labirintuluisfideaz\ logica obi[nuit\, înainte detoate cea clasic\, binar\. Discut\ acest lu -cru Umberto Eco atunci când vorbe[te desprenoile enciclopedii de tip renascentist[i baroc. Acestea se abat de la modelul o -ferit de vechiul arbor porphyriana, c\ci facloc unor rubrici care se voiesc incomplete,deschise [i în evolu]ie 1 . Altfel spus, se orienteaz\c\tre imaginea labirintului, maipotrivit\ pentru noul tip de con[tiin]\ european\.Doar c\ modernii vin cu o alt\ în]ele -gere în aceast\ privin]\. Francis Bacon,de pild\, în Prefa]\ la Instauratio Magna(1620), consider\ c\ labirintul reprezint\îns\[i structura – sau arhitectura, edificiul– acestei lumi. Intelectului care îl contem -pl\ îi apare cu destule c\i ambigue, „ase -m\n\ri în[el\toare între lucruri [i semne,spirale [i noduri arcuite [i complicate” 2 .A[adar, la întrebarea cum arat\ universulnostru, modernii timpurii aveau un r\s -puns: arat\ în felul unui labirint, cu destulec\i ambigue, asem\n\ri aparente, spirale[i noduri complicate. Iar un astfel de edificiunu mai exprim\ vechiul concept de or -dine. Nu se mai descoper\ „ca repar ti ]ielogic\, ci ca o aglomerare retoric\ de no -]iuni [i subiecte”. Nu mai dispune de o ordineierarhic\, apt\ s\ refac\ Marele Lan]al Fiin]ei (cu expresia lui Arthur O. Lovejoy).Se ofer\ par]ial, treptat [i mereu altfel.Prin urmare, „orice subdiviziune va fiîntotdeauna contextual\ [i îndreptat\ c\ -tre un scop legat de împrejur\ri”. Con[ti -in]a modern\ nu este preocupat\ atât deceea ce se [tie deja, cât de noile posibili -t\]i cognitive [i reale. În consecin]\, noileenciclopedii cuprind adesea liste incongruente,vizibil nesistematice (acumul\ri„de rela]ii imprevizibile [i inedite între o -biectele cunoa[terii”) 3 . Nu atât dorin]a deconsemnare complet\ este în joc, cât evi -tarea unor clasific\ri s\race, precum celearborescente. Pe de o parte, exist\ lucrurice nu pot fi definite [i clasificate. Pe de al -t\ parte, lumea de posibilit\]i apare mereudeschis\. Este ceea ce readuce în fa]\ prin -cipiul semiozei nelimitate, apt s\ generezenoi [i noi interpret\ri.Am putea în]elege de aici c\ absurdulînsu[i – sub forma celor incongruente – î[iJose de la Barra:face loc în noile enciclopedii ale istorieicognitive. În textele de limb\ latin\, incongruensapare frecvent ca un sinonim pentruabsurdum. A[adar, cele incongruente[i discordante particip\ la configurarea u -nui nou speculum mentis în cultura european\modern\.Ca s\ clarifice mai bine acest lucru, E -co distinge, asemeni altor exege]i, trei ti -puri de labirint. Se sprijin\, în aceast\ ti pologie,pe cercet\rile lui Paolo Santarcangeli,Il libro dei labirinti (1967), JanetBord, Mazes and Labyrinths of the World(1976) [i Hermann Kern, Labyrinthe (1981).Este vorba mai întâi de labirintul clasic, u -nicursal, precum cel grec din vechiul Knos -sos. În al doilea rând, labirintul manierist,f\cut anume s\ produc\ r\t\cirea (în german\,Irrweg, din irren, „a r\t\ci”, [i Weg,„cale”, „drum”). În cele din urm\, labirin -tul în form\ de re]ea, cel mai complicat.Duo muzicalÎnsemn\ri ie[ene

Cu privire la cel clasic, observ\c\ de]ine deja o direc]ie [i o so -lu]ie („de cum se in tr\ în el, nuse poate s\ nu ajungi în centru,iar din centru nu se poate s\ nug\se[ti ie[irea”) 4 . Desf\[urat i -maginar, ia forma unui fir. Aldoilea tip de labirint, Irrweg-ul,este ceva mai complicat: „pro -pune op]iuni alternative, toateparcursurile duc la un punct mort,cu excep]ia unuia singur, ce du -ce la ie[ire”. Desf\[urat imaginar,ia for ma unui arbore. Nu -me[te de fapt via fal sa, caleamenit\ s\ r\t\ceasc\ la un mo -ment dat orice c\l\tor curios.Pentru men talul manierist, eaindic\ un fel de labirint de dra -gul labirintului, ca într-un joc cenu vrea s\ sfâr[easc\ prea u[or.Fa]\ de acestea dou\, cel deal treilea tip de labirint se complic\[i mai mult. Fi ind o re]ea,orice punct poate fi în leg\ tu r\cu toate celelalte. Nu ar puteafi desf\ [urat decât for]ând ima -gina]ia („un arbore plus infinitecoridoare care-i leag\ nodu rileunele de altele”). Este extensibilla infinit, f\r\ interior [i exteri -or. „Fiindc\ ori ce punct al s\upoate fi legat cu orice alt punct,iar procesul de conexiune este[i un proces continuu de corec -tare a conexiuni lor, structura luiar fi întotdeauna diferit\ de ceacare era cu o clip\ mai devreme, iar defiecare dat\ l-am putea parcurge urmândni[te linii diferite” 5 . A[adar, se re fa ce continuu,propune mereu trasee dife rite. Cumleg\turile dintre noduri se extind la infinit[i se refac întruna, nu exist\ limi te exterioare[i interioare. O posibil\ me tafor\ amodelului re]ea o constituie rizomul (desprecare discut\ Gilles Deleuze [i FélixGuattari în Rhizome, 1976). Într-o structur\rizomatic\, orice punct poate fi co nexÎnsemn\ri ie[eneJose de la Barra:cu oricare altul, încât nu exist\ puncte saupozi]ii, ci numai linii. Sub aspect temporal[i spa]ial, nu se poate da o descriere complet\a rizomului. Prime[te doar descrierilocale, fiecare dintre ele tin zând „c\tre opur\ ipotez\ privind globali tatea re]elei” 6 .Mai ciudat înc\, „rizomul justific\ [i încurajeaz\contradic]ia: dac\ fi ecare nod allui poate fi conectat cu oricare alt nod, dinorice nod se poate ajun ge la orice alt nod”.Destule elemente, a[adar, care distan]eaz\acest tip de labirint de celelaltedou\ amintite mai sus.S\ re]inem c\ un asemenealabirint a sum\ temporalitateaca atare. Este dina mic, semodific\ întruna [i face loc u -nor co nexiuni contradictorii.Se poate reface complet [i con -tinuu („structura lui ar fi întotdeaunadiferit\ de cea care eracu o cli p\ mai devreme, iar defiecare dat\ l-am pu tea parcurgeurmând ni[te linii dife ri te”).Este fantastic acest din urm\lucru, c\ci nu mai avem în fa]\o schem\ înghe]at\ în compli -ca]ia ei. Schema nou\ nu estedoar complicat\, ci se compli -c\ ea îns\[i la ne sfâr[it. Labi -rintul devine din substantiv unverb, un proces de complicaref\r\ limite în spa]iu [i timp. U -nele elemente îi arat\ genul a -parte de „absurditate”: se poa -te ex tinde la infinit, nu comport\un în\untru [i un afar\,este reversibil [i încurajeaz\co nexiuni contradictorii.Am insistat asupra celui dealtreilea tip întrucât ne ajut\s\ în]elegem mai bine labirintulpe care-l descoper\ de[ertul caatare în povestirea Cei doi regi[i cele do u\ labirinturi, de Bor -ges. Surprinz\tor în tr-un fel, a -Violoni[ti cest labirint nu se supune tipo lo -giei de mai sus. Nu este com plicatîn sensul obi[nuit al cuvântului, chiardac\ am vorbi despre o complica]ie hao -ti c\ sau infinit\. Se arat\ singur indetermi -nat, de ne cuprins [i indisponibil. Aminte[teîntr-o pri vin]\ de felul în care se desco per\lu mea îns\[i 7 . S\-l compar\m îns\ cu celoferit de modelul re]elei. Ambele inducideea infinitului: de[ertul apare infinit, f\r\limite, re]eaua este extensibil\ la infinit. Înconsecin]\, nu comport\ un exterior [i uninterior, un afar\ [i un în\untru. Numai c\mişcarea ideilor · mişcarea id35

mişcarea ideilor · mişcarea id36Jose de la Barra: Trompetiste 2imaginea de[ertului anun]\ un alt gen deinfinitate decât cel ob]inut prin extensiecontinu\. De[ertul apare infinit nu întru -cât nu ar avea margini în extensiunea sa,c\ci nu e vorba de întinderea sa fizic\. A -pare infinit deoarece, în acea experien]\pe care o descrie Borges, excede nem\su -rat subiectivitatea omeneasc\. O excedeîn întregime [i deodat\, dându-se el însu[iîntreg [i deodat\. În aceast\ privin]\, estede-a dreptul cople[itor. [tim apoi c\ o re -]ea se poate figura analogic („este un arboreplus infinite coridoare care-i leag\ no -durile unele de altele”). De[ertul, a[a cumîl întâlne[te regele p\r\sit pentru totdeau -na, nu suport\ nici o analogie. Este de nefigurat[i incomprehensibil. În cele din ur -m\, am v\zut c\ re]eaua comport\ puncte(ce pot fi conexate cu altele) [i linii ce intersecteaz\.Acestea ar putea s\ valorezeca pozi]ii, repere, de[i conven]ionale. De -[ertul îns\, asemeni m\rii sau asemeni nop -]ii, nu mai ofer\ nici un reper. Nisipurilemi[c\toare refac în acela[i fel, aproapeatemporal, tocmai absen]a unor repere.Ceea ce i se spune regelui Babiloniei,dup\ ce este f\cut prizonier [i dus în de -[ert, trebuie luat acum în sens literal: „O,rege peste timp, substan]\ [i secol! În Babiloniaai vrut s\ m\ pierzi într-un labirintde bronz, cu sc\ri, u[i [i ziduri; acum, A -totputernicul a vrut s\ ]i-l ar\t pe al meu,care nu are sc\ri pentru a le sui, nici por]ipentru a le for]a, nici ziduri care s\-]i o -preasc\ mersul, nici coridoare s\-]i obo -seasc\ pa[ii” 8 . Într-adev\r, indetermina reade[ertului este des\vâr[it\. Nu se las\ cu -prins\ în nici un fel, îns\ cuprinde imediat[i cu totul pe cel p\r\sit acolo. Nu suport\limitele unui orizont de constituire, nici pri -virea unui eu contemplativ, care s\ ofereo perspectiv\. Distinc]iile obi[nuite, precumîntre aici [i acolo, î[i pierd orice însem n\ -tate. La fel [i distinc]ia dintre fic ]iune [i realitate.Cum s\-l descrii atunci [i cum s\-lfi gurezi ca atare?Într-o privin]\, excesul intervine [i înca zul unor edificii ridicate de oameni. Neamintim cuvintele lui Borges în leg\tur\cu labirintul în\l]at în regatul Babiloniei.„Aceast\ lucrare era un adev\rat scandal,pentru c\ miracolele [i confuzia sunt lucrurice ]in numai de Dumnezeu [i nu deoameni” 9 . Confuzia despre care vorbe[teaici nu este cea în care cade frecvent min -tea omului. Dimpotriv\, ea indic\ tocmaiperfec]iunea unei complica]ii, când oricedirec]ie în labirint ajunge la fel de valabil\– sau de inutil\ – ca [i celelalte. O asemeneaconfuzie duce la imposibilitatea oric\ -rei orient\ri. Iar scandalul const\ în voin]acelui muritor de-a accede nemijlocit la ordineamiracolului. În termeni apropia]i vavorbi Borges, prin vocea unui preot, desprelabirintul maurului fugar. „Allaby s-agândit c\ maurul era nebun [i c\ labirintulabsurd era un simbol [i o dovad\ limpedea acestei nebunii” 10 . Ceea ce a voit mauruls\ edifice pentru sine se plaseaz\ iar\[iîn vecin\tatea celor mirabile. Scandalul sereface, întrucât voin]a sa nu mai recu noa[ -te nimic altceva în afar\, se fixeaz\ solitar[i definitiv în ea îns\[i.În cazul pustiului, îns\, toate acestea a -jung nesemnificative. Nu mai este loc nicipentru scandal [i nici pentru iluzii. Dac\mai poate fi v\zut în felul unui labirint, a -tunci pustiul nu se înscrie în tipologia ofe -rit\ de Umberto Eco. Este, a[ îndr\zni s\spun, în afara oric\rei tipologii. Nume[temai curând o singularitate [i nu o excep -]ie. Las\ deoparte orice logic\ a compli -c\ rii [i subtilit\]ii. Devine absolut straniu,cu neputin]\ de descris ca atare. A vorbicu privire la acesta este posibil doar indirect[i par]ial, ut in speculo, vorbind de faptdespre altceva [i în termeni cât mai simpli,cum ne las\ a întrevedea ultimele rânduridin povestirea lui Borges: „Dup\ ace -ea i-a desf\cut leg\turile [i l-a p\r\sit înÎnsemn\ri ie[ene

mijlocul de[ertului, unde a murit de foa me[i de sete. Gloria s\ fie cu Cel care nu moa -re”. Regele p\r\sit în de[ert are în fa ]\propria sa nimicnicie [i, deopotriv\, semnulcelui mai presus de via]\ [i de moarte.Iar locul a c\rui experien]\ o face nume[tepur [i simplu o singularitate. Inevitabil\ laun moment dat, o asemenea experien]\aduce în fa]\ limitele ultime ale voin]ei ce -lui care o face. Las\ astfel s\ se vad\, în ce -le din urm\, ceea ce e neomenesc în via]a[i în moartea omului.Jose de la Barra:1Cf. Umberto Eco, De la arbore spre la -birint. Studii istorice despre semn [i interpre -tare, traducere de {tefania Mincu, Editura Polirom,Ia[i, 2009, pp. 36-37. În Isagoge („In -troducere la Categorii”), Porphir din Tyr dezvolt\un tip de diviziune dup\ modelul arbo -relui: substan]a este corporal\ [i incorporal\;cea corporal\ este animat\ [i inanimat\; ceaanimat\ este sensibil\ [i insensibil\; cea sensibil\este ra]ional\ [i nera]ional\; cea ra]ional\este muritoare (omul) [i nemuritoare (zeul).2„Aedificium autem hujus universi, struc -tura sua, intellectui humano contemplanti,instar labyrinthi est; ubi tot ambigua viarum,tam fallaces rerum et signorum similitudi nes,Forma]ie muzical\tam obliquae et implexae naturarum spiraeet nodi, undequaque se ostendunt” (apud Um -berto Eco, op. cit., p. 37).3Ibidem, p. 40.4Ibidem, p. 50. Este în joc, din câte în]e -leg, o interpretare târzie – sau modern\ – a i -maginii vechiului labirint. Alte interpret\ri nuascund complica]ia aparte a edificiului din Knos -sos (sau a mitului prin care ea ne parvine). Mir -cea Eliade, în L’Epreuve du Labyrinthe (entre -tiens avec Cl. H. Rocquet), 1978, ultima sec -]iune („Le sens du labyrinthe”), vorbe[te desprec\ile multiple în lectura unui astfel de mit, fie -care dintre ele putând s\ indice „un ritual ini -]iatic”. Iar în]elesul unui labirint, dac\ exist\,este ap\rat – [i astfel amânat continuu – tocmaiacolo unde se crede a fi centrul s\u. De fapt,fiecare labirint reprezint\ o încercare decisiv\a vie]ii, un analogon al acesteia, îns\, cum spu -ne, „via]a nu e f\cut\ dintr-un singur labirint:încercarea se reînnoie[te”. Ceea ce înseamn\c\ doar o lectur\ economic\ – [i oarecum na -iv\ – ar putea s\ propun\ imaginea trecerii si -gure [i victorioase prin centrul labirintului [i,de aici, c\tre ie[irea din acesta.5Ibidem, pp. 51-52. „A[adar, cine c\l\to -re[te prin el trebuie s\ [i înve]e s\-[i corectezecontinuu imaginea pe care [i-o face despre el,fie aceasta o imagine concret\ a unei sec]iuni(locale), fie o imagine ordonatoare [i ipotetic\ce prive[te structura lui global\ (imposibil decunoscut, atât din motive sincronice, cât [i dinmotive diacronice)”.6Ibidem, p. 53.7„Nu-i nevoie s\ construie[ti un labirint /cum a f\cut maurul fugar/ atâta vreme cât universule labirintul cel mai perfect. Pentru celcare vrea într-adev\r s\ se ascund\, Londraeste un labirint mult mai bun decât un balconspre care duc toate coridoarele unei întregi cl\ -diri” (Jorge Luís Borges, Abenjacán el Bojarí,mort în labirintul s\u, în volumul Moartea [ibusola, 1972, p. 301).Îns\ este lumea ca atare labirintul cel maicomplicat cu putin]\? Greu de crezut, din celpu]in dou\ motive. Mai întâi, complica]ia, ori -cât de subtil\ ar fi, exprim\ totu[i un mod anu -me de determinare. În al doilea rând, com plica]iapoate s\ indice o structur\ intern\, o interioritate[i o exterioritate. Îns\ cu privire lalumea în genere nu se poate vorbi în ace[ti termeni:determina]ie, interior – exterior etc. Da -c\ am vorbi astfel, am uza de o cale al c\reiprovizorat o face în cele din urm\ irelevant\.8Jorge Luís Borges, Cei doi regi [i cele do -u\ labirinturi, p. 307.9Ibidem, p. 306.10Ibidem, p. 297.mişcarea ideilor · mişcarea idÎnsemn\ri ie[ene37

ursa ideilor economice · burs38Tiberiu Br\ileanDepresiunea:sindromul iugoslavÎn ultima sa carte, Opri]i aceast\ de pre -siune – acum! (Publica, Bucure[ti, 2012),Paul Krugman, laureat Nobel pentru eco -nomie în 2008, cunoscut la noi cu lucra -rea Întoarcerea economiei declinului (Publica,2009), nu mai folose[te termenul decriz\, ci pe cel de depresiune, concept multmai plin de semnifica]ii, ce pune mai bineîn lumin\ dimensiunea social\ a fe no me nu -lui. Înc\ o dat\, cunoscutul economist ameri -can, pe baza teoriilor econo mice con sa crate,analizeaz\ cauzele, condu ita pie]elor,reac]iile factorilor politici [i în cearc\ s\propun\, cu o anumit\ dispe rare, solu]iisalvatoare, ce ]in [i de apelul la adev\r, cre -din]\, cunoa[tere, realism [i pragmatism.Adversar cunoscut al austerit\]ii, Krugmanîndeamn\ la ac]iune „cu orice cost“.El cere întoarcerea la economia real\, cu„claritate intelectual\ [i voin]\ politic\“, ra -portul dintre politic [i economic fiind claralterat, cere reducerea [omajului, adre sân -du-se direct celor implica]i în acest ma -rasm: politicieni, anali[ti, sindicali[ti, bro -keri, antreprenori, func]ionari publici [i,bineîn]eles, [omeri. Mesajul lui este unulalarmist, ceea ce înseamn\ c\ situa]ia egrav\. În America dispare clasa de mijloc[i se extinde s\r\cia. Sindromul iugoslavpoate trece oceanul. S-au împlinit cinci anide criz\ [i nu sunt semne de revigorare aeconomiei mondiale, în schimb au ap\rutca ciupercile dup\ ploaie c\r]ile despre a -cest fenomen, f\r\ s\ fie îns\ atacate ade -v\ratele cauze [i indicate adev\ratele so -lu]ii – ar fi prea dureros.Krugman sus]ine c\ nimic din ce s-a în -tâmplat nu era obligatoriu s\ se întâmple,cu alte cuvinte: putea fi evitat. Având învedere noile tehnologii, Occidentul ar trebuis\ fie ast\zi mai bogat [i nu mai s\racdecît în 2008. Nu e nimic enigmatic niciîn natura dezastrului. Avem cunoa[tereanecesar\ [i instrumentele necesare pentrua pune cap\t acestei depresiuni, crede autorul,lansând o carte-manifest, în care ple -deaz\ pentru întoarcerea la valorile fun -damentale, la politici conectate la realita -te, în adev\r [i cu curaj, în detrimentul l\ -comiei politicianismului [i ale politicilor deJose de la Barra:austeritate ale economismului. Ei bine, a -pare firesc întrebarea: de ce nu se întâm -pl\ toate astea? Aproape c\ ni se suge -reaz\ faptul c\ nu se dore[te...„{i acum, ce facem?“, se întreab\ dez -armant autorul. A cunoa[te cauzele nu în -seamn\ întotdeauna a intui [i solu]iile. Or,acum, acestea trebuie s\ ne preocupe peto]i. Solu]iile oferite pân\ `n prezent sunt,cel mai adesea, dezam\gitoare. Relan sa reaînc\ nu se vede la orizont. Tr\im înc\ înumbra catastrofei care ne-a lovit. În mul testate, mai ales din Europa, c\derea PIB-u -lui se scrie în continuare cu dou\ cifre. Darcel mai îngrijor\tor evolueaz\ rata [omajului,care atinge valori de neconceput du -p\ Marea Depresiune, mai ales în rân duriletinerilor. De fapt, suntem într-o nou\Depresiune, pe care Keynes o caracterizaca pe „o stare cronic\ de activitate subnor -PrivireÎnsemn\ri ie[ene

mal\, pentru o perioad\ considerabil\, f\ -r\ vreo tendin]\ marcant\ nici în direc]iaredres\rii, nici în cea a pr\bu[irii totale“(op. cit., p.14).Nu [tiu dac\ trebuie s\ ne bucur\m c\am evitat colapsul. De multe ori, pentru aconstrui, trebuie mai întâi s\ d\râmi. A[a,daunele se tot adun\, zi dup\ zi. Iar Krugmancrede c\ ar trebui s\ [tim cum s\ ie -[im din marasm, deoarece, în pofida a 75de ani de schimb\ri economice, tehnologi -ce [i sociale, problemele actuale seam\n\izbitor cu cele din anii 1930. Din p\cate,nu ne folosim de cuno[tin]ele pe care lea vem, r\mânem antikeynesieni crispa]i cuorice pre], am uitat înv\]\turile istoriei [iconcluziile analizei economice, mai ales de -ciden]ii au uitat, servindu-ne un meniu plinde prejudec\]i politice [i ideologice.Acela[i Keynes spunea c\ „momentulpentru austeritate e perioada de avânt înfloritor,nu cea de sc\dere economic\“. A -cum e momentul ca statele s\ cheltuiasc\,pân\ când sectorul privat va reporni ma -[in\ria. Autorul se dezv\luie astfel, din nou,ca un neokeynesian ce se pronun]\ împo -triva paradigmei dominante, neoclasice.Dar statele nu au al]i bani decât dac\-i ti -p\ resc, or asta înseamn\ infla]ie. Avem deales între stagnare cu [omaj [i cre[tere cuinfla]ie, op]iune extrem de dificil\.Cartea aceasta pledeaz\ pentru o poli -ti c\ expansionist\, generatoare de cre[ te -re [i creatoare de locuri de munc\, politi c\ce ar fi trebuit urmat\ înc\ de la înce put [icare a avut succes în anii 1930. Iar dac\credem în ciclurile economice, în seamn\ c\istoria se repet\, deci [i politicile trebuie s\urmeze evolu]iile din reali tate. Autorul adu -ce suficiente argumente tehnice în acestsens. El face apel la „o pi nia public\ aviza -t\“ pentru a îndemna po liticienii s\ fac\ ceeace crede dânsul c\ trebuie. Oricum, îns\,dup\ toate, semnele disponibile, economiaoccidental\ va r\mâne sl\bit\ înc\ mult\vreme dac\ nu se reinventeaz\. Krugman nuvede l\starii lui Bernanke. Cu alte cuvinte,dac\ nu schimb\m direc]ia, vom ajungeÎnsemn\ri ie[eneJose de la Barra: Privire 2exact acolo încotro ne îndrept\m: în zid.În acest timp, China preg\te[te (potri -vit revistei Lumea, nr.11/2012), o mi[ ca -re teribil\. A început s\-[i repatrieze toaterezervele de aur pentru a lansa o nou\ mo -ned\: yuanul cu acoperire în aur, alternativ\la dolarul american, în calitatea sa demoned\ de referin]\ pe plan interna ]io -nal, de principal mijlocitor al schimburilor,moned\ de rezerv\, de denominare a pre -]ului principalelor materii prime etc. A -ceasta ar fi o lovitur\ fatal\ dat\ dolarului[i Americii, ca [i euro [i Europei, care câ[ -tigase o parte din pia]a dolarului. mai alesc\ deja un grup de 20 de ]\ri au semnatacorduri cu China prin care accept\ nouamoned\. Printre aceste figureaz\ [i ]\ri maricum e Brazilia [i – surpriz\ ! – Japonia. Eclar: marcat [i el de sindromul iugoslav,sistemul monetar interna]ional se restructureaz\din temelii.Nici vorb\ de „l\stari verzi“.bursa ideilor economice · burs39

ursa ideilor economice · burs40Belgrad. S\rb\toarea Învierii Domnului,1999. Ora[ul este bombardat cu s\l b\ -ticie de for]ele NATO, în ciuda rug\ min -]ilor de încetare temporar\ a focului alePapei [i ale multor episcopi cre[tini. Bel -gr\denii au ie[it pe str\zi cu lumân\ri înmâini, într-o procesiune impresionant\. Întimpul acesta, Bill Clinton î[i lingea satis -f\cut trabucul în Biroul oral [i anula LegeaDodd-Frank, ce interzicea b\ncilor s\ sejoace la burs\ cu banii clien]ilor. A urmatdefinitivarea destr\m\rii Iugoslaviei fede -rale, la care au contribuit prin toate mij loa -cele [i europenii. Personal, nu am în]elesniciodat\ ce au avut cu sârbii, un popordemn [i foarte curajos. Sau, poate, tocmaiasta s\ fi fost cauza...A fost apogeul puterii americane, pecare – din p\cate – au exercitat-o imoral.Iar, cum era firesc, gra]ie drept\]ii divine,au început problemele. Americanii [i europeniio ]in numai în r\zboaie cu fra]iice lor pe care i-au ajutat în Bosnia, dup\ ceatentatele acestora au f\cut ravagii în maimulte capitale occidentale. Apoi, criza alo vit [i ea f\r\ mil\ [i înc\ nu se vede o ie -[ire rezonabil\. din toate acestea. Clivajultransatlantic a devenit o groap\, iar Uniu -nea European\ scâr]âie din toate încheie -turile, bolnav\ de ceea ce am numit „sindromuliugoslav“.Acum discu]ile se poart\ pe margineapreconizatului referendum englez, ce arurma s\ aprobe ie[ire din Uniune. Ar fiînceputul destr\m\rii, urmat imediat desepararea Sco]iei de Anglia. În tot cazul,eu nu v\d Marea Britanie semnând Uniuneafiscal\ [i pe cea bancar\, iar ce vorei nu vor continentalii, iar deciziile se iauprin consens, trebuind aprobate de fie ca -re ]ar\ în parte. Deja, monetar, engleziijoac\ de mult cartea independen]ei, f\ -când r\u monedei europene, în colabora -re cu Unchiul Sam.Ani de zile, UE a cheltuit circa o trei medin bugetul s\u pe politica regional\ [i decoeziune, în scopul elimin\rii dispa rit\]ilor[i a dizolv\rii vechilor conflicte de fronti -Jose de la Barra:er\, prin înfiin]area euroregiunilor. Rezultatuleste c\ disparit\]ile au crescut, iar re -giunile au devenit tot mai independen te.Mai ales cele bogate (Catalunia, }ara Bascilor,Flandra, Tirolul de Sud, Sco]ia [.a.).Acum se pune problema Europei fe dera -Comunicarele, în care – s\ vezi ironia sor]ii – re giu nile [ieuroregiunile cer drepturi egale cu ale sta -telor. V\ da]i seama ce hara ba bu r\ iese deaici? Curat coeziune. Acesta este „sindro muliugoslav“. Europa pl\te[te pre]ul minciunii[i al ipocri ziei. În curând, pe harta sa, ca [iÎnsemn\ri ie[ene

pe cea a fostei Iugoslavii, vor fi numai petice.Un nou Ev Mediu, cum profe]ea Ber diaev.Oricum, identit\]ile se rescriu. Cât de pertinentemai sunt statele-na]iune, mai a les ce -le pro fund îndatorate? Dac\ statul româncontinu\ politicile actuale, va avea nevoies\ se împrumute cu câte 20 miliar de/an,a proximativ, ceea ce ne va aduce re pedeîn situa]ia Greciei, cu un bemol: mi za peca re o reprezent\m noi e mult mai mic\.Comunitatea flamand\ a ob]inut a proa -pe tot ce a cerut, iar Catalunia [i Sco]ia auanun]at deja referendumuri pentru independen]\.Criza accelereaz\ procesele entropice,este o oportunitate pentru regiuni.Boga]ii Europei, fie c\ este vorba de statesau regiuni, se plâng c\-[i ajut\ vecinii mais\raci. Totul pân\ la bani, frustr\rile isto -rice sau limba par s\ conteze mai pu]in, ca[i problema securitar\. Sunt multe capetecare viseaz\ la o „Europ\ a cet\]enilor“.Regiunile puternice deja colaboreaz\ întreele [i cu alte regiuni, peste capetele guver -nelor, încheie alian]e, devin subiecte dedrept interna]ional. O astfel de alian]\ re -une[te, de pild\, Catalunia cu Baden-Wur -temberg, Rhone-Alpes [i Lombardia, pa -tru regiuni care se autointituleaz\ „cele pa -tru motoare ale Europei“ [i care au unbuget mai mare decît cel al Spaniei.Cei mari par s\ fi optat pentru „maimult\ Europ\“, dar problema regiunilor s-arputea s\ aduc\ mai pu]in\. Asta deoarececonstruc]ia UE s-a f\cut de sus în jos, cufoarte multe minciuni [i manipulare. Apoipentru c\ nu s-a c\utat [i deci nu s-a g\situn spirit european comun. Vechile egois -me na]ionale subzist\. Plus c\ nimeni nu[tie care vor fi subiec]ii viitoarei federa]iieuropene. Landurile germane, de pild\re fuz\ s\ devin\ o federa]ie în cadrul alteifedera]ii, dup\ modelul p\pu[ilor ruse[tiMatrio[ka, francezii nici nu vor s\ aud\etc. Or, alternativa la „mai mult\ Europ\“nu e decât „mai pu]in\ Europ\“, iar astaînseamn\ cel mult pia]\ comun\ [i câtevareglement\ri centrale.Dac\ America s-ar apuca s\ le propu -Însemn\ri ie[enen\ propriilor state câteva m\suri ca celepropuse în Europa: uniune bugetar\, uniunebancar\ [.a, Statele Unite ar exploda.Singurul lucru ce a ]inut a fost obligativita -tea bugetelor echilibrate la nivel statal, aortodoxiei bugetare. Nimeni nu le poate im -pune mai mult. Cum ar fi posibil atunci înEuropa, care e mult mai divers\ [i nu are250 de ani de moned\ unic\, nu are olimb\ comun\, o veritabil\ conducere po -litic\, armat\ comun\, o tradi]ie de unita -te, un spirit european?În Europa are loc un proces continuude integrare – dezintegrare, ce ]ine seamade foarte mul]i factori. Pentru a reu[i, proceselede integrare trebuie s\ fie spontane[i autentice. M\ tem deci c\ miza reu[iteieste mai mult una cultural\ decât econo -mic\. [i m\ mai tem c\ elitele europenenu [tiu ce este adev\ratul federalism, carepresupune o realitate solid\, a[ezat\ pevalori comune, pe limitarea [i controlulputerilor, echilibru de for]e, respectareadrepturilor tuturor subiec]ilor, inclusiv poli -tici asimetrice fa]\ de regiuni, garan]ii, mo -dalit\]i de protejare etc. [i vor crea o for -m\ f\r\ fond.Viitorul s\u este imprevizi bil, situabilundeva între ideal [i utopie [i marcat de„sindromul iugoslav“.Jose de la Barra: Profil 2bursa ideilor economice · burs41

pensula şi dalta · pensula şi da42Corneliu OstahieResurec]ia culoriiîn pictura lui Virgil ParghelUn posibil dialog cu pictorul VirgilPar ghel nu poate fi abordat nici pe depar -te doar din perspectiva unei simple [i a -gre a bile cozerii, a[a cum te-ar îndemna s\crezi la o prim\ vedere disponibilitatea luide a se confesa, sinceritatea cu care vineîn întâmpinarea curiozit\]ii interlocutoruluisau absen]a total\ a artificiilor retoricecu care aproape orice artist chestionat a -supra vie]ii [i carierei sale î[i coloreaz\,mai mult sau mai pu]in inten]ionat, expu -nerea despre sine însu[i. Volubil, deschis,bucuros s\ fie întrebat despre lucruri pecare al]ii le-ar considera tabuuri, artistul nuse gr\be[te s\-]i ofere pe tav\ r\spunsuri -le a[teptate, atingerea [i apoi dezvoltareasubiectului care te intereseaz\ interveninddup\ lungi ocoli[uri [i peregrin\ri prin me -andrele unei nara]iuni intrinseci ce aredrept suport ideatic [i afectiv recursul permanentla o serie întreag\ de repere auto -biografice apreciate de el ca fiind esen]ialepentru corecta în]elegere a modului s\ude a fi, de a gândi [i de a se exprima prinintermediul semnelor plastice.A[a se face c\ dorind s\ aflu cum de aales s\ fie pictor [i nu pilot de curse saubuc\tar, cel pu]in în aceast\ cea de-a douadirec]ie având înclina]ii cât se poate de serioaseprobate pe papile gustative deose -bit de rafinate [i preten]ioase, Virgil Par -ghel mi-a vorbit pre] de câteva zeci de mi -nute despre p\rin]ii s\i (tat\l fiind arge -[ean din Câmpulung Muscel, iar mamamoldoveanc\ din Gala]i, n\scut\ [i crescut\într-un mediu burghez [i beneficiindde o educa]ie aleas\), despre primii ani devia]\ petrecu]i la Dârmocsa, pe Valea Bis -tri]ei, undeva între Bro[teni [i Vatra Dor -nei, loc în care prin 1957-1958 avea s\-ivad\ cu propriii ochi pe Dina Cocea [i peErnest Maftei, sosi]i acolo în scopul tur -n\rii unui film, despre {coala Popular\ deArt\ din Suceava, în cl\direa c\reia p\[i -se pentru întâia dat\ pe când avea [aseani, dar nu pentru a lua lec]ii de pictur\,ci pentru a dormi pe pian în timp ce ma -ma sa, care nu avea cu cine s\-l lase, e -xersa cu sârg mi[c\rile penelului pe pân -z\, despre m\tu[a din Ia[i la care a stat înperioada în care a dat examenul de admi -tere la Liceul de Muzic\ [i Arte Plas tice„Octav B\ncil\”, despre coleg ii din timpul[colii, despre veni rea la Bucure[ti [i despreîntâlni rea „providen]ial\” cumaestrul Corneliu Baba.Într-un târziu, sintetizând toat\aceast\ captivant\ poveste, cu per -sonaje care mai de care mai pito -re[ti [i mai interesante, dar [i cuîntâmpl\ri pe m\sura lor, artistulmi-a r\s puns la întrebare într-o ma -nier\ strict l\ muritoare în inten]ie,dar u[or ambigu\ pe alocuri: „Mamf\cut pictor pentru c\ m-am n\scut cudou\ stele în frunte. Prima a fost mama mea,care a desenat [i a pictat cu pasiune toat\via]a ei [i care, de[i nu do rea s-o ur mez peaceast\ cale, mi-a dat li bertatea de a-mi a -lege singur drumul, nu înainte de a-mi s\diîn suflet [i în minte, f\r\ inten]ie, ci prinfor]a împrejur\rilor, un anumit mod de a-mi reprezenta lumea prin form\ [i culoa -re, de care nu m-am mai putut dezo bi[ nuiniciodat\. A doua stea, ca s\ nu schimb vor -ba [i s\ m\ men ]in pe f\ga[ul limbajuluimetaforic, a fost Corne liu Baba, la cla sa c\ -ruia am intrat pentru c\ a[a decisese Dum -nezeu. Spun asta lu ând în calcul faptul c\dac\ a[ fi re u[it din prima sau din a doua­Însemn\ri­ie[ene

încercare la Institutul de Arte Plasti ce „Ni -colae Grigo rescu” din Bucure[ti, ce ea cear fi fost cât se poate de posibil [i de fi resc]inând cont de nive lul preg\tirii me le, ma -estrul nu mi-ar mai fi putut fi pro fesor, elavând de finalizat preg\tirea seriei anterioarecelei din care am f\cut eu par te.”Z\bovind înc\ pu]in timp în atmosferapove[tilor absolut adev\rate dep\nate deVirgil Parghel, poate [i pentru a înt\ri ide -ea c\ nimic nu s-a petrecut întâmpl\torpe traiectoria destinului s\u artistic, trebu -ie spus c\ întâlnirea dintre cele dou\ „ste -le” devenise la un moment dat inevitabil\.Pe scurt, în 1978, deci cu un an înainte cafiul ei s\ absolve institutul, doamnei Par -ghel i-a picat în mân\ un album cu picturiale lui Corneliu Baba. Nu s-a mul]umit doarcu r\sfoirea lui, ci s-a pus pe lucru [i a reprodus,cu o extraordinar\ acurate]e, ce -le brul tablou „Odihn\ la câmp”. Virgil i-adus mentorului s\u lucrarea cu pricina, a -cesta fiind deosebit de impresionat de cali -tatea ei artistic\. Drept urmare, i-a scrisautoarei [i a invitat-o s\ vin\ de la Su cea -va la Bucure[ti. Întâlnirea dintre ei a avutloc la pu]in timp dup\ aceea în atelieruldin strada Ermil Pangratti. Inutil s\ maivorbim despre cât de emo]ionat\ a fost ma -ma artistului sau despre pre]uirea [i res -pectul pe care i le-a ar\tat acesteia maes -trul Baba!De la „babisme”la frenezia plein air-ist\Cariera de pictor a lui Virgil Parghel acunoscut mai multe etape, nefiind ocolit\de pericolul sincopelor sau de spectrul u -nor momente de cump\n\. Dup\ termi -narea facult\]ii, artistul s-a întors în jude]ulSuceava, stabilindu-se în comuna Dolhas -ca, unde, în calitate de profesor la [coaladin localitate, a predat desenul vreme decâ]iva ani. A fost o perioad\ în care s-a v\ -zut nevoit s\-[i redefineasc\, pe de o par -te, structura limbajului plastic, iar pe dealt\ parte s\-[i readapteze paleta la croma -tica specific\ zonei. Lucrul în natur\ s-aimpus de la sine, c\ut\rile [i experimen te -le compozi]ionale din intimitatea atelieruluitrecând, f\r\ a fi total p\r\site, într-unplan secundar. A fost, de asemenea, momentulîn care a în]eles c\ a[a-zisele „ba -bisme”, adic\ încerc\rile emulilor de a in -pensula şi dalta · pensula şi daÎnsemn\ri­ie[ene43

pensula şi dalta · pensula şi daterpreta într-un mod personal viziunea estetic\[i matricea stilistic\ ale lui CorneliuBaba, erau f\r\ îndoial\ la mod\ în Bucu -re[ti, dar imposibil de men]inut în via]\ peun [evalet a[ezat zi de zi, luni în [ir, subcoama unui deal bucovinean. Acumul\rilecu tent\ excesiv didactic\ au început s\ secearn\ [i s\ se rea[eze, l\sând loc [i pentruceea ce înseamn\ sugestiile [i impulsu -rile permanente pe care realul le trans mitec\tre sensibilitatea ingenu\ a artistuluiautentic. În consecin]\, a devenit din ce înce mai receptiv la identitatea spa]iului geograficlocal, s-a ar\tat interesat de fizio -no miile oamenilor în mijlocul c\rora tr\ia[i de peisajul unduitor [i molcom din juruls\u, al c\rui efect asupra st\rii sale de spi -rit era din acest motiv, dar [i din punct devedere al înc\rc\turii cromatice marcatede sobrietate mai mult liric-edulcorant [ibucolic-sedativ decât dinamic [i incitant,fapt ce l-a determinat s\ se aplece cu acribiespre compunerea unor game cromaticetot mai rafinate având în punctul lorde origine verdele [i albastrul. Studierea [iexperimentarea unor astfel de subtilit\]itehnice s-au num\rat în acel r\stimp prin -tre pu]inele modalit\]i eficiente de a sesustrage freneziei plein air-iste de care sel\sase cuprins, dar au însemnat [i un pariucu sine însu[i prin mijlocirea c\ruia [i-amen]inut treaz instinctul de explorator dubitatival datului vizual, rezervându-[i dreptul[i [ansa implicit\ de a se exprima în cutotul al]i termeni stilistici, dac\ motive deindiferent ce natur\ ar fi impus, în anumi -te împrejur\ri, acest lucru.Digresiunileunui „expresionist nevrotic”Un astfel de moment avea s\ intervin\pe la începutul anului 1991, când, ca re -zultat al unei fronde personale f\r\ martori,în solitudinea atelierului s\u, artistulîncepe s\-[i „strice” lucr\rile, destructu -rându-le cu coada pensulei ori intervenindaleatoriu cu pete de culoare în zonele încare imaginea era articulat\ cu maximumde claritate. Peisaje mustind de ampren -tele cromatice [i cvasitactile ale naturii,portrete armonios construite, compozi]iia[ezate sub semnul suveran al echilibruluidispar în doar câteva minute, victime aleunui „expresionism nevrotic”, dup\ cum în -su[i pictorul î[i define[te „r\t\cirile” aceleiperioade ale c\rei ecouri, suprapuse pestealte registre compozi]ionale, aveau s\ se în -tind\ pân\ prin 1995.La început, schimbarea radical\ de stil[i de viziune i s-a p\rut lui însu[i un lucruinevitabil dedus din psihopatia general\ asociet\]ii române[ti abia trecute printr-oruptur\ istoric\ major\. Se considera un re -bel care s-a reg\sit, în sfâr[it, pe sine. Mai44Însemn\ri­ie[ene

apoi, a în]eles c\ nu putea fi a[a, c\, la ceiaproape treizeci de ani ai s\i, era un în târ -ziat printre adev\ra]ii [i legitimii ina dap ta]iori r\zvr\ti]i. C\utând mai adânc, Vir gilParghel a descoperit c\ starea de spirit decare se l\sase cuprins avea r\d\cini mul ti -ple în evenimente [i situa]ii anterioare, alec\ror conota]ii vizau aproape exclusiv la -tura estetic\ a procesului s\u de formareintelectual\ [i artistic\. În 1985 fusese laMoscova, vizitase Muzeul Pu[kin [i luasecontact, pentru prima dat\ nemijlocit, culucr\ri celebre semnate de Cezanne, Gauguin,Degas, Van Gogh. Un nou mod dea în]elege pictura începuse s\-[i fac\ dejaloc în gândirea sa, iar conexiunile, chiar da -c\ fragmentate [i deformate ideologic, cuavangarda româneasc\ din prima jum\tatea secolului al XX-lea [i cu esteticile unorcurente europene [i americane adânc refor -matoare nu au f\cut decât s\ stimu leze a -cest proces de diversificare a unghiu rilor deabordare personale [i a perspec tivelor des -chise rând pe rând asupra unor vi itoare ex -perien]e vizuale, ce se anun]au a fi de o vas -titate cople[itoare. Memorabi l\ a fost pen truVirgil Parghel, în aceast\ ordine de idei, [iexpozi]ia de art\ fran ce z\ contemporan\deschis\ în 1988 la Bucure[ti [i Ia[i. Adu -când pe simezele ro mâne[ti opere re pre zen -tative apar]inând, printre al]ii, lui PierreSoulages, Pierre A lechinski, Jean Degottex,Jean Dubuffet, Gerard Gasio row ski, organizatoriievenimentului au oferit publiculuide la noi o veritabil\ panoram\ a tendin ]e -lor ce domi nau arta francez\ a acelei peri -oade, de la ta[ism la expresionismul ab -stract, de la abstrac]ionismul liric la ductulcaligrafierii extrem-orientale [i de la dic te -ul automat la eliberarea de norme le esteti -ce [i dezinhibarea total\ propuse de mi[ careacunoscut\ sub numele de „autsi der art”.Natura, mae[trii [i experimentulProfund benefic\ pentru cunoa[tereacomplex\ [i nuan]at\ a propriilor aptitudini[i resurse, experien]a abstract\ princare a trecut vreme de aproximativ cinciani a constituit pentru Virgil Parghel unbun prilej de a-[i preg\ti o impresionant\[i fastuoas\ revenire la figurativ. P\r\sindSuceava, loc în care „nu-i culoare” [i stabi -lindu-se la Bucure[ti, artistul a (re)desco pe -rit cromatica sudului românesc, str\lucirea[i senzualitatea pastei stoarse pe pânz\ directdin tub. Ro[ul, galbenul, portocaliul,al\turi de o mare varietate de griuri exuberantcolorate [i-au f\cut loc pe paleta sa,pensula şi dalta · pensula şi daÎnsemn\ri­ie[ene45

pensula şi dalta · pensula şi daiar actul de a picta a devenit un prilej dejubila]ie continu\, de exprimare a unei intensebucurii interioare. Unii critici de art\i-au repro[at c\ l-a p\r\sit, stilistic vor bind,pe Baba [i c\ s-a aruncat orbe[te, evident,tot din perspectiv\ stilistic\, în bra]ele lui]uculescu. A acceptat cu senin\tate acesteopinii aparent defavorabile, mai cu seam\cu era pe deplin convins c\, a[a cum artaplastic\ româneasc\ (dar oare numai ceaplastic\?) a fost [i continu\ s\ fie un reflexal artei occidentale, al celei franceze în pri -mul rând, tot a[a pictura autohton\ specific\unei anumite etape se întemeiaz\ înmod necesar pe operele mae[trilor de dinainteaei, iar ceea ce f\cea el însu[i nuavea cum s\ se sustrag\ acestei reguli debun sim].Mai mult decât atât, atunci când se a -[a z\ în fa]a [evaletului, Virgil Parghel îiinvoc\ pe mae[trii dintotdeauna ai picturiiromâne[ti [i universale, rugându-i s\-l „vi -ziteze” în timpul travaliului s\u pentru a-iar\ta calea spre ceea ce, înainte de a spe -ra s\ devin\ o capodoper\, trebuie s\ fieo lucrare „absolut onorabil\” executat\ du -p\ toate regulile [i având capacitatea dea exprima un con]inut sensibil cât se poa -te de personal [i de variat. Ceea ce îi re -u[e[te aproape de fiecare dat\, întrucât elnu este nici pe departe un perfec]ionist,care cizeleaz\ [i recizeleaz\ la infinit ace -ea[i imagine. Dimpotriv\, crea]ia lui VirgilParghel poate fi asem\nat\ cu un mine reuadus la starea de incandescen]\, în compo -zi]ia c\ruia exist\ mult balast (ce-[i are f\r\doar [i poate rostul s\u acolo), dar [i ne -num\rate nuclee de neastâmp\r cromatic[i de insolite solu]ii compozi]ionale gatamereu s\ „sar\ în aer” [i s\ scoat\ la i vea -l\ superbe jerbe de culoare ori forme definitecu un rafinament de orfevru prosperîn ceea ce prive[te rezervele proprii de ingeniozitate.Altfel spus, artistul ne propu -ne o pictur\ multiplu structurat\, în careizbute[te mai mereu s\ sintetizeze cu mul -t\ m\estrie lec]ia oferit\ de natur\, culturalivresc-muzeal\, dar [i experimentul continuu,f\r\ de care imaginea plastic\ nupoate dep\[i bariera simplei reflect\ri.Practicând o art\ spectaculoas\ (terme -nul nu mi se pare deloc for]at, dac\ lu\mîn considerare puternicul impact vizual alcompozi]iilor sale, în rândul c\rora esteobligatoriu s\ includem, pe lâng\ pictur\,[i grafica, [i colajele extrem de delicate [ide sugestive), Virgil Parghel întruchi pea -z\, pe de alt\ parte, un personaj care sedovede[te a fi special în multe privin]e.Este, a[a cum aminteam la un moment dat,un rafinat buc\tar, este colec]ionar de art\[i de diverse obiecte vechi, este restaurator[i nu în ultimul rând este un mare, ma -re iubitor de muzic\. A tr\it al\turi de ce -lebra cânt\rea]\ de jazz Anca Parghel, cucare s-a c\s\torit înc\ din studen]ie [i dela care are doi fii, iar la un timp de la dispa -ri]ia acesteia, parc\ chemat de amintireaanilor de început ai dragostei lor (pictoruleste convins c\ spiritul ei i-a condus fie -care pas de dincolo de moarte), s-a reîntorsla Suceava, unde a cunoscut-o pe ac -tuala sa so]ie, Doina Fodor Lavric, careeste (nici nu se putea altfel!) cânt\rea]\. Ointerpret\, la rândul ei deosebit\, care re -învie într-un stil plin de autenticitate muzi -ca moldoveneasc\ veche [i care apreciaz\în egal\ m\sur\ melosul medieval francez.Dar, mai presus de toate cele spuse pâ -n\ aici, merit\ re]inut poate faptul c\ VirgilParghel este un om pe care vrei s\-l cu -no[ti neap\rat în carne [i oase dup\ ce îivezi pictura, având presentimentul unei ga -ran]ii anticipate c\ nu vei fi nicicum dez a -m\git; nici de prezen]a lui fizic\, nici defe lul lui de a fi, de a vorbi [i de a gândi, [icu atât mai pu]in de sincera, cordiala ma -ni fes tare a bucuriei sale de a te fi întâlnit.46Însemn\ri­ie[ene

Constantin Cuble[anLiteratura unui propagandist:Mihail Sadoveanu (2)Romanul Mitrea Cocor propune un e -rou, un tip de erou ce se dorea a fi în totulreprezentativ pentru evolu]ia con[tiin]eioamenilor din ]ar\ sub influen]a înv\ ]\ tu -rilor sovietice [i ale partidului comunist,evolu]ie determinat\ de evenimentele crucialeale r\zboiului. Biografia lui Mitrea ur -meaz\ astfel, întocmai, traiectul existen]ialal unui personaj croit dup\ portretul robotpe care sistemul noii orânduiri sociale îl pre -coniza, în grila realismului socialist ca me -tod\ de crea]ie artistic\. El reprezint\ o mulsimplu de la ]ar\ (originea muncitoreasc\o vom g\si numaidecât la al]i eroi, ai altorromane ce începuser\ a fi scrise cu o ma -re pasiune propagandistic\), s\rac lipit p\ -mântului, care, prins în vârtejul eveni mentelormajore ce se derulau în lume, având[i un caracter dârz, un suflet curat, doritorde cunoa[tere [i de des\vâr[ire uman\, sedezvolt\ rapid pân\ la condi]ia unui auten -tic om politic vizionar („...dumneata do -re[ti s\ faci din acest ]\ran de la Dun\reun b\rbat politic”, îi spune Vasili Ivanovicilui Dmitri Matveevici, în vremea cât Mi -trea se afla prizonier într-un lag\r din UniuneaSovietic\).Reu[ita, de data aceasta, este deplin\.Cronicile [i articolele elogioase, din presaliterar\ [i din cea de partid, curg într-o debordant\programare encomiastic\ (E dea juns s\ cit\m doar aprecierea ce se faceîn coraportul pe Probleme ale prozei e pi -ce, prezentat la Congresul Scriitorilor dinRepublica Popular\ Român\ – 18-23 iu -nie 1956 – pentru a ne edifica de pro por -]iile acestui succes: „... e vorba de trans formareaunei societ\]i agrare. Mitrea CocorÎnsemn\ri ie[enee primul semnal de trâmbi]\ al acestei sim -fonii” 1 ), forurile de conducere se gr\besca-l r\spl\ti pe autor într-un mod exemplar,conferindu-i în 1949 Premiul de Stat (a ces -ta îi va fi acordat [i în 1952 2 , pentru Ni -coar\ Potcoav\), f\cându-se demersuri pentrua impune romanul [i autorul, se-n]ele -ge, pe plan interna]ional, ca produs speci -fic al culturii socialiste, recompensat fiindcu Medalia de Aur a P\cii, în 1950, iar în1951 cu Premiul Interna]ional Pentru Pa -Jose de la Barra:ce [i, ulterior, cu Premiul Lenin(1961), ca în 1955, pentru ser -viciile ce le adusese pe t\ râmcultural, – romanul Mitrea Co -cor cân t\rind greu în balan]aapre cie rilor – s\ i se fi confe -rit lui Mihail Sadoveanu titlulde Erou al Muncii Socialiste 6 .Roma nul Mitrea Cocor se stu -diaz\ în [coli [i în universit\]i,fiind reeditat de mai multe ori în va rii edi]ii,iar în 1955, când a junsese de-acum untitlu de rezonan]\ mondial\ (În 1951 ap\ -ruse traducerea în limba francez\) este inclusîn prestigioasa colec]ie a Biblioteciipentru To]i.Mitrea Cocor e copil dintr-o familie de]\rani s\raci, de la Malu Surpat, r\mas demic orfan [i crescut în condi]iile unei pro -miscuit\]i rurale, pe care o biruie îns\ camiraculo[ii Fe]i-frumo[i din basmele popu -Arlechini femininiochiul anticarului · ochiul ant47

ochiul anticarului · ochiul ant48lare, e drept, aici în condi]ii terifiante („Abiruit [i sug\ricea de covrig mestecat îngur\, [i macul, [i pojarul [i v\rsatul. Nu s-aop\rit când a v\rsat c\ldarea cu ap\ cloco -tit\. Nu l-au sfâ[iat porcii când l-au g\sitîn albie în dosul casei dând din picioru[e [imânu]e ca un gândc [i gângurind spre ei.N-a pierit nici din fiertur\ de poame cru -de, nici din balega de cal stoars\ de babelesatului în gura lui când a avut tus\ m\g\ -reasc\. S-a înd\r\tnicit s\ r\mân\ pe lu -mea asta p\c\toas\”). Mama, cât a avu -t-o, s-a purtat cu el ca o femeie rea, ca oma[ter\ („Ciuma de mum\!”), iar fratelecel mai mare, Ghi]\, ajuns prin mijloace ne -curate, ca un veritabil avar, morar în sat,l-a considerat o povar\ [i l-a dus la boierulCristea Trei-Nasuri, s\-l angajeze ca lu cr\ -tor pe mo[ie, în condi]ii mizerabile, de rob(„E bine s\ fii slug\ la ciocoi [...], înve]i s\stai cu spinarea plecat\, munce[ti în rândcu vitele [...]. Diminea]a nu prea e vremes\ roadem un codru uscat de pâine. Dar înschimb, la prânz, ciorba de fasole are pu -]i ne boabe, castravetele e moale [i m\ m\ -liga din f\in\ încins\”). Firea dârz\ a luiMitrea, spiritul s\u nesupus („Bag de sea -m\ c\ la Hagiu nu se face nimic cu drepta -te”) îi aduce curând pedepse aprige, pen -tru vreo vin\ inventat\ („L-au lovit cu pal -mele [i cu pumii pân\ ce au ostenit. Mi -trea se ghemuise cu b\rbia în piept [i tre -mura c-un scâncet neauzit în fundul fiin -]ii./– Uite c\ nu vrea s\ m\rturiseasc\, s-amirat plutonierul Gârnea]\. Dezbrac\-l [iad\ frânghia ud\”). Cu mânia împotrivaciocoiului [i a nedrept\]ii, gândindu-se c\„o s\ vin\ cu adev\rat o vreme s\-[i s\ re -ze [i robii mâniile pentru toate r\ut\]ile cestau asupra lor”, ajunge recrut într-o ar ma -t\, [i ea opresiv\, unde va întâlni îns\, pec\i subterane, oameni care activeaz\ pentruscopul înl\tur\rii orânduirii celei crude[i nedrepte („– Se afl\ pe lume, prieteneMitreo, oameni care lupt\ pentru drepta -tea s\rmanilor [i luminarea celor ne[tiutori[...]. Auzi[i tu, Mitreo, prietene, de revo lu -]ia ru[ilor?”), înva]\ pe ascuns s\ scrie [i s\citeasc\, îndrumat de unul „din partid”, din,,partidul muncitorimii, care partid vrea s\fac\ dreptate celor nedrept\]i]i” [...], e „dincei care lucreaz\ la prefacerea lumii”. Cuasemenea idei fermentând în con[tiin]a sa,ajunge pe frontul de R\s\rit, unde curândîn]elege c\ „n-avea nimic de împ\r]it cu fra -]ii lui oameni din acel R\s\rit” [...], „mo[i -Jose de la Barra:erii [i capitali[tii fac r\zboi pe pielea no -rodului, râvnind s\ distrug\ revolu]ia rus\ca s\ sparg\ amenin]area ce venea [i asu -pra lor”. E bucuros când cade prizonier laru[i, fiind dus într-un lag\r de munc\ pe în -tinderile colhozului Kostroma. Aici „în ce -le dintâi [ase luni de lag\r, Mitrea Cocor s-aîmprietenit cu doi solda]i sovietici, unul Va -Femeie cu masc\ alb\Însemn\ri ie[ene

sili Pistruga de la Moghil\u [i al doilea Mi -tea Karaganov de la Kostroma (...), a deprinsdestul de bine a vorbi ruse[te” [i [i-adat seama cum tr\iesc, cu adev\rat ]\ ra -nii, în bun\stare, în colhozuri („oamenii a -veau de unsprezece ani gospod\rie co lectiv\[i se îndeletniceau cu pomii roditori [ilegumele [...]. Au gospod\rie de vaci; fa -bric\ unt [i brânzeturi felurite... [...]. Dup\mii de ani, iat\ c\ i-au înv\]at bol[evicii [iau trecut la via]a agricol\”). Relatarea e a -ceea[i din reportajul pe care Mihail Sa do -veanu îl inclusese în volumul Lumina vinede la R\s\rit, dup\ vizitarea colhozului dela Kostroma. De altfel, romanul în între gi -me e mai curând un pretext pentru comen -tarii gazet\re[ti, de propagand\ în fa voa reaidealurilor comuniste, factologia, întâm -pl\ rile, intriga propriu-zis\ nefiind altcevadecât o înscenare tezist\ a acesto ra. Ajun -ge voluntar în Divizia Tudor Vladimirescu,a românilor care lupt\ pe front încadra]i înarmata sovietic\, pentru a-[i putea astfelelibera ]ara de sub jugul capitalist:,,Afl\, pri -etene Mitrea, c\ nu-i departe vremea când[i la noi va face rânduial\ partidul [...]. D\mjos pe st\pâni, împr\[tiem plug\rimii p\ -mântul; înl\tu r\m pe exploatatorii industriilor,statul ia în st\pânire fabricile [...].Urmând înv\]\ tu rile [i n\scocirile [tiin]ei,ca acilea, alc\ tuim [i noi o ]ar\ nou\”. Du -p\ ce petrece o vreme prin spitale de cam -panie, r\nit, Mitrea Cocor se întoarce însat la el, împreun\ cu tovar\[ii cu care începes\ împart\ imediat p\mânt ]\ranilor,în spiritul reformei agrare ce se face de în -dat\ dup\ încheierea r\zboiului: „Nu vinepentru r\z bun\rile [i necazurile lui, nu vi -ne pentru du rerea de dragoste ce are. Vi -ne pentru un interes al ob[tei pe care mul]inu-l în ]e leg”. Iar Mitrea denun]\ cu fermitateprogramul de ac]iune: „– Poporul a ve -nit s\ ia în st\pânire p\mântul s\u dup\le ge [...]. Partidul a f\cut dreptate. P\mântule al ce lor care îl muncesc.”Romanul se încheie cu o imagine gro -tesc\, apocaliptic\ în felul ei: boierul Cris -tea Trei-Nasuri [i Ghi]\ Morarul sunt prin[iÎnsemn\ri ie[eneJose de la Barra:la jug, în locul boilor, pentru a trage braz -dele demarcatoare ale mo[iei împ\r]itecelor s\rmani („ – Tu la boi [i ciocoiul lacorman\, îl fulger\ el. Lua]i-i! [...] Plugulcel dintâi porni [i t\ie brazdele împro pie -t\ririi”). Iar autorul comenteaz\, ca într-ocuvântare înfl\c\rat\ la mitingurile popularece se ]ineau lan] în ]ar\: „Trebuie îndeplinit\revolu]ia. Alc\tuirea veche s\ fieîn întregime r\sturnat\. Statul socialist nuva întârzia s\ puie la îndemâna fo[tilor robitoate puterile [tiin]ei, a[a încât unde au fostJoac\cândva noroaie [i cocioabe, s\ apar\ [o -se le [i case luminate electric; unde bântuiaseceta, s\ vie pe canaluri bucuria apei; un -de trudea silnic omul, ma[inile s\-i u[urezemunca./ Desfacerea de trecut, ie[irea în -tr-un veac nou [...]. Lumea nou\ se folo se[ -te de tractoare, de aeroplane, de elec tricitate”.[.a.m.d.Romanul Mitrea Cocor nu are nimic dinhaloul evocator de istorie [i de istorii alpo vestirilor [i romanelor care au punctatîn literatura român\ originalitatea timbru-ochiul anticarului · ochiul ant49

ochiul anticarului · ochiul antlui epic sadovenian. El este scris cu platitu -dinea relat\rii unor fapte [i evenimente cu -rente, menite a ilustra, prin dinamica lor,i deile propagandistice ale agitatorilor acti -vi[ti în procesul de instaurare a noii orânduirisociale socialiste la noi. E un alt Sa doveanu,tern [i fad, cu imagina]ia croit\ dog -matic dup\ re]etarul crea]iei propagandistice(De altfel, nu dup\ mult\ vreme, s-aspus, mai mult cu jum\tate de gur\, c\ a -cest roman n-ar fi fost scris de marele pro -zator, ci doar semnat de el. La urma ur melor,aceast\ apartenen]\ – s\ accept\m,fals\ – nici nu mai conteaz\ din momentde prozatorul [i-a asumat opera [i a profi -tat cu peste m\sur\ de pe urma ei, f\r\ je -na contrafacerii). Iar în vreme ce criticaoficial\ de la noi se întrecea a-i în\l]a osa -Jose de la Barra:nale romancierului, scriitorii români din e -xil p\reau frisona]i s\ afle compromisul pecare Mihail Sadoveanu îl f\cea. „O cartedezlânat\ – scria Vintil\ Horia, în 1951 –searb\d\, vizibil alc\tuit\ spre a place cui -va de dincolo de frontierele României, lipsit\deci de ceea ce ofer\ unei opere li terare[ansa de a fi o capodoper\ – liberta teacreatoare” 4 . Iar mai recent, Nicolae Flores -cu, într-un autentic rechizitoriu, scrie: „Mi -trea Cocor, dup\ taton\ri reprezentative,înscrie cel mai întunecat capitol din existen]asadovenian\. Condamnabil\ aici nueste pân\ la urm\ expunerea propagandistic\a tezelor însu[ite, ci lipsa total\ de autenticitatea realit\]ilor ]\r\ne[ti din Româ niainterbelic\, schimonosirea ade v\ rului...” 5Interesant de re]inut este îns\ faptul c\Mihail Sadoveanu a avut con[tiin]a produ -cerii surogatului literar propus de el oficia -lit\]ilor, având [i iluzia c\ astfel s-a achitatde obliga]iile fa]\ de propaganda partinic\ce i se cerea s-o fac\. A[a încât, a revenitcurând la condi]ia sa scriitoriceasc\ din tot -deauna, reluând [i amplificând un subiectistoric mai vechi, abordat odinioar\ în {oi -mii (1904) pe care l-a tratat, de data a ceas -ta cu adev\rat într-o capodoper\: Nicoar\Potcoav\ (1952). Numai c\, dac\ scriito -rii, critica literar\ în general a receptat, du -p\ merit, dimensiunea artistic\ a roma nului,activi[tii de partid l-au considerat a fio tr\dare a cauzei actualit\]ii, neezitând a-lapostrofa deschis pe autor, aten]ionându-lpentru tendin]a de... evazionism. Într-undiscurs rostit la 24 februarie 1953, la Ca -Relaxare50Însemn\ri ie[ene

Jose de la Barra:sa Ziari[tilor, Leonte R\utu spunea destulde r\spicat: „...acum a început o nou\ p\ -rere: o idealizare a trecutului, o ignorarea înv\]\turii lui Lenin despre lupta dintrecele dou\ culturi, despre existen]a a dou\na]iuni în interiorul aceleia[i na]iuni (...)Însemn\ri ie[eneE[arfa ro[ieSigur, Ion Vod\ cel Cumplit a fost o figur\progresist\, dar când te ui]i acolo: reform\agrar\ a f\cut, reform\ monetar\ a f\ cut,dac\ mai f\cea [i na]ionalizarea era tot!{i la Sadoveanu este a[a. Or, lua]i roma -nele sovietice despre asemenea figuri caPetru cel Mare, Ivan cel Groaznic. În aces -te romane se arat\ caracterul limitat al a -cestor figuri, de[i obiectiv erau figuri pro -gresiste, erau totu[i expresia claselor exploatatoare,a statului claselor exploatatoare”6 .Odat\ intrat în joc, Mihail Sa do veanu ar\mas pentru mult\ vreme repre - zentantulde baz\ al realismului socialist la noi,într-o perioad\ când proletcultul p\ rea insurmontabil.Romanul Mitrea Cocor a datastfel m\sura acestui compromis, ca re-l recomandape autorul lui ca pe un ve ritabilpropagansit de partid în literatur\, prinstatura sa literar\, dobândit\ în de ce niiletrecute, de maxim\ autoritate. Câte va ge -ne ra]ii de cititori au fost victimele programe -lor de înv\]\mânt în care literatura seîn v\]a dup\ modelul acestui roman sa -dovenian, ce s-a dovedit, pân\ în cele dinurm\, a fi un autentic avorton.1Lucr\rile primului Congres al Scriitorilordin Republica Popular\ Român\. 18-23 iu -nie 1956. Editura de Stat Pentru Literatur\ [iArt\, Bucure[ti, 1956, p. 81.2„La începutul deceniului [apte, în legis la -]ia care reglementa atribuirea premiului s-a pre -cizat c\ distinc]ia poate fi acordat\ o singur\ da t\unei persoane [i numai în cazuri excep ]io naleaceast\ regul\ poate fi înc\lcat\ [...]. CuantumulPremiului de Stat era foarte consistent, iar de -]in\torul distinc]iei era scutit de impozi te.” (CristianVasile, Politicile culturale comuniste întimpul regimului Gheorghiu-Dej. Editura Humanitas,2011, p. 107. Seria Istorie contem -poran\.3„... în afar\ de Mihail Sadoveanu, nici unintelectual sau artist nu a primit ordinul de«Eroul al Muncii Socialiste» pân\ în 1965” (v.Cristian Vasile, op. cit.4Vintil\ Horia, R\posatul Sadoveanu. ÎnRomânul, an. I, nr. 8, decembrie 1951, p. 4-5.Apud Nicolae Florescu, Creanga de aur sado -venian\ [i impactul receptivit\]ii. În volumulÎnapoi la Aristarc. Reevalu\ri critice. Vol. II.C\derea în timp. Editura Jurnalul literar, Bucure[ti,2010, p. 256.5Nicolae Florescu, op. cit., p. 248.6Leonte R\utu, discursul din 24 februarie1952, la Casa Ziari[tilor din Bucure[ti. ApudCristian Vasile, op. cit., p. 154.ochiul anticarului · ochiul ant51

­Jose de la Barra:Melodie nocturn\

controverse ∙ controverse ∙ co52Adrian Dinu RachieruO istorie politic\ a literaturiiromâne postbeliceEugen Barbu:aventura limbii (4)„Mi se face fric\ de ceea ce voi deveni”(Eugen Barbu)Polarizând via]a literar\, rivalitatea dintreMarin Preda [i Eugen Barbu, între ]i-nut\ [i amplificat\ de „g\rzile clientelare”dincolo de motiva]ia „natural\”, fireasc\,inevitabil concuren]ial\, nu s-a stins nici du -p\ moartea autorului Morome]ilor (mai1980). Mai mult, în viziunea lui Eugen Ne -grici, dispari]ia lui Preda nu a redus intensitateaînfrunt\rilor (exacerbate de „mor-bul aversiunii de grup”) [i nici nu a schimbatraportul beligerant în câmpul de for]e,chiar dac\ Barbu însu[i î[i contempla, du -p\ cazul Incognito, „moartea moral\” (1,96). E drept, Eugen Barbu – constata Ma -rian Popa – „s-a distribuit în opozi]ie cu Ma -rin Preda” (2, II, 790). Gheorghe Grigur cunota c\ antiteza în discu]ie era doar o „pi-oas\ iluzie”, contemporanii descoperindîn Preda o „moralitate artificial exaltat\”(3, 183), contrapus\ simetrizant unui scrii -tor hulit, urât [i atacat vehement, de marevoca]ie, îns\, cu neputin]\ de a fi ignorat.Controversat, diabolizat, inegal cu sine,ferment al vie]ii literare, Barbu ar fi fost oprezen]\ nociv\, fantomatic\ (3, 184), cuo „psihologie tenebroas\”, subscriind, din -tr-un reflex ancilar, „carnavalului propagandistic”.Fundamental un gazetar, dup\Al. George, cinicul boss al S\pt\mânii s-adovedit un „ciom\ga[”, întruchipând chiar,potrivit unor voci, „esen]a r\ului”, cum con -stata H. Zalis, semnând o carte recuperatoare,„în contra curentului”, în pofida rupturiidin mai 1980, interesat acum de „ac -tele pur literare” (4, 114). Intrat în „colima -torul” posterit\]ii, Eugen Barbu are, îns\,dreptul unor lecturi de redescoperire, su -gera un E. Negrici, fascinat de S\pt\mânanebunilor (1, 97). Încât, reînhumat în ne -num\rate rânduri, discreditat cu înver [u -nare, Barbu se ofer\, la recitire, unor sa -lubre exerci]ii de obiectivare, dincolo de„scutul oficial”, expus inhibant în timpulJose de la Barra:vie]ii, dincolo de mizeriile unuimoralist ipo crit [i a campaniilorsale pu ni tiv-veninoase. S\fie Eugen Barbu doar un biet„Icar de pe riferie”? Reevaluarealui Eu gen Barbu nuînseamn\, desigur, o pauz\amnezic\. „Bar bist” o vreme,Marian Popa (zis [i „tigrul”,alintat de Patron tocmai pentru „fe ro cita -tea” sa) afirma într-o car te-interviu, vor -bind despre bi nef\c\torul s\u: „nu po]i fitolerant într-o Istorie” (5, 99). [i, într-ade -v\r, în Istoria sa, Marian Popa se dovede[-te intolerant, refuzând simbioza. Ceea cear fi de dorit [i altor comentatori, incapabilide obiectivare, din p\cate, deta [ân du-sede turbulen]ele [i partizanatele vie]ii litera -re. F\r\ a le uita, bineîn]eles, într-o postu -}igancaÎnsemn\ri ie[ene

mitate convulsiv\. Dar, în primul rând, f\r\a ignora opera celui incriminat cu ri sip\de energie polemic\.Îngrijind edi]ia de Opere (în seria de O -pere fundamentale, sub girul AcademieiRomâne), Mihai Ungheanu spera, într-unscurt Argument, c\, astfel, Eugen Barbuare [ansa unei noi vie]i editoriale (1, I, LX).C\ opera [i personalitatea sa, aprig controversate,vor fi examinate cu necesarulcalm analitic. Iar importantul / impozantulprozator al „genera]iei pierdute”, vast, in -e gal, un caz complicat, desigur, angajat,b\t\ios, adulat [i contestat, ar merita discutatsuspendând r\fuielile de alt\dat\. Fi -re[te, f\r\ a anula ambiguit\]ile [i com promisurileomului, un b\iat s\rac, pornit s\cucereasc\ lumea din casa-vagon a Cu]a -ridei, cu ideea handicapului în minte, com -plexat, visând revan[a. Jurnalul s\u (din1966), pu]in comentat, adunând fi[e, no -ta]ii pasagere animate de furii juvenile, impresiide lectur\ etc., poate fi un pre]iosdocument psihologic, schi]ând – în vremuritulburi – o imagine despre sine în e -poca form\rii. Afl\m c\, în 1942, junelerebel Barbu visa la Nobel, c\ e încercat deo „lene uciga[\” iar crea]ia îi procur\ o„bucurie înfior\toare”. Cite[te „pe apuca -te”, alteori „f\r\ r\gaz”, are opinii ferme,gr\bite, îi trebuie Cehov („prietenul cel maiînsemnat”), trece la Gorki (care „trebuiee vitat”), vrea poezie în Capitalul [i gust\de pe-acum viciul stilului. Simte pri mejdia,crede, îns\, c\ e vorba doar de „o faz\”.Lâng\ frazele îmbibate de irespect, vedeîn Biblie un „roman senza]ional”! Dar, maipresus de toate, vrea s\ fie liber, scrie cufurie, constat\ c\ triste]ea „e germinatoa -re”. Motiv de a se v\ic\ri de asaltul erotic,de „jugul de amant”. Dragostea l-ar împie -dica s\ scrie cât ar pofti, iar gândul c\ ar fipublicat Groapa, înainte de a purcede lao alt\ rescriere (versiune îmbun\t\]it\), îlîngroze[te. Iat\ efigia tân\rului Barbu („întunecat\”,constat\ Eugen Simion), irasci -bil, conflictual deja, provocator, subiectiv,imprudent, în r\zboi cu toat\ lumea, v\ zândJose de la Barra:în literatura confesiv\ „un altfel de ro -man”. [i care, curios, în]elege literatura caun „gen u[or [i neprofund”! Încât, contem -plându-[i existen]a, spiritul s\u rebel eru -pe, vrea s\ scrie despre ce „e urât [i mur -dar în via]\”. În consecin]\, e convins c\pamfletul ar fi „genul celor bravi”! Caie te -le secrete (înc\ nedivulgate integral, fragmentar,disparat publicate în Pro Sae culum)abund\, desigur, în astfel de execu]iiVanitate juvenil\sumare, developând reticen]ele [i aversiu -nile din via]a breslei. {antajul, afirm\ M.Popa, ar fi specialitatea prozatorului (5,211), interesat a colecta informa]ii, a a du -na dosarele adversarilor cu pete biogra fi -ce, fluturându-le amenin]\tor. {i oferin -du-[i serviciile Conduc\torului suprem, în -]elegând c\ schimbarea de macaz din 1965,„an de grani]\” al culturii (7, 10), îi ofer\[anse uria[e.controverse ∙ controverse ∙ coÎnsemn\ri ie[ene53

controverse ∙ controverse ∙ coS\ ne amintim c\ Barbu, spre deosebi -re de al]ii, se l\sase greu înduplecat. B\t\ -ios, având în sânge lec]ia Cu]aridei, va ac -tiva resortul urii. {i va dori s\ urce, elimi -nându-[i adversarii. Numit, în 1962, de Le -onte R\utu, la cerere, la cârma Lucea -f\rului, înfiin]ând, în ianuarie 1963, cenaclulLabi[, Barbu va fi curtat, adulat, in -vi diat. Firesc, va înviora climatul, va stâr niinamici]ii, sfâr[ind prin a fi alungat, în 1968,de la conducerea revistei. Dar o schimba -re de macaz se constat\ [i, în scri sul s\u.De la neorealismul dur al Groa pei, de „i -magina]ie senzorial\”, va trece la un stilsomptuos, de un livresc ostentativ, v\dindorgoliu [i travaliu, anun]ând proiecte fantaste,cifrate, în spatele c\rora defileaz\ con -Jose de la Barra:temporanii ignari. Crea]ia sa, observa Eu -gen Simion, propune scrieri „brutal di fe -ren]iate estetic” (6, XIII). Dac\ un Filipa che(Facerea lumii), comunist onest, sa crifi -când via]a personal\ vrea, precum Nicu -lescu, în {oseaua Nordului, s\ schim belu mea, romanele în discu]ie sunt tribu taresche mei i deologice [i exprim\, mai reu[itdecât al te titluri, psihologia de clas\. Suntpagini ves tejite, infestate, v\dind ver v\ re -porte ri ceas c\ [i ticurile unui prozator com -porta men tist, exprimat abundent în cine -matogra fie [i gazet\rie. {i care va per seve -ra în litera tura de consum. Pe de alt\ parte,„r\s f\]ul lingvistic” se insinueaz\ ma siv (6,XXXIII) [i o ciudat\ alternan]\ îi mar che -az\ traiectoria scriitoriceasc\. De misia deCântecul fluturilorla Lucea f\rul (formal\) creeaz\, zi ce M. Po -pa, „con di]ii pentru scrierea Prin cipelui” (2,II, 773). R\gazul oferit îi în g\ duie s\ seconsacre, îndârjit, c\r]ilor fundamentale, respectândgraficul (impre vizibil) al rocadelorsanc]iuni / recompense (din partea foru ri -lor). Proza torul se expri m\ ca un inegalabilpictor de medii, tr\ dând o „suficien]\ luci -feric\” [i grea]a de lume. Loviturile încasa -te îl mobi lizeaz\, lucreaz\ tenace la c\r]ilemari (to pind acolo fragmente reciclabile),plonjea z\ în „clima tul fanariot” [tiind preabine c\ laudele în so]esc func]iile. {i c\ „îndosul c\r]ilor trebuie s\ fie un om”, cumspunea Emerson. Evident, sl\biciunile omu -lui r\z bat în pro ze le sale, pomenita alternan]\fi ind vizibil\ [i în ritmul bibliografic,istoriile politizate, „fic]iunile de partid” l\ -sându-se înso]ite de fabuloase metaistorii(2, I, 1018). Lumea lui Eugen Barbu tr\ -deaz\ firea scriitorului: ga zetar inflamat, cuinterese publi citare, colportor de bârfe, cupasiuni extre me [i u mori schimb\cioase.Personaj „ca sandric” (cf. M. Ungheanu), elface necurmate „sfor ]\ri de asimilare” [inu-[i poate înfrâna tenta]ia r\fuielilor, lansândrafale denun ]i ative; afi[eaz\ afectareaintelectua l\ [i sno bismul livresc, împinseîn ceea ce Gheor ghe Grigurcu numea „estetismulti c\lo [i ei” (3, 179). O sinceritateimpruden t\ îl conduce, deseori, la m\rturisiriex ploa- tate nemilos de cei încondeia]i.G\se[te un mo del fascinant în messer Pie -tro Aretino, „pri mul condotier de litere”, un„oportu nist sinistru”, recunoa[te. Infamia,scria E ugen Barbu, „se leag\ de numele lui”[i propria-i existen]\ pare placat\ pe mo -de lul acestui Aretino, o canalie care, prinli chelism, deschide „calea cea mare a reu -[itei”. În fond, lumea lui Barbu (ca „modelde umanitate”) exprim\ o direc]ie imoral\[i poart\ o vinov\]ie neasumat\. „Ho] deîntâmpl\ri” (preluate / prelucrate), pensând„pepite epice” (expuse, orgolios, la vede -re), el a cultivat cancaneria politic\, supor -tând incrimin\ri unidirec]ionate. A fost „celula”talentului s\u infestat\? A fost el tartorulsecurismului remanent, ata[at de N.54Însemn\ri ie[ene

Jose de la Barra:Însemn\ri ie[eneCântec pentru copilManolescu „grupului neoproletcultist”, tre -cându-se sub t\cere activitatea celuilalt grup,al „paracomuni[tilor”, cum afirm\ (5, 105)Marian Popa? Fie c\ îmbr\]i[eaz\ realismul(Cu]arida fiind toposul unei umanit\]im\rgina[e), fie c\, fantast, evadeaz\ în e -poca fanariot\, fie c\ exploreaz\ reali t\ ]i -le socialismului victorios, acea pervertit\„lume de câ[tigat”, Eugen Barbu vorbe[tedespre degradare, maculare, amoralitate,[ubrezind fundamentele etice. Viziunea sti -listic\, observase Al. Dobrescu, anuleaz\ideea moral\ (8, 62).Groapa, se [tie, proiect îndelung mo -[it, schi]a o tipologie colectiv\ [i, în fazapreparativelor, prozatorul, grijuliu [i r\b -du riu, se întreba dac\ acel proiectat lan]nuvelistic poate fi botezat roman. Era vremeacând viitorul scriitor frecventa cenaclulSbur\torul, în faza lui postlovines cian\,mereu în opozi]ie, blamând, din rândurilecaracudei, literatura de salon. A [icitit acolo, în 1946, schi]a Sâmb\t\ seara,anun]ând embrionar viitorul roman. Ro -man care, suspectat de a fi fost scris de N.Crevedia (tat\l natural, zice-se), a suportatnumeroase versiuni; scrupulos (ceea ce,peste ani, i se va p\rea o extravagan]\), tâ -n\rul prozator, încredin]ându-se Jurnalului,m\rturisea c\ va t\ia f\r\ mil\ [i „var\ci” stilul. Fragmentele publicate în Via]aRomâneasc\ au fost, îns\, criticate severde M. Gafi]a. Bucurându-se de complicitatealui Petru Dumitriu, trecut director alESPLA, Groapa a ap\rut, totu[i (1957), fi -ind prompt taxat\ drept o carte periculoa -s\. Cine va cerceta dosarul de pres\ va descoperic\ un N. Doreanu incrimina „viziu -nea strâmt\, pocit\ a vie]ii”, r\sfrânt\ pes -te o lume pestri]\, de adun\tur\, c\ I. Vit -ner va denun]a tezele zoliste, „în contra -timp cu cerin]ele estetice fundamentale aleepocii socialiste” (reluând, curios, [i, în 1961,concluziile mai vechi), c\ D. Isac, în Tribu -na, tem\tor c\ am avea de-a face cu un ro -man-manifest, impunând „o alt\ directi v\”,î[i exprima nedumerirea c\ autorul n-a]inut cont de criticile unor diriguitori (era vi -zat, evident, cerberul M. Gafi]a), v\dind,sprijinit de un cerc de sus]in\tori, o „cras\indecen]\”. A[adar, o carte periculoas\,s-a spus, motiv ca Radu Popescu, în Contemporanul,s\ recomande acestui „maretalent” care era Eugen Barbu s\ „ias\ dingroap\”, refuzând prizonieratul unui uni -vers închis, limitat, vulgar, aliniindu-se lite -raturii „direc]ioniste”. Avalan[a de recla ma-]ii a condus la o prelungit\ interdic]ie, a do -ua edi]ie a romanului, „îmbog\]it\” cu treicapitole noi (inclusiv o grev\ a tramva i[ ti -lor) ivindu-se dup\ [ase ani, abia în 1963!Categoric, o op]iune deliberat\, dincolo deipoteza sentimentalismului, apar]inând u -nui spirit insurec]ional, Groapa aducea înprim-plan personajele subteranei, lumeamahalalei, cu secrete tenebroase, colc\indde feroce încle[t\ri pentru putere. Reclamatla st\pânire, criticat tov\r\[e[te, inti -mi dat probabil, Barbu deschidea [irul con -cesiilor care au urmat, acceptând tacit c\avertismentul lui Petru Dumitriu („Vin barbarii!”)c\p\ta o dureroas\ confirmare. Eregretabil c\, în timp, prozatorul, confiscatde numeroase proiecte, rev\rsându-se epic,a pierdut acea r\bdare ini]ial\, confirmat\de versiunile Groapei. Un ro man evenimen -]ial-aniversar precum Face rea lumii, cu unFilipache devenit director de tipografie, cueroi problematici, monografiind, în nuve -listic\, mediul muncito resc-periferic, anun -]\, totu[i, o schimbare de vi ziune, s\ltând[tacheta, dac\ ne rapor t\m la infla]ionaraproduc]ie a epocii. Bar bu scrie în replic\.Invidios (declarat) pe estetismul c\linesci -an, cu o „sensibilitate fla mand\” (cf. Mir ceaTomu[), el anun]\ mari proiecte. În 1965î[i m\rturisea „dorul” pentru o carte nescri -s\ (S\pt\mâna nebu nilor), provoca t\ decontroverse ∙ controverse ∙ co55

controverse ∙ controverse ∙ coJose de la Barra:un hram sucevean la care asistase. Scena -riul la Haiducii îi motiveaz\ tenta]ia sinte -zei, încercarea de a prinde „spiritul epo cii”,adunând „pepite”, bolnav de cromatism le -xical. Gânde[te la o triad\ fanariot\, Princepele,ca „roman pa ricid” (cf. M. Unghea -nu), fiind – noteaz\ în Jurnal (11 august1968) – „tot ce poate fi mai potrivit pentrucultul personalit\]ii”. Sumbr\ previziune!Într-adev\r, Princepele, un fals roman istoric,vorbind despre puterea vremelnic\,iluzorie etc., invita la o lectur\ subversiv\,identificând cores ponden]e [i paralelisme.Sintez\ a timpului fanariot, romanul esteun poem al de caden]ei, vestind, cu un con -tagios spleen matein, prin [irul de orgii [imonstruo zi t\]i, stingerea. El dezvolt\, cufast oriental, barochizat [i o limb\ reinven -tat\, un sistem de opozi]ii, pendulând în treTinere cu pas\resublimitate [i abjec]ie. Manglitorii [i parla -gii de alt\dat\ sunt înlocui]i cu dreg\ torivene tici, intrigan]i, într-o lume care, de da -t\ la cruzimi, viclenii, desfrâu etc., cultiv\,ma chiavellic, duplicitatea. Iar Ioan Vala hul,copiind pe Ioan Românul, alc\tuitorul FoletuluiNovel, r\mâne, din p\ca te, o încar -nare palid\.Venind dup\ ejectarea (1968) de la revistaLuceaf\rul, Princepele a fost citit caun str\veziu roman „cu cheie”, trimi]ândla puterea comunist\ (observa Jacob Popper)sau f\când loc unor figuri din lumea li -terar\ (Geo Bogza, E. Jebeleanu). În con -flict cu vechea gard\, suportând blocajul ge -nera]iei lui Zaharia Stancu, Barbu a dezl\n -]uit, iar\[i, [tiuta-i energie lupt\toare. Chiarapari]ia Princepelui a fost „votat\” politic,iscând presiuni [i ciocniri de pres\. {i p\ -rând a confirma, retrospectiv, ipoteza luiMarian Popa: prozatorul avea nevoie deastfel de lovituri [i alternative, între ascensiune[i martelare, pentru a se putea concentraasupra c\r]ilor mari. Ini]iativele saleînvolburau climatul [i stârneau adversit\]inedomolite: a f\cut din Luceaf\rul o revis -t\ vie, a lansat numero[i tineri („nave lite -ra re la ap\”), a avut „norocul” de a se în -tâlni cu o genera]ie de mare talent, provo -când, în cenaclu, discu]ii libere, dând ap\la moar\ insolen]ilor, vestejind ierarhiilefalsificate. Asimilând [i contestând cu vehemen]\(vezi Jurnalul de lectur\), propu -nând proiecte la vedere, avid de bârfe, de -conspirându-se, Eugen Barbu sufer\ de „pa -tima culisei” (7, 271). Incognito, iscând unuria[ scandal, se vroia o repeti]ie pentruvasta Cronic\ româneasc\, în nou\ vo lu -me, acoperind intervalul 1920-1980. Po -lemica, declan[at\ de proba plagiatului (F\ -nu[ Neagu, în România literar\, nr. 13/26martie 1970), a escaladat, chemând la ramp\inamici „fioro[i”. Ca proz\ „de co laj”,cum va încerca s\ dovedeasc\ [i în Caiete -le Princepelui (7 volume, 1972-1981), Bar -bu î[i va etala voluptuos lectu rile [i pro iec -tele, deraind înspre produc]ia manufactu -rier\. Supus, m\rturise[te, la „cheltuieli gre -le”, având nevoie de c\r]i ra re, procuratede la anticarul Sterescu, Eu gen Barbu pu -blic\ masiv. Atacat\ deseori, dar harnicpracticat\, literatura de consum, livrândfic]iuni de senza]ie (scenaristic\, exerci]iidramaturgice, impresii de vo iajor cultural,diletantism liric etc.) îl „sal veaz\”. {i, înacela[i timp, Barbu î[i con so lideaz\ „po -zi]ia” politic\: membru suple ant în C.C.(1969), membru corespondent al Academ -iei (1974), deputat. P\r\sind sau amânândsine die, în acest vast [antier, titluri pro mi -]\toare: Frica, ca „tain zilnic de moarte”(un roman tot mai îndep\rtat) sau O lumede câ[tigat, un serial, publicat în foileton,între 1982-1984 [i brusc întrerupt, suspen -dat la comand\ politic\,„Afacerea” Incognito l-a marcat decisiv,înr\indu-l. Ca cinéroman poli]ist, cu fun -56Însemn\ri ie[ene

dal istoric, Incognito r\mâne, nota M. Po -pa, „o platitudine de consum” (5, 325).[i, desigur, o posibil\ replic\ la Delirul, invidiospe succesul de libr\rie predist, dar [ila Cronica de familie, fructificând un „culoar”epic, fascinant pentru genera]ia dincare cei trei mari f\ceau parte. Teme comuneispiteau, negre[it, vorbind despredrama unei genera]ii, chestiune care, pentruPreda, devenise o obsesie, tema lui, cumafirma M. Ungheanu (9, 86). Imprudent,„tr\dat de partid”, cum zice în anturajul s\u,avansând [i ideea unei conspira]ii politice,Barbu crede c\ e vorba de un „atentat lite -rar”. Incognito, III (redactor: Aurelia Ba -ta li) a fost supus tergivers\rilor, z\când însertarele editurii peste un an; timp în careadversarii adunau febril probe, H. Zalisobservând c\ circulau „fragmente furni za -te perfid” (4, 188). La apari]ie, Marin So -Jose de la Barra:Însemn\ri ie[enerescu îl considera un „hibrid mozaical” (Ramuri,15 decembrie 1978) iar N. Mano les -cu denun]a ilegitimitatea procedeului, dez -avuat vociferant, dealtminteri, în PlenaraConsiliului Uniunii Scriitorilor (din 21 februarie1979). Cavalcada evenimentelor seprecipit\, se preg\te[te – în mare vitez\ – ocampanie de exterminare, vestind „moar -tea civil\” (cf. G. Macovescu) a protagonis -tului. Evident, ecourile acestei b\t\lii, in -flamând taberele militante, nu r\zbat înpresa intern\. Lupt\tor, „mahalagiu versat”(2, II, 785), Barbu nu se pred\. Ame -nin]\ cu plecarea definitiv\ din ]ar\, depu -ne, prin intermediari, la sediul C. C. bu -che tul de legitima]ii, decora]ii, titluri primi -te, are o întrevedere secret\ cu N. Ceau[escu,chemat de acesta. Scrisoarea lui Bar bu,culeas\ în Contemporanul, provoac\ iri -tare la nivelul veteranilor din conduce reaC\l\re]U.S., se înte]e[te vân\toarea recipro c\,înflore[te zvonistica. Cazul Incognito do -bânde[te un ecou interna]ional; discre di -tat, culpabilizat, încol]it, Barbu atac\ la rân -du-i, risipind invective [i dela]iuni. Ma le fi -citatea barbian\, în ochii inamicilor, se di -lat\ nemilos, „delictul plagiar”, dup\ Ion Caraion,ar trebui extins asupra tuturor c\r]i -lor semnate de Barbu. Iar Preda cere recuperareageneroaselor sume încasate deprolificul autor. Cazul Incognito, „mili tari -zând” taberele, a]â]ând curiozitatea publi -cului (f\r\ motiva]ie valoric\, bineîn]e les)are dou\ feluri de consecin]e: pe de o par -te, în contextul aversiunii rev\rsate a supraautorului, acuzat c\ ar fi lucrat „cu negrii”,spore[te aservirea acestuia fa]\ de conducereade partid, încurajând orienta reana]ionalist\, tangent\, uneori, xenofobiei.Cert, în acest conflict interesele de grup auprevalat, dezbaterea dezv\luind, f\ r\ dubii,sacrificarea criteriului estetic. Dar cazul Incognito,sublinia Marian Popa, a avut [i„o parte bun\” (2, II, 791); el a per mis re -plierea autorului, preg\tind revan[a. Scriind,a[adar, o nou\ capodoper\, S\p t\ mânanebunilor (1981), o carte despre e [e -curi [i tr\d\ri, levantinul Hrisant tr\ind „cuspaim\ uciga[\ de Trimis” [i aflându-[i salvareaîn moarte. F\nu[ Neagu, [i el re pliatîntre timp, cel care denun]ase plagi a tul,stârnind avalan[a (printr-un P.S., la croni -ca sportiv\!) recunoa[te acum, în 1982, c\noul roman îi procur\ „o lectur\ halucinan -t\”. Expert în pictura moravurilor, desci -frând h\]i[ul intrigilor Valahiei, pro zatorultransfer\ lui Hrisant Hrisoscelu, „veneticulde la R\s\rit”, o via]\ de luxu r\; cheltuitor,risipind trei milioane de taleri, acesta se varetrage din lume, agonizând iner]ial pân\la pierderea de sine, înconju rat de svonuri[i [tiri tic\loase; din el „ie [i se ispita”.De[i unii critici (Al. Dobrescu, de pild\)consider\, întemeiat, S\pt\mâna nebuni -lor superioar\ Princepelui, n-au lipsit re -pro [urile, semnalând absen]a semnifica]ieimorale a faptelor (N. Manolescu) sau pensândinadverten]e istorice [i lexicale (M.controverse ∙ controverse ∙ co57

controverse ∙ controverse ∙ coIorgulescu). Bineîn]eles, în ciclul fanariotnu era vorba de o restaurare istoric\; aglo -merarea fastidioas\ a detaliilor nu face de -cât s\ poten]eze o lung\ agonie, consfin -]ind o „risip\ a vie]ii f\r\ scop”. Pe acela[iscenariu repetitiv „func]ioneaz\” [i Mausoleul,scris prin 1984 [i publicat, imediatdup\ Revolu]ia decembrist\, în revista Ro -mânia Mare. Oarecum deta[at („dezlegat”,crede M. Popa) de regim, Eugen Barbudescoper\ [i recunoa[te „primejdia de a fiprieten cu tiranii”. Dac\ în romanul care„se scria” (O lume de câ[tigat), Barbu investigheaz\amalgamul societ\]ii noastre,amestecând ideali[ti [i „curve politice”, cuinspira]ie în modele reale, transparentiza -te, Mausoleul mut\ nara]iunea în spa]iulchinez, „martorii” matusalemici Cen-Me [iDa-Fu, veritabile personaje-roluri, contem -pl\ dialogând ciclicitatea unei puteri „isto -ricizate”: o nostalgie ciudat\ se insinuea z\,rememorând o teroare consumat\ [i o m\ -re]ie uitat\, oroarea de gol, pendulând în -tre demitizare [i reabilitare. „Marele dis p\-rut”, Corifeul, un „cadavru ilustru”, depusîn Mausoleu î[i a[teapt\ demolatorii cultu -lui; care, fire[te, nu întârzie. Fiindc\, ne a -vertizeaz\ didacticist prozatorul, „germe -nul decaden]ei exist\ în fiecare victorie”.Cu goluri de epic\, invocând un „mandatcelestial” [i inventariind fauna din preajmaPuterii, cu personaje-prototip, mereu re -g\ sibile în aceast\ ecua]ie (apare un Au-P\u, poet de curte, efortul identific\rilor trimi]ândf\r\ gre[ la Adrian P\unescu), nuvela,ignorabil\ în masa crea]iei barbiste,exploatând zvoneria din cercurile dictatorului,propune un final fals-apoteotic:mausoleul va fi reconstruit! Ceea ce, la unpersonaj „casandric”, cum a fost v\zut E -ugen Barbu, s-ar traduce printr-o predic]ieprivind soarta liderului comunist de la noi,din perspectiva duratei lungi a Istoriei.{i Ianus, tip\rit în 1993, la trei luni du -p\ moartea prozatorului, este un roman ne -terminat, „vag structurat”, f\r\ ecou. Céli -nian, duplicitar, procopian, acest proiectobsedant, terorizant, în impas (recunoscut),Jose de la Barra:folosind „substan]\ autobiografic\” ar fi,afirm\ M. Ungheanu, „cea mai personal\carte” a lui Eugen Barbu. Ianus se voia ocarte „amar\”. Cu un stil „înghesuit” (cf.M. Popa), cu devers\ri haotice, folosindmasiv impresiile bogate din voiajurile scriitorului,v\dind „ambi]ii faraonice” (era vor -ba de o cronic\ româneasc\ a veacului XX),el veste[te o retragere; prozatorul însu[im\rturisea, în aprilie 1989, în cercul ami -cilor (câ]i mai r\m\seser\) c\ e vorba de„un meci pierdut”, presim]ind seismul istoriccare va urma. Ianus poate fi, a[adar, ra -diografia unor „traume de genera]ie”, inspirându-secopios, cu machiajul de tre buin]\,din oferta realit\]ilor române[ti. Con -templând „cadavrul iluziilor”, protagonistul,un arhitect trecut prin pu[c\rie, încercatde oboseal\, dezgust, ratare etc., puneîn discu]ie destinul creatorului, de ast\ da -Transformaret\. Inevitabil roman de moravuri, Ianus estedepozi]ia unui scriitor sup\rat pe lu me,mizantropizat. Iar eroul t\u, trecut prin fe -lurite experien]e (expozi]ii, cârciumi, pluscolec]ia de femei) traverseaz\ un mediubântuit de cinism, la[itate, oportunism, fri -c\, ipocrizie. [i condimentat cu numeroa -se bârfe din via]a literar\, aglomerând pa -gini parazitare, al\turi de epatante [i inu -tile referin]e livre[ti. Un viciu de con struc -]ie, în pofida monumentalului râvnit (sepoate ghici, aluziv, modelul „divinului cri -tic”, cu al s\u Ioanide) ne împiedic\ s\ recunoa[temîn Ianus un roman mare. Po -ligraful p\tima[ care a fost Eugen Barbu,încercând a afla taina stili[tilor, acea „împerecherede dulci cuvinte” [i-a procurat,în timp, o nou\ înf\]i[are: cea de alchi mist(7, 302). Ca dovad\, expus\ orgolios în ga -lantar, colec]ia de fi[e, extrase, c\r]i vechi,58Însemn\ri ie[ene

liste de cuvinte etc., Caietele Princepeluifiind, de fapt, un îndreptar. Din p\cate,Barbu lucra atent doar „pe buc\]i”, obser -va Eugen Simion (6, I, XVII). Manuscriselesale cre[teau prin adi]iune, tehnica industrioas\a colajului îng\duia, p\gubos, inconsisten]aepic\. Altfel spus, lucra f\r\plan; paginile noi, constatase [i M. Un ghea -nu, se ad\ugau la un „proiect f\r\ arhitectur\”(6, II, 1852). Chiar dac\ suspectat deo „analiz\ p\rtinitoare” (10, 385), MarianPopa formulase obiec]ii severe, v\zând înfigura bossului s\pt\mânist „un complexatal culturii enciclopedice” (2, II, 788). Du -p\ ce dezv\luise lumea periferiei [i,apoi, epoca fanariot\, dup\ ce in -vestiga se feno menul perdi]iei (înS\pt\ mâ na nebuni lor) [i hedonismulîn Ianus, Patro nul, agitat, i zo -lat, încear c\ retrageri tactice la Za -mora (Po iana }apului), în lumeamun te lui, constatând ne putincios c\lumea no u\, „de câ[ tigat” este un fa -bulos e [ec. Regre tabil, tim pul n-amai a vut r\bdare nici cu Eugen Bar -bu. Alte proiecte epice, de [antier,în mi[ca re hao ti c\, nu s-au coagulat.El r\ mâne, indiscutabil, în trioulcelor mai buni prozatori postbelici,al\ turi de Pe tru Dumitriu [i MarinPreda.Cât prive[te Cazul Barbu, el „afost cre at”, crede ferm M. Un ghea -nu (9, 68). Du p\ „radierea” lui Pe -tru Dumitriu, transfug, se [tie, ri -va litatea Preda / Barbu deconspi r\,din unghiul sociologiei literare, oadver sitate între]inut\, amplificat\,dincolo de fireasca rela]ie concu -ren]ial\. Iar eredi ta tea acestor adversit\]i,prelungit\ [i azi, ig nor\,de regul\, o corect\ evaluare este -tic\ [i o prob\ contextualizare, i -dentifi când presiunile, ideologice [icolegiale, deopo triv\. Situat „în-tre” Marin Preda [i Eugen Barbu,M. Ungheanu nota c\ autorul Prin -cepelui, dinamic, un „reformist” [iÎnsemn\ri ie[ene„un post modern” (9, 67) avea u ri a [ul talentde a-[i face du[mani; dar „un scriitoreste mai întâi o oper\” (9, 92), în cât judecareaei r\ mâne decisiv\. Perceput ca un[ef abuziv, ursuz, emanând autorita te, ori -cum un personaj misterios, cu o scri itur\t\ioas\, Bar bu a trezit mari nemul ]umiri.Suspectat c\ ar fi „instrumentul” unei institu]ii(Securita tea), în r\zboi (început îniulie 1966) cu postul de radio Europa libe -r\, acuzat c\ ar avea o „mentalitate fascis -t\” (cf. Geo Bog za), pl\ tind poli]e vechi [istârnind noi inamici]ii prin campaniile zgo -motoase de la S\pt\ mâna (ca zul ereticilorJose de la Barra: Prietene 5optzeci[ti, che ma]i la Judecata de apoi apoe]ilor, asigu rându-le, brusc, o nesperat\celebritate), lansând ju dec\]i corective, înipostaz\ in chizitorial\ (vezi Istoria pole -mic\ [i antologic\ a lite raturii române),înconjurat de valuri de u moare neagr\ (vezicazul delatorului Ion Ca raion, cu al s\u jurnalpubli cat), „infamul” Barbu a stârnit mâ -nia apri g\ a gr\m\ ti ci lor. S\ fie vorba, înches tiu nea plagiatului, de un „blam fa bri -cat” (9, 100)? E drept, atunci doar Bar bua fost „selec]ionat” [i sanc]ionat, alte ca -zuri fiind îngropate f\r\ zarv\. Ofen siv, ca -pri cios, va nitos, revan [ard, bântuit de nos -talgia en ciclo pedis mului, E ugenBar bu r\mâne, ca tegoric, un numede referin]\, f\r\ de care n-am pricepeîndes tul\tor literatura [i convulsiileunei epoci.1. Eugen Negrici, Iluziile literatu -rii româ ne, Editura Cartea Româ -neas c\, Bucure[ti, 2008.2. Marian Popa, Istoria literaturiiromâne de azi pe mâine, vol. I-II,Funda]ia Luceaf\rul, Bucure[ti, 2001.3. Gheorghe Grigurcu, Cazul Eu -gen Bar bu, în Amurgul idolilor, EdituraNemira, Bu cu re[ti, 1999.4. Henri Zalis, Contur Eugen Bar -bu: pro zatorul între hotarele ade -v\rului, Editura Bi bliotheca, Târgo -vi[te, 2008.5. *** Avocatul Diavolului. MarianPopa în dialog cu Marius Tupan,Funda]ia Luceaf\rul, Bucure[ti, 2003.6. Eugen Barbu, Opere I. Nuvele.Roma ne; II Romane. Jurnal. Edi]ieîn grijit\, cro no logie, note, comentarii,repere critice de Mihai Ungheanu. Pre -fa]\ de Eugen Simion, Funda]ia Na ]io -nal\ pentru {tiin]\ [i Art\, Editura U -ni vers enciclopedic, Bucure[ti, 2006.7. Cornel Ungureanu, Proza ro -mâ neasc\ de azi, Editura Cartea Ro -mâneasc\, Bucure[ti, 1985.8. Alexandru Dobrescu, O s\rb\ -toare, în Foiletoane 3, Editura Juni -mea, Ia[i, 1984.9. Mihai Golescu, Recurs la me -morie – con vorbiri cu Mihai Unghea -nu, Editura Paralela 45, Pite[ti, 2009.10. Cornel Ungureanu, Istoria secret\a li teraturii române, Editura A -ula, Bra[ov, 2007.controverse ∙ controverse ∙ co59

epere · repere · repere · repe60Theodor Codreanu„Miori]a“ lui CantemirGeniul anonim a creat Miori]a spre a neatrage aten]ia asupra primejdiilor care nepândesc, l\sându-ne prad\ fratricidului bi -blic, ancestralei discordii pe care o surprin -sese, privitor la str\mo[ii no[tri traco-daci,înc\ Herodot în Istoriile sale. În pofidacelor care consider\ Miori]a o scornire e -stetic\ a lui Vasile Alecsandri, dând-o dreptfolclor, Dimitrie Cantemir a fost atât de marcatde realitatea istoric\ surprins\ de geniulanonim, încât insolitul s\u roman Is to -ria ieroglific\ este un produs bântuitor aldramei ciobanului moldovean întrupat înInorog. Este, ca s\-l parafrazez pe G. Ibr\ i -leanu, care se referea la poema eminescia -n\ Mai am un singur dor, Miori]a lui, darnu numai în sensul de capodoper\ a a u to -rului, ci, pur [i simplu, în sensul propriu alcuvântului. Nu e vorba, la Cante mir, de orela]ie sursier\, ca în cazul romanului Baltagul,ci de o „reinventare” a Mi ori]ei subo hain\ cu totul original\, încât nimeni nui-a descifrat h\]i[urile labirinti ce, dup\ cumpu]ini au perceput corect mesajul mioritic.Intelighen]ia autohton\ formându-se târ -ziu în ]\rile române, accesul la Miori]a [i laIstoria ieroglific\ s-a produs abia în seco -lul al XIX-lea. Dar or be ]ia fa]\ de aceste ca -podopere nu s-a terminat prea curând. Dimpotriv\,doc]ii cer cet\tori ai romanului can -temirian au înce put prin a-l b\nui pe autorc\ a scris car tea mânat de sentimentul uriide frate 1 , indiciu c\ el însu[i ar fi fost un„protagonist” din aceea[i specie. Adic\ toc -mai inversul fabulei c\r]ii întrupate de Inorog.Istoria ie roglific\ ar fi, dup\ editoriitextului, rodul urii nest\vilite a lui Cante -mir fa]\ de rivalii s\i.Cantemir a prev\zut asemenea obiec -]ii, ca acuza de „subiectivitate”, [i [i-a luatm\suri de precau]ie, refuzând ipostaza de„memorialist” subiectiv, precizând c\ rela -teaz\ întâmpl\rile la „fa]a a triia” 2 (adic\,persoana a treia) [i c\ o face, astfel, cu de -ta[are. Mai mult de atât, el î[i recunoa[tepartea de vin\ [i precizeaz\ c\ tema roma -nului este… mioritic\, adic\ „vrajba p\rin -]asc\ în fii” ce „a nebunilor lucru ieste”.Tema str\veche, semnalat\ de Herodotpentru traci! Nebunia urii [i violen]ei întrefra]i constituie, într-adev\r, aspectul cel maidramatic al crizei sacrificiale. Cante mir erafilosof [i logician str\lucit [i el încearc\ s\Jose de la Barra:ajung\ la cauze îmbinând uneltele retoricii[i poeticii cu arma savant\ a logicii, ceea ceîl apropie de Swift, genialul s\u contempo -ran, dup\ cum observ\ Andrei Brezianu,probabil cel mai fin interpret al Istoriei ie -roglifice. Cantemir merge la „temeiul lo ghi -c\i” 3 , la arbor porphyriana din Isa goge lelui Porphyrius (sec. III, d. Hr.), unde se defi -ne[te omul ca substan]\ trecând prin tr-osuccesiune de dihotomii, pe care filo sofulle-a reprezentat grafic sub forma unui arbo -re. Între „temeiul loghic\i” cante mirianoaristotelicea Inorogului [i „silo ghizmul Cor -bului” se produce ruptura ontologic\ simbolizat\de monstruozitatea Stru]o-c\mi lei.Este despicarea dintre filosofia firii [i sofis -tic\ operat\ printr-o r\sturnare tragi-comi -c\, prezent\, la Swift, de exemplu, în înlo -cuirea oamenilor cu caii, yahoo-ii deve -nind dobitoace, iar dobitoacele dobândindcumin]enie. La Cantemir, r\sturnarea ar-Muzican]i din AnziÎnsemn\ri ie[ene

orelui porphyrian are alternativa oglinziidrepte a lumii Inorogului. Ereziile sofisti -ce, capabile s\ fac\ din alb negru [i din ne -gru alb, cum va spune peste ani Emi nescu,privitor la avoca]i, vor culmina în Ha -meleon, cel mai satanic tip de intrigant dela shakespearianul Iago încoace: „adev\ -rul minciun\ [i minciuna adev\rul s\ fac\îi va face” 4 .Edgar Papu nu se în[ela v\zând în Ino -rog prefigurarea geniului hyperionic. Ino -rogul, descins de pe crestele înalte ale „ispiteidacice” (Mircea Vulc\nescu), ca [i cio -banul mioritic, intr\ într-o tradi]ie veche nunumai folcloric, dar [i savant, str\b\tândveacurile de la Nicolaus Olahus pân\ laUnicornul lui Blaga. Olahus [i-a luat ca bla -zon al înnobil\rii sale tocmai Licornul, con -siderându-l, ca fiin]\ a în\l]imilor monta ne,„cea mai s\lbatic\ dintre fiare, dar [i ceamai nobil\”. La 1548, iat\ cum i se a dre -seaz\ Ferdinand de Habsburg lui Olahus,la înnobilare: „Toate neamurile nobile ca -re au st\pânit cândva p\mântul au fost vi -teze [i nobile ca Inorogul. Iar printre aces -tea românii cei de un neam cu tine, nu audefel obâr[ia cea de pe urm\. Se [tie c\ eise trag, într-adev\r, de la Roma, Cetateast\pân\ a împ\ra]ilor, fiind a[ezat\ în foar -te bogatul ]inut al Daciei, numit Transal pi -na, spre a st\vili n\v\lirea vecinilor vr\j -ma[i în provinciile romane. Iat\ de ce, pâ -n\ în ziua de ast\zi, pe limba lor, se [i nu -mesc romani. Inorogul înseamn\ a[adarnoble]ea, dar totodat\ iste]imea spirituluit\u. C\ci ceea ce la fiar\ este asprime, laom este t\rie, înzestrare prin care neamult\u, care a dat na[tere multor c\pitani ves -ti]i, este binecunoscut – printre ei Ioan Hu -niadul, tat\l marelui crai Matia[ [i în[i[istr\mo[ii t\i.” 5Identificarea mioritic\ a Inorogului can -temirian, ca fiin]\ a în\l]imilor, a fost recu -noscut\ [i de editori, vorbindu-se, într-ono t\ de subsol, de „puternica influen]\ aMiori]ei” [i a folclorului românesc, în ge -nere, asupra romanului 6 . Se vorbe[te, înIstoria ieroglific\, chiar [i de „steaoa cio -Însemn\ri ie[eneba nului” 7 , din aceea[i serie arhetipal\ cuHyperion al lui Eminescu [i cu ciobanul mi -oritic (Ion Filipciuc). Nu lipse[te nici me -ta fora central\ mioritic\ „lacrimi de sânge”.În fine, tema e aceea[i ca în Miori]a. Discor -dia dintre fra]i, dar nu dintr-o strict\ pers -pectiv\ factologic\ a luptelor pentru pute -re dintre Cantemire[ti [i Cantacuzini. Mio -ri]a [i Istoria ieroglific\ sunt alegorii ve -nind din str\vechimea fra]ilor biblici. Fi lo -sof [i om politic, Cantemir vede direct con secin]elerivalit\]ii fra]ilor „ieroglifia]i” în Ino -rog [i Corb. Cauza rupturii ontologice a ce -lor de acela[i neam el o întrevede în r\s tur -narea din invocatul „siloghizm” al Corbului,iar nu în diferen]ele dintre Leu [i Vul tur.E vorba de orgoliul celor doi împ\ra]i, si mi -lar cu al regilor Liliputului [i Blefuscului dincapodopera lui Swift. A[adar, r\d\ ci ni le suntJose de la Barra: Culeg\toarele 2mai vechi decât actuala „înce p\tu r\ a r\u -t\]ilor” dintre Inorog [i Corb 8 . Can temir ci -te[te o criz\ sacrificial\ neso lu ]ionat\: „[i a[e,ace[ti doi împ\ra]i într-un nest\ pânit chipcu duhurile în sine s\ lup ta, [i precum unulnu biruia, a[e altul nu s\ bi ruia; ce numaica cum preste puterea sim ]irilor ar fi, întrerepere · repere · repere · repe61

epere · repere · repere · repeJose de la Barra:sine o lupt\ nesim]it\ sim ]iia, [i precumspre biruin]\ ceva nedejdu ia, a[e precumnu s\ va birui nedejduia. Puterea a cuno[ -tin]ii sfâr[itului într-amândoi lipsiia…” 9Observa]ia aceasta, extins\ mai depar -te, atest\ profunda obiectivitate a lui Cantemir,deoarece surprinde o dram\ a dis -cordiei, în fa]a c\reia ra]iunea devine totalneputincioas\, c\ci puterea „cuno[tin]iisfâr[itului într-amândoi lipsiia”. Mai mult,„zavistia ieste jiganie cu multe capete [i cutoate înghit pizma [i deodat\ bor\sc gâlceav\[i vrajb\” 10 . Exist\ o grea primej die:ca vrajba s\ se permanentizeze [i s\ duc\Culeg\toarelela distrugerea celor dou\ ]\ri române[ti,alimentând dependen]a de imperiul oto -man. Vrajba produce între fra]i un gol pecare cei puternici [tiu s\-l umple cu o minoritatecare devine bra]ul domina]iei str\ -ine. Cantemir a presim]it primejdia umple -rii acestui vid intraetnic cu minoritatea gre -ceasc\ din Fanar [i cu dispari]ia de pe sce -na politic\ atât a Inorogului, cât [i a Cor -bului. Clarviziunea aceasta n-o mai întâlnimdecât la Eminescu.Domnitorul-savant î[i pune întrebareacum pot st\vili elitele pornirile stihiale dinom, acea „jiganie cu multe capete” care „cutoatele înghit pizm\” [i vomit\ vrajb\. Esteaceea[i întrebare la care a g\sit r\spuns,în secolul al XX-lea, René Girard în carteaViolen]a [i sacrul. Violen]a apar]ine haosuluiprimordial. La na[terea universului,violen]a stihiilor era infinit\. Cosmosul s-aivit din haosmos prin armonizarea dife ren -]elor, f\când posibil\ via]a, apoi civiliza]iauman\. De unde [i binecunoscuta defini -]ie a lui Eminescu: antitezele sunt via]a,dar numai antitezele împ\cate. Când unadintre antiteze cre[te amenin]\tor, via]a eîn primejdie, arborele porphyrian se r\s -toarn\ ca în „siloghizmul” Corbului. Unadintre antiteze, prin mimetism, [terge di -feren]ele substituindu-se celeilalte. Cain [iAbel sunt diferi]i, unul e cioban, cel\lalt a -gricultor. Ca fra]i, ei sunt antiteze împ\ca -te, sunt via]\ [i civiliza]ie. Dar la un mo -ment dat, Cain nu mai dore[te conformlui însu[i, ci conform Altuia, care e Abel.El vrea s\ i se substituie, s\ aib\ averea [ivirtu]ile Celuilalt, invidiindu-l c\ ofrandelelui sunt primite de Dumnezeu. Or, o substituirecu cel\lalt echivaleaz\ cu suprima -rea lui, pentru ca egalitatea s\ devin\ i -dentitate. Din aceast\ clip\, fra]ii devin„gemeni”, ceea ce Girard nume[te dublulmonstruos, ca suprem\ izbucnire a urii desine. Cain îl ucide pe Abel. Tragismul du -blului monstruos, cum spuneam, îl surprin -de memorabil Eminescu în Gemenii. A -ceasta e r\zbunarea perpetu\, dup\ ve -chea lex talionis, c\reia cre[tinismul i-apus cap\t. Corbul, simbol mitic al mor]ii(preluat ca atare [i de Bacovia, cel mai ma -re poet al crizei sacrificiale de dup\ Cantemir[i Eminescu), adopt\, în r\sturnarealui „siloghistic\”, o filosofie cinic\ a sânge -lui: „[i a[e, precum bine [ti]i (c\ moarteaunora ieste via]a altora), noi cu sângele lorne vom îngr\[ea, ne vom înt\ri [i puterileni se vor înnoi” 11 . Este eroarea existen -]ia l\ a [tergerii diferen]elor cu iluzia tra gi -c\ a ocrotirii lor. R\zbunarea se prelun -ge[te din genera]ie în genera]ie, f\cândimposibil\ pacea social\. Legea sângeluie func]ional\ doar în starea de natur\, în62Însemn\ri ie[ene

starea homo homini lupus. Aici intervinefunc]ia reglatoare a mor]ii sacrificiale, pecare se întemeiaz\ religiile precre[tine.F\r\ religie, nu e posibil\ nici o comunita -te uman\. Violen]a perpetu\ nu poate fist\vilit\, în societ\]ile arhaice, decât prinsacrificiul unui „al treilea”, victima isp\[i -toare. Moartea se transform\ din violen]\malefic\ (fratricidul) în violen]\ benefic\(sacrificiul). Acest mecanism este surprinsîn alegoria Miori]ei.Cantemir reprezint\ o alt\ vârst\ a ome -nirii decât cea din balad\. S-a spus c\ eleste deschiz\tor de drumuri al Epocii Luminilor.Îns\ în nici un caz în sensul filoso -fiei lui Rousseau, nutritoare a revolu]iei, cimerge pe linia pe care o vor deschide Mon -tesquieu [i Locke. Girard ar\ta c\ sta vil\crizei sacrificiale în istoria omenirii nu i s-a putut pune decât pe dou\ c\i: violen ]asacrificial\ creatoare de religii [i institu ireasistemelor judiciare, în care al treilea (intermediarul,nu mai este victima), ci arbitruljudec\tor care ia locul preotului ofi -ciant al ritualului sacrificial. Secolul Lumi -nilor este acela care a câ[tigat cursa în fa -]a solu]iei religioase. Dar eliminarea sacruluidin justi]ie o va face ineficient\, pro du -cându-se o rec\dere în barbarie prin re vo -lu]ii. Cantemir a sim]it primejdia [i a ces taeste mesajul s\u „iluminist” din Istoria ie -roglific\. L-a interesat nu o solu]ie universalist\de felul revolu]iilor, ci una particu larist\,curmarea rivalit\]ii dintre Mol dova[i }ara Româneasc\. Solu]ia lui nu mai e„mioritic\”, în sensul primirii jertfei, ci unaa ra]iunii drepte, intermediar\, poate, în -tre tradi]ia arhaic\ a dacilor [i cre[ tinism.Ra]iunea dreapt\ vrea s\ pun\ în albia firiir\sturnarea din „siloghizmul” Corbului.Din gândirea lui se vor nutri f\p tuitorii U -ni rii Principatelor rivale, chiar f\ r\ s-o [tie.Cantemir recunoa[te c\ solu]ia în „te -meiul loghicii” nu este doar ideea Ino ro -gului, ci [i a celor mai luminate min]i dinîmp\r\]ia Vulturului: [oimul (Toma Cantacuzino),Papagaia (Ioan Comnen, vestitretor [i medic), Brehnacea (stolnicul ConstantinCantacuzino) [i, în ultim\ instan]\,chiar [i a Corbului (Constantin Brâncovea -nu). Apropo, cel din urm\ va urma caleasacrificiului mioritic, cu întreaga familie,pentru p\zirea legii cre[tine a poporuluis\u. Doar c\ logica pe dos a Corbului nuprezenta încredere, fiindc\ ea era alimentat\de geniul r\u al discordiei sem\natede Hameleon. Dimpotriv\, Brehancea sus -]inea solu]ionarea diferendelor dintre ]\ -rile surori prin tratative [i dialog amical,pentru ca str\inii s\ nu mai umple golulet nic dintre ele. Brehancea e de p\rere c\primejdia nu vine atât dinspre „neprieteniidenafar\, pre câta a cet\]enilor dinl\un -tru”, aduc\tori de „neîmpreunare” 12 . Bu -nul cârmuitor, adaug\, e cel ce [tie a re -zol va criza violen]elor, „carile din lini[tefur tunile socote[te [i din furtun\ lini[teaagonise[ te” 13 .Jose de la Barra:Papagaia aduce [i ea numeroase argumenteîn favoarea unirii. Tratativele se ducla Arn\ut-chioi, dar e[ueaz\. Papagaia econ[tient\ de dificult\]ile unirii celor dou\monarhii, c\ci e vorba de „alc\tuirea ado a\ firi într-una”. Evident, nu e vorba dedou\ popoare diferite, ci de diferen]a însânul identicului, în sens heideggerian. Fra -]ii sunt din aceia[i p\rin]i, îns\ firi diferite[i sunt cu adev\rat fra]i cât\ vreme nu suntsuprimate diferen]ele dintre ei prin fratricid.A[adar, ei sunt condamna]i s\ r\mâ n\doar unul cât\ vreme se du[m\nesc, pe când,va spune Alecsandri, militantul Uni rii, „un -de-s doi, puterea cre[te”. Atrage aten]ia Pa -pagaia: „doa\ firi a s\ uni, lucru peste lu -cru [i putin]\ peste putin]\ ieste”. Atunci,în ce chip e posibil\ unirea? „În chipul pu -terii suflete[ti, carea în câteva i nimi într-unchip [i într-o m\sur\ a lucra poate. Adic\Peisaj andinrepere · repere · repere · repeÎnsemn\ri ie[ene63

epere · repere · repere · repecu buna a sufletului priin]\, doa\ trupuri,ca într-un suflet a îmbla [i a învoi s\ poa -t\” 14 . A[adar, solu]ia e cre[tin\, întru logi -ca nonaristotelic\ a Duhului în Sfânta Tre -ime. Cu Vulturul de sus (simbolul Munteniei)[i cu Leul de jos (simbolul Moldovei”),orice neprieten poate fi biruit. Altfel spus,Cantemir gânde[te Unirea înaintea unio -ni[ tilor. De aceea a [i luptat el, pe cale di -plomatic\, s\ ocupe tronul }\rii Româ ne[ti.Era cea mai dreapt\ ra]iune a dobândiriilibert\]ii românilor: „Cine dar\ în lume, o,prietinilor, atâta de sc\mos la minte [i str\ -nitos la cuvinte sau s\ gr\iasc\ c\ cel împotriv\de supt bra]ul Leului va putea sc\ -pa, sau cel supt aripile Vulturului aciuat c\în primejdie va intra?” 15 Va rezulta un statcu viitorul în fa]\: „{i statul cel mai fericitdecât toat\ fericirea precum ca râul s\ vapogorî [i ca pohoiul va n\bu[i [i cele în lu -me nesim]itoare a sim]i [i a s\ pricepe vorpricepe, c\ toat\ cinstea numelui de ob[te[i toat\ a tot de r\uvoitoriul [i de vicle[uggânditoriul biruin]\ f\r\ îndoin]\ [i supu -nere f\r\ prepunere urmeaz\”.Adunarea de la Arn\ut-chioi e[ueaz\fiindc\ unirea se proiecteaz\ pe arhetipuldublului monstruos întrupat de fiin]a absur -d\ a Stru]o-c\milei, ie[it\ din „siloghizmulCorbului”. Cantemire[tii dobândiser\ dreptde monarhie ereditar\, dar Corbul vrea s\în\bu[e diferen]ele dintre cele dou\ firi,Leul [i Vulturul, impunând candidatura latron a Stru]oc\milei. Astfel, discordia nu-[ig\se[te solu]ia, ci se adânce[te prin intrigi -le Hameleonului, fiin]\ dedublat\ menit\s\ redezl\n]uie stihiile: „Din ceriu fulgere,din m\ri smid\ [i piatr\, din p\mânt aburi,fumuri [i holburi, unele suindu-s\, iar alte -le coborându-s\, în aer focul cu apa s\ a -mesteca [i stihiile între sine cu nespus chips\ lupta. Carile atâta de stra[nic\ [i groaz -nic\ metamorfosin în toat\ fapta f\cur\,cât ceriul cu p\mânt [i apa cu focul r\zbo -iu cumplit s\ fie ridicat s\ p\rea, cu a c\ -rora cl\tire toat\ zidirea s\ scutura [i s\ cu -tremura [i spre cea des\vâr[it a tot duhulpeire s\ pleca” 16 . A[adar, intuirea extraor -Jose de la Barra:dinar\ a întoarcerii apocaliptice a haosului,criz\ ajuns\ pe culme odat\ cu captu -ra rea Inorogului de c\tre bostangii imperialicondu[i de Crocodil. Este chiar consecin]aumplerii golului etnic de c\tre impe -riu prin uneltele sale. Vizionarismul lui Can -temir se arcuie[te în pagini de mare lite ratur\,vrednice de pana unui Dante sau E -minescu. În jelania sa, Inorogul regân de[ -te istoria discordiei dintre Cantemire[ti [iBrâncoveanu, scormone[te cauzele, încer -când s\ ajung\ la „vrajba dintâi”, care tre -ce printr-un „hirograf”, o pâr\ a lui c\trePoart\ împotriva Corbului. Dar ura e cuMargaretemult mai veche, de 1700 de ani (de cândo semnalase Herodot?), ace[tia echiva lând,totu[i, în limbaj hieroglific, cu 17 ani, decând Brâncoveanu se ridicase împotriva luiConstantin Cantemir, la domnia acestuiade la 1685-1693. Îns\, în în]elepciunea lui,Inorogul consider\ din nou c\ „vrajba p\ -rin]asc\ în fii a cerca a nebunilor lucru ies -te”. Inorogul [tie c\ Împ\r\]ia Pe[tilor e ceacare nutre[te prin intrigan]ii ei, de felul Ha -meleonului, ura dintre fra]i. De aceea, elurmeaz\ calea firii: „Inorogul, a firii, iar nua pizmei, urme c\lcând” 17 . Mesajul mântu -irii neamului prin unire cre[tineasc\ survi -64Însemn\ri ie[ene

ne în partea a 12-a a Istoriei ieroglifice, ca -re se încheie cu împ\carea rivalilor ca biruin]\a ra]iunii justi]iare: „[i a[e, într-acestchip vrajba de 1700 de ani între Corb [iInorog sfâr[itul lu\” 18 .Din p\cate, acest mesaj „hieroglific” alîmp\c\rii n-a mai ajuns la românii din Mun -tenia, împ\r\]ia umplând golul etnic cu unsecol de st\pânire prin intermediar fanari -ot. Abia pa[opti[tii îl vor pune în practic\.Dar tot ei vor observa c\ discordia n-a pie -rit chiar [i dup\ Unire. Bolintineanu scriaîn unul dintre cele mai lucide articole ale sa -le: „Na]ia român\ are un neamic puternicce o ]ine neîncetat învins\, r\s -turnat\ sub picioarele sale, ce-isu ge via]a, tinere]ea, vi goarea,vo in]a [i orice mijloc de ap\rare.Acest neamic nu este nici strein,nici ar mat, nu este nici tractatelece reguleaz\ condi ]ia politic\ a]\rei. Acest neamic tr\ie[te în trenoi, ne îmbat\ cu r\sf\]\rile lui d\ -t\ toa re de moarte; dirigue toatespiritele sub voin ]a sa fatal\; nicio clas\, nici o partid\, nici o cote -rie nu poate s\ rup\ lan]urile lui,[i dac\ vreunul a cercat s\ f\râmeacest jug, a trebuit s\ caz\ îndat\victima calomniilor celor mai ves -tejitoare. Acest neamic este spiritulde divizie între români (s. n.),a c\ rui origine nu poate s\ aib\nimic nobil, ni mic generos” 19 . În -tr-adev\r, aceasta e r\ m\[i]a „se -mibarbar\”, cum îi va spune E mi -nescu, din firea necivilizat\, ne -coapt\ a românului. Egoism pr\ -dalnic [i lips\ de ca racter. În mss.2264, f. 306-308, poetul, relu -ând ideea din textul lui Herodot,obser v\ c\ traco-ilirii au fost o etniede o „e ner gie extraordinar\”, „r\z-boi nic\”, „dar tot deauna în serviciustr\in, mai mult spre folosulu nor vecini sl\b\nogi decât pentruîn t\ri rea propriei puteri” [i as -ta s-a petrecut [i cu ur ma[ii lor, ca -Însemn\ri ie[enere au îngro[at „regimentele ce le mai bune”ale Austriei, Greciei, Turci ei, Ru siei, încât„vulturi cu dou\ capete [i po liticieni cudou\ fe]e ne pun s\ ne împu[ c\m în noiîn[ine, pe moldovean cu alba - nez, ardeleanîn dalmatin, pe frate cu frate”.De fapt, ce spune Eminescu aici intu i -se Cantemir. „Sl\b\nogii” au avut minteas\ trag\ foloase din excesul de energie astr\mo[ilor no[tri, exploatând ceea ce amnumit aici ura de sine a celor cu trup puter -nic, dar cu mintea necoapt\. În Împ\rat [iproletar se g\sesc aceste versuri pline demiez: „Ei bra]ul t\u înarm\ ca s\ lo ve[ti înJose de la Barra: Prietene 2tine,/ {i pe voi contra voastr\ la lupt\ eiv\ mân”. Aceea[i poveste ca în Gemenii.A[a se face, observ\ Bolintinea nu, c\ „Ar -miile de invazie streine, în principate, eraumai totdeauna c\l\uzite de ro mâni ambi -]io[i. Unii alergau la poloni, al ]ii la unguri,al]ii la turci, al]ii la hanul de t\tari, c\rorale promitea feliurite avanta je, toate cu pier -derea dreptului de auto no mie al ]\rei.” 20 {iBolintineanu îl com pleteaz\ pe Cantemir,cu drama Inorogului: „Certele între Brâncoveni[i Cantacuzini aduser\ domnia fanario]ilor.”21 Cheia adev\ratei „împ\c\ri”era în alegoria moarte-nunt\ din Miori]a.1În notele editorilor Ion Verde[ [iP. P. Pa naitescu, se apreciaz\: „scriitorul,o natur\ p\ tima[\, prezint\ înculori negre pe to]i cei pe care îi u -r\[te, mai ales pe Brâncoveanu [i peRacovi]\.” (Dimitrie Cantemir, Istoriaierogli fic\, I, Editura Minerva, Bucu -re[ti, 1978, p. 147, not\ de subsol).2Ibidem, II, p. 142.3Ibidem, I, p. 85.4Ibidem, II, p. 20.5Textul a fost publicat întâia oar\de Hurmuzachi în colec]ia sa de Documente,la 1894. Aici, citat dup\ AndreiBrezianu, Swift [i Cantemir sauGuliver [i Licorna, în Dimitrie Can -temir interpretat de…, antologie, pre -fa]\, cro nologie [i bibliografie de Su -zana-Carmen Dumitrescu, Editura Emi -nescu, Bucure[ti, 1977, p. 216.6Dimitrie Cantemir, op. cit., II, p.23.7Ibidem, p. 24.8Ibidem, I, p. 30.9Ibidem, p. 39.10Ibidem, p. 75.11Ibidem, p. 139.12Ibidem, p. 119.13Ibidem, p. 120.14Ibidem, p. 155.15Ibidem, p. 156.16Ibidem, p. 236.17Ibidem, II, pp. 176-177.18Ibidem, p. 204.19Dimitrie Bolintineanu, Opere,10, Editu ra Minerva, Bucure[ti, 1988,p. 61.20Ibidem, p. 62.21Ibidem, p. 613.repere · repere · repere · repe65

66Simona ModreanuFabulosul destinsau nevroza AmélieNu e vorba despre delicata Amélie –Audrey Tautou [i nici despre dr\g\la[acomedie romantic\ francez\ din 2001, cidespre o alt\ fragil\ Amélie, Nothomb du -p\ numele ei belgian [i aristocratic de fa -mi lie, fat\ de diploma]i n\scut\ (în 1967)[i crescut\ o vreme în Japonia, plimbat\ în -delung prin Asia, o erudit\ clasicist\ (agré -gée de grec\ [i latin\ la 21 de ani !), vor -bitoare de cinci limbi, extravagant\ [i pli -n\ de umor, de[i cumva aseptic\, asexua -t\, nevrotic\. Explicabil, de altfel. Dup\ 17ani tr\i]i prin ]ara Soarelui-R\sare, apoi înChina, Bangladesh, Birmania, Laos, pentrua ajunge în Europa [i în ]ara ei de origi -ne abia la vârsta adolescen]ei, Amélie asuferit un [oc social [i cultural, descope rin -du-se incapabil\ de a comunica cu tineriioccidentali. [ocul a avut o consecin]\ notabil\– a determinat-o s\ se apuce de scris,spre negr\ita bucurie a multora (cititorii fidelinum\rându-se azi cu zecile de milioa -ne) [i exasperarea crescând\ a altora (nucu mult mai pu]ini), care nu în]eleg o iot\din succesul colosal de care se bucur\ micileromane nothombiene.Ast\zi, un simbol literar excentric, r\s -f\]ata mass-mediei, definit\ vizual de uria -[e [i contorsionate p\l\rii negre, AmélieNothomb a scris timp de [ase ani f\r\ a segândi s\ dea publicit\]ii vreunul din textelesale. Dup\ ce a e[uat în tentativa de a deveniinterpret japonez, s-a hot\rât s\ fac\[i acest pas [i [i-a trimis un prim manuscrisla celebra editur\ Gallimard, care – pentrua câta oar\ în excep]ionala sa existen]\ se -cular\ ? – a trecut pe lâng\ g\ina cu ou\ deaur [i i l-a respins, în persoana severului„cenzor” Philippe Sollers. Noroc cu „mi -cu]a” Albin Michel, care a mirosit talentulspecial al tinerei scriitoare [i i-a publicatHygiène de l’assassin, un condens de ci -nism plin de umor [i de o fantezie cu totulaparte. Se întâmpla în 1992. De atunci, cuprecizie de metronom, Amélie Nothomb„produce” câte un nou roman pentru fie -care toamn\ literar\ parizian\, doar unuldin cele 3-4 (3,7, spune ea, f\când o me -die) pe care le scrie anual, celelalte luândJose de la Barra:iremediabil drumul sertarelor. De[i refuz\s\ le publice [i pe ele, Amélie nu le distru -ge, prin urmare se poate b\nui c\ li s-a re -zervat totu[i [i lor un destin. Cert e c\scriitoarea belgian\, care se vede ea în[\[ica o „grafoman\”, mereu „îns\rcinat\” cuvreun roman, e total atipic\ [i prin programulde via]\: se scoal\ în fiecare dimi nea -]\ la ora 4 [i începe s\ scrie, doar de mâ -n\, ignorând cu voluptate orice mijloc detehnologie modern\, prin urmare nu arenici cont pe Facebook sau pe Twitter [i î[iface un titlu de glorie din a r\spunde personalmiilor de scrisori pe care le prime[tedin toat\ lumea, petrecându-[i în acestscop ore întregi în biroua[ul pe care i l-apus la dispozi]ie editura Albin Michel.Amélie Nothomb e o sum\ de parado -xuri, perfect reflectate de temele [i stilulFereastr\ `n cerÎnsemn\ri ie[ene

inconfundabil, decalat, al romanelor sale.De altfel, ar trebui, poate, început prin adefini un nou gen, sau m\car subgen lite -rar, pentru c\ bietul roman clasic a fost a -tât de tras de p\r, de urechi [i de limb\ înultimele decenii, încât nici el nu mai [tiecum îl cheam\. Iar Amélie [i-a g\sit un culoarde naviga]ie unic – aproape c\ nu e -xist\ decor sau descrieri exterioare în texteleei, personajele sunt rareori identificatealtfel decât prin medierea cuvintelorinterlocutorului [i, în general, sunt foartepu]ine, de obicei dou\, aflate, desigur, înipostaze conflictuale. Cea mai frapant\ca racteristic\ a lor rezid\ în prenumele pecare le poart\, toate stranii, extrem de ra -re, cu rezonan]e simbolice, niciodat\ gratuitepentru cine st\ bine cu forma]ia lite -rar-filosofic\ [i poate astfel purcede la va -rii lecturi intertextuale; de la sonorit\]i gra -]ioase sau nelini[titoare, precum Satur nine(protagonista celui mai recent roman,Barbe Bleue, 2012), pân\ la celebrul PrétextatTach (c\pc\unul intelectual din pri -mul roman, care a impus-o rapid pe pia]aliterar\), pân\ la bizarele Zoïle, Astrolabesau Albumine. Evident, nu exist\ interviusau discu]ie cu Amélie Nothomb care s\nu abordeze chestiunea prenumelor personajelor.De fiecare dat\, scriitoarea seap\r\ afirmând c\, de[i sunt alese cu grij\pentru a servi scopului urm\rit, niciunulnu este inventat, toate putând fi istoric saumitologic reperate. E drept, adaug\ eazâmbind, c\ atunci când a aflat c\ una dincititoarele ei cele mai înfocate [i-a botezatproasp\ta fiic\ Plectrude, s-a sim]it u[orstânjenit\…Mai apoi, de[i exist\ un dinamism foar -te pronun]at al povestirii, urm\rind, practic,etapele tensiunii dramatice din tra gediilegrece[ti, pân\ la climaxul adesea surprinz\tor,dintr-o perspectiv\ narativ\, nu sepoa te vorbi de vreo ac]iune, sau de vreo e -volu]ie a situa]iilor. Un text de Amélie No -thomb e ca un basorelief, care face corp co -mun cu magma romanesc\, nu poate fide ta[at cu totul de ea, dar nici nu vrea s\-[iÎnsemn\ri ie[eneia zborul [i s\ pluteasc\ autonom, în virtu -tea vreunui proiect estetic sau a unui me -saj important de transmis. Relieful este ex -clusiv dat de Cuvânt. Magician\ autentic\,un adev\rat fenomen al dialogurilor, întrea -ga art\ a scriitoarei belgiene rezid\ în capacitateade a croi situa]ii, destine, vie]i [imai ales mor]i din simpla (de fapt, extremde complexa) înl\n]uire verbal\. Cuvintele]î[nesc în permanen]\, se ciocnesc, se împletesc,se sparg sau tac cu o for]\ evocatoare[i creatoare de lumi care face cu to -tul superflu\, dac\ nu chiar nelalocul ei,prezen]a concret\ a unui obiect aduc\torde moarte, o concesie inutil\ [i inestetic\f\cut\ „realit\]ii”, cât\ vreme fiin]ele tr\ -iesc, iubesc, ur\sc [i dispar doar prin formidabilaînc\rc\tur\ volitiv\ [i emo]ional\a unei rostiri.Desigur, de aici încolo se deschide unamplu evantai de analize textuale posibile,care s\ eviden]ieze fie erudi]ia autoarei,Jose de la Barra: Gra]iilejocurile de limbaj [i de idei care trimit spremari autori [i mituri universale (ea îns\[ideclarînd c\ i-ar fi pl\cut s\ scrie Biblia [ic\ referin]ele ei supreme sunt Biblia, Tin -tin [i Victor Hugo !...), spre fabule [i po ve[tirevizuite [i reinterpretate, fie ironia explo -67

68Jose de la Barra:ziv\ [i umorul devia(n)t, fie con struc ]iaper fect\ a unei fraze simple care cruc i fic\un destin în cîteva cuvinte. Multe suntregis trele pe care cânt\ Amélie Nothomb[i pe care criticii se pot amuza s\ le fac\buc\]i. Cert e c\ efectul – incontestabil –Desf\t\rile zileie aproa pe ira]ional. Greu de spus ce-]ipla ce, sau ce nu-]i place la aceast\ scriitoare,dar vra ja pogoar\ cu subtil\ insisten]\chiar [i asu pra celor mai lucizi, carese scutur\ încer - când s\ scape prin acuzebrutale: romane de gar\, scriitur\ facil\,neverosimil, redun dant etc. Nu-]i trebuiemai mult de do u\-trei ore ca s\ cite[ti untext de Amélie Not homb, dar î]i trebuiemult mai multe ca s\ te e li berezi (evident,dac\ o dore[ti) de o senza ]ie stranie, fluid\[i persistent\, a ceea c\ ai întredeschis„camera obscur\”, ca în Bar b\-Albastr\,cea în care nu ai vo ie s\ p\ trunzi [i în caree[ti împins de la spate s\ o faci, suportândapoi, potrivit propriei constitu ]ii [i dispo -nibilit\]i, conse cin]e diverse. Dar nu maiie[i la fel din ea. Dac\ mai ie[i.Scriitur\ patologic\, spun unii critici,din cei mai acerbi, care denun]\ simplismulde baz\ al intrigilor [i afectarea, artificialuldialogurilor, destinate, sus]in ei,u nor pse udo-intelectuali asexua]i [i narcisi[ti,trau matiza]i de simbolul falic al pomuluide Cr\ciun… Adev\rul e c\ AmélieNothomb, de[i frumoas\ în felul ei, misterioas\[i pro vocatoare, pare extrem dedeparte de orice senzualitate, în afar\ decea a limbii, de[i iubirea, în toate formeleei posibile, e tema constant\ a scrierilor sa -le. Poate cu excep]ia tulbur\torului ro manautobio gra fic Ni d’Eve ni d’Adam, în ca -re reg\ sim o tân\r\ belgianc\ pasio nat\de Ja ponia [i un tân\r japonez pasionatde Occident; o poveste de iubire pur\ [ialb\ ca munte le Fuji, imposibil\ ca topireaz\pezilor ve[ nice… Altfel, întrea ga vibra -]ie erotic\ face s\ tremure doar carnea cuvintelor[i nu tre ce de bariera limbajului,ceea ce, s\ recu noa[tem, adu ce o boareproasp\t\ de ino cen]\ în ma rea de dizgra -]ioase porno gra fii pe care postmodernitateas-a crezut datoa re s\ le etaleze. Amé -lie Nothomb e nespus de pudic\ [i discre -t\, fiind totodat\ de o ne a[teptat\ îndr\z -neal\ [i curiozitate f\r\ um br\, pentru c\se opresc în trama verbal\, încât parfumulu[or vetust [i pre ]ios al c\r ]ilor sale reu -[e[ te s\ induc\ o stare vecin\ cu transacatarctic\ celor care – cititori-fe mel\, vor -ba lui Cortázar – se la s\ sedu[i.Iat\ dou\ fragmente din Barb\ Albas -tr\, ultimul roman nothombian, ce reia po -vestea binecunoscut\ din alt\ perspectiv\,Însemn\ri ie[ene

cea în care orice fiin]\ uman\ are dreptulla camera ei secret\, la un col]i[or ferit, [ie autorizat\ s\ pedepseasc\ oricât de severo intruziune. S\ ne amintim de miturilegnostice în care Sophia, eonul îndr\gostitde propria-i lumin\ [i arzând de dorin]a dea-[i cunoa[te Tat\l, începe s\ cad\ tot maijos, pe urmele falsei str\luciri, pân\ cândtat\l ceresc i-l trimite pe Horus s\ o sal ve -ze. Horus, zeul limitei…Don Elemirio Nibal y Milcar, aristocratspaniol, posesor al unui splendid hotel par -ticular în miezul Parisului, estet îndr\gostitde Inchizi]ie [i de Raymundus Lullus, deou\, de culori [i mai ales de nuan]ele aurului,î[i iube[te [i ucide opt tinere [i frumoasecolocatare, fotografiindu-le apoi osingur\ dat\, pân\ când Horus i se înf\ ]i -[eaz\ sub chipul celei de a noua, Saturni -ne, ultima, pentru c\ închide spectrul cu -lorilor curcubeului.– Când Emeline s-a instalat aici, m-amîndr\gostit nebune[te de ea. Nu cuno[ -team aceast\ stare, a c\rei violen]\ m\scutura în spasme. Am avut nevoie s\ g\ -sesc un refugiu. Exista aceast\ camer\goal\ [i i-am zugr\vit interiorul [i pere -]ii în negru. M\ izolam acolo, l\sând unbec aprins. Creasem neantul, ne-fiin]a.Am [tiut deîndat\ c\ trebuia s\ p\strezpentru mine aceast\ descoperire [i aminstalat un mecanism de închidere criogenic\,convins c\ nu va servi niciodat\.Gre[eal\ dureroas\. Abia o prevenisempe Emeline de secret c\ îl [i înc\lca.– De ce trebuia s\ p\stra]i acea des -coperire pentru dvs.?– Pentru c\ a[a doream.– Din ce motiv?– Nu exist\ motiv pentru dorin]\.(p.139)(…) În orice disciplin\, cel mai bunmotor e asceza. Celui care vrea s\ scrie,d\-i pu]in\ hârtie. Buc\tarului încep\ tor,propune-i trei ingrediente. Ast\zi, debutan]iidin orice domeniu dispun de resur -se dezm\]ate. Asta nu-i ajut\ deloc.– Opt femei, nu e pu]in lucru.– Pentru iubire sau pentru fotografie?– Care din aceste dou\ discipline con -teaz\ mai mult pentru dvs.?– Nu prea le diferen]iez. Scopul iubi -rii îmi pare a fi s\ ajungi la o fotografie,una singur\, absolut\, a femeii iubite.Iar scopul fotografiei este de a revela iubireape care o sim]i într-o singur\ ima -gine. (p.121)Jose de la Barra:Însemn\ri ie[eneLibertate natural\69

meseria de a citi · meseria de a70Mircea Tomu[Proza lui Caragialesau aventura limbajului (7)Aproape de prisos s\ mai spunem c\,din unghiul de vedere al criticii de con]i nut,mai veche sau mai nou\, adev\ratul obiectal unui astfel de text se situeaz\ în zona gra -tuitului pur; cu alte cuvinte, singura interpretareadecvat\ i-ar putea fi aceea forma -l\, completat\ cu eventuale cuno[tin]e spe -cializate de compozi]ie muzical\, care no u\ne lipsesc, pentru c\ important este, a ici,cum se urmeaz\ [i se îmbin\ elemen teleîn vederea unor efecte cu totul deose bite,precum este cel al finalului, pe care noi îlauzim tun\tor [i cu ecouri prelungi te, mo -dulate treptat de la ver set la verset.~n fine, cea din urm\ varia]iune ar pro -veni de la Un journal chic [i este redacta -t\ în francez\, compilatorul neomi]ând aservi [i traducerea ro mâ neasc\, în subso -lul paginii. Iat\, [i de aici, câteva spicuiri:Décidement Maître Printemps n-est pasgai cette année-ci: du vent, de la pluie, dela pluie, du vent. Nos mon daines perdentleurs heurs à regar der le barometre, qui,insensible com me cette vieille Mère Natu -re, baisse, bais se toujours, on dirait les actionsdu Panama. Le Dieu Plaisir et la FéeBambo che s’entêtent a te nir fermes leurstemples, en dépit des voeux de leurs fer -vents fidèles; partant, plus d’encens surleurs autels jadis si chargés de fleurs. C’estin sensé comme on ne s’amuse plus encet te malhereuse fin de siècle, qui n’en fi -nit plus avec ses surprises ravacholien nes.Ceea ce înseamn\, în traducere:Hot\rât, doamna Prim\var\ nu e ve -sel\ anul acesta: vânt, ploaie, ploaie, vânt.Mondenii no[tri î[i pierd vremea privindbarometrul care, nesim]itor ca [i aceas -t\ b\trân\ Mam\-Natur\, coboar\, co -boa r\ mereu, ca [i ac]iunile Panama. Ze -ul Pl\cere [i Zâna Petrecere se înc\p\ ]â -neaz\ s\ ]in\ închise templele lor, în ciu -da dorin]elor pasiona]ilor lor credincio[i;de aceea nu se mai g\se[te t\mâie pealtarele lor, alt\dat\ atât de înc\r ca te deflori. Foarte pu]in se mai poate pe treceîn acest nenorocit sfâr[it de secol, carenu a sfâr[it surprizele sale r\scolitoare.Dup\ ce se d\, telegrafic, [ti rea despreincendiu: Hier un grand incendie a eu li -eu dans le Dealul Spirii, textul con tinu\ înJose de la Barra:maniera unei cronici mon dene, cuo introduc]iune în spiritul teorieiconvertite în sentin]\: Faute d’a -mu sement, une émotion vaut tou -jours mieux que l’ennui, [i apoi– elementele de cronic\ propriuzis\:Beaucoup de monde a l’incendie.Nottons en passant M-meChose, une brune des cen due d’uncadre de Murillo, en robe de cham -bre, superbe dans son négligé transpa -rent; M-me Machin, un Rubens, nonmoins élégante, toute rouge d’émotion;la toute jeune M-me Bigoudiano, un rê -ve brillant de Watteau, ravissante avecsa chevelure blonde or qui frise naturellementsans aucun artifice, un bouton ro -se sur le point de s'épanouir aux rayonsde Phoebus, harmonisant tres-hereusementavec le ton rougeâtre des flammeslégèrement estompé par le voile de lafumée. Finalul, ca bomboana pe coliv\, unconcentrat de mondenitate: Après l’in cen -ChitaristaÎnsemn\ri ie[ene

Jose de la Barra: Prietene 5die, chambrée des plus select chez le rô -tisseur du coin. Adic\, pe române[te, perând, dup\ anun]area incendiului: ~n lips\de petreceri, o emo]ie e totdeauna maide pre] decât plictiseala. {i: Mult\ lumela incendiu. Re]inem în treac\t pe doam -na Cutare, o brun\ coborât\ dintr-un ta -blou de Murillo, în capot, superb\ în ne -glijeul s\u transparent; doamna Cutare,rubensian\, nu mai pu]in elegant\, îmbujorat\de emo]ie; foarte tân\ra doam -n\ Bigoudiano, un vis str\lucitor de-al luiWatteau, r\pitoare cu p\ru-i blond-a u -riu care se bucleaz\ natural, f\r\ nici unartificiu, un boboc de trandafir gata s\ sedesfac\ la razele lui Phoebus, armoni zân -du-se pl\cut cu tonul ro[iatic al fl\c\ ri loru[or estompate de v\lul de fum. La urm\:Dup\ incendiu, o gustare dintre cele maiselecte la birta[ul din col].Oricât de fascinant ar fi jocul caleidoscopicpe care ni-l propune aceast\ buca -Însemn\ri ie[enet\, el ar r\mâne suspendat în nimic, ca unexerci]iu absolut gratuit, dac\ ar lipsi acordul[i punctul lui final; este o complica]iecare iese din seria varia]iunilor, servind, dinpunct de vedere strict cantitativ, de contra -pondere la introducerea sub form\ de „te -m\”; calitativ, îns\, sub raportul semni fica]ieide substrat al întregului, reprezint\accentul decisiv:Mai multe ziare ale opozi]iei vorbesccu un zgomot asurzitor despre un incen diucare ar fi avut loc în Dealul Spirii pestedrum de cazarma Cuza. Cu aceast\ oca -zie încalec\ iar pe faimosul lor Dada, a -runcând în spinarea reac]iunii (sic) r\s -punderea pentru acest sinistru. Intrucâttrebuie s\ pun\ publicul temei pe spu se -le acestor foi, ce nu mai au câtu[i de pu -]in respect de adev\r, iat\:Din sorgine oficial\ afl\m c\ nu a fostnici un incendiu ieri în Dealul Spirii. Si -nistrul cel grozav este o pur\ inven]iuneie[it\ din fantazia nesecat\ [i din boga -tul arsenal de calomnii al adversarulorno[tri.Aruncând, prin aceast\ lovitur\, adev\ -rat\ r\sturnare în spirit aristotelian, v\lulconfuziei totale pe întreaga desf\[urare deipoteze de pân\ aici, ingeniosul aranjor-cre -ator al varia]iunilor pe o tem\ dat\ abia l\ -mure[te lucrurile. Pentru c\ nu poate fi du -biu: cele trei ipoteze (varia]iuni) rezist\, fi -in]eaz\ estetic fiecare prin propria ei for -]\, dar abia finalul ofer\ cheia rostului lorîn întreg. Negând categoric realitatea pretextului,cu alte cuvinte, caracterul de ade -v\r al temei, finalul a[eaz\ varia]iunile înpostura lor real\: fire[te c\ sunt simple va -ria]iuni, adic\ ipoteze posibile, dar nu re -ale, c\ci iat\ c\ lor li se neag\ orice leg\ -tur\ cu realitatea, sunt ar\tate ca ni[te ve le,plutind pe mare, c\rora li se taie odgoane -le care le legau de ]\rm, sau ca ni[te ba loa -ne, în v\zduh, c\rora li se reteaz\ frân ghiile.{i iar se reactualizeaz\ întrebarea, eter -na întrebare a textului caragialean: e xist\,oare, realitatea, sau totul este numai ilu zie?Prin Telegrame [i Tem\ [i varia]iuni,tehnica sau procedeul colajului atinge, înproza lui Ion Luca Caragiale, cotele valo -rice supreme; performan]ele de ingeniozi -tate [i expresivitate, superlative, par a fiegale în cele dou\ capodopere. Le deose -be[te, totu[i, ceva: în cea dintâi, Tele gra me,cu toat\ puterea lui extraordinar\ de expresivitate,textul tr\ie[te prin substratullui narativ, de care depinde total; iar substratulnarativ const\ în realitatea „pove[ -tii”, a tramei. C\ci, oricât ar p\rea de exa -gerat pentru o scriitur\ de câteva pagini, eaare o diegez\ [i se întemeiaz\ pe aceasta;mai mult chiar, depinde, cum am spus, înabsolut, de ea: c\ci nici insultat grav dum -nezeu mami [i palme cafine central, niciap\rându-se tras dou\ palme [i mai alesnici Pupat to]i pia]a endependen]i, nuar fi fost posibile f\r\ complica]iile amo -roa se, financiare [i politice în care suntprin[i directorul prefecturii Raul Grigo ra[ -cu, fra]ii Cost\chel [i Iord\chel Gudur\u,meseria de a citi · meseria de a71

meseria de a citi · meseria de aunul avocat [i fost deputat, cel\lalt mari propietar,fost senator, [i în care este, se pu -tea altfel?, mai ales Madam Atenaisa P.,al c\rui nume putem trece sub t\cere, dara c\rei persoan\ nu [i care joac\ rolul u -nui fel de Coana Joi]ica ajuns\ la faza scan -dalului public. Minun\]ia acestei buc\]iconst\ în perfecta identitate dintre ac]iune[i expresia ei verbal\, c\ci trebuie s\ admi -tem c\ ap\rându-se tras dou\ palme re -prezint\ exact ce s-a întâmplat acolo [i a-tunci, iar orice alt\ form\ de a spuneacest lucru nu ar face decât s\ modifice [ilucrul respectiv ca atare. Iar dac\ nu în ]e -legem c\ exist\ o dependen]\ obligatorie[i absolut\, chiar dac\ misterioas\ nu nu -mai pentru posbilit\]ile noastre, fatal limi -tate, de interpretare, dar în eternitate, emanândatât dintr-o direc]ie cât [i din cealal -t\, care face ca expresie [i ac]iune (reali -Jose de la Barra:tate) s\ fie unul [i acela[i lucru, n-am în ]elesnimic din Telegrame.Tem\ [i varia]iuni, în schimb, se a[a -z\ pe altfel de temeiuri, a c\ror cheie o d\,cum am mai spus-o, finalul; prin acest fi -nal, substratul de realitate al textului estepus sub un mare semn de întrebare, a proa -pe c\ este pulverizat, înlocuit cu neantul,pentru c\ noti]a ini]ial\ din Universul pa -re (este) atât de îndep\rtat\, ca [i cum n-arfi existat. Oricum, comunicatul final, atri bu -it unui ziar oficios, las\ cele mai importan -te p\r]i ale textului anterior f\r\ suport,oferindu-i în schimb, libertate [i autono -mie aproape depline.~ntrebarea, eterna întrebare a textuluicaragialean: o fi existat, oare, un incendiuîn Dealul Spirii, î[i amân\ r\spunsul, orinu-l prime[te; în lipsa lui, îns\, avem consisten]ade t\rie sugestiv\ a varia]iunilor.Femeia [i floareaEle [i ocup\ cea mai mare parte a spa]iu -lui textual [i î[i asigur\ acest drept de preeminen]\prin logica proprie a gramaticiilui poietice; ceea ce se petrece, din punctulde vedere al emisiunii eterne de sugesti -vitate [i semnifica]ie, în fiecare din cele trei va -riante, adic\ o întreit\ demonstra]ie de pu -nere în stare de maxim\ putere de cre a]ieautonom\ a resurselor interne ale limbii,este pe deplin înlesnit [i justificat de strategianarativ\ a colajului; în]elesul este c\ literaturaî[i g\se[te obiect exclusiv în pute -rea creatoare a limbajului, putându-se dispensade condi]ia sau argumentul rea li t\ -]ii; încât, pentru destinul estetic al textu luica atare, este indiferent dac\ incendiul dinDealul Spirii a avut sau n-a avut loc.Felurite ipostazieriale vocii auctorialeAvem, acum, tabloul unor prime mi[ -c\ri strategice de care dispune poietica na -rativit\]ii lui Caragiale-tat\l, manipulândcâ]iva din factorii ei importan]i [i anume:vocea auctorial\ în combina]ie cu unul saumai multe niveluri de fic]iune/realitate.Prin aceste proced\ri, relativ simple, lacare se mai adaug\ o noutate a c\rei importan]\[i semnifica]ie poate înc\ nu leputem descifra [i aprecia îndeajuns, aceeaa crea]iei în interiorul limbajului, ca într-orealitate/fic]iune autonom\, corpul opereisale în proz\ a fost dotat cu primele lui cre -a]ii excep]ionale, reperele înalte ale unorcapodopere care marcheaz\ puternic artanarativ\ româneasc\ [i, poate, [i pe cea u -niversal\. Evident, îns\, c\ domeniul buc\ -]ilor de proz\ scurt\: schi]e, povestiri, estemult mai bogat [i, chiar dac\ restul titlu ri -lor nu este de a[teptat s\ aduc\ nout\]i decisivenici în ce prive[te tehnica narativ\,nici pe scara lor valoric\, ar fi o gre[eal\ e -vident\ ignorarea lor; chiar [i numai pentruc\ cele mai multe dintre ele circul\,u nele chiar cu valoare de exemplu, nu nu -mai prin diverse manuale, ca exemplific\rididactice, dar [i prin texte critice cu preten -]ii, ca pretexte pentru ipoteze de exe gez\.72Însemn\ri ie[ene

Jose de la Barra: Elemente esen]iale 2Argument la care mai putem ad\uga [i încredin]areac\ fiecare din ele, într-o anumit\m\sur\ [i pe propriile c\r\ri, poateilustra unul sau altul dintre principiile me -todologice care ne conduc în re-interpre -tarea prozei lui Caragiale.Iat\ pentru ce ne credem îndrept\]it s\purcedem la o trecere prin noua gril\ delectur\ a fiec\reia din aceste buc\]i, ser vin -du-ne, ca de o conven]ie nu oarecare, darnici absolut\, de sumarul textelor ap\ruteîn volume, în timpul vie]ii autorului, [i de or -dinea în care le prezint\ aceea[i edi]ie din1960 la care am mai f\cut referire.~ncepem cu cea intitulat\ 25 de mi nu -te…, în care vocea autorului alterneaz\ cuizolate „voci de text”, dup\ o tehnic\ înca re comperajul auctorial uzeaz\, înc\ deÎnsemn\ri ie[enela început, în mod deschis, de colaj:„…Fi]i to]i joi la gar\ la-n\l]imea patri -otismului vostru, care nu s-a dezmin]it nici -odat\, mai ales în a[a pl\cute, putem zicechiar fericite ocaziuni!Cet\]eni!S\pt\mâna viitoare este o zi solemn\pentru ora[ul nostru!!!”Astfel se-ncheia proclama]ia adresa -t\ de câteva zile de p\rintele or\[eluluiZ…c\tre administra]ii s\i, afi[at\ pe ca -le public\ [i reprodus\ în capul ziaruluioficios Sentinela Ordinii cu acest frumosmotto:„Evenimentele mari fac totdeauna s\tac\ micile pasiuni!”Toat\ lumea era în adev\r plin\ de entuziasm,de[i Drapelul libert\]ii, dirijat dedecanul avoca]ilor, î[i termina articolul s\ude fond cu cuvintele:„…Vom c\uta s\ fim cât se poate maiparlamentari. ~n zadar mi[eii de la prim\ -rie convoac\ lumea la gar\! Declar\m sus[i tare c\ joi nu va fi entuziasm, ci numai omeschin\ [i dezgust\toare parad\ oficia -l\. S\ înceteze dar cu infamele lor mistifi -ca]iuni!… S\pt\mâna viitoare nu poate fio zi solemn\; ea nu va fi decât un momenttrist pentru concet\]enii no[tri!’Cum era de a[teptat [i cum pare s\ indicechiar aceste prime rânduri citate de noi,textul propune dou\ principale niveluri derealitate/fic]iune; condu[i de acelea[i indi -ca]ii ale începutului, am fi dispu[i s\ identific\maceste dou\ planuri deosebite în ce ledou\ tabere politice pe care citatul nostrule desemneaz\ atât de l\murit; surpriza lui,îns\, îndrumându-ne spre miza lui ascun s\,st\ în aceea c\, de fapt, rivalitatea politi c\,în care se amestec\ [i ceva intrigi de fami -lie [i chiar amoroase, dup\ schema cunoscut\din O scrisoare pierdut\, ]ine, în în -tregimea ei, de un singur astfel de nivel [ic\ paralel cu acesta [i contrastând cu arti -ficialitatea lui emfatic\, impregnat\ de spe -cific româneasca subiectivitate exagerat\a locului [i tradus\ în cunoscuta retoric\, sea[eaz\ nivelul real [i oarecum grav al lucrurilorreale [i normale, cu o prezen]\ a -p\sat\ în materialitatea lor gr\itoare:…S-aude [uierul cald…– La o parte, domnilor! Zice grav [e -ful g\rii potrivindu-[i bine [apca ro[ie.Iat\-l! Pieptul lat al locomotivei s-ara -t\ la cotitura liniei. Ar\tarea cre[te, cre[ -te mereu, sfor\ind semea]\ [i alune cândcu elegan]\ maiestuoas\ la peron.Dar surpriza nu se opre[te aici, c\ci esteîntregit\ de inspira]ia de a trece în contulplanului realit\]ii normale [i prezen]a pe -re chii princiare: Vod\ [i doamna, plecândîn str\in\tate, trebuie s\ se opreasc\ do -u\ zeci [i cinci de minute în gara din mar -gi nea or\[elului Z… ~ncât miezul gustosal acestei surprize, ascuns\ de înveli[urilerepetate ale strategiei textuale, care îndreap -meseria de a citi · meseria de a73

meseria de a citi · meseria de aJose de la Barra:t\ aten]ia lecturii într-o parte (spre rivalitateapolitic\ [i complica]iile ei), pentru ase desf\[ura, nestingherit\, pe cealalt\ par -te, st\ în familiar-savuroasa conversa]ie acucoanelor din or\[el cu m\ria-sa doamna[i poanta care a iritat pe Maiorescu:Una o pov\]uie[te pe doamna s\ sefereasc\ pe drum de r\ceal\:– Nu te juca, soro! boala n-alege. […]– Am auzit, drag\ – zice doamnei ne -vasta directorului – c\ a]i fost\r\ camboln\vioar\! Mi-a p\rut grozav de r\u…Inc\-i ziceam lui dom’profesor, amiculnostru, zic: vezi dumneata, dac\ o prin -]e s\ [i tot nu se poate pune cu voia luiDumnezeu; dar noi \[tia!…Dar acu te-aif\cut bine…Se vede…Fie, c\ frumoas\e[ti! s\ nu-]i fie de deochi! s\ tr\ie[ti!…Totdeodat\ unul din copiii domnuluidirector, cari privesc foarte curio[i pesu verani, î[i scobe[te o nar\ cu degetul.Mama îi d\ o palm\ peste mân\.– Nu ]i-e ru[ine s\ bagi mâna-n nas!…[ezi frumos! Te vede madam Carol!Mult\, pu]in\, atâta ni se pare a fi toa -t\ schi]a.~n C.F.R., vocea autorului este aceeacare instituie situa]ia de fapt:Doi amici, Ni]\ [i Ghi]\, [ed la o ma -s\ în ber\rie [i vorbesc încet, despre ci ne[tie ce. U[a stabilimentului se deschidecu zgomot, [i intr\ foarte vesel un mu[ -te riu nou, un om mai mult tân\r ca b\ -trân. Dup\ toate aparen]ele, sose[te dintr-unstabiliment similar, unde trebuie s\fi st\ruit mult. Noul-sosit se uit\ la me se -le ocupate, pare c-ar c\uta o cuno[tin]\,[i-[i opre[te în sfâr[it privirile asupra ce -lor doi amici. Cu pas mai mult hot\rât de -cât sigur, vine drept la masa lor.Mu[teriul cel nou îng\leaz\ silabele,pe unele prea slabe neglijându-le chiarde tot.Odat\ instituit\ aceast\ situa]iune, dincare se cere s\ re]inem defec]iunea de vor -bire a unuia dintre personaje, ca pe un indiciu,vocile se manifest\, în conversa]ie,desigur, construind dou\ universuri, paralele;treptat [i în necuno[tin]\ de cauz\ unafa]\ de cealalt\, fiecare parte nutre[te ilu -zia c\ universul s\u este singurul, celcomun. In continuare, textul, respectiv lo -gica lui narativ\, care duce spre ceva, estecreat de interesul [i chiar savuroasa ner\b -dare a primilor veni]i, Ni]\ [i Ghi]\, de avedea construindu-se [i confirmându-sepropria lor ipotez\.Ce se întâmpl\, de fapt? Din spuseledestul de pu]in coerente ale noului venit,reiese c\ so]ia acestuia este plecat\ la drum,cu un tren de noapte, în cu[et\ de dormitseparat\, împreun\ cu [eful lui; rezultândSpontaneitate feminin\c\ cei pleca]i sunt [i singuri, [i tineri, [i fru -mo[i amândoi, ceilal]i jubileaz\ la fiecaream\nunt care pare a le confirma o presu -punere mai mult decât plauzibil\. Când a -ceasta, îns\, se pr\bu[e[te, textul cade, sesfâr[e[te, odat\ cu interesul celor doi; ia -t\-i aproape îmb\ta]i de succes, lâng\ culmeareu[itei, felicitându-l pe cel\lalt pen -tru fericirea presupus\ în ignoran]\:G.: Nene! e[ti un om fericit!…s\ tr\ -ie[ti!A.: Asta, ce-i drept, a[a e… sunt fe -ricit, slava domnului! Nevast\ frumoas\am, s\-mi tr\iasc\! Slujbu[oar\ bunicic\74Însemn\ri ie[ene

am – de! Ori[icât s\ zici, magazioner…dac\ nu curge, pic\! De [ef încai, ce s\mai zicem! ]i-este ca [i un frate, o dat\ce ]i-e cumnat, ca’va-s’zic\!(Amândoi amicii, dup\ ce au râs tare,r\mân foarte nedomiri]i.)N.: Cum cumnat?A.: Dac\-i fratele Mi]ii!…Da ce credeai?G.: Atunci n-am f\cut nimic…A.: Cum, n-am f\cut nimic?N.: Noi gândeam…A.: Cum, nene? Ap\i daca nu-i erafrate bun, se putea? Cum, adic\? Era s\las a[a mândre]e de femeie…noaptea…cu a[a frumuse]e de b\rbat?…în cupeude servici!…(face cu ochiul) sepa’at, ca’va-s’zic\!…(râde cu mult\ poft\) [tii c\-miplace! Câte ceasuri ai?N.: Ce-]i pas\?A.: Vorba e, vreau s\ [tiu unde e Mi -]a acuma.N. (plictisit): Trei [i jum\tate trecute.A.: A plecat din Pite[ti…Ai s\ mer gemundeva, s\ bem câte un jvar].G.: Nu mai mergem.A.: De ce?N.: Nu mai ai nici un haz!Mult ar trebui stoarse componentele a -cestei situa]ii [i ale expresiei sale trialogalepentru a se înfiripa din ele vreun profit îndirec]ia satirei sociale sau de moravuri; [iînc\ mai mult, pentru tembelismul [i prostiageneralizat\. Abia dac\ s-ar putea ale -ge, precum macul din nisip, un fir de s\-izicem spirit mali]ios al celor doi, care ar fis\ se bucure de nefericirea aproapelui lor.Dar este evident, dac\ ascult\m textul cuo ureche atent\, c\ pulsul lui intim ca [icel manifest bate altundeva.~n primul rând, este de întâmpinat detaliulceva mai mult decât u[oarei alter\ria limbajului, în partitura noului venit, pecare conven]ia textual\ îl nume[te Amicul[i-l încifreaz\ cu A. {tiind, de acum, c\ ori -ce defec]iune de vorbire bate spre o anu -me semnifica]ie de substrat, putem înh\]amomeala pe care ne-o ofer\ strategia textual\[i s\ mergem [i noi pe mâna r\ut\ -Însemn\ri ie[enecioasei presupuneri a celor doi amici. Stu -poare, îns\; finalul ne poate ar\ta cât decreduli am fost: în realitate, era o simpl\capcan\, alterarea bahic\ a vorbirii ne-af\cut s\ privim într-o parte, în timp ce ba -lonul semnifica]iei reale zboar\ în alt\ par -te. De ast\ dat\, împiedicarea pronun]ieiindic\ tocmai contrariul s\u, adic\ situa -rea pe pozi]iile ferme ale adev\rului [i realit\]ii.~n schimb….Dar ce se întâmpl\ cu cei doi amici? Ca -re este rostul prezen]ei lor [i al construc ]i -ei fictive în care se hazardeaz\ ca într-ogr\din\ de delicii promise. R\spunsul ni-lpoate da considerarea mai atent\ a aspectuluilingvistic al fluidului textual; spre deosebirede alte cazuri [i în primul rând deC\ldur\ mare [i Telegrame, limbajul nueste teritoriu de creativitate; el este numaimijloc de comunicare. Mi[c\rile lui tactice,la nivel molecular sau al forma]iilor simplede grup\ri lexicale, nu sunt impulsionatenici de inten]ia de a-i testa posibilit\]ile, nicide aceea de a-i specula resursele, pân\ laconfruntarea dintre logica ra]ional\ [i ceagramatical\; pur [i simplu, cuvintele construiescetapele succesive prin care se pre -g\te[te, prin acumulare [i ritmare nesmin -Jose de la Barra: Tradi]ie 2meseria de a citi · meseria de75

meseria de a citi · meseria de atit\, suspansul: Amicul controleaz\ mereufluxul duratei: cât este ceasul?, iar ceilal]iîl provoac\ s\ le serveasc\ material pentrupresupunerea lor; care merge crescând ra -]ional, umflându-se, ca un balon de s\pun[i explodând [i pierind în neant, asemenealui. Cei doi, Ni]\ [i Ghi]\, sunt promotorii[i degust\torii deliciilor viitoare ale unei si -tua]ii care reprezint\ o regul\ aproape ge -neral\ în mitologia familial\ caragialean\.Ei sunt întocmai cititorilor [i interpre]iloracesteia, care nu înceteaz\ s\ jubileze [is\ mizeze pe eviden]a tuturor presupusescandaluri; dar este tocmai atât de sigur\,aceast\ eviden]\?, pare s\ spun\ textuldin C.F.R., o construc]ie lexical\ uzând de[i mizând pe tactici derutante, pe schemaunui desen abstract, de logic\ situa]ional\formal\, am putea zice, pentru a ne de -monstra c\ nu totdeauna realitatea [i ade -v\rul sunt ceea ce par a fi.~n bucata High-life, vocile se intersec -teaz\ în ]es\tura ceva mai complicat\ atextului; bineîn]eles c\ domin\ vocea auctorial\,care î[i însu[e[te postura povestitorului,dar exist\ [i un fel de replic\ a lui,un fel de contra-povestitor: Dar, va zicecineva: – Bine! Îns\ cronicarul… [i a[amai departe. – Ei da – r\spunz eu – în ]e-leg ce spune]i. Ceea ce însemneaz\ c\ vo -cea auctorial\ este, de ast\ dat\, un prin -cipiu dialogal:– Ei, da r\spunz eu – în]eleg ce spu -ne]i. ~ns\ cronicarul de salon trebuie s\-[icalce pe inim\, s\ fie discret [i impar ]i -al. {i asta n-o poate oricine, cum o poa -te Turturel.– Care Turturel?– Edgar Bostandaki…Turturel este nu -mele pe care i l-au dat în copil\rie, alintându-l,papaia, mamaia [i duduile, su -rorile mai mari…Obiectul povestirii, stilul high-life, esteo suprarealitate construit\ deasupra uneirealit\]i prozaice, prin limbaj: vocabule, citateascunse; în mod suprasemnificativ,demascarea acestei fic]iuni (realit\]i artificiale)se face printr-o gre[al\ de tipar, pen -Jose de la Barra:tru c\ îns\[i aceast\ lume fusese constru -it\ prin tipar; în uzul curent, situa]ia se nu -me[te cu expresia: [i-a dat în petec! Estetocmai ceea iI se întâmpl\ lui Turturel, cro -nicarul monden, care îns\ila fic]iuni dinvorbe, sub titlul Cum se pitrece la noi…,în foaia local\ Vocea zimbrului…:„…Sâmb\t\ seara s-a ]inut în fine la noistr\lucitul bal filantropic sub preziden ]iagra]ioasei doamne Athenais Gregorasch -ko, n\scut\ Perjoiu……O enorm\ afluen]\ de tot ce TârgulMare are mai distins, fiecare ]inând s\mul]umeasc\ încânt\toarei prezidentein]iatoare, preaamabila doamn\ Athe -nais Gregoraschko…[…]…Dopurile poocnesc, pare c-am fi laun atac de tiraliori, care nu sparie delocpe bravii convivi… Sampania curge-n va -Femei pe plaj\luri. Doamna Athenais Gregoraschko d\semnalul [i aici; ridicând în sus cupa pli -n\ de delicii, ca divina Hebe, atinge debuzele r\ci buzele sale calde, cu acea de -licate]\ poetic\ cu care fluturelul atingecaliciul unui miosotis…Dar muzica ne cheam\. Tr\iasc\ valsul!Doamna Athenais Gregoraschko,infatigabil\ silfid\.”…Aici intervine fatala gre[al\ de tipar…Ponosul pe care-l are de suferit nefericitulTurturel este, îns\, dublu, atât din parteaso ]ului infatigabilei cât [i din a…Importanteste, îns\, c\ sanc]ionarea, drastic\, se fa -ce cu sfichiuiturile de bici sau cu plesnetulde palm\ ale limbajului: D. subprefect sa -lut\ în dreapta [i în stânga cu gravitate,apoi, drept în fa]a lui Edgar Bostandaki[i cu un ton neobicinuit de aspru:76Însemn\ri ie[ene

– Domnule Turturel… Te opresc magariule,s\ faci de mauvaises plaisanteriespi conta doamnei Gregoraschko, so]ia me!Apoi face un ocol prin cafenea buf nind:– A-t-on jamais vu pareille insolence?Edgar nu pricepe de loc… ~ns\ Raoulse întoarce iar [i, gesticulând cu crava -[a, de care nu se desparte niciodat\:– Alt\ dat\, dac\-]i mai permi]i di a -ieste, î]i rup urechile! […]{i iese turbat, f\când s\ [uiere aerulsub jocul crava[ei. Toat\ lumea r\mâneuimit\. Din ce pricin\?… Hebe?…Calici?…[…]Pe când fiecare caut\ cu de-am\nuntuls\ g\seasc\ în cronic\ motivul penibi -lei scene, iat\ c\ intr\ în cafenea d. ma -ior Edmond Buzdrugovici, gra]ie amabi -lit\]ii c\ruia opera filantropic\ avuseseconcursul gra]ios al muzicii militare. F\ -r\ s\ salute [i v\dit foarte sup\rat, Edmondse apropie de Edgar, cu a[a pas [iaer stra[nic, încât Edgar se ridic\ dreptîn picioare în fa]a lui Edmond.– Domnule! zice Edmond, fierbândca un samovar; dumneata e[ti acela ca -re scrii porc\riile aieste?…R\spunde!{i-i vâr\ lui Edgar gazeta sub nas:– Da!– N-o fost [i madam Buzdrugovici,so]ia me la bal?– Ba da!– Atunce, di madam Buzdrugovici,so]ia me, pentru ci n-ai pomenit nimi c\?…nici chiar numele!…S\ fi fost f\r\ com -pliment – nu pretinde!…dar nici macarnumele!?– Domnule maior…Jose de la Barra: Spontaneitate feminin\ 2Însemn\ri ie[ene– Mi[\lule! strig\ Edmond.{i, scurt mi[carea! Pân\ s\-i zic\ u -nul dintre amici «Ara! da st\i, bri omu -le!» îi trage dou\ palme vajnice [i iese.– Nu mai în]\leg nimic\, pi onoareame! zice Edgar [i iese [i el.~n]elesul sau miza acestei schi]e nu st\,desigur, în critica acerb\… de[i o ironiedestul de ascu]it\ se manifest\ prin joculacesta cu cli[ee narative recognoscibile,cu personaje care se cheam\ Raoul [i Ed -gar [i Edmond [i par a se înfrunta cavale -re[te, dar care se tr\deaz\ prin st\i, bri o-mule [i nu mai în]\leg nimic\, pi onoa reame! Comicul, adic\ hazul, reiese din situa -]ia convertit\ în limbaj [i din limbajul trans -pus în situa]ie, pentru c\ Edmond se apro -pie de Edgar provoac\ tot atâta ve selie cât[i Te opresc, magariule s\ faci de mau vai -ses plaisenteries pi conta doamnei Grego -raschko…Sigur c\ [i de aceast\ da t\ crea]ia sepetrece în interiorul limbajului, dar numaiîn straturile lui de suprafa]\, acolo unde a -vântul stilistic al cronicii mondene, cu He -be [i caliciu, contrasteaz\ ve sel cu sa voa -rea moldoveneasc\ a accen tului.~n schi]a Amici, vocea autorului, dup\o prim\ punere în situa]ie, se retrage în off[i las\ la vedere doar vocile actan]ilor. {iproccedura, [i situa]ia, seam\n\ foarte multcu aceea din C.F.R., mediul fiind acela[i,nelipsita ber\rie; [i construc]ia pare asem\ -n\toare, cu deosebirea c\, la convorbire,particip\ mult timp doar doi parteneri: Ma -che [i Lache. {i aici schimbul de vorbe pa -re a alc\tui, treptat, o situa]ie, o fic]iune, deast\ dat\ calomnierea unuia din ei de c\ -tre un al treilea, absent; relatarea o fa ce,cum este [i logic, al doilea participant la di -alog, de ast\ dat\, Lache. Poanta st\ în a -ceea c\, în final, ap\rând nea[teptat tocmairespectivul, adic\ al treilea, pe sea mac\ruia se pusese calomnia, deci construc -]ia fictiv\, se dezv\luie [i imposibilitateapractic\ de a fi fost el calomniatorul. Deciautorul calomniei, adic\ al fic]iunii, fusesetocmai cel care voia s\ o denun]e.meseria de a citi · meseria de a77

eminescologicale ∙ eminescol78N. GeorgescuArta de a scriepe vremea lui Eminescu (8)În Revedere avem versul: Iarna viscolu ’l ascult p\strat deMaiorescu din edi]ia întâi (editorul se arat\ de-a dreptul derutatde ligaturile eminesciene: când le p\streaz\, când le schimb\) –pân\ în edi]ia a XI-a, readus la gramatic\ de G. Bogdan-Duic\[i r\mas astfel la editorii ulteriorii: viscolu-l ascult.Dintre cele 9 apostrofuri din Desp\r]ire, 5 sunt scurte [i trebuiescp\strate. Începem discu]ia de la aceast\ pereche din fina -lul poemului: Din zare dep\rtat\ r\sar’ un stol de corb/ S\’n -tunece tot cerul pe ochii mei cei orbi, / R\sar’o vijelie din mar -gini de p\mânt, / Dând pulberea-mi ]\rânii [i inima-mi la vânt...1. Titu Maiorescu restrânge amândou\ apostrofurile [i punevirgul\ dup\ primul vers (în edi]iile târzii renun]\, îns\, la aceast\virgul\ l\sând sensul final liber), G. Bogdan-Duic\ l\rge[te amândou\apostrofurile ([i las\ f\r\ virgul\), Ibr\ileanu las\ exact caîn Convorbiri (larg [i strâns), G. C\linescuîl p\streaz\ pe G. Bogdan-Duic\, iar Perpessiciusadaug\ celor dou\ apostrofuri largi[i virgula dup\ primul vers din primele edi]iiMaiorescu. Oscila]iile editorilor arat\ cel pu -]in un lucru: c\ fiecare în parte a gândit înmod special pasajul. Trebuie s\ concedem,îns\, c\ [i a utorul însu[i, Eminescu, are variantasa – [i aceasta, cea din Convor biri, ebine s\ fie p\strat\. Vedem, doar: el nu ar -ticulea z\, iar mai jos are tot cerul, a[adartrebuie intonat: din zare de p\rtat\ r\sar’ unstol de corbi, cum ar fi un stol întreg, unstol mare (ca s\ întunece tot cerul). Mai jos,iar\[i: verbul se repet\ dar se schimb\ su -biec tul, care trebuie accentuat: o vijelie de lamarginile p\mântului s\ r\sar\, una întrea -g\, complet\. Aici alternan]a celor dou\apostrofuri este cultivat\ de poet cu sens,trebuie p\strat\ (cum face Ibr\ileanu – dinp\cate, rare ori îns\).2. La ce sim]irea crud\ a stinsului no -roc / S\ nu se sting’a semeni, ci’n veci s\stea pe loc? devine în toate edi]iile Maio res -cu: S\ nu se sting’asemeni, ci ’n vecis\ stea pe loc?, dar G. Bogdan-Duic\in verseaz\: S\ nu se sing’ aemeni, ci’nveci, pentru ca Ibr\ileanu, G. C\linescu[i Perpessicius s\ m\reasc\ ambele pra -guri ale apostrofului. Iar\[i in consec ven -]\, îndelung\ cugetare – [i respingere aformelor din revist\.3. La ce de-acu’nainte tu grija meas-o por]i?, devine de-acu’ nainte la Titu Maiorescu (dar m\ -soar\: din acest moment înainte, când este vorba de o expresiecu sensul: în viitor), G. Bog dan-Duic\ pune chiar accent: de-acù’nainte (pentru ritm?!), iar ceilal]i editori se mul]umesc doar cuapostroful larg.4. S\-mi spue al t\u nume pe’nchi sele-mi pleoape, m\re]epeste tot apos troful: pe ’nchisele-mi pleoape. Forma larg\ las\loc de accent explosiv cu sensul p\rerii de r\u c\ pleoapele suntînchise, face dintr-o descriere constatare.5. Tot îmi va fi mai bine ca’n ciasul de acum — la fel, m\ -re[ te pragul apostrofului ([i schimb\ vocalismul: ca ’n ceasul;numai primele dou\ edi]ii Maiorescu [i G. Bogdan-Duic\ au: ca’n ciasul). Nu este vorba, îns\, de clipa de fa]\, ora, etc. — ci destarea de acum, din acest moment al cuget\rii (sau al desp\r]irii,care, nici ea, nu este instantanee, întâmplat\ la or\ fix\): esteJose de la Barra: Vis 2Însemn\ri ie[ene

Jose de la Barra:expresie de limb\ iar apostroful larg o descompune în termeniicomponen]i.Pentru O mam\..., semnal\m un singur apostrof strâns (dincele 3 ale poemului): La capul meu cu grij\ tu ramura s-o’ngropidevine peste tot: s-o ’ngropi (edi]iile târzii Maiorescu: s-oîngropi) — de neîn]eles, pentru c\ sensul este s\ o s\de[ti, nu s-o pui într-o groap\ (cuvintele desp\r]ite accentueaz\ sensul lorindividual; aici pe acela de groap\).Urmeaz\, cronologic, Scrisorile [i Luceaf\rul, cu sarabanda lorde apostofuri discutate îndelung în note, astfel c\ nu le mai relu\m.Pentru Doin\ (iul. 1883) remarc\m, dintre cele 10 apos tro furi,pe urm\toarele dou\ cu pragul strâns:1. Nici îi mege nici se’ndream\, r\mâne doar la G. Bogdan-Duic\ [i Ibr\ileanu, celelalte edi]ii având: nici se ’ndeamn\ (carecere, îns\, accent deosebit sco]ându-l în eviden]\ fa]\ de nici îimerge anterior: expresia l\rgit\ de limb\ cere citire egal\ a cuvintelor).2. Doar s-a’ndura Dumnezeu/ Ca s\-]i mântui neamul t\u!câ[tig\ în edi]iile Maiorescu apostroful larg [i virgula dup\ primulvers. Spus, îns\, a[a: Doar s-a ’ndura Dumnezeu, / Ca s\-]i mân -tui neamul t\u!, este rug\, cum ar fi Îndur\-te, Doamne! Celelalteedi]ii (mai pu]in G. Bogdan-Duic\) scot virgula, cum esteÎnsemn\ri ie[enefi resc, dar las\ pragul larg al apostrofului. Pentruun eventual doar\, poetul are forma sincopat\ —vezi Desp\r]ire: Te-a[ cere doar’ pe tine. În Doi -n\, îns\, sensul este: doar a[a, numai astfel seva îndura Dumnezeu (sau numai astfel ar puteas\ se îndure), cerând, deci, accent pe diftong puternicce ]ine tot enun]ul ur m\tor în linie descendent\,ce nu mai las\ loc apostrofului larg ([i,desigur, neavând în nici un fel nevoie de virgul\dup\ vers).Surpriza mare intervine la poemele publicatedup\ 1883 în Convorbiri literare [i Familia: elenu con]in apostroful strâns (decât ca eventualegre[eli tipografice). Men]ion\m, mai întâi, c\ suntpoeme în versuri scurte, apoi c\ au o muzicalitatedeosebit\ – [i, în fine, c\ [i apostrofurile cupragul larg sunt în general pu ]ine la num\r. Nueste vorba, iar\[i insist\m, de o „evolu]ie“ a po -eziei eminesciene dinspre forme apostrofice c\ -tre forme rotunde. Tematica în general elegiac\a acestor poeme impune formele rotunde ale cuvintelor.Ar fi, în sensul scrisorii poetului citateProtectoruldeasupra, o nou\ linie eufonic\, f\r\ apostrofurisau cu o economie maxim\ a lor. Sunt poeme scrise sau definitivatedup\ amintita scrisoare – iar amintirile lui Ioan Slavici despregesturile cu care-[i înso]ea poetul a[ternerea lor pe hârtiecap\t\ o importan]\ deosebit\: Eminescu studia mai mult muzicalitatea,nu-l mai mul]umea eufoni din anii tinere]ii. Mai toateau o melodie interioar\, scoas\ la iveal\ foarte repede de c\trecomnpozitori. Situa]ia este urm\toarea.Glossa are 15 pozi]ii cu apostrof, toate largi. Pot fi b\nuitedrept apostrofuri medii câteva.1. Toate’s vechi [i nou\ toate (prima ocuren]\) pare a aveaapostrof mediu (este redat larg de Titu Maiorescu). În a doua o -curen]\ este apostrof larg, redat în prima edi]ie Maiorescu: Toa -te-s vechi, iar în a treia ocuren]\ acela[i apostrof larg este p\s -trat. Situa]ia special\ a lui (î)s, necesit\, îns\, discu]ii [i tabele(vezi notele).2. Ca s\ schimbe-actori’n scen\, iar\[i apostrof mediu, de -vine la Maiorescu actori’ n scen\, nearticulat [i cu apostrof larg.Se p\streaz\ peste tot astfel. Aici apostroful are doar aspect gra -fic, se cite[te actori în scen\ (nu actorii-n scen\, cum redau edi -]iile actuale, pentru c\ nu este vorba de un num\r fix de actori,ace[ti actori [i numai ei — ci de actori lua]i de peste tot: formanearticulat\ dicteaz\).3. De te’ndeamn\, de te cheam\ are, în ultima ocuren]\,apostroful strâns în revist\ (prima ocuren]\: De te ’ndeamn\; aeminescologicale ∙ eminescol79

eminescologicale ∙ eminescol80Jose de la Barra:Iluziedoua: De te ’ndeamn\ — aici, apostrof mediu). Peste tot estereluat cu apostrof larg. Poate fi neaten]ie în revist\, dat fiind c\versul se repet\.Dintre cele [ase apostrofuri ale Odei (În metru antic), unulsin gur atrage aten]ia, larg în edi]ie [i scurt la Titu Maiorescu (amdemonstrat în alt\ parte c\ nu Titu Maiorescu a editat acestepo eme în Convorbiri literare dup\ ce ce fuseser\ publicate înedi]ia princeps, ci poetul însu[i a f\cut o list\ separat\ cu ele.):Pot s\ mai re ’nviu luminos din el ca / Paserea Phoenix?, de vi -ne: Pot s\ mai ren-viu [i se p\streaz\ astfel pân\ în edi]ia a XI-atrecând la G. Bogdan-Duic\, Ibr\ileanu [i G. C\linescu. Perpessiciusreface pragul larg al apostrofului — dar nu ca s\ revin\ laConvorbiri, ci pentru c\ la el apostroful este m\rit în mod me -canic peste tot. Din diferen]e, rezult\ c\ trebuie p\strat pragullarg al Convorbirilor ca form\ dorit\ de autor.Vene]ia are patru apostrofuri, toate largi peste tot. Rug\m ase urm\ri, aici, consensul editorilor în privin]a formelor: t\ceree ’n cetate, e ’n floarea tinere]ii, e ’n zadar. Pentru aceast\ dinurm\ form\, G. Bogdan-Duic\ propune: e’nzadar. Sunt, toate,forme pentru apostroful postpus (cerut chiar înainte de consoa -n\, ca la Dosoftei). Edi]iile actuale schingiuiesc versurile redând:t\cere e-n cetate, e-n floarea tinere]ii, e-n zadar. Alte ritmuri,alte sonorit\]i — alt\ limb\ român\; nu coment\m.Las\-]i lumea... are opt forme cu apostrof, dintre care numaiuna poate fi b\nuit\ ca având apostroful mediu în revist\: Ste -le’n ceruri, stele’n valuri (în edi]ii, preluat\ larg). Merit\ compa -rat\ forma: Nime ’n lume nu ne [tie (reluat\: Nime ’n lume nune simte; Nime ’n lume nu ne vede) — cu cea similar\ din Floa -re albastr\: Nime’n lume n’a s-o [tie. Accentele cad diferit, penime sau pe lume, dup\ cum punem apostroful (în Floare albas -tr\, lume înseamn\: toat\ lumea, omenirea — sau, dac\ primimconota]iile biblice, lumea vie din jurul perechii adamice — înLas\-]i lumea... sensul este: cei cunoscu]i, apropia]i).În Somnoroase p\s\rele g\sim o singur\ form\ cu apostroflarg (Dorm [i florile ’n gr\din\, p\strat peste tot astfel: sens:flo rile din gr\din\ — nu: dorm în gr\din\),~n {i dac\... g\sim trei forme (dintre care cea de-a doua: Eca durerea mea s-o ’m pac, devine numai la G. C\linescu: s-o’m -pac — probabil pentru c\ gânde[te fraza: s\ o împac înseni -nându-mi gândul; poemul nu are nici o virgul\ în revist\), înDin valurile vremii, g\sim un singur apostrof larg în revist\ —p\strat peste tot, în Când amin tirile, g\sim cinci apostrofuri (dintrecare unul este mediu: mai trec din vreme’n vreme; s\ se observec\ apostroful mediu este folosit mai ales în relu\ri; toatecinci sunt largi în edi]ii, inclusiv acesta), în S-a dus amorul sunttrei apostrofuri care atrag aten]ia:1. Uitarea le închide’n scrin, r\mâne form\ larg\ peste tot.2. C\ nu mai vrei s\ te ar\]i / Lumin\ de ’ndeparte (în Familia:Venindu-mi de departe) câ[tig\ la Maiorescu mai întâi vir -gula dup\ primul vers, iar de la edi]ia a VI-a, în sus se adaug\for ma de’n departe, p\strat\ la G. C\linescu [i Ibr\ileanu, darf\r\ virgul\). Perpessicius p\streaz\ forma din Convorbiri, adjectival\(cum ar fi: lumin\ îndep\rtat\).Însemn\ri ie[ene

Pe lâng\ plopii f\r\ so] nu ridic\ probleme în privin]a apostrofurilor(sunt numai dou\ în tot poemul, amândou\ largi pestetot), nici Adio ([ase apostrofuri largi peste tot), De-oiu adormi(cu cele [apte apostrofuri largi peste tot), Te duci (patru apostro -furi largi peste tot), Se bate miezul nop]ii (nici un apostrof dintrecele care ne intereseaz\), Peste vârfuri (un singur apostroflarg peste tot), De-or trece anii (patru apostrofuri, largi peste tot),Cu mâne zilele-]i adaogi (nou\ apostrofuri; unul singur îi ridic\pro bleme lui Titu Maiorescu: În ast\ lume a-l urma devine, lael, a ’l urma; înc\ o dovad\ c\ textele din Convorbiri literarede du p\ Edi]ia princeps n-au fost editate de Maiorescu, pentruc\ sunt prea multe diferen]e fa]\ de acelea[i texte din edi]ie).{irul din Convorbiri literare (pe care l-am urmat) se încheiecu Ce e amorul? (cu trei apostrofuri largi reluate peste tot astfel),Criticilor mei (un apostrof larg p\strat peste tot – [i forma dinrevist\: Nendura]ii ochi de ghia]\ care în edi]ia princeps era: Ne’ndura]ii – [i va r\mâne astfel peste tot; argument c\ revista aavut, în februarie 1884, alt manuscrisdecât cel folosit de Maio rescu pentruedi]ia din decembrie 1883) [i cele do -u\ poezii „în form\ popular\“: La mij -loc de codru (un singur apostrof largpeste tot) – Ce te legeni (trei apostrofuri,preluate larg de toate edi]iile, caîn revist\).Aceste „marginalii“ ne înt\resc înconvingerea c\ ezit\rile e di torilor luiEminescu sunt hr\nite de ezit\rile luiTitu Maiorescu. Reforma ortografic\din 1953, care scoate apostroful dinuzul scrierii limbii române, vine ca oizb\vire împ\când toate ten din ]ele princratima nivelatoare. Se scoate, astfel,relieful din scrisul lui Eminescu – [i dinscrierea întregii poezii de pân\ la1953; practic, dup\ aceast\ reform\începe o nou\ istorie a poeziei ro mâ -ne[ti, pentru c\ este scris\ altfel, gân -di t\ altfel. O disciplin\ a spiritului din -tre cele mai vechi [i mai nobile, amnumit retorica, va c\dea, de ase me -nea, în desuetudine. Din investiga ]i ilenoastre am în]eles c\ Petru Cre]ia,implicat în reforma din 1953, încear -c\ s-o „bandajeze“ în jurul anului 2000–, iar Florea Fugariu, dim potriv\, o a -runc\ pur [i simplu în aer editând }i -ganiada. Eve nimente de acest fel se Jose de la Barra:Însemn\ri ie[enepetrec sub ochii închi[i ai lingvi[tilor „oficiali“, a c\ror func]ie afost, de la 1953 încoace, de vechili ai a cestei reforme. Nu nere vine, desigur, întâietatea în redesco perirea rolului apostrofuluiîn scrierea poeziei române[ti (de[i dl. Florea Fugariu a lucrat cotla cot cu noi, la confrunt\ri, un timp îndelungat [i rodnic; n-amschimbat nici o impresie privind cele dou\ apostrofuri porincipalela Eminescu, a c\ror func]ie am des câlcit-o dup\ aceast\ colabo -rare). De altfel, deja amintita edi]ie din 2000 a lui Gheorghe Bul -g\r folose[te pentru postume apostroful în pozi]iile fixate de Per -pessicius înainte de 1953. Cu atât mai lini[ti]i p\[im înainteapu blicului cu aceast\ edi]ie restitutiv\: mergem pe un drum scurt,dar b\tut deja de profesorii no[tri. (Gheorghe Bulg\re a fost refe -rent la teza noastr\ de doctorat, ce rându-ne imperativ, înc\ dinmomentul sus]inerii ei, s\ adu cem, în completare, o edi]ie proprie.)Dup\ elaborarea acestor tabele, f\când o verificare de rutin\prin edi]ii, g\sesc câteva nout\]i foarte importante pentru dis -cu]ia de fa]\ în edi]ia a II-a Ibr\ileanu (1936) [i în edi]ia a II-a G.Senin\tateeminescologicale ∙ eminescol81

eminescologicale ∙ eminescol82C\linescu (1942). Este vorba de func]ia special\ pe care o daucratimei cei doi editori, implicând un dialog cu textul eminescian,neeviden]iat pân\ acum. Nu se consemneaz\ în prefe]e acestdi alog special — nici în recenziile la aceste edi]ii (câte am consultat).În privin]a lui G. Ibr\ileanu, am crezut ini]iat c\ folose[tealt\ liter\ de tipar decât la prima edi]ie, iar semnul pentru crati -m\ este schimbat. În realitate, îns\, el folose[te dou\ semne pentrucratim\: liniu]a dubl\ (etajat\) din seturile de litere germane([i engleze[ti) – [i liniu]a simpl\, obi[nuit\, pe care îns\ o plasea -z\ între cuvinte de regul\ în partea de sus a rândului de litere,dar [i la mijloc. [i liniu]a dubl\ este plasat\ uneori sus, iar alteorila mijlocul rândului. Înc\ nu ne-ar fi atras aten]ia acest proce -deu, dar comparând locurile în discu]ie cu edi]ia a II-a C\linescudevine evident\ inten]ia, la amândoi, de a nuan]a textul eminescian.Într-adev\r, G. C\linescu face din cratim\ treptele uneisc\ri, plasând-o când în josul rândului când deasupra când la mijloc.El folose[te doar cratima simpl\, dar are [i o variant\ cu ju -m\tate de liniu]\.Câteva exemple ne vor ar\ta c\ sistemul de nota]ii este îndelungstudiat.Iat\ cum red\ G. Ibr\ileanu blestemul din Doin\ (în ed. a II-a;Jose de la Barra:prima edi]ie nu are asemenea „manierisme“ tipografice);Mânca=iar inima cânii,Mâncaiar casa pustia{i iat\ cum reia G. C\linescu:M\nca-iar inima cânii,Mânca-iar casa pustiaVirgula dintre enun]uri cere, pentru ambii, intona]ii diferite.În finalul Doinei, Ibr\ileanu are: Îndr\gi=i ar ciorile – iar G. C\ -linescu: Îndr\gii-ar ciorile (ca [i cum ar indica tonul rostirii, înalt[i apoi coborât). La început: Tot Românul plânsu=mi=s’a de laIbr\ileanu devine la G. C\linescu: Tot Românul plânsu-mi s’a.Foarte limpede este aceast\ inten]ie la G. C\linescu în versuldin Epigonii. Ibr\ileanu interpreteaz\ astfel:Via]a=i fu o oprim\var\, moarteao p\rere de r\u;La G. C\linescu versul devine:Via]ai fu o prim\var\, moarteao p\rere de r\u;Este vorba de acel vers cu accent special în Convorbiri li te -ra re:Via]a-i fù o prim\var\, moartea-o p\rere de r\u;Ambii editori vor lectura cu accent pe via]a [i sensul: via]a,cât despre ea; numai via]a i-a fost prim\var\.Cutia cu surprizeÎnsemn\ri ie[ene

Jose de la Barra:Alte grafii Ibr\ileanu: O, cum Rafael creat=a pe Madona Dum -nezee / Cu diadema=i de stele... (cratima dubl\ este întâi la mij -loc, apoi sus; la G. C\linescu: creata; diademai);Ore în tregi spu -ne-]=voiu cât îmi e[ti drag\ (la G. C\linescu: spune-]ivoiu) etc.Exemplele sunt cu sutele [i cu miile, pentru c\ este vorba desisteme eufonice diferite, G. C\linescu interpretându-l (nuan ]ân -du-l) pe Ibr\ileanu – dar amândoi discutând aplicat textele prime -lor tip\rituri eminesciene. Faptul c\ nu acord\ o atât de mareim portan]\ apostrofurilor eminesciene se explic\: amândoi cau -t\ alte mijloace expresive pe care litera tipografic\ a momentuluili le ofer\. A[ numi cratima etajat\ a lui Ibr\ileanu cratim\ grea,iar pe cea mobil\ c\linescian\ cratim\ u[oar\. Desigur, se im -pune o compara]ie complet\ – dar nu este locul aici pentru ea.Fotografiem cât mai multe exemple [i le ad\ug\m notelor noas -tre la text. Ob serv\m, îns\, c\ situa]ia nu schimb\ da tele pro ble -mei a[a cum le-am fixat noi în tabelele de mai sus, ci doar atrageaten]ia c\ exist\, într-adev\r, o proble m\ pe care [i al]ii, înainteaÎnsemn\ri ie[enenoastr\, au sesi za t-o [i auvrut s-o rezolve. A ceast\ scri -ere tipografic\ de tipul Ibr\-i leanu-C\li nes cu risc\ s\ de -vin\ un fel de scri ere secre -t\, cu noscut\, poate, doaru nor a[a-zi[i ini ]ia]i; cred c\este deja o scriere secret\,pen tru c\ nu s-a discu tat ni -c\ ieri (du p\ câte cunoa[ tem).În ce ea ce ne prive[te, n-amcâ[ - tigat nici cum senti men -tul c\ analizam apostro fu -rile e mi nes ciene pentru ades co pe ri... scrierea muzi -ca l\ (se- cret\?!) a lui Ibr\i -leanu-C\ linescu. Dim potri -v\, în sen sul nota]iilor cu ca -re am în ceput aceste observa]ii,tra gem avantajul ca reni se cu vine din aceast\ des -co pe rire. Atragem aten ]ia,a [a dar, la modul cel mai se -rios, acestui curent me li o -rist, ca re tinde s\ se insta u-reze as t\zi în ortografia scri -erii limbii române (la crati -ma mi[cat\ între cu vin te nere ferim mai ales) c\ esteDragoste etern\ ne voie de infor ma ]ie mult\ca s\ se poat\ crea condi]i -ile acelui salt calitativ mult vi sat. Faptul c\ al]i editori, în alte tim -puri, resimt necesitatea s\ aduc\ com ple t\ri scrisului din zona retoriciieste foarte important în sine: în seamn\ c\ este o nece sita -te continu\. Când, îns\, canalele de co municare cu tre cu tul suntînfundate – e grav. De aceea de plân geam, la începutul acestorrânduri, lipsa unui club al edito rilor de texte, a unei re viste, a u -nui spa]iu de comunicare pe ori zonta l\ cel pu]in; am mai aveacui spune, sau ar\ta unii al to ra ce am g\sit pe ici pe colo, ne-ammai putea sf\tui între noi... Nou\ ne pare r\u c\ Lidia Sfârlea,Petru Cre]ia ori Ale xandru Spânu n-au fost ([i nu sunt) explica]i,comenta]i, prelua]i – [i sun tem con vin[i c\ ino va ]iile lor ar fi fostmult mai bine pri zate dac\ am fi tr\ it într-un climat informa]ionalnormal. Nu pu tem, îns\, nici s\ urm\m acest drum al jocurilor cucratima – pentru simplul motiv c\ sunt, iat\, [i alte metode a dete descurca într-un sistem închis: tentant este [i Ibr\ileanu; de C\ -linescu, ce s\ mai vorbim... Dar [i E minescu însu[i are in stru men -tele sale retorice. S\-i restituim mai întâi textul dup\ voin]a sa.eminescologicale ∙ eminescol83

foişorul de ascultat ploaia · foiş84Constantin RomanescuNebunia social\contemporan\ (3)Am r\mas, ca mul]i al]ii din genera]iamea, un elev pe via]\ [i „deschiderea [co -lii“ mi se pare un eveniment personal. Pevremuri, adic\ `nainte de instaurarea comunismului,festi vitatea `ncepea slujba religioas\,cu parabola Sem\n\torului: „Ie -[it-a ssem\n\torul s\ semene s\mân]a sa ...“Noi, elevii, ne reg\seam mai „crescu]i“, `n -str\ina]i, cu sentimente de prizonier rea -dus `n lag\r, `ncepeam confiden]ele, mi ciletranzac]ii, laudele, frumoasele, lene[ele`ntoarceri de la [coal\, culegând castanecatifelate, `ncepeau „teoremele“ cu nume -le unor greci antipatici, pe care am fi vruts\-i avem printre noi, s\-i vedem cum s-arfi descurcat cu atâtea câte ni se cereau no -u\, s\-i vedem repeten]i.Zi de toamn\, mai mult trist\ decât ve -sel\. {i, totu[i, unde sunt triste]ile de alt\ -dat\? A[ vrea, mai ales, s\ reg\sesc oame -nii de alt\dat\..., domnii, doamnele, dom -ni[oarele, cu `mbr\c\minte cuviincioas\,cu o u[oar\ solemnitate, cu o fireasc\ polite]e.(Acum, cuvântul s-a compromis, a -bia dac\ se mai [tie sensul no]iunii, ast\zi`]i trebuie `ndr\zneal\ ca s\ fii politicos.)Oamenii pe care `i evoc aveau obiceiuriciudate. Iat\, bun\oar\, un mic evenimentrevelator: s-a petrecut `n prima zi de [coa -l\, `n 1936, `n ora[ul D., pe atunci capita -l\ de jude]. Iat\ ce puteam citi `n cotidia -nul local, care se chema, pe bun\ drepta -te, Actualitatea:Accident de circula]ieDin cauza aglomera]iei cauzate defestivitatea deschiderii anului [colar `nplin centrul ora[ului, vis a vis de selectulrestaurant „La formarea ideilor“, ast\zi, laorele 12:30, a avut loc un accident de cir -cula]ie, ma[ina nr. 1D., Proprietatea Pre -fecturii, ciocnindu-se `n plin mers cu ma -[ina nr. 2D., proprietatea D-lui Dr. Ve rea -nu. Nu au fost victime omene[ti. {o feriicelor dou\ automobile, Dl. Martin [i Dl.M\rculescu [i-au cerut scuze reciproc.Ce scen\ anacronic\, ce personaje lipsitede vlag\...~n locul domnilor care `[i cereau reciprocscuze, a ap\rut un tip scos din rezer -Jose de la Barra:va]ia darwinian\. A devenit atât de frec -vent acest om (de tip nou), `ncât ar trebuis\-l consider\m o armat\ de ocupa]ie, mon -struoas\ eroare biologic\, social\, `ntorcândinvers mersul istoriei... Om urât, vor -bind `ntr-un limbaj degradat, frust.Totu[i, omul a fost obsesia mea sau –cu o expresie care nu-mi place – profesiu -nea mea. De fapt, a fost viciul meu, bles -temul meu. Cu o patim\ de care nu te po]idezb\ra, `i iubesc [i `i ur\sc `n egal\ m\ -sur\, `ntr-o rela]ie afectiv\ complex\, pervers\,ca orice este legat de viciu.Nu am fost prea sociabil, nu m-am pu -tut apropia prea u[or de un subiect atâtde „special“.L-am contemplat `ns\ fascinat, precumcontempli marea `n ve[nica ei mi[care hip -notizant\.Amintiri de durat\Însemn\ri ie[ene

Jose de la Barra:Am visat, `n sinea mea, un turn de observarea spectacolului vie]ii. Cum [i-a f\ -cut Jung la Bollingen un turn al s\u, amvisat `ntotdeauna la un turn al meu...Turnul de filde[, atât de ironizat, nu mis-a p\rut niciodat\ condamnabil, nici unp\cat.Spre sear\ a plouat. Ploaie de var\, r\ -coritoare. transformându-se imperceptibil`ntr-o scurgere acvatic\, monoton\, trist\,[uier\toare.Ghei[eMi-a spus odat\ prietenul meu, Adi Cu -sin, c\ `n gr\dinile de la Pekin a desco pe -rit un turn: „Foi[orul pentru contemplatploaia.“Când o s\ am timp, voi porunci s\ mise construiasc\ un asemenea foi[or. Aco -lo voi scrie un Tratat de ascultat ploaia,care va `ncepe cu cele câteva pagini scriseazi [i se va termina, dup\ mult\ vreme, cufraza: „Din atâ]ia ani câ]i a tr\it, Autorula petrecut atâ]ia am cu via]a [i atâ]ia ania comtemplat ploaia, amândou\ nume -rele fiind unul [i acela[i, deocamdat\ [i `m -preun\.“Voi scrie `n acest tratat despre ce voivrea, despre ce `mi va trece prin minte [i`mi va r\mâne `n suflet.Mai `ntâi, despre precipitarea anxioa -s\, febrila a[teptare a anului 2000. Termenincert, valabil doar pentru anume sis -tem de m\surare a timpului [i, oricum, cli -p\ minuscul\, nanosecund\, care tansfor -m\ un mileniu `n altul prin modificarea u -nei singure cifre.Dar [i via]a [i moartea sunt determina -te de particule infinitezimale, de detalii. „~ndetalii se ascunde dracul“, spune un pro -verb francez. Astfel c\ suntem anxio[i [iam traversat o „nevroz\ de 2000“ Suntemcu prin[i de o fascina]ie obscur\, care deconspir\tulbur\toarele noastre probleme`n rela]ia cu viitorul. Suntem robii viitorului,urâm [i iubim de dragul lui. Omul esteprobabil singura fiin]\ care viseaz\ la vii -tor. De aceea batem câmpii nu numai `nprezent; batem mai ales câmpii viitorului.~n fapt, voluptatea aceasta, prin care`n tre]inem o rela]ie psihologic\ echivoc\,jucându-ne `n c\r]i, `n cafea sau `n bobi nue decât o form\, [i ea echivoc\, a `n]e lep -ciunii noastre, care nu-i deloc atât de logi -c\ precum credem. Industrializarea viito ruluia `nceput, viitorul se afl\ transcris fermpe plan[a de proiec]ie, totul este perfect[i neadev\rat. Risc\m ceva? Da, o falsifi -ca re, o malformare a viitorului, pe care `n -cepem s\-l producem `n incubator. Unviitor `n care – totu[i – nu avem nici o `n -credere, o utopie. Dar m\re]ia noastr\con st\ `n miraculoasa capacitate de a nel\ sa `n seama utopiei.Mai ales taina absolut\, a „datei finale“,este pecetea cea mai tulbur\toare [i maiprotectiv\ a vie]ii. Orice oligofren poatespune când s-a n\scut, `n timp ce nici ungeniu nu-[i poate preciza data mor]ii.Dincolo de glum\, r\mâne sensul; filozofiaviitorului nu poate ignora acest re -per: „a nu [ti“ devine vital.foişorul de ascultat ploaia · foişÎnsemn\ri ie[ene85

ziceri · ziceri · ziceri · ziceri · z86Dorel SchorPuricele din ceaf\• Ar trebui s\ avem posibilitatea de avota [i pro [i contra `n acelas timp.• Nimic nou sub soare. Dar cum ajun -gem deasupra lui?• Unele sunt nostime, altele sunt preafrumoase... Nu g\se[ti una ca lumea.• Oamenii cu adev\rat de[tep]i suntmode[ti. Eu de exemplu...• Istoria se repet\ la nesfâr[it. De ace -ea sunt [i mul]i repeten]i.• Prostul care [tie c\-i prost e mai inte -ligent decât prostul care se crede de[tept.• Dup\ tat\, era analfabet pe jum\ ta te...• Stâng\ciile partidelor de dreapta.• E ora adev\rului... Ce dracu' s\ spun?• Confiden]ial..., confiden]ial..., dar s\[tim [i noi!• Dac\ t\ceai, tot prost r\mâneai.• Chiar dac\ are dreptate, nu mai arecredibilitate; pentru c\ atunci când aveacre dibilitate, nu avea dreptate.• La[itatea, ca [i eroismul, are nevoiede modele.• Când ]i se spune s\ stai calm, fugi câtte ]in picioarele.• Puricele din ceaf\ nu-l vedem, deci nuexist\!• Cu cât afacerea e mai scandaloas\,afl\m c\ situa]ia e mai delicat\.• Dac\ nu-l hr\ne[ti cu audien]\, zvo -nul moare.• Vorbe[te foarte frumos, p\cat ca n-a -re dreptate...• Foamea este muza Artei culinare.• Gre[elile perfecte se pl\tesc repede.• Dac\ st\ strâmb nu `nseamn\ c\ ju -dec\ drept.• De azi `nainte, aici va fi democra]ie.Face]i numai ce spun eu!• Eroii sunt r\spl\ti]i de Istorie... {i lace le-ajut\?• Ceea ce te plictise[te ]ine mai mult...• {i legea contra naturii este o lege anaturii.• Eu pot s\ v\ respect, dar nici chiara[a, gratuit...• Ba]i pasul pe loc, mi-au spus. Dar eudansam.• Cine-i mare, fur\ cu lumina aprins\.• Poporul nu poate gre[i. Dar se str\ -du ie[te.• Ideile bune sunt foarte stinghere.• Ai complexe de inferioritate? D\-temare!Jose de la Barra:• Multe idei sunt bune, dac\ nu sunt a -plicate.• Impresia de libertate se bazeaz\ ([i) pelibertatea de impresie.• Indulgen]a este asimetric\.• Mereu ne lipse[te ce n-avem [i ne pri -sose[te ce avem.• Incredibil ce multe cioburi se ob]indintr-o farfurie incasabil\.• M-am trezit cu o mul]ine de idei deprisos...• Totul era cusut cu a]\ alb\... Apoi auschimbat culoarea.• Te miri c\ te-ai `nconjurat de pro[ti?Explica]ia n-o s\-]i plac\.• Diplomatul gânde[te de dou\ ori `na -inte de a t\cea. Politicianul vorbe[te de do -u\ ori `nainte de a gândi.• {i mâine-i o zi care-o s\ treac\.• Nu orice vârf este un pisc.Reptil\Însemn\ri ie[ene

Num\r ilustrat cu reproduceri dup\ tablourile [i desenele pictoruluiperuan JOSE DE LA BARRA (n. 1956).Coperta I: Femei.Coperta IV: Reflex corporal 9.

LEI 10ISSN: 1221-3241