seria a treia, an III, nr. 4, aprilie 2011 - Insemnari Iesene

MitomanieDe câte ori ni se `ntretaie drumu -rile, m\ strig\ de departe cu vo -ce tun\toare, c\ – lua]i prin sur -prindere – oamenii din preajm\ `ntorc involuntarcapul. Fa]a i se destinde `ntr-unzâmbet larg, mâna, rece [i ve[nic trans pi -rat\, `mi strânge cu frenezie mâna, refu -zând apoi s\ mi-o mai elibereze, iar gura-ise porne[te s\ turuie. M\ chestioneaz\ `ntoate privin]ele – familie, ocupa]ii, si tua -]ie intern\ [i interna]ional\, starea s\ n\ -t\]ii, lecturi –, dar `ntreb\rile se re vars\peste mine `n avalan[\, f\r\ pauze, a [a c\nu apuc s\ r\spund vreuneia. De fapt, r\s -punsurile mele nu-l intereseaz\; sunt doarinterlocutorul mut care-i d\ sentimentulc\ nu vorbe[te de unul singur.Participarea mea la „dialog“ se re -du ce la `ncuviin]\ri din cap, priviri mirate,grimase de surpriz\, eventual un„O!“ sau „Z\u?“, suficiente ca s\-i men -]in\ intact debitul verbal. Dac\ nu m-ar]ine strâns de mân\ [i nu mi-ar r\suci,din când `n când, nasturii de la hain\,de parc\ ar vrea s\ m\ scape de ei, da -c\, mai ales, dat\ fiind infima distan]\dintre noi, respira]ia lui fierbinte [i greanu mi-ar biciui fa]a, pro ba bil c\ mi-a[putea face `ntre timp ordi ne `n gânduri.~ns\ n-am nici o [ans\, `ncerc\rilorde a-mi trage deoparte obrazul urmân -du-le grabnice refaceri ale dep\rt\riiini]iale. Stau deci cuminte [i-l ascult.Câteodat\ chiar merit\. C\ci, dup\ce `[i epuizeaz\ preludiul interogativ,cu no[ tin]a mea m\ pune la curent cuevenimen tele locale, pe care le [tie `n -Însemn\ri ie[enetotdeauna de-a fir a p\r [i numai din sur -se de pri ma mân\. „Ai auzit ce-a p\]it cu -tare?“ Cuta re e negre[it o personalitate aur bei. {i cum clatin capul a ne[tiin]\, m\informeaz\ cu lux de am\nunte. Pentruc\, evident, a fost de fa]\. Mai mult, a fostimplicat `n istoria cu pricina. {i nu ori -cum, ci contri buind nemijlocit la solu]io -narea lucruri lor. „Ei bine, adaug\ el `na -inte de a trece la alt subiect, la urm\ i-amzis: fii atent, a doua oar\ s\ nu mai contezipe mine, c\ nu sunt mama r\ni]ilor!“„{i – n-am de lucru s\ `ntreb – ce ]i-a r\s -puns?“ „P\i, a vea ce s\ mai zic\? Eu l-ampus s\ intre proste[te `n bucluc?“Vanni Cuoghi:Portret dup\ gratiiCând m-a abordat prima dat\, acumfoarte mul]i ani, `ncle[tându-mi mâna cua sa [i verificându-mi tr\inicia nasturilor,am fost `nclinat s\-l iau `n serios. Poves -tea colorat, cu detalii sugestive, care pu -teau fi, la urma urmelor, [i adev\rate. ~n -s\ apoi mi-am luat seama. Toate `ntâm -pl\ rile cu personalit\]i, la care m\ f\ceap\rta[, se `nvârteau numai `n juru-i. Cu -t\ruia i se `ntâmplase ce i se `ntâmplase,dar noroc de el, c\ era acolo [i a salvatsitua]ia. Confidentul de nevoie care deve -nisem a realizat dup\ o vreme c\ simpa -tica mea cuno[tin]\ se b\tea pe burt\ cucelebrit\]ile locului, care abia a[teptau s\`i `mp\rt\[easc\ p\surile [i s\-i cea r\un sfat amical. Pe care, fire[te, nu pu -tea s\-l refuze. Uneori, `[i luau ini ma `ndin]i [i-l rugau s\ pun\ o vorb\ bun\pe lâng\ o notabilitate, [i ea suficientde apro pia t\ ca s\ nu-i refuze ni mic.N-am calculat ceasurile consuma -te de-a lungul anilor cu aceste `ntâlniridol dora de fic]iuni egocentrice. M\mul]u mesc s\ le trec `n categoria ac -telor cari tabile, fiindc\ pe durata lorinsignifian ta mea cuno[tin]\ tr\ie[teiluzia c\ e `n centrul aten]iei.Un singur lucru m\ deranjeaz\ maimult decât mâna rece [i jilav\ [i de -cât respira]ia anesteziant\: faptul c\,pose sor al unei memorii neatinse, o -mul repe t\ ast\zi `ntocmai pove[tilede anul trecut, ne[tiind c\ a[ preferaoarecari vari a]iuni pe temele date.Alexandru DOBRESCU1

veau c\m\[i tot albe, dar din pânz\ mai fi -n\, cu mâneci bogate strânse lâng\ pumn,[i fuste largi [i umflate, cu multe cre]uri;pe cap, n\fram\ sau broboad\, dup\ caz,dac\ erau fete sau neveste. Asta era, pentruto]i la fel, `n zilele lucr\toare ale s\p -t\ mânii, pentru c\ la s\rb\tori [i duminicile ap\reau semne ale distinc]iei de ave -re sau stare. Atunci, cei mai cu -prin[i dintre ei, care mai târziuaveau s\ fie numi]i, `n actele dela prim\rie, chiaburi, pe lâng\hainele albe [i curate, [erparulnou [i luci tor, eventual o vest\sau un „c\bat“, purtau cizme`nalte [i lucioase, cei mai tineri[i mai mândri – cu „scâr]“. Cei -lal]i, `n a fa r\ de ]\rani, pu]ini,localnici, se purtau dup\ cum leera condi]ia sau profesiunea, `n -cât cuno[teai pe fierar, „covaci“se nu mea el, pentru c\ avea portde covaci, po[ ta[ul uniform\ cu[apc\, farmacistul halat alb, a -gronomul, vara, `n costum u[or[i ne lipsita p\l\rie de paie. E a -dev\rat c\ erau cele dou\ con -di]ii umane principale, ace ea dedomn [i aceea de ]\ran, iar `n -tre ele o zon\ care ast\zi ar pu -tea fi numit\ „zo n\ gri“, pu]inconsistent\, de intermediari saunepreciza]i, dar [i aceea diferit\de ce lelalte dou\, dar `n stratu -rile principale e rau variet\]i mar -cate prin semne distincte. ~ntre„domni“, groful se purta ca un grof, iarpreotul ca un preot, `nv\]\torii, docto rul [itoate doamnele locului formând o pat\ deculoare comun\. Cât `i prive[te pe ]\ rani,p\l\ria de paie, `nalt\ [i ]uguiat\, dar [i al -te mici semne `i deosebeau pe cei de na -]ionalitate maghiar\, a[a c\ nu era ne voies\-i a[tep]i s\ deschid\ gura ca s\ [tii s\le spui „Jo napot“ `n loc de „Bun\ zi ua“.Diferitele variante ale costumului tra di -]ional erau doar semnele aparente, u[orvi zibile, ale apartenen]ei regionale, pentruÎnsemn\ri ie[eneVanni Cuoghi:Superman, go home!c\ a fi dintr-un loc sau din altul presupu neamai ales o anume constitu]ie interi oa r\ [ichiar fizic\. Erau zone cu preponde rant p\rblond [i ochi alba[tri, precum, mi se pare,cele de prin jurul Or\[tiei sau de pe So me -[ul inferior, dar [i zone de brune]i, cu ochinegri [i ten `nchis, ca prin N\s\ud, dup\ cumse putea vorbi de tipul somatic de pe Târnavesau de cel din M\rginimea Sibiului oridin Banat. Circula]ia interzo na l\ fi ind a proa -pe exclusiv ocazional\, c\ s\ to riile de acestfel constituiau un fel de eveniment, cum afost cea a p\rin]ilor mei, despre care mult\vreme cunoscu]ii vorbeau cu un fel de surprindereadmirativ\, f\r\ s\ ia `n calcul,neap\rat, resursele u nor semnifica]ii simbolice.Apartenen]a la loc era un duh viabil,dar nu autoritar, un fel de a daos ca opodoab\, o coroni]\ de flori, pen tru femei,un detaliu vestimentar, ceva ca o p\l\rie,pentru b\rba]i, la vede re, dar `n adâncuridospeau, ca s\ se mani feste la o cazii, re sur -se de energie sufle teasc\ [i tem pera men ta -l\ puternic colorate `n vreun fel sau altul.Nu era chiar o specia li zare tran [ant\, darse putea vorbi despre zone cu oameni mân -dri [i iu]i, ori – dimpo triv\ – despre cele cusuflete molcome, `n greu na te de ceva ca undor ne deslu[it, `n limbajul cult –melancolie, du p\ cum erau [i ni -[e de spa]iu cu mari cânt\re]i [i`ncli na re nativ\ pentru muzic\,precum Banatul, v\ile Mure[uluiinferior [i ale Târ na velor.Primul r\zboi mondial, princonse cin ]e le lui geopolitice, a a -[ezat aceste mari bu c\]i de mo -zaic, al\turi de cel din harta Ve -chiului Regat, `ntr-o geografie u -nitar\ [i ro tund\, `n care mi[ca -rea celulelor umane re producea,mai degrab\, modelul browni an,`ncât nu era atacat\ stabilitatea`ntregului. O interesant\ depla -sa re a unor elemente ale facto -rului uman s-a petrecut, `ns\, dup\Marea Unire, când un contingent,to tu[i restrâns, de func]io -nari din vechea Româ nie a fosttrecut peste mun]i, s\ contribu -ie la unificarea, `n primul rândadministrati v\, a ]\rii. Atunci auvenit `n Ardeal câ]iva tineri `n v\-]\tori, de preferin]\ olteni, dup\câte [tiu, poposi]i [i mai pu]instabili]i `n no ile l\ca[e. Sigur c\ei [i-au `n v\]at elevii carte bun\ [i au r\s -pândit, prin ei, o limb\ mai muzical [lefu-it\, dar literele ro mâne le r\mân datoare maiales cu cel pu ]in trei scriitori, atâ]ia cunosceu, care s-au n\scut din previzibila `nso]iredintre ti nerii olteni [i fete ale locului: a fostun `n v\]\tor Popescu, de pe la Vânju Ma -re, c\ s\torit cu o bihoreanc\, fat\ de pe lân -g\ O radea, un alt oltean, Andri]oiu, care „alu at“, cum se spune, o „cri[an\“, de pe la Strei,[i al tul, R\doi, gorjean, de la Câm po feni,c\s\ torit pe valea Some[ului, pe la Dej.cutia cu amintiri · cutia cu am3

cutia cu amintiri · cutia cu am4Circula, `n cerc restrâns, de cunosc\ tori,[i formula anecdotic\ a unei `ntâm pl\ri,poate reale. Se zice c\ la Judec\ to ria dinOradea se judeca un m\runt delict de pia -]\: o precupea]\ fusese prins\ vân zând ce -va cu suprapre], sau cam a[a ce -va. Pre[edintele completului e raun tân\r jurist reg\]ean, cu stu diide orientare france z\, cum e raucele din Bucure[ti pe vremea ace -ea, sau poate chiar `n Paris, ora [ul-lu min\. ~n orice caz, `nche ie rea,rostit\ de tân\ rul pre zident `ntr-unlimbaj mai mult sau mai pu]in fran -]uzit, n-a fost deloc `n]eleas\ debiata inculpat\, care asculta, nedu -merit\, `n picioare, cuvinte pe ca -re nu le pri cepea. A tunci, din sal\,un mai b\ trân avocat localnic, deforma]ie a ustro-ungar\, care-[i a[ -tepta rân dul cauzei sale, s-a oferit,galant, s-o ajute pe biata femeie:– Permite]i-mi, domnule pre[e -dinte, s-ar fi adresat el tân\ruluiprezident, s\ traduc `n cuvinteleacestei s\rmane femei sentin ]a pecare a]i binevoit s-o da]i.– Primesc cu mul]umire, domnuleco leg, ar fi r\spuns acesta.Iar cel\lalt, `ntorcându-se c\ -tre femeia care asculta f\r\ s\ `n -]eleag\ mare lucru, i-ar fi spus:– Lele!, sau: Nan\!– Noa, ce-i? ar fi `ntrebat ea.– S-o-mburdat legea pe dumneata. (Oexpresie destul de plastic\ pentru o sen tin -]\ de condamnare.)Iar femeia ar fi r\spuns `n limbajul ei frust[i nu mai pu]in expresiv:– M\ cac `n ea de lege.{i n-a ad\ugat: s\ m\ ierta]i de expresie!Dar poate trebuie s\ spun eu acum.{i b\trânul avocat, imperturbabil fa]\de fires cul deplin al expresiei [i cum st\bine unui avocat experimentat, s-a `ntorsc\tre pre [edintele completului, ca s\-i traduc\lui, de data aceasta, limbajul expresiv,dar crip tic, al inculpatei:Vanni Cuoghi:– Domnule pre[edinte, acuzata face re -curs!Dar erau [i alte elemente definitorii aleomului ca om. ~n primul rând, familia dincare provenea, `ncepând cu cei doi p\rin]i,pe lâng\ care contau fra]ii [i surorile, apoirândurile de bunici [i chiar str\bunici. Du -p\ cum contau unchii [i m\tu[ile, verii [iveri[oarele, pân\ la ranguri destul de `n de -p\rtate. Un copil mai pu]in cunoscut era`ntrebat, atunci, de regul\, de cine doreas\-l cunoasc\ mai bine:– De-al cui e[ti tu?{i trebuia s\-[i spun\ p\rin]ii [i chiar,eventual, pe ceilal]i ascenden]i. Familia nuera atât un simplu grafic genealogic, cât orealitate uman\ tr\it\, având o durat\ [i untraseu al ei, ca ale unui roi de albine. NuVia Otomanonumai momentele capitale ale vie ]ii: na[ -tere [i moarte, botez [i cununie, dar [i s\r -b\torile de peste an, `ncepând cu cele prin -cipale: Cr\ ciun [i Pa[te, continuând cu ce -le lal te: Boboteaza, când venea preotul cu„botezul“, Bunavestire, când lamasa familiei se mânca pe[te, zi -lele sfin]ilor ca re d\ deau nume depersoane: Sfânta Ma ria, SfântulIon, Sfân tul Gheorghe, SfântulNicolae, Sfin]ii Petru [i Pa vel,Sfântul Du mi tru, ziua Arhan ghe -lilor Mihail [i Ga vril, ca [i fru moa -sele mo[teniri ancestrale, ca Sân -zienele, Dragobete [i multe altele,erau evenimente importante alevie]ii fa mi liei, `n sens restrâns, dar[i cât se poate mai larg. Al\ turi delocul de origine, preci zat pâ n\ ladetaliul satului sau al c\tu nului, familiaera semnul cel mai pu ternical iden tit\]ii.~n acest fel, omul nu era de ni -c\ieri [i de niciunde, [i nici al ni -m\nuia, biet ins u man `n b\taia tu -turor vânturilor.Succesivele trepte ale moder -ni z\rii, du p\ cel de al doilea r\zboimondi al, au adus, cum se [tie, dez -r\d\cin\ri masive, for]ate sau vo -luntare, benefice sau dimpotriv\,du p\ caz. Energia uman\, intelectual\[i sufleteasc\, acumulat\ `nzone care au traver sat perindarea secolelorla marginea istori ei sau chiar `n afara ei, aformat o p\tur\ de proaspe]i or\[eni, mul]idintre ei cu a preciabile specializ\ri profesionale,de la simpli muncitori, adev\ra]imeseria[i, prin tehnicieni, la intelectualide `nalt\ clas\: ingineri, medici, profesori,cercet\tori. Pri ma genera]ie, care mai a -vea `nc\ p\rin]ii la ]ar\, dar [i parte din adoua, care `i avea acolo pe bu nici, au maip\strat afec]iunea, sigur nostalgia, chiar [ileg\turile fizice cu solul natal, `ns\ au `n ce -put s\ apar\ gene ra]iile spontane de noior\[eni, copiii car tierelor de blocuri, cres -Însemn\ri ie[ene

cu]i cu cheia apartamentului legat\ de gât,familiari ai mij loacelor de transport `n co -mun, ca tramva iul, autobu zul, troleibuzul [imetroul, ai mi cilor localuri de cartier [i aicasei sc\rilor sau ai s\r\ cu ]elor spa]ii verzidin preajma blocurilor.Bulversarea cu putere de tsunami dinultimele dou\ decenii a adus muta]ii radicale`n statutul individului uman din ]aranoastr\. ~n primul rând, a disp\rut determinareastrict local\ `n identitatea indivi -dual\, ba – mai mult – a ap\rut [i s-a conturato identitate româneasc\ de c\l\tor,rezident sau chiar locuitor `n ]\ri [i continentestr\ine. Cu familia aflat\ `ntr-un e -chilibru precar, ca pe o coard\ `ntins\ deasupraunei pr\p\stii, omul comun din Ro -mânia a `ncetat demult s\ mai fie al „cui -va“, din punct de vedere genealogic, aceststatut fiind rezervat doar unor excep]ii. Cuatât mai pu]in este el dintr-un anumit loc,a fi bucure[tean, spre exemplu, având ne -voie de anumite determin\ri de cartier, iara fi ie[ean, spre alt exemplu, poate `n sem -na foarte bine s\ fii originar din Ardeal saude pe Arge[; a fi const\n]ean nu `nseam -n\, ast\zi, aproape nimic sigur [i nu depar -te sunt de o astfel de condi]ie nici clujenii,timi[orenii, g\l\]enii sau chiar br\ilenii. Eadev\rat c\ mai func]ioneaz\ anumite ur -me, mai degrab\, decât `ntregi reflexe deprovincialism oltenesc, ardelean, moldo -vean sau b\n\]ean, dar el este mai mult unfel de fantasm\ imaginar-afectiv\ decât orealitate uman\ bine construit\.Nici felul de a se `mbr\ca al oamenilorde azi nu poate trimite decât `n anumitecondi]ii la un statut social sau profesionalbine stabilit. Este drept c\ avem o mul]i mede b\nci, chiar [i o burs\ sau dou\ de va -lori, dar tipul uman de func]ionar de ban -c\, `n costumul lui atât de u[or de recu noscutpe str\zile din Manhattan sau `n City-ulLondrei, ne lipse[te. Rar se vede pe trotua -rele marilor ora[e câte un preot, `n costumulcaracteristic, c\ruia cei ortodoc[i i-auaccentuat aspectul monahal, ad\ugându-iatât de pu]in prezentabilul potcap, ca unaccesoriu de toat\ ziua, cât\ vreme, `ntrecele dou\ r\zboaie mondiale [i chiar maitârziu, preo]imea ortodox\, mai ales cea ar -delean\, arbora p\l\ria neagr\, de formatcivil, mai mult sau mai pu]in `n descenden -]\ [agunian\.Acum, mai ales popula]ia tân\r\ se `m -brac\ „dup\ model“, nu numai cea femini -n\, mai orientat\ nativ dup\ fluctua]iile mo -dei, dar mai ales fiecare dup\ cum ar vreas\ pretind\ ori s\ par\ c\ este. Chiar [i ceiboga]i, care se `mbrac\ dup\ cum cred c\le dicteaz\ puterea averii lor, vor s\ a rate,prin `mbr\c\minte [i accesorii, dintre carecel mai important este automobilul, mai bo -ga]i decât sunt. Selec]ia materialului umano face un anumit fel de reputa]ie, `n compozi]iac\reia intr\ ingrediente [i principiiVanni Cuoghi:active precum publicitatea, cu mij loacele [ivariantele ei. Rezultatul este un statut socialnu absolut nou pe meleaguri le noastre,dar evident absolutizat: reputa ]ia, care este,acum, un produs compozit, dar vizibil, maimult chiar: s\ritor `n ochi. Astfel `ncât numai avem personalit\]i, ci vedete. {i, dac\nu e[ti vedet\, e sigur c\ faci parte dinmasa nediferen]iat\ a indivi zilor.Ceea ce `nseamn\ c\, `nsumând [i tr\ -gând linie, individualitatea uman\ [i-a pier -dut din adev\rata ei consisten]\, genul o -menesc unificându-se `n straturi succesivsuprapuse nu dup\ adev\rate criterii valo -rice, cât dup\ simple aparen]e, mai multvestimentare, [i dup\ acea nou\ unifor mi -zare care se nume[te look. Omul a ajunss\ fie o simpl\ aparen]\.Coliviacutia cu amintiri · cutia cu amÎnsemn\ri ie[ene5

la aniversara · la aniversara · la--6Cum trebuie citit\ literaturaS-au `mplinit, `n luna trecut\, [aptezeci [i cinci de ani de la moartea lui Garabet Ibr\ ileanu, iar`n luna ce vine se vor rotunji o sut\ patruzeci de ani de la na[terea sa. M\car aceste dou\ evenimentear trebui s\ prilejuiasc\ o discu]ie la obiect despre opera criti cului, care a l\sat o urm\ a -p\sat\ `n istoria mi[c\rii noastre critice, [i a prozatorului, care a compus, cu pu]in timp `nainte demoarte, acea bijuterie a romanului de analiz\ numit\ A dela. M\ tem `ns\ c\ nimic nu poatezdruncina iner]ia (comemor\rii [i a) a ni vers\rii, mar cate, `n cazul cel mai bun, printr-o duzin\ dearticole indiferent respectu oa se, ce vor mesteca a leha mi te câteva plicticoase banalit\]i. Lumeade azi, lumea cul tu ral\ se `n]elege, [i-a g\sit (numai ea [tie unde [i cum) alte priorit\]i decât re -citirea f\r\ prejudec\]i a marilor va lori artistice na]io nale [i rea[ezarea lor `n locurile demult merita -te; ea [i-a f\cut un p\gubos obicei din a le ignora cu metod\ sau din a le „descoperi“ sl\ biciuni de -clarate impardonabile, ca s\ cocoa]e `n locu-le, cu aerul c\ repar\ nedrept\]i, tot soiul de mediocri -t\]i deghizate `n me[teri ne`ntrecu]i ai gândului [i ai cuvântului. Cine câ[tig\ din aceste substitu -iri potrivnice bunului sim] [i bunului gust? Bine`n]eles c\ nu cultura na]ional\, s\r\cit\ [i umilit\cum n-a fost niciodat\.Dup\ p\rerea noastr\, Ibr\ileanu nu a fost doar un cititor profesionist al literaturii, ci creatorulunei metodologii pe cât de complexe pe atât de moderne a lecturii critice. Rândurile care urmeaz\se vor un simplu `ndemn la reflec]ie.Teoreticienii romanului fac o distinc]ienet\ `ntre narator [i autor. ~n cazul Adelei,asta `nseamn\ c\ eventuala identificare adoctorului Codrescu, cel care scrie jurna -lul, cu Ibr\ileanu, cel care semneaz\ roma -nul, este nul\ [i neavenit\. Nu altceva pre -tinsese Ibr\ileanu `nsu[i `n prefa]a scrierii,speriat de perspectiva transfer\rii fr\mân -t\rilor personajului asupr\-i.S\ nu uit\m, totu[i, c\ acela[i Ibr\i lea -nu recunoscuse drept principal\ surs\ a e -roilor de roman st\rile suflete[ti ale romancierilor:ace[tia ar modela personajele dinaluatul inepuizabil al propriului lor suflet,proiectând `n ele propriile tr\iri, gânduri[i obsesii. Unele `i reprezint\ mai mult, altelemai pu]in, dar toate con]in `n alc\ tu -i rea lor m\car o frântur\ din fiin]a l\un tric\a autorilor. Orgolioasa declara]ie flau ber -tian\ („Madame Bovary c’est moi!“), nu ealtceva decât asumarea deschis\ a condi -]iei creatorului, nevoit a vorbi, sub cele maidiverse `nf\]i[\ri, numai despre si ne. Dum -nezeu `nsu[i, creatorul dintâi, s-a supus restrictiveicondi]ii: „{i a zis Dumnezeu: «S\facem om du p\ chipul [i dup\ asem\ na -rea Noastr\, ca s\ st\pâneasc\ pe[tii m\ -rii, p\s\rile cerului, animalele domestice,toate viet\]ile ce se târ\sc pe p\mânt [i totp\mântul!» {i a f\cut Dumnezeu pe omdup\ chipul S\u; dup\ chipul lui Dumne -zeu l-a f\cut.“Nu putem ie[i din noi `n[ine, dar ne epeste mân\ a ne recunoa[te infirmitatea.Ne declar\m, dimpotriv\, observatori im -par]iali ai lumii [i pretindem pentru cre a -]i ile noastre statutul realit\]ilor obiective.Ne `nconjur\m cu oglinzi, ce ne multiplic\la infinit, `ns\ respingem teribila fidelitatea imaginilor din unde. Vrem s\ p\rem alt feldecât suntem. Ne supralicit\m posibili t\]i -le, ne ascundem sl\biciunile, ne `nti ne rimobrazul. Toate confesiunile noastre pu blicesunt, `n ultim\ analiz\, expresia efor tului deidealizare. Chiar [i acelea „necru ]\toare“,presupunând o severitate de pro curor [i osinceritate vecin\ cu impudoa rea.Doar la masa de scris r\mânem ceea cesuntem: prizonierii definitivi ai eului propriu.Acolo, f\r\ de voie, `nchipuim numaioameni asemenea nou\, `n ale c\ror venecurge sânge din sângele nostru, ale c\rorinimi bat `n ritmul inimilor noastre,ale c\ ror sim]uri percep realulcu acuitatea sim ]urilor noastre,`n creierele c\rora se nasc,cresc [i mor idei agitate de min -]ile noastre. Con[tien]i de fatalaidentitate, `ncer c\m pe toate c\ -ile s\ o facem, dac\ nu in vizibil\,cel pu]in nu a[a de b\t\toare laochi. ~n treaga istorie a tehnicilorliterare este, de fapt, istoria tentativelorde masca re a cordonuluiombilical dintre personaj [i a -utor. Eforturi niciodat\ pe de plinreu[ite, `ns\ mereu reluate cu for -]e proaspete. A cesta e parado -xul romanului: de a fi inte resant`n m\sura `n care reflect\ o mulindividual [i de a face tot ce `ist\ `n puteri spre a a coperi tocmaisingurul mo tiv de re al inte -res. Ca un p\rinte denaturat, ro -mancierul face copii, `n ale c\ror tr\ s\turipân\ [i un profan ar recunoa[te `nrudireagenetic\, dar `[i neag\ paternitatea. Nupentru c\ n-ar fi mândru de ei, nici pentruc\ nu i-ar iubi. Ci de team\ ca nu cumvaodraslele, `n nesfâr[ita lor ino cen]\, s\-ide conspire secretele.Nimic mai simplu decât s\ decret\m ro -manele independente, suficiente lor `n[ile,monade plutind nep\s\toare `n infinitelespa]ii ale imaginarului, [i s\ le studiem caatare. Nimic mai la `ndemân\ decât s\ fa -cem abstrac]ie de elementarul am\nunt c\existen]a lor se datoreaz\ unor oameni, cusiguran]\ mai exper]i `n cunoa[terea de si -ne decât ceilal]i [i, bine`n]eles, `nzestra]icu darul relat\rii expedi]iilor `n adâncuri,`ns\ oameni totu[i, fiin]e pieritoare, vulne -rabile, al c\ror orizont de cunoa[tere e li -mitat, metaforic vorbind, de epiderm\. Li -teratura `n general [i romanul `n specialdau seam\ de aceast\ fatalitate a condi]ieiumane: imposibilitatea de a vedea `n afar\altceva decât exist\ demult `nl\untru.~n demnul de a te cunoa[te pe tine `n -su]i nu e defel o prostie, cum sus]ine spec-Însemn\ri ie[ene

taculos undeva Alexandru Paleologu. E obanalitate, un pleonasm chiar, `ns\ expri -m\ – din p\cate – un mare adev\r: acela c\sin gurul obiect ce se ofer\ cunoa[terii noas -tre este eul propriu. Un obiect infinit, alec\rui apropiere [i p\trundere numai lesnicioasenu sunt, c\ci presupun, deopotriv\,r\bdare, aten]ie `ncordat\ [i fine]e anali ti -c\. Pentru c\ nu o realitate inert\ trebuies\ punem sub lup\, ci una vie, `n plin e xer -ci]iu al func]iunii, schimbându-[i necon te -nit forma [i con]inutul, afectând prin pulsa-]iile ei `nse[i instrumentele de anali z\, consistent\[i impalpabil\ totodat\, pentru ac\rei numire verbul e prea `nc\p\tor [i, `nacela[i timp, prea strâmt, [i care, `n dat\ ceVanni Cuoghi:Însemn\ri ie[enea fost prins\, dup\ repetate e[e curi, `n a -cul cuvântului, se destram\ ca un vis.Altele sunt prostiile adunate, `n timp,`n jurul omului [i al literaturii, iar dintre elem\car una se cade a fi amintit\ aici. Eapretinde tocmai c\, din momentul când afost `ncheiat\, opera dobânde[te o existen -]\ proprie, de sine st\t\toare, independen -t\ de a creatorului. Dar ce fel de indepen -den]\ e aceea, cât\ vreme fiin]a l\untric\a artistului `nsufle]e[te oamenii de cuvin -te? Romanul nu e o cas\ p\r\sit\ de constructorla terminarea lucr\rii. Conceput\dup\ gustul lui, dup\ chipul [i asem\narealui, a `n\l]at-o ca s\ locuiasc\ `ntr-`nsa. Noi,cititorii, suntem doar oaspe]ii, musafirii deElibera]i-v\!câteva ceasuri ai locuin]ei, `n nici un cazadev\ra]ii ei locatari. {i, dac\, r\t\cind prinod\i, ni se pare c\ nimeni nu st\ `n ele,vina este exclusiv a noastr\, ne[tiutori a re -cunoa[te semnele prezen]ei discretului am -fitrion. C\ci totul e impregnat de fiin]a a -cestuia, inclusiv aerul pe care `l respir\m.E timpul s\ abandon\m falsa idee dup\ca re romanele sunt ni[te vile f\r\ st\pân,r\mase de izbeli[te, `n care ne putem str\ -muta dup\ chef, umplându-le cu bagajulnos tru de mobile [i sentimente. Ar trebui,pentru asta, s\ le izgonim mai `ntâi de a -colo pe gazde, `mpreun\ cu tot ceea ce lereprezint\. Atunci am b\ga de seam\ c\nu exist\, de fapt, obiecte neutre, neatinsede c\ldura sufletului lor. ~ndep\rtarea proprietariloradev\ra]i ne-ar proiecta, subit,`n plin de[ert.Rostul criticii nu se poate m\rgini, deaceea, la examinarea c\r\mizilor din caree `n\l]at romanul, nici a zidurilor `ntregi,nici a `nf\]i[\rii de ansamblu, nici a felului`n care sunt mobilate `nc\perile. Ea e datoares\ descifreze, `nd\r\tul materiei imediatvizibile, omul care l-a proiectat [i l-a du -rat, mintea [i sufletul ce s-au cheltuit pentruca el s\ existe. Pentru critic, opera lite -rar\ nu este o sta]ie terminus, ci abia unpunct de plecare. Crea]ia este o poart\ des -chis\ spre creator. Incontestabil c\ [i observa]iilede ordin tehnic sunt absolut ne -cesare. Dar nu pentru ele `nsele, ci tot caintermedii ale personalit\]ii creatoare.Altminteri, realitatea ultim\ a literatu rii,ne va r\mâne str\in\. Ademeni]i de va ri -e tatea efectelor, vom trece cu vederea ca -uza lor comun\. Vom admira geometriapânzei de p\ianjen, sub]irimea [i tr\iniciafirului, uitând de vietatea, acum ascuns\vederii, care a secretat-o [i pentru care de -licata ]es\tur\ nu r\spunde deloc unei trebuin]eartistice, fiind – dimpotriv\ – ex -presia direct\ a instinctului vie]ii. S\ citimliteratura ca pe o manifestare a impulsuluivital, iar nu ca pe o ocupa]ie de ordin secund.Via]a se na[te numai din via]\. Via -]a din literatur\ e bucat\ rupt\ din via]ala aniversara · la aniversara · la--7

la aniversara · la aniversara · la--8scriitorului, pentru care faptul de a scriest\ pe acela[i plan cu respira]ia, cu hrana,cu somnul [i cu perpetuarea speciei.Este o condi]ie sine qua non a existen -]ei, nu un simplu capriciu, la o adic\ substi -tuibil prin altul. To]i marii creatori au re -cunoscut nevoia aproape biologic\ de ascrie, nep\s\toare la oboseal\ [i suferin]e -le trupului. To]i au resim]it crea]ia ca pe one`nl\turabil\ povar\, ca pe un calvar, cape o damna]iune. To]i au comparat chinu -rile crea]iei cu acelea ale femeii care na[ -te. {i, la fel, to]i s-au pomenit, dup\ aceea,epuiza]i ca dup\ o b\t\lie istovitoare, u[u -ra]i la gândul c\ lupta a luat sfâr[it, dar [iincomparabil mai s\raci din pricin\ c\ oparte a lor, `ntotdeauna parteacea mai vie, a r\mas s\ locuiasc\`n oper\. Pentru omul care scrie,literatura nu este, cum pen tru e -ventualii cititori, un modus de -lec tan di. Este, `n sensul propriual cuvintelor, un modus vivendi.~n ce fel [i cât tr\ie[te el `n litera -tur\ – iat\ `ntreb\ri pe care cri ti -ca nu le poate ocoli. Se im pune,prin urma re, o `ntoarcere la au -tor, r\d\cina din care au crescutp\r]ile vizibile ale plantei. S\ nucomitem impruden]a de a t\ iafloarea, o bligând-o s\ ne de co re -ze came ra de zi! Des p\r]it\ de vitalar\ d\cin\, ea se va ofili de -grab\, l\sându-ne drept amin tireun cadavru numai bun de pus `nierbar, acest ma usoleu al plan te lor.Ibr\ileanu este, `n literaturaromân\, printre cei dintâi care,intuind insuficien]a criticii este -tice, socotit\ „un stagiu `n subsolurileoperei“, au cerut o l\r girea orizon tului. Critica [tiin]ifi -c\, preconizat\ `nc\ din Spi ritulcritic `n cultura româ neas c\, se `ntemeiatocmai pe identificarea semnelor artistului`n cuprinsul operei: „A fa ce cri ti c\ lite ra -r\ este a face anatomia, fizio logia [i etiologiaunei opere de art\, sau, ce ea ceVanni Cuoghi:este acela[i lucru, a spiritu lui unui scrii -tor. Ace[ti termeni, `mprumu ta]i de la[tiin]ele naturale, nu vor s\ fie decâtni[te metafore clarificatoare [i ni micmai mult. Când diseci opera de ar t\ sauspiritul scriitorului – când faci ana-to miaoperei de ar t\ sau a spiritului scri itorului– pentru a-i descoperi `nsu[irile; cânddescoperi leg\ tura dintre acele `n su [iri[i condi]ionarea lor reciproc\ – când facifiziologia operei sau a spiritului scriito -rului; când descoperi leg\tura cauza l\dintre oper\ sau spiritul scriitorului [icondi]iile cosmice, morale, intelectuale,sociale `n care s-a produs a cea oper\ saus-a format acel spirit – când faci etiologiaoperei de art\; atunci faci critic\ [ti -in]ific\, cât poate fi de «[tiin]ifi c\» cri -ti ca literar\.“Studiile sale critice se devoteaz\ doarpar]ial acestui crez, probabil c\ din pricina~n pu]ine cuvintepresantelor obliga]ii asumate `n stricta actualitate.~ns\ el, crezul, `[i va p\stra inte -gritatea de-a lungul vremii, ca un ideal ced\ sens unei existen]e. Ceea ce caut\, cândare timp, Ibr\ileanu este starea sufleteas -c\, moral\ [i intelectual\ a omului creator,r\spândit\ difuz `n crea]ie. Neterminatacercetare a operei lui Vlahu]\ se `ndrepta,`n ultimele capitole redactate, tocmai `n -tr-o asemenea direc]ie. La rândul lor, mici -le eseuri din Note [i impresii con]in nu meroasesugestii, e drept c\ disparate, a supraprezen]ei omului `n scrisul propriu. Litera -tura ca performan]\ tehnic\ nu-l a tragepe criticul Ibr\ileanu, de[i la b\trâne]e vaexersa pe marginea subtilit\]ilor tehniceale versului eminescian (`ns\ [iatunci cu limpedea inten]ie a a -propierii de sâmbure le ireducti -bil al op]iunilor metrice [i ritmi -ce). Me[te[ugul literar nu e de -cât un mij loc de punere `n valoa -re a sentimentelor, ideilor, con -vingerilor morale, ce alc\tuiescsubstan]a operei. Acestea confer\densita te literaturii [i repre -zint\, deopotriv\, per sonalitateaartistului. Luându-le `n conside -rare, criticul descifreaz\, simultan,fizionomia operei [i a au toruluiei. A le minimali za `n sem -n\tatea, a le pune `ntre paranteze`nseamn\ a nesocoti ceea ceeste viu, nepieritor `n literatur\.Critica preconizat\ de Ibr\ i -leanu, „[ti in]ific\“, „complect\“(termen destul de impropriupentru denumirea multitudiniiunghiurilor de vedere), solicit\ o`n]ele ge re complex\ a operei,str\ ba terea tuturor straturilor ei,de la cele oferite vederii pâ n\ laa celea dinaintea c\rora ochiul ene pu tincios, de la literar la psihologic, so -ci o logic, ideolo gic, moral. Ansamblu de sem -ni fica]ii, cum ar putea fi ea perceput\ `nunitatea ei printr-o examinare unilate ral\?Canto narea `n planul esteticului i se pare,Însemn\ri ie[ene

`n consecin]\, neren ta bil\ [i chiar nociv\:„Este o «crim\» pentru c\ la noi este ticaa ajuns o pasiune tira ni c\. {i nici o por -nire, când a - junge pasiune tiranic\, nue bun\, ba e ridicul\ chiar, deci ... – nees -te tic\, cu atât mai mult atunci când pa -siu nea e ste ri l\, f\r\ nici o satisfac]ie,f\r\ nici o `nf\p tuire.“ {i, tot `nGreu t\ ]i le cri ticii esteti ce, dincare a fost scos [i citatul anteri -or: „Redu ce rea `ntregii critici li -tera re la singura cri tic\ tehnic\nu ar fi numai s\r\cirea cri ticii– cu atât mai mult cu cât criti cateh ni c\ este scurt\ [i este tica`n fa [\ –, ci ar fi [i un act de ob -scuran tism, pentru c\ este un actde-a drep tul `mpotriva cultu riiunui po por. E semnificativ c\pasiu nea exclusi v\ de la noipentru a ceast\ critic\ merge a -l\ tu rea cu ura `mpotriva idei -lor. {i e semnificativ c\ la noiacest a mor [i aceast\ u r\ au `n -ceput s\ `nfloreasc\ `n perioa -da posbe li c\ de `ntune ric, delene inte lec tua l\, de dispre]pentru inte lectuali, de [coli f\ -r\ profesori etc. {i e mai semnificativc\ critica [tiin]ific\,psihologi c\, socio lo gi c\ s-a n\s -cut `n Europa se co lului trecut,`n anii splendizi când s-au creat toate [ti-in ]e le, `n vremea cultu lui pentru inte ligen-]\ [i pentru adev\r.“Pentru a `nl\tura eventualele ne`n ]ele -geri, Ibr\ileanu atrage aten]ia c\ psihologia[i sociologia nu sunt altceva decât ni[ -te instrumente de lucru, el nef\când, ladrept vorbind, critic\ psihologic\, respectivsociologic\, ci „critic\ literar\ cu aju -to rul psihologiei [i sociologiei“.Actul critic debuteaz\ `ntotdeauna cu unexamen estetic. Ca s\ verifice tr\inicia te -renului pe care se mi[c\, orice critic procedeaz\la disocierea valorilor, separândvaloarea artistic\ de toate celelalte. ~ns\,dup\ ce testul de rezisten]\ a reu[it, el eÎnsemn\ri ie[eneVanni Cuoghi:dator s\ parcurg\ drumul `n sens invers,redându-i valorii estetice locul ini]ial, departe a `ntregului care este valoarea uma -n\ a literaturii.~ns\[i ideea disocierii valo rilor presu -pune opera]ia de semn contrar: asociereavalorilor. Impasul criticii zise estetice vi ne,a[adar, dintr-o amnezie: ea uit\ s\ refac\unitatea pe care singur\ a pul verizat-o. Li -mi tând func]ia critic\ la preli minara eva -luare estetic\, reu[im s\ furni z\m doar oimagine deformat\ (pentru c\ par]ial\) avalorii literaturii. O literatur\ ca re s\ se a -dreseze exclusiv gustului nostru pentru fru -mos nu exist\. Iar dac\, prin absurd, ar e -xista, n-ar fi decât o s\rman\ infirm\,vrednic\ de comp\timire, c\ci i-ar fi a -proape numai o frântur\ din evantaiul o -menescului, [i aceea lipsit\ de interes cât\vreme e luat\ separat.Ce e literatura, arta `n genere, dac\ nuun semn al trecerii omului prin lume, ur -m\ gr\itoare a pa[ilor s\i pe p\mânt? {idac\ la cunoa[terea omului `[i dau concursulatâtea discipline, fiecare cu obiectpropriu [i metodologie distinct\, cum s\poa t\ fi altminteri estimat\ m\sura omuluiri sipit `n ]es\tura operei?Orice critic\ ce se respect\ este incomparabilmai mult decât un discurs a -supra literaturii: este un discursdespre om, o antropologie.Aten]ia la unic, recomanda -t\ de Albert Thibaudet, solicit\tocmai definirea fizio no miei l\ -untrice a artistului, `ntrucât a -ceas ta singur\ determi n\, prinunicitatea ei, sunetul distinct alcrea]iei.Tehnicile literare sunt, nu -me rice[te, li mitate [i se `nva]\.~nse[i temele [i pro ble mele pu -se `n chestiune ar putea fi, la oa dic\, num\rate pe degete. ~n -s\ trata rea lor [i, bine`n]eles,solu]iile sunt individuale, pentruc\ nici o fiin]\ uman\ nuseam\n\ pân\ la confuzie cualta. Vorbim despre a celea[i lucruri,adeseori cu acelea[i mij -loa ce tehnice, dar `n chipuricom plet diferite. Sufletul mai`ntâi [i spiritul pe urm\ garanteaz\originalitatea.Formu la cea mai po tri vit\ aacestei critici este, de aceea, biogra fia interioar\:descrierea mi[c\rii gândurilor [iafectelor despre ca re literatura de punem\rturie; punerea lor `n rela]ie cu princi -palele (ca rezonan]\ sufleteasc\ [i in te -lectual\) evenimente ale vie]ii; determi -narea axei personalit\]ii, `n jurul c\reia seadun\, precum pilitura de fier `n vecin\ -ta tea magnetului, pasiunile, crezurile, te -me rile, spaimele, visurile, ide ile, gusturile[i t\cerile.Lectura critic\ a literaturii ia aspectulunei expedi]ii `n c\u tarea filoanelor omenescului.Lovitur\ de col]Alexandru DOBRESCUla aniversara · la aniversara · la--9

-mişcarea literara · mişcarea li10dou\ poeme deNichita DanilovImagini de pe strada Kanta.Nunta câineasc\Târându-m\ mahmur diminea]a spre cas\,cu vioara atârnând într-o mân\ [i cu arcu[ul sub bra](tocmai se cr\pa de ziu\,pe str\zi, nici ]ipenie de om);cotisem din Podul de Fierpe strada Eternit\]ii, apoi pe Kanta,o strad\ mobil\,str\juit\ de coroane [i sicrie,ce p\rea s\ m\ urm\reasc\-ndeaproape(o luam la stânga [i ea se lua dup\ mine,o luam al dreapta,[i ea, ocolind câteva case,îmi ie[ea înainte,coteam dup\ col],[i ea cotea dup\ col],în fine, nu insist, poate nu m\ urm\rea nici o strad\,eu îns\ tr\iam cu acuta senza]iec\ sunt urm\rit!)...Era prim\var\, cire[ii [i vi[inii d\duser\ în floare,pe str\zi nici ]ipenie de om –când deodat\, cotind la stânga,pe strada Fulger, col] în col] cu Trompetelor,d\dui peste o nunt\ câineasc\....Erau îmbârliga]i acoloun buldog francez [i o doamn\ Collie,în timp ce al]i [ase cavaleri(to]i maidanezi) î[i a[teptau cu ner\bdare rândul.Ora[ul dormea dus,nu se auzea nici un sunet, nici o mi[care...Am stat în fa]a lorîncremenit ca o statuie,schimbându-mi din când în când greutateade pe un picior pe altul:am strigat cu]u-cu]u,am strigat ham-ham,am schel\l\it, am l\trat, am urlat:m-am târât în jurul lor în patru labe.Câinii îns\ î[i vedeau lini[ti]i de ritualul lor,ingnorându-mi cu des\vâr[ire prezen]a.Era ca [i cum n-a[ fi existat pentru eisau, dac\ existam, existen]a meanu prezenta nici un interes pentru sim]urile lorcople[ite de un singur miros,pe care îl sim]eam [i eu în jur,amestecat cu cel de cire[i [i de vi[ini potopi]i de floare...M-am târât din nouîn jurul lor în genunchi,(strada Kanta se târa [i ea dup\ mine!),am scâncit, am mârâit, am urlat(strada scâncea, mârâia, urla odat\ cu mine!)mi-am aprins o ]igar\[i am suflat fum peste ei,am luat o banconot\ de un milion[i am lipit-o câinelui pe frunte,l-am ciupit de urechi,l-am tras de must\]i,am f\cut tot efortulca s\ m\ fac remarcat,el îns\ m\ ignora cu des\vâr[ire.M-am întrebat atuncidac\ nu cumva visez,sau dac\ mai sunt înc\ viu,m-am ciupit de obraz,da, eram treaz, eram viu,Însemn\ri ie[ene

îmi sim]eam dureros unghiile înfipte în carne...În mahmureala aceasta a mea,casele, strada, copacii [i cerulse balansau învârtindu-se odat\ cu mine...M\ sim]eam nu [tiu cummai aproape de mine [i de Dumnezeu.Eram cuprins ca de un fel de extazcare m\ împingea s\ m\ manifestca un scelerat...Am continuat s\ m\ agit,s\ m\ învârt în cerc,s\ scheaun, s\ urlu,câinii îns\ continuau s\-mi ignore prezen]a.(Strada Kanta, potopit\ de flori [i coroane,se învârtea odat\ cu mine!)Era prim\var\, cire[ii [i vi[inii d\duser\-n floare,pe str\zi nici ]ipenie de om.Ce fel de câini sunt ace[tia? m\ întrebam.Vanni Cuoghi:Însemn\ri ie[eneStr\bunica lui SpidermanDe ce nu scheaun\,de ce nu latr\, de ce nu url\,de nu se reped s\ m\ mu[te,odat\ ce-i asmu]eam?Poate c\ sunt mor]i [i le v\d doar specterele?Nu, îi puteam pip\i,le sim]eam mirosul acru,le sim]eam respira]ia.Erau doar transpu[i,erau c\zu]i prad\ ritului...{i totu[i în ochii lornu vedeam nici un fel de bucurie,ci un fel de triste]e, un fel de resemnare,ca [i cum n-ar fi participatla o nunt\, ci la o înmormântare...În sfâr[it, dup\ mult timp, m-am recules [i culegândde pe josarcu[ul [i vioara plin\ de saliv\ [i prafm-am ridicat din nou în picioare...(Potopit\ de flori, strada Kantase ridic\ [i ea o dat\ cu mine...Ce fel de strad\ e aceasta,m-am întrebat, de ce m\ urm\re[te?Poate c\ nu e strad\, mi-am zis,ci altceva, un gând, o obsesiede care ar trebui s\ încerc s\ scap,chiar dac\ faptul acestaar fi pentru mine acum destul de dureros;în fond, m\ obi[nuisem cu ea –sim]ind-o aproape, eram p\trunsde un sentiment de siguran]\...).... În fine, m-am ridicat,am stat o vreme în cump\n\,apoi, aplecându-mi bustulspre grupul statuar aflat într-o spasmodic\ mi[care,(împodobit\ cu panglici [i coroane,strada se aplecase [i ea!),am început s\ cânt un mar[ nup]ial;dar poate c\ din pricin\ c\ eram beat [i reflexele îmierau amor]ite,sau poate c\ fiindc\ nu eram departe de cimitir,sau poate din pricina privirii lor,-mişcarea literara · mişcarea li11

-mişcarea literara · mişcarea li12pe care încercam s-o definesc,dar n-o puteam defini,mar[ul aducea mai mult a prohod...Inima îmi devenise pe nesim]ite grea,iar sufletul îmi era bântuit de gânduri sumbre.Umbrele copacilor tremurautrist în lumima dimine]ii.Eram bântuit de presim]irea c\ nunta aceasta câineasc\o s\ se sfâr[easc\ prost;[i a[a a fost s\ fie: presim]irile mele n-au dat gre[.Vanni Cuoghi:Un geamantan plin de mare... A doua zi diminea]\,haita aceasta vesel\ în ritualul eifusese momit\ (în apropiere,pe Kanta, col] la col] cu Fulger,se afla un restaurant chinezesc)de chelneri îmbr\ca]i în fracuri impecabile,care i-au dus la buc\t\rie[i i-au m\cel\rit rând pe rândretezându-le capetele dintr-o singur\ lovitur\,iar buc\tarii, mânuindcu dexteritate satârele, au preparatdin carnea lor bucate alesepentru clien]ii amatori de senza]ii exotice...A sc\pat doar c\]eaua Collie,care, dup\ câteva luni, a f\tat undeva, la subsol,printre ]evi, coroane ve[tejite [i sicrie,[apte c\]elu[i ro[ca]i,sorti]i [i ei pieirii...Îmi aduc aminte [i acum de diminea]a aceea,când, târându-m\ mahmur pe str\zi,cântam la vioar\...Ora[ul dormea dus:pe str\zi nici ]ipenie de om.Era ca [i cum a[ fi cântatla propria mea nunt\sau, mai bine zis, la propria mea înmormântare...~n drum spre DanemarcaDe la zece mii de metri în\l]imeprivesc prin hublou cum gr\madade nori ce plute[te deasupra oceanuluiia forma arhipelagului Gulag(printre cr\p\turi apa, pe rând, chipul,barba [i mâna dreapt\ a lui Soljeni]ân:mâna arat\ drumul spre est,drum b\t\torit de t\lpilecelor care au îndurat teroarea [i exilul...)Eu îns\ îmi continuu calea spre vestînchipuindu-mi clar în minte cum aceia[i noriajungând deasupra curburii Carpa]ilorvor sem\na cu Pietàsculptat\ cândva de b\trînul domn Michelangelo,cel care, întins pe schele,cu ochii orbi]i de vopsele,a pictat Bolta Sixtin\...Fecioara Maria ]ine în poalele saletrupul coborât de pe cruce al lui Isus[i picioarele sale acoperite de fulgereatârn\ pân\-n p\mântul f\g\duin]ei...... Aud în dreapta un glas melodios,rostind în danez\:„Domnul dore[te bere sau whisky?”„Whisky cu tunete [i fulgere“, r\spund...Însemn\ri ie[ene

Nu vorbi prostii!• Suntem buni pentru c\ [i al]ii sunt r\i?!• ~nainte era mai bine…~napoi era [i mai bine…• Unii nu `n]eleg progresul nici când `i love[te drept `n nas.• Unu-i `n putere, altu-i la putere…• Vai nou\, daca lipsa de logic\ [i bun sim] se nume[te origi -• Curios lucru: ast\zi to]i mi-au dat dreptate, cu toate c\ nusunt [eful lor.• Ori intri in politic\, ori r\mâi cine e[ti.• Ce e frumos [i lui Dumnezeu ii place. {i adesea `l ]ine pentruEl sau `l ia la El.• Editorialul este un articol de fond de ten.• Toate promisiunile sunt teoretice.• Unde ai invatat tot ce nu stii?• Pomul se cunoa[te dup\ fructe, nu dup\ flori.• Optimistul e un pesimist prost informat…• Dragostea trece prin stomac… Nimeni nu spune undeajunge.• Unii au uitat de unde au plecat. Al]ii nu au plecat [i tot auuitat.• Ideile preconcepute se auto`ntre]in.• Dreptatea e de partea acelora care gândesc ca noi.• Ce nu-i interzis, e obligatoriu.nalitate.• Cine nu e de stânga la tinere]e, nu are inim\; [i cine nu ede dreapta la maturitate, nu are minte.• Expresie: creier la purtator.• O biat\ iubire e preferabil\ niciuneia…• {coala ascunde riscul de a ajunge intelectual…• Exist\ situatii când `[i pierd min]ile chiar [i cei care nu le-auavut niciodat\.• Cine d\ cu pietre `n arborele meu genealogic?!• Suntem cu to]ii o sap\ [i-un p\mânt…• Nu vorbi prostii f\r\ s\ [tii. Mai `ntâi informeaz\-te!• Pro[tii sunt de dou\ feluri: cei care cred absolut tot [i ceicare nu cred absolut nimic.• Unii lunec\ `n Uitare, al]ii se pr\bu[esc.• Nu mai suport s\ mi se fac\ mereu autocritica …• Suntem optimi[ti din disperare.• Cu to]ii suntem `n depresie, dar unii au [i motive.• ~n principiu, cel care condamn\ trebuie s\ aib\ leaf\ mare.• Uneori e cuvântul `ntre doi oameni. Alteori e omul `ntreDorel SCHORdou\ cuvinte…• Excep]ia repetat\ prea des devine regul\.• Nu to]i sunt u[\ de biseric\. Mai exist\ [i fe -restrele `nguste.• Consensul este scopul controverselor.• Unele pr\p\stii se afl\ la mare `n\l]ime.• S\ privim cu optimism spre trecut!!• Nu tot ce ni se spune e adev\rat [i nu tot cee adev\rat ni se spune.• De fapt, comer]ul e sufletul reclamei.• „Eu nu sunt candidat! Eu sunt contracandidat!!“• Omul e ca hârtia. Rabd\ orice, dar nu rezist\.• E mai u[or s\ crezi ceea ce `]i convine.• Fizica demonstreaz\ c\ o s\geat\ primitiv\ [io rachet\ ultramodern\ parcurg aceea[i curb\ balistic\.• Herr Neanderthal…• F\, Doamne, s\ nu avem nevoie de eroi!• Longevitate: s\ asi[ti la nunta bunicilor [i apoia nepo]ilor.• Calificat in munci necalificate.• Teme-te de prea multe coinciden]e.• Nu totul e normal, dar orice e posibil. Vanni Cuoghi:La Teano... ne-am dat mânaÎnsemn\ri ie[ene-mişcarea literara · mişcarea li13

portret în carbune · portret în-14Dinu Fl\mând eseistUn comentator destul de activ, unde îl va revela pe „ascunsul Bacovia” cuîndeosebi al c\r]ilor de poezie adev\rata sa identitate estetic\ [i poetic\.[i al traducerilor, a fost Dinu Teza lui Fl\mând e c\ exist\ un BacoviaFl\mând în anii de dinaintea plec\rii. To - clandestin, „un Bacovia ascuns, un poettu[i, articolele sale au r\mas în majoritate neb\nuit, retras în propria lui poezie cuprin reviste. Contur de volum au prins doar numeroase sertare secrete, trape [i dificult\]i,cu planuri multiple disimulate înstudiul despre Bacovia [i o suit\ consisten -t\ de eseuri despre poezia român\, ordonatecronologic în Intimitatea textului. Tre -tablourile aparent plate”. Devierile „ne a[ -buie ad\ugat aici eseul, [i el consistent, desprepoezia lui Ion Barbu, pus ca post fa]\la edi]ia de Poezii realizat\ de Fl\ mând în1973. Ap\rut ini]ial în seria In troducereîn opera..., studiul bacovian a fost reluat [iamplificat în Ascunsul Baco via din 2007.Bacovia cel ascuns [i dat în vileag de Fl\ -mând e cel al dimensiunii ar hetipale [i almecanismelor obsesivit\]ii, pe care exegetulle deconspir\ cu un efici ent instrumentarpsihanalitic (Freud [i Jung). Poezia luiBacovia fiind un ghem imploziv de complexe(erotice, sociale, literare), nu doar deobsesii, intrumentarul de tip psihanalitic sedovede[te extrem de adecvat spre a a jun -ge la miezul poeticii [i la dialectica pro iec -]iilor. Dar Fl\mând nu face chiar expertiz\de canapea, ci doar împrumut\ de la psihanali[ticâteva concepte [i defini]ii care-ifolosesc la definirea lirismului bacovian [i-lajut\ la explicarea mecanismului de pro -iec tare în viziune a angoaselor [i obsesiilor.Poezia bacovian\ e cercetat\ îns\ dincolode aceste mecanisme [i de contextul ei psihic.Dup\ cum, pe bune temeiuri, ea e a -[ezat\ [i dincolo de contextul simbolist,dup\ ce, mai întîi, e a[ezat\, foarte scru -pulos, în cadrul lui; dar numai spre a eviden]iac\ simbolismul a fost doar cauza o -cazional\ a poeziei bacoviene, nu [i cauzaei eficient\. Fl\mând pleac\ de la contextulcultural spre subtextul psihanalitic, de Vanni Cuoghi:teptate de la expresia plat\” sunt [i ele, remarc\Fl\mând, f\cute „la limita stâng\ci -ei [i la grani]a limbajului trivial”. Or, secretulpoeziei se afl\ tocmai în aceste „stân -g\cii”, dar [i, concomitent, dincolo de ele.Interpretarea lui Fl\mând porne[te întotdeaunade la concrete]ea analitic\ (ceea ced\ generaliz\rilor un aer strict de necesita -te, de imperativitate chiar). Iar la acest pa -lier analitico-interpretativ el d\ impresia c\s-a a[ezat temeinic în miezul poeziei baco -viene [i-[i asum\, de acolo, orice nedu me -rire [i orice problem\. Ceea ce face el nuintr\, la rigoare, în conceptul „criticii deidentificare”, dar cu problematica poiesis-Surorile bârfitoareÎnsemn\ri ie[ene

ului bacovian Fl\mând se identific\. Elscruteaz\ textul pe toate p\r]ile, ridicândtoate întâmpin\rile posibile la ambiguit\ ]i-le poeziei. Chestionarea poemelor, circular\,nu are atât rolul de a le limpezi, cât dea le reactiva pe toate undele lor de emisie,f\r\ a for]a, îns\, ra]ionalizarea poeziei din -colo de limita ce i se cuvineunei astfel de opera]ii. Con -semnarea aporiilor poeticeîn limbajul aporiilor critice(de genul „ne a fl\m la li mi -ta dintre imprecizia în ex -pri ma re [i imposibilitatea dea exprima altfel de cât imprecis”)e semnul imediat alfran che ]ii în fa]a limitei. Nunumai inabilit\]ile expresi -ve ale lui Bacovia sunt sanc -]ionate, ci [i naivit\]ile saledoctrinare („doctrina culorilor”,bun\ oar\). Aparentdenigrative, asemenea observa]iipreg\ tesc terenulpen tru emergen ]a adev\ratuluipoet. Extrem de atente[i de fine sunt ana lizele ca -re pro beaz\ cum „trans cen -de” Bacovia simbo lismul [icum vireaz\ el – poate f\r\s-o [tie – spre expresionism.Fl\mând insist\ pe inventariereaunei gestici expresioniste[i, implicit, a unorVanni Cuoghi:atitudini – inclusiv vi zio na re – care s-ar încadraîn aceast\ di rec ]ie. Demonstra]ia„expresionismului” bacovi an e credibil\,de[i argumentele în favoa rea lui sunt luatemai mult din gestic\ [i recuzit\ decât dininfrastructura imaginativ\. Atent urm\rite– [i coroborate – sunt [i simbolurile baco -viene, sublimate de interpretare într-o coeren]\stringent\.„Postfa]a” dedicat\ lui Ion Barbu por -ne[ te, ca [i eseul despre Bacovia, de altminteri,de la exigen]a „vederii totale” acrea]iei. Nu e vorba de un imperativ mo -nografic (de[i e inclus [i acesta), cât de oÎnsemn\ri ie[eneperspectiv\ totalizant\ asupra poeziei, deun fel de cerc hermeneutic complet. Pussub semnul unui „destin faustic”, Ion Bar -bu e reg\sit într-o coeren]\ care-[i asum\[i interiorizeaz\ rupturile (proclamate chiar[i de poet). Metodic, dup\ o oarecare procedur\structuralist\, studiul se ocup\ îndeosebide „spa]iile” [i „simbolurile” din poezialui Barbu, dar nu scap\ din aten]ie ce -lelalte componente. Teza eseului e „epu i za -rea” elanului vizionar prin succesive expe -rien]e menite s\ livreze „esen]a” poe ziei.Interpret\rile din Intimitatea textuluiprofeseaz\ acela[i principiu al „vederii ge -nerale” unit\ cu o situare a exegetului în„interiorul” viziunilor poetice despre carevorbe[te. „Intimitatea” nu e, la Fl\mând,simpl\ familiarizare, ci un fel de identifica -re, un fel de a lua pe cont propriu „poeti -ca” celui studiat [i de a o încerca, parc\,în c\ o dat\. Dar aceast\ empatie de baz\nu anuleaz\ distan]a, iar interpret\rile se ri -dic\ întotdeauna cu aplomb din analiticade-a dreptul capilar\. Fl\mând are intui]iiunde trebuie, dar cel mai des el se bizuie pedemonstra]ia critic\, ajungând astfel s\ r\s -toarne imaginile înghe]ate despre poe]i.Tocmai pentru c\ se sprijin\ în idei perso -nale, interpret\rile au o a -cut\ tu[\ pole mi c\, de[i nu[i un stil pole mic. Dar ob -ser va]iile lui Di nu Fl\mândau adesea [ocul obser va ]i-ilor contrariante. Arghezi,de pild\, nu face, în urmacercet\rii „spa]iale” a luiFl\ mând, decât s\ reproceseze„energia de rusti c\arhaitate pe care [i-o do -reau se m\n\tori[tii”. Dere gul\, Fl\mând g\se[te opers pectiv\ de abordare ca -re s\-i u[u re ze produc]ia deobser va]ii personale, chiardac\ aceasta e uneori „gra-tuit\” (cum e „deschidereaspre ba roc” a poeziei mace -donski ene); sau alege unmotiv asu pra c\ ruia se con -centreaz\ („diminea]a” laBa covia, te ma „fugii” laMircea Iv\ nes cu etc.). Unparcurs ca re merge de laVisuri efemere Anton Pann pân\ la Da ni -el Turcea [i Virgil Mazi les -cu e cel str\b\tut de aceste eseuri ce seo presc doar asupra unor nume sem nifi ca -tive, c\ rora le pun în lumin\ nuan]e neobservatesau marginalizate. Analist în pri -mul rând, cu p\trundere spre infrastructurapoetic\, dar [i spre corela]ia simbo li -c\, Fl\mând e un cititor scrupulos [i mig\ -los al poeziei. Bucuria de a lumina detaliileviziunii se u ne[te la el cu pl\cerea de a divagateoretic; dar numai în limitele uneieficiente resta u r\ri a contextului poetic [ipoietic.Alexandru CISTELECANportret în carbune · portret în-15

cronica traducerilor ∙ cronica16Despre esteticalui Theodor W. AdornoLa începutul anilor nou\zeci, c\p\ta -sem – din motive, b\nuiesc, obiective – ofobie intens\ fa]\ de orice variant\ de gân -dire filozofic\ sau pur cultural\ ce ar fi acceptat,fie [i par]ial, epitetul de „marxis-t\”. Eram proasp\t licen]iat în studii filo -logice – studii înr\d\cinate înc\, pe a tunci,în ideologia [i mentalismul comunis muluiceau[ist –, presupunând, de aceea, pe fon -dul unor frustr\ri majore (nu doar personale,ci, tind s\ cred, colective, lega te de întreagamea genera]ie) c\ marea intelectua -litate umanist\, de la noi [i de aiu rea, nu seputea articula decât într-un me diu neo li be -ral (scutit de „stângismul” de de but al postmodernit\]ii)ori, chiar mai acut, conser vator(un conservatorism obliga toriu american,tip right-wing republican, din tradi]ialui Allan Bloom [i Francis Fu ku yama). Sur -priza [i, totodat\, cotitura ne prev\zut\ aa cestei atitudini de tinere]e a constituit-oprogramul doctoral pe care l-am început,în SUA, sub coordonarea profesorului JerryHogle, absolvent al Universi t\]ii Harvard[i fost asistent al celebrului Frank Lentricchia.La cel mai important curs al s\u – deteorie critic\ –, Hogle a vea un capitol uri -a[ dedicat studiiilor cultu rale [i, implicit,marxismului. Pentru a pro mova, am fostnevoit s\ citesc, pe rupte, Ideologia germa -n\ a lui Marx (lucru pe ca re, culmea, la disciplinaesen]ial\ de mar xism, de la Uni versitateaie[ean\, de la sfâr[itul anilor opt -zeci, nu-l f\cusem!), majoritatea reprezentan]ilor[colii de la Frank furt, Bataille [iSartre, precum [i operele cursan]ilor masteratuluide la Birmingham ([i pe ale lide -rului lor incontestabil, Raymond Williams).Am intrat, în ciuda unor priviri neîncre -z\toare, aruncate ini]ial aproape direct luiJerry Hogle, pe un teren intelectual absolutfascinant, complet str\in mie pân\ înmomentul respectiv (fiind înc\ fidel maio -rescianismului clasicizant, asumat în [coa -l\, tr\iam în cultul unui soi de purism es -te tic idealist, derivat din vechile cli[ee ale„artei pentru art\” [i literaturii ca „fenome -nalitate autonom\”). Aici, arta [i societa -Vanni Cuoghi:tea, cultura [i biografia, textul [i existen]ase îmbinau, straniu îns\ legitim, pân\ lasimbioz\. Am descoperit, cu surprindere,c\ [coala de Frankfurt nu fusese arhetipulexperimentului comunist european (prinfaimoasa „s\pt\mîn\ de lucru marxist\”,inaugurat\ de Felix Weil în 1923, cu [ap -te ani înainte de apari]ia Institutului deCercet\ri Sociale), fapt de care ajunsesems\ fiu convins (în România primilor ani devirulen]\ mediatic\ „anti-materialist\”), ciun grup filozofic extrem de serios (Hork -hei mer, Adorno, Fromm, Marcuse – anti -ci pa]i de Lukàcs [i Gramsci) ce a pus ba -zele conceptului de societate deschis\ (em -brionul modelului democratic euro-ameri -To]i sfin]iiÎnsemn\ri ie[ene

can al prezentului). Marea revela]ie a lec -turilor acelei perioade a fost – o spun f\r\ezit\ri – Theodor Adorno, principalul esteticianal echipei frankfurteze. De la deconstruc]iapozitivismului [i a diverselorvariante de idealism, pe care filozoful o fa -ce, al\turi de Max Horkheimer, în DialecticaIluminismului (1947), pîn\ la teoria„falsit\]ii întregului” din Minima Moralia(1951), no]iunea totaliz\rii, din Dialecticanegativ\ (1966), „prismele” Criticii culturale[i societ\]ii (1955) sau sugestia capacit\]iiartei de a exprima ceea ce ideo -logia ar ascunde, din Teoria estetic\ (1969,r\mas\ neterminat\ datorit\ mor]ii subitea autorului), Adorno mi-a oferit imagineacea mai complet\ a gânditorului postmo -dern. Ad\ugând identit\]ii sale intelectua -le detaliul biografic c\ (profesorul Univer -sit\]ii din Frankfurt) era, în acela[i timp,muzician (format la Viena) [i compozitordin tradi]ia lui Schönberg, am ob]inut con -turul personalit\]ii celei mai complexe, pro -babil, din umanismul german al ambigue -lor decenii postbelice. Adorno devenise,c\tre finele anilor cincizeci, nu numai teoreticianulprin excelen]\ al unui nou mo -del cultural, ci [i exponentul dominant alinova]iei tiparurilor formatoare – specificeacum postmodernit\]ii.Apari]ia Teoriei estetice*, în traducereromâneasc\, reprezint\ indubitabil uneveniment major, deopotriv\ academic,cultural [i editorial. Echipa de traduc\torieste una impresionant\: profesorul AndreiCorbea-Hoi[ie ([eful Catedrei de Germanistic\de la Universitatea ie[ean\), tot -odat\ [i autorul revizuirii întregii lucr\ri [ial unei posfe]e extrem de utile în postur\de aparat critic, [i mai tinerii s\i colabora -tori, Gabriel H. Decuble [i Cornelia E[i a -nu, la rândul lor cadre didactice în amin tituldepartament. Publicarea consistentului* Theodor W. Adorno – Teoria estetic\. Traducerede Andrei Corbea, Gabriel H. Decuble,Cornelia E[ianu. Coordonare [i revizuire AndreiCorbea. Colec]ia „Studii socio-umane“. Bucure[ti:Paralela 45, 2005, 2011, 500 pp.volum s-a f\cut în colec]ia de studii socioumanea Editurii Paralela 45, colec]ie coordonat\de Mircea Martin. Trebuie spusab initio c\ t\lm\cirea lui Adorno implic\o întreprindere foarte anevoioas\, nu neaparatdin cauza stilului filozofului (de[i uniiVanni Cuoghi:traduc\tori anglofoni de prestigiu, precumC. Lenhardt, de exemplu, s-au plâns de oanumit\ construc]ie supraetajat\ a frazei),ci a trimiterilor [i conota]iilor mai curândcriptice ale multora dintre conceptele luisemnificative. Fluxul gândirii adorniene,deosebit de puternic, î[i creeaz\, automat,nenum\rate cursuri ideatice secundare,ra mificîndu-se imens în spa]iu (nu întâm -pl\tor unii critici îl consider\ precursoruldeconstructivismului, al\turi de Nietzsche),iar procesul se reflect\ fidel în metodologiaanalitc\ a autorului, ca [i în limba fo -losit\. Andrei Corbea-Hoi[ie precizeaz\,în postfa]\, c\ a fost nevoie de un efortPomul cunoa[teriide revizuire a versiunii române[ti din Teoriaestetic\, pentru conferirea de organi -ci tate no]ional\ [i formal\ demersului fi -lozofic de ansamblu. Adorno poate comunicadiferit ([i nu, în chip necesar, eronatsau confuz) pentru doi speciali[ti cu expertiz\ideologic\ [i lingvistic\ similar\. E înaceast\ flexibilitate a discursului un simptom– din nou – postmodern, anticipatorcronica traducerilor ∙ cronicaÎnsemn\ri ie[ene17

cronica traducerilor ∙ cronicaVanni Cuoghi:pentru pluralitatea semiotic\, propo v\du -it\ ulterior de poststructurali[ti.Revizitând, ca s\ spun a[a, dup\ maibine de zece ani, Teoria estetic\ (prima da -t\ în traducere englezeasc\, acum în men -]ionata variant\ româneasc\), am în]eles,pân\ la un punct, de ce – din întregul ca -pitol dedicat de Jerry Hogle studiilor cultu -rale – aten]ia mi-a fost captat\, emfatic, dec\tre Theodor Adorno. Profesorul Corbea-Hoi[ie observ\ c\ filozoful „prismelor”dezv\luie mai degrab\ o atitudine media -n\, în privin]a autonomiei artei [i esteticu -Dancing in my spacelui, fa]\ de colegii s\i „culturali[ti”, absor -bi]i – mai ales dup\ momentul Birmingham– de ideea unei suprapuneri perfecte întrecultur\ [i societate, între actul artistic [i celsocial. El accept\ c\ arta se na[te în socie -tate, ajungând îns\ ceva total opus celei dinurm\. Se impune, dac\ vrem, ca un constructrevelator al „dialecticii negati ve”, alefectului care-[i respinge, ultimativ, cauza,i.e. propriul nucleu ab origine, [i ca re func -]ioneaz\ autonom (într-o zon\ a „esteticu -lui pur“ [i „necorupt” de legile con crete]eifiin]iale). Era, desigur, ceea ce a[teptameu însumi de la estetic\ la vremea când amînceput lectura lui Adorno, în interiorul diversificatuluicampus american. Anii de[coal\ umanist\ româneasc\ nu puteau fi[ter[i peste noapte cu buretele, l\sându-[iamprente vizibile în identitatea mea acade -mic\. Totu[i, noutatea venea din faptul c\autorul intertextualiz\rii aristotelice – m\ -car în inten]ie –, din Minima Moralia, nuneutraliza caracterul declan[ator al socia -lului, acceptând influen]a sa, cel pu]in men -talist\, asupra esteticului. Îi lipsea îns\ la tu ra„activist\” – atât de pregnant\ în ope relemarxi[tilor [i culturali[tilor postbelici –, ce -ea ce va duce la unele disjunc]ii între filozof[i mul]i din contemporanii s\i. AndreiCorbea-Hoi[ie aminte[te episodul trist alreac]iei studen]imii „activiste” fa]\ de „me -dianismul” lui Adorno, de la sfâr[itul ani lor[aizeci, reac]ie rezultat\ în blocarea cursu -lui filozofului la un moment dat. Retras înacela[i an (1969) din Universitate, pentruun concediu reparator în Elve]ia, TheodorAdorno sufer\ un infarct fatal, se crede as -t\zi, [i datorit\ presiunilor la ca re fusese su -pus. În sfâr[it, avem în aceast\ circum stan ]\tragic\ motiva]ia principal\ a faptului c\Teoria estetic\ a r\mas ne ter minat\.Rela]ia – mai degrab\ paradoxal\ – în -tre art\ [i societate trebuie privit\ din un -ghiul a ceea ce Adorno nume[te „identita -te estetic\”. Legat\ de lumea real\ (prinna[tere), arta con]ine principiul auto-conserv\riiacestei lumi, transformându-l în -tr-o marc\ de autoidentificare. Este, credeAdorno, ceea ce Schönberg sugera prinobserva]ia c\ pictorul picteaz\ un tablou[i nu lucrul pe care el îl reprezint\. Cono -ta ]ia trimiterii nu poate fi ratat\: fiecare o -pe r\ de art\, în mod spontan, aspir\ s\ fieidentic\ ei îns\[i, la fel cum lumea din ca -re se articuleaz\ r\mâne identic\ sie[i: „Ori -ce oper\ de art\ aspir\ prin ea îns\[i laidentitatea cu sine, care, în realitatea empi -ric\, este impus\ cu violen]\ tuturor o biec -telor drept identitate cu subiectul [i, în con -secin]\, ratat\. Identitatea estetic\ are aap\ra non-identicul pe care, acolo, îl o pri -18Însemn\ri ie[ene

m\ constrângerea identit\]ii. Doar prin se -pararea de realitatea empiric\, ce îng\ du -ie artei s\ modeleze dup\ necesit\]i re la]iatotalit\]ii cu p\r]ile, opera de art\ de - vineun Fiind la puterea a doua. Operele de ar -t\ sunt copii ale viului empric, în m\ suraîn care îi acord\ acestuia ceea ce lor le fuseserefuzat în exterior, eliberându-l ast fel demarca propriei experien]e exterioa re reificante.În timp ce linia de demar ca]ie dintreart\ [i empiric n-are a fi [tears\, [i a -ceasta în ultimul rând cu pre]ul eroi z\ riiartistului, operele de art\ posed\ totu[i ovia]\ sui generis. Nu este vorba doar dedestinul lor exterior. Operele importanteVanni Cuoghi:Însemn\ri ie[eneS\ iube[ti o idee!scot mereu la iveal\ noi straturi, sau îmb\ -trânesc, înghea]\, mor. Faptul c\, artefac -te fiind, cu alte cuvinte produse ale oame -nilor, nu tr\iesc precum oamenii, constituieo tautologie. Dar accentul pus pe momentulartefactului în art\ vizeaz\ mai pu -]in starea ei de produs, cât propria-i na tu -r\, indiferent de modul în care a luat na[ -tere. Operele sunt vii atâta vreme cât vor -besc, [i aceasta într-un chip inaccesibil o -biectelor naturale [i subiec]ilor care le produc”(p.10). Exist\, prin urmare, o ambi valen]\a artei, ambivalen]\ devenit\, în timp,condi]ia sine qua non a oric\rui gest este -tic: impulsul autonomiei func]ionale, combinatcu identitatea ab origine, medi at\ deempiric. Astfel, stipuleaz\ Adorno, în toa -te dimen siunile propriului proces pro duc tiv,arta are o condi]ie dubl\, fiind simultan entitateindependent\ [i fapt social, în sen suldurkhei mian al termenului. O idee, s\ recu -noa[tem, care pune idealismul he ge lian înjonc ]iune cu pragmatismul marxist.Adorno face, de altfel, în estetica sa, overitabil\ istorie implicit\ a teoriilor asu praartei, punând în contrast filozofi [i gânditori,destul de greu de rela]ionat, în con di]ii obi[ -nuite (leg\tura dintre „dezinteresul” artistului,conceptualizat de Kant, [i suprema ]ia„pl\cerii” în art\, sus]inut\ de Freud, r\ mâ -ne exemplar\). El se mi[c\ u [or într-un spa -]iu extrem de anevoios, me todologic [i ide -ologic, f\r\ a c\dea în di dacticismul clasic,îns\ evitând, totodat\, [i excursul simplifi -cator al modernit\]ii. A[ spune c\ principalavirtute a construc]iei sale filozofice st\în abilitatea extraordinar\ de a media (une -ori, chiar de a intermedia) între extremeleanalitice, no]iona le [i stilistice. Teoria este -tic\ revel\ o or ga ni citate impresionant\ –în pofida dimen siu nilor [i a absen]ei uneiconcluzii –, asigurat\, în primul rând, deviziunea gene ral\, unitar\, a autorului. Fiec\ abordeaz\ „hedonismul estetic”, „fericireacunoa[ te rii”, „noul”, „dezestetizareaartei”, „urâtul”, fie c\ se focalizeaz\ pe o -pusul lor, „empi ria artei”, „dialectica func -]ionalismu lui”, „tra di]ia”, „autonomia ar tistic\”,„no]iu nea de frumos”, Adorno refu z\,m\car în tr-o eta p\ ini]ial\, partipris-ul ideologic,explo rând, cu obiectivitate de ar hi -var, tot „de terminismul” a[a-zicând „meto dologic”al pro blemei, dup\ care se avân t\ înconsidera ]ii cu caracter mai gnomic. Tehni -ca lui e aceea a diagnosticianului ca re ajungela verdicte numai dup\ epuizan te stu di -eri ale fi[elor clinice auxiliare. Fap tul in ves -te[ te efortul s\u filozofic cu credibilitate [ifa ce din Teoria estetic\ un tratat funda men -tal al debutului postmodernit\]ii euro pene.Codrin Liviu CU}ITARUcronica traducerilor ∙ cronica19

mişcarea ideilor · mişcarea id20Imagini [i cuvinte (3)În câteva pagini din num\rul trecut alrevistei, discutam despre faptul c\ acestin terval de timp pe care-l tr\im produce onou\ paideia, un alt mediu de formare amin]ii omene[ti. Ideea apar]ine celor ca re,asemeni lui Steven Connor (Cultura postmodern\,1989) sau Giovanni Sar tori (Ho -mo videns, 1997), au în aten]ie schim b\ -rile radicale induse de noile me dia în lu measocial\ de ast\zi. Efectele sunt numeroase[i, probabil, nu doar ne gative. Îns\ unuldin aceste efecte îl re prezint\, pentru Sartori,tocmai s\r\cirea puterii noastre deîn]elegere, a puterii de a gândi abstract. De -spre ce anume este vorba în fond?Culpa metafizic\a gândirii abstracteDe cele mai multe ori, noi privim cune încredere gândirea pe care o numim ab -strac t\. A gândi în mod abstract ne aparede regul\ ca un defect, o insuficien]\ evident\a min]ii. Gânde[te abstract, în a -ceast\ optic\, cel care separ\ un singuras pect al unui lucru, spre a-l privi cu totulizolat. Sau cel care se pierde cu discu]iaîn tot felul de termeni tehnici [i în no]iuniformale, savante. Tot abstract, în acest senspejorativ, pare s\ gândeasc\ acela care e -vit\ s\ se refere continuu la lumea sensibil\,a[a cum ne apare ea în fa]a ochilorsau în fapta cotidian\. Din aceast\ perspectiv\,cel mai abstract ar gândi filosofulsau, eventual, teoreticianul în genere, o -mul pierdut u[or în tot felul de chestiunispeculative sau de-a dreptul hazardate, f\ -r\ nici o leg\tur\ cu via]a de toate zilele.Abstrac]ia gândirii sale îl face cu totul inactual,o figur\ trist\, prea îndep\rtat\ deaceast\ lume care î[i vede mai departe detreburile ei concrete [i importante.Din p\cate, avem deja la dispozi]ie osum\ de sinonime descurajante ale gân di -rii abstracte: ea înseamn\ gândirea „formal\”sau „s\rac\”, „general\”, „sumar\”sau „schematic\”, „rupt\ de realitate”,„gratuit\” [i „inutil\”. Sau „speculativ\“,cum obi[nuiesc s\ spun\ unii dintre noi.Al\turi de acei termeni a c\ror semni fi ca -]ie este comun\ („s\rac”, „rupt de realita -te”, „inutil”), apar [i al]ii care ar meritaori când o grij\ deosebit\ („formal”, „gratuit”[i mai ales „speculativ”). Îns\ sim]ulcomun este prea extins [i prea greu decomb\tut în aceast\ privin]\.Cu aceast\ neîncredere în gândirea ab -stract\, se uit\ pur [i simplu faptul c\ înVanni Cuoghi:astfel de situa]ii vinovate – dac\ realmentesunt vinovate – nu abstrac]ia ca atare estede vin\. Nu opera]ia de abstractizare esteîn culp\, ci felul în care noi uz\m de ea.Orice minte normal\ pune constant în jocaceast\ opera]ie [i se folose[te de abstrac -]iuni. Doar c\, a[a cum se întâmpl\ cu ori -ce pe lumea aceasta, folosirea unor ab -strac]iuni poate deveni fie excesiv\, fie inutil\în exerci]iul gândirii noastre. Exist\diferite trepte de abstractizare, unele maijoase, permeabile la datele vie]ii percepti -ve, altele mai eterate. Iar opera]ia de abstractizarenu înseamn\ niciodat\ doar re -duc]ie, simplificare pur formal\. Dimpotri -v\, ea intervine mereu în actele min]ii noas -tre, indiferent c\ e vorba de observa]ie,reprezentare, clasificare, analiz\, comprehensiuneetc. Cu fiecare no]iune uzual\ [icu fiecare concept, opera]ia de abstractizareeste deja la lucru 1 . Într-o anumit\ pri -vin]\, nimic nu este mai concret în fluxulEroi de-o var\Însemn\ri ie[ene

gândirii decât conceptul ca atare, îns\ acelconcept care î]i descoper\ dinamica vie aunui fenomen, via]a sa complicat\ [i semnificativ\.Nu doar în vorbirea comun\ are locaceast\ serioas\ devalorizare a gândirii ab -stracte, ci [i în discursul propriu filosofiei.Pentru Hegel, de pild\, elementul abstractîn fenomenologia con[tiin]ei indic\ întotdeaunaceva finit, separat [i lipsit de via]\,în]epenit complet în izolarea sa. Bergson[i Croce, mai târziu, acord\ abstrac]iei a -cela[i în]eles negativ, pe motivul c\ ar izo -la nejustificat ceea ce ]ine de fluxul con ti -nuu al vie]ii. La fel procedeaz\ [i câ]ivadintre interpre]ii existen]ei umane, precumSartre. Las deoparte faptul c\ to]iace[ti filosofi uzeaz\ în mod constant, a -tunci când descriu un fenomen oarecare,de resursele unor abstrac]iuni. Unele sintagmeprecum „via]\ concret\” sau „e -xisten]\ concret\” sunt mult mai abstractedecât am putea b\nui în prim\ instan]\.La nevoie, po]i s\ recuno[ti u[or un t\ie -tor de lemne, în carne [i oase, îns\ nu po]is\ ar\]i cu mâna c\tre via]a concret\ caatare. Iar dac\ vei spune c\ exact acolounde este t\ietorul de lemne este [i via]aconcret\ ca atare, cu aceasta lucrurile nusunt deloc limpezite în fa]a gândirii.Arareori se au în vedere resursele po -zi tive ale abstrac]iei, m\car cele pe caresensul etimologic le indic\ într-o anumit\m\sur\. Pu]ini sunt cei care recunosc aces -te resurse, socotind actul de abstragere caunul firesc în economia oric\rei gândiri.Fire[te, abstrac]ia nu are nevoie niciodat\de elogii, nici m\car logicienii nu sunt ten -ta]i de a[a ceva. Îns\ a uza de abstrac]iuniîn gândire [i, în acela[i timp, a condamnaabstrac]ia ca un mare defect al gândirii,acest fapt este totu[i greu de în]eles.De altfel, povestea se leag\ de unelere flexe culturale mai vechi, dezvoltate maiales odat\ cu figura modern\ a omului european2 . Este vorba de omul care a în v\ -]at s\ se glorifice excesiv pe sine. {tie s\-[iglorifice la nesfâr[it voin]a de ac]iune, pri -virea sa sigur\, fapta eficient\ [i “ancorat\în realitate”. Socotindu-se un erou al fap -tei eficiente [i realiste, ajunge s\ cread\c\ singura gândire adecvat\ este cea efectiv\,concret\ ([i nu abstract\), pozitiv\ ([iVanni Cuoghi:Me Tarzan, You Tubenu speculativ\), material\ ([i nu formal\),aplicat\ ([i nu teoretic\). În consecin]\, sevede îndrept\]it s\ resping\ tot ce-i apareabstract, formal, gratuit, speculativ etc.S\ nu uit\m totu[i un fapt de excep]ie,anume c\ în pictura secolului XX, WassilyKandinsky, Kazimir Malevich sau Piet Mon -drian au reu[it s\ atrag\ privirea c\tre unmod nou de comprehensiune a imaginiiabstracte. Elementele sale minimale, gramaticasa mai pu]in vizibil\, viziunea nea[ -teptat\ pe care o descoper\, toate acesteaau fost aduse în aten]ia celor sensibili la li -niile nev\zute din compozi]ia celor v\zute.Pierderea treptat\a capacit\]ii de abstractizareÎn aceast\ chestiune, Giovanni Sartorieste neechivoc, afirmându-[i ideea cât sepoate de clar: nu exist\ act de gândire înabsen]a unor abstrac]iuni. În joc este întotdeaunao capacitate distinct\, cea princare se formeaz\ sau se folosesc no]iuni [iconcepte. Încât, logic vorbind, aceast\ capacitatepoate fi echivalat\ cu cea de gân -dire. Nu e greu de în]eles de ce acord\ oimportan]\ enorm\ gândirii abstracte. Cumsingur spune, „homo sapiens /…/ dato -reaz\ întreaga sa cunoa[tere [i chiar între -gul s\u progres în în]elegere capacit\]ii sa -le de abstractizare” 3 . Iar abstrac]ia, de a -ceast\ dat\, nu înseamn\ deloc ceea ceobi[nuie[te s\ ne spun\ sim]ul comun.Dincolo îns\ de acest punct, autorulca ut\ s\ ne asigure c\ abstrac]iunile suntposibile doar gra]ie unui anumit limbaj.Pleac\ de la ideea, simpl\ de altfel, c\ vocabularulnostru nu este omogen. În vorbireaobi[nuit\ ne folosim mai ales de nu -me proprii [i cuvinte „concrete” 4 . Acesteadin urm\ evoc\ în mintea noastr\ di -ferite imagini ale unor lucruri v\zute. În -tru cât ]in locul acelor lucruri, ele deno tea -z\; în acela[i timp, semnific\ ceva diferit,conoteaz\. În ambele situa]ii, aceste „cuvinteconcrete” se raporteaz\ la lucruri vi -zibile. Exist\ îns\ [i un altfel de vocabular,care, cum spune Sartori, nu evoc\ lucrurivizibile sau imagini vizuale. Ar fi compusdoar din „cuvinte abstracte, ce nu au nici uncorespondent în lucrurile vizibile [i a c\ -ror semnifica]ie nu e raportabil\ la [i nicinu e traductibil\ în imagini”. De exemplu,ora[ este „un cuvânt vizibil’; dar na]iune,stat, suveranitate, democra]ie, reprezentan]\, birocra]ie [i a[a mai departe nu sunt;ele sunt concepte abstracte, elaborate prinprocese mentale de abstragere, care indi -c\ entit\]i construite de mintea noastr\” 5 .mişcarea ideilor · mişcarea idÎnsemn\ri ie[ene21

mişcarea ideilor · mişcarea idVanni Cuoghi:În definitiv, cei mai semnificativi termeniai gândirii discursive – c\ci despre aceastaeste vorba acum – sunt abstrac]iuni.S\ revin la distinc]ia de mai sus, ceaîn tre „cuvintele concrete” [i „cuvintele abstracte”.Pentru Sartori, cele dintâi evoc\imagini ale unor lucruri vizibile, percepu -te, îns\ nu ofer\ explica]ii. Explica]ia devi neposibil\ doar atunci când sunt active „en -ti t\]i invizibile”: no]iuni, concepte, a di c\ ab -strac]iuni. Altfel spus, „explica]ia în seam n\dezvoltarea unui discurs abstract” 6 . Ea nuse poate realiza cu imagini vizuale [i cu -vinte concrete. Întrucât înseamn\ proble -me [i idei, nu se petrece în mediul celorFinis Terraevi zibile. Cum ne d\m seama, hiatusul între„cuvintele concrete” [i „cuvintele abstracte”este dublat acum de un altul, între celevizibile (lucruri, imagini) [i cele invizibile(concepte, probleme, idei). Separate în a -cest fel, cele dou\ zone ale lumii noastrerisc\ de fapt s\ ajung\ lipsite de sens.De ce îns\ pe ecran întâlnim mai alesdate vizibile, imagini, figuri, reprezent\ri –[i nu concepte sau idei? Deoarece ele auun serios impact asupra st\rilor noastre su -flete[ti: „crime, violen]e, împu[c\turi, ares -t\ri, strig\te de protest, tânguieli; sau, da -c\ nu, cutremure, incendii, alunec\ri deteren [i incidente de tot felul”. Astfel de i -magini nu sunt idei [i nu produc neap\ratidei în mintea noastr\. Îns\ odat\ cu inva -zia lor, are loc o adev\rat\ întemni]are aomului în lumea celor vizibile, cum spuneSartori aici. Omul v\z\tor vede, se uit\ înne[tire – [i numai atât. Pentru acest om,„nev\zutul nu exist\”: ideile nu mai au nicio relevan]\, iar conceptele sunt „abstrac -te”, a[adar inutile. Voi reveni la acest verdictal autorului, nu întrucât este cutre mu -r\tor, ci pentru c\ arunc\ p\catul doar a -supra lumii celor vizibile.Într-adev\r, ideile ca atare nu sunt vizi -bile, cum spune mai sus, îns\ nu sunt niciinvizibile. Vizibilitatea pe care o deschideochiul fizic nu poate fi nici afirmat\ [i nicinegat\ atunci când este vorba de idei. Nudecurge de aici c\ ideile sunt complet absentecând ceva devine vizibil pentru o chiulomenesc. Cum ai putea s\ prive[ti ceva,de pild\ un arbore, f\r\ ca vreo no]iune sauvreo idee s\ înso]easc\ actul privirii? Pe dealt\ parte, ideile, cât timp sunt active [i reluatepe cont propriu, vor fi înso]ite ele în -sele de imagini. Tocmai acest lucru face po -sibil\ comprehensiunea lor. S\ ne amin tim,de pild\, doar de discu]iile extinse ca re seduc în leg\tur\ cu imaginarul [tiin]ei 7 . Saude cele care pun în rela]ie gândirea conceptual\cu percep]ia [i via]a trupului, pede o parte, [i cu formele impresionanteale imagina]iei, pe de alt\ parte.S\ nu uit\m,totu[i, logica elementar\M\ întorc iar\[i la enun]ul abrupt demai sus: „omul video-format e incapabil s\în]eleag\ no]iuni abstracte, s\ în]eleag\un limbaj conceptual” 8 . A[ spune pentruîn ceput un singur lucru, anume c\ acela ca -re nu în]elege no]iuni abstracte nu în]e le -ge de fapt nimic. Mintea omului nu sepa r\cele dou\ tipuri de no]iuni [i nu lu creaz\cu una singur\ dintre ele. Ea ope reaz\ înacela[i timp cu no]iuni concrete [i abstrac -te, o distinc]ie oricând relativ\. Cel care pu -ne în joc no]iuni concrete („ca s\”, „sear\”,22Însemn\ri ie[ene

„drum”, „lup”, „fug\”) face recurs, chiar f\ -r\ s\-[i dea seama, [i la no ]iuni abstracte(„lucru”, „timp”, „loc”, „vie tate”, „întâmpla -re”). Astfel de semnifica]ii sunt uzuale pen -tru mintea sa de la bun început. Cel carerecunoa[te vizual o cas\ ve che opereaz\ si -gur cu mai multe no]iuni: „casa ca atare”(distinct\ de ceea ce în-seamn\ colib\, castelsau templu), „casa ve che” (distinct\ deceea ce înseamn\ o ca s\ nou\) [i „casaveche de aici” (distinct\ de o alt\ cas\ ve -che din apropiere) etc. În aparen]\, ar fiîn joc doar o no]iune concret\: „casa ve -che de aici”. Îns\ dac\ ar fi a[a, omul res -pectiv ar folosi expresia „ca s\ veche” doarcu privire la o singur\ ca s\, aflat\ într-unVanni Cuoghi:Caricatura Auroreisingur loc [i o singur\ dat\ în via]a sa, fapttotu[i greu de imaginat. Sau, la limit\, nuar putea spune ce are în fa]\, nu ar recunoa[tepân\ la urm\ abso lut nimic.Un logician cunoscut, Petre Botezatu,este mult mai sever în aceast\ chestiune. Vaspune c\ „din punct de vedere logic, expre -sia no]iune concret\’ este o contrazicereîn termeni”. {i aceasta, întrucât „orice no -]iune este o abstrac]iune, fiind rezultatulprocesului de abstractizare” 9 . Expresia „no -]iune concret\” s-ar justifica totu[i în dou\privin]e. Mai întâi, prin aceea c\ unele no -]iuni sunt mai abstracte decât altele, precumcele din matematic\. Apoi, unele no -]iuni înc\ mai p\streaz\ o rela]ie cu anumitereprezent\ri; acestea din urm\ le în -so]esc mereu [i „faciliteaz\ în]elegerea [ioperarea cu no]iuni”. Exist\ îns\ no]iunice nu indic\ nici o rela]ie cu reprezent\rileconcrete (de exemplu, „timp în genere”,„lucru în sine”, „eu pur”) 10 . Este ceea cea condus la ideea c\ unele no]iuni sunt întrutotulabstracte. Îns\ distinc]ia se dove -de[te pân\ la urm\ relativ\. „Pentru mate -matician, unele obiecte abstracte – deri va -t\, integral\, tensor – sunt asociate cu re -prezent\ri de formare. Prin aceasta, devinele no]iuni concrete ?” 11 . Greu de spus, de[ireprezentarea, ce dispune oricând de o a -nume concrete]e, se insinueaz\ pân\ în a -cest loc arid al gândirii. Este ceea ce se întâmpl\ori de câte ori vorbim despre „con -struc]ie logic\”, „interpretare”, „mo del” etc.Relativ\ este [i distinc]ia logic\ dintreobiect, proprietate [i rela]ie. Din punct devedere logic, obiectul pare mai concretdecât o proprietate a sa, iar rela]ia atingeun grad mare de abstrac]ie. Îns\ aceast\perspectiv\ este datoare sim]ului comun[i, în acela[i timp, vulnerabil\ în fa]a sim -]ului comun. C\ci sim]ul comun poate invocala fel de u[or, spune Botezatu, „exis -ten]a unor obiecte abstracte, cum sunt en -tit\]ile matematice, [i a unor propriet\]iconcrete, cum sunt calit\]ile senzoriale” 12 .A[adar, distinc]iile care se voiesc inflexibi -le (precum cea între „no]iuni concrete” [i„no]iuni abstracte”, sau între „cuvinte con -crete” [i „cuvinte abstracte”) complic\mult [i inutil o astfel de chestiune.Sartori nu-[i face multe probleme înaceast\ privin]\. Observ\ c\ mintea omuluide ast\zi este tot mai înclinat\ c\tre per -cep]ia acelor obiecte care ne apar sensibi -le, date în sfera nemijlocit\ a sim]urilor.Iar imaginea vizual\, dominant\ în media,ne leag\ enorm de aceste obiecte sensibi -le. În consecin]\, cel care ajunge sub aceas -t\ dependen]\ nu mai poate gândi cu pri -vire la cele nev\zute, adic\ la „rela]ii”, „ca -uze” sau „ra]iuni posibile” ale celor existente.Exact în acest sens gândirea devinetot mai s\rac\, folosindu-[i tot mai pu]inmişcarea ideilor · mişcarea idÎnsemn\ri ie[ene23

mişcarea ideilor · mişcarea idcapacitatea ei de a opera cu no]iuni [i con -cepte. Altfel spus, gândirea noastr\ caut\acum ceea ce este „concret” sau „sensibil”,mai ales „vizibil”, îns\ cu aceasta ea sedistan]eaz\ treptat de resursele comprehensiveale conceptului.{tefan AFLOROAEI1Astfel de men]iuni, cum ne d\m seama,privesc înainte de toate gândirea discursiv\,conceptual\. Ele nu sunt valabile ca atare a tuncicând e vorba de gândirea simbolic\ (a[a cuma fost descris\ de Ernst Cassirer sau Mir cea Eliade),eventual de cea intuitiv\ (dac\ accept\mideea c\ exist\ [i o astfel de gândire). Alte distinc]iicare s-au f\cut – cu totul important\ fi -ind cea între gândirea catafatic\ [i gân direaapofatic\ – oblig\ [i mai mult a ]ine cont de di -feren]a proprie [i limitele gândirii discursive.2Unele situa]ii de cunoa[tere ne-au obi[ nu -it cumva cu aceast\ folosire mai ciudat\ a termenului.De exemplu, în matematic\ se vor be[-te despre „num\rul abstract” (cel c\ruia nu i seal\tur\ nici un obiect num\rat), de[i orice nu -m\r este prin defini]ie abstract. Gramatica înc\mai distinge între substantivele „concrete” [i ce -le „abstracte”, ultimele fiind cele care denu mescno]iuni sau concepte, de[i orice substantiv com -port\ [i o semnifica]ie abstract\. În logi c\, despreunele concluzii se spune c\ sunt ob ]inute in abstracto,adic\ doar prin deduc]ie logic\, forma -l\, de[i cu orice opera]ie logic\ in tervine un act deabstractizare. Anali[tii feno me nului vie ]ii, mai a -les când este vorba de via]a unei comuni t\ ]i saude cea a culturii, ajung s\ spun\ c\ nimic nu estemai str\in de acest fe nomen decât gândirea caatare, cu no]iunile [i concep tele sale abstracte.S-a n\scut, în aceas t\ pri vin]\, o ade v\rat\ mo d\în filosofia conti nen tal\ din prima ju m\tate a se -colului XX (Henri Bergson, Oswald Spengler,Ludwig Kla ges [i al]ii), denun]ându-se cu pasiu -ne eforturi le gân dirii ra]ionale, „abstrac te”, ca [icum gân direa nu ar ]ine de via]a omeneasc\ [inu ar avea ea îns\[i o via]\ distinct\ a ei.3Giovanni Sartori, Homo videns: imbeci -lizarea prin televiziune [i post-gândirea, traducerede Mihai Elin, Editura Humanitas, Bu -cure[ti, 2006, p. 32.4„În logic\, cuvintele concrete sunt numite«denotative», care ]in locul unor lucruri (obser -va bile) pe care le denot\. Con]inutul semnificantal cuvintelor este în schimb «conota]ia»lor. Refor mulând tehnic problema, toate cuvinteleco no tea z\, dar nu toate cuvintele de -no t\” (p. 32, n. 14).5Nu inten]ionez aici s\ reiau o problem\ ca -re a generat deja, de vreo sut\ de ani încoa ce,biblioteci întregi de „cuvinte abstracte”, a numeposibila coresponden]\ între „cuvintele concrete”[i „lucrurile reale”. Sartori afirm\ a ceas -t\ coresponden]\ ca [i cum ar fi neproble matic\,îns\ ea poate da peste cap întreaga argumentarea autorului din acest loc.6Ibidem, p. 66.7Cf. Gilbert Durand, Aventurile imaginii.Imagina]ia simbolic\. Imaginarul, traducere deM. Constantinescu [i A. Bobocea, Editura Nemira,Bucure[ti, 1999, pp. 168 sq. În leg\tur\cu imaginarul [tiin]ei s-au exprimat deja numeVanni Cuoghi:importante ale epocii, de la Gaston Bachelard[i Georges Canguilhem, la Gerald Holton, PaulKarl Feyerabend, Ioan Petru Culianu [i al]ii.8Giovanni Sartori, op. cit., p. 9.9Cf. Petre Botezatu, Introducere în logi c\,Editura Polirom, Ia[i, 1997, p. 158. Va spuneîn continuare c\ „chiar [i no]iunile individuale,care denot\ obiecte singulare, sunt abstracte,încât no]iunile se deosebesc [chiar prin aceas -ta] de reprezent\ri”.10Logicianul invocat mai sus propune alteexemple, ceva mai „concrete”. Astfel, „pentrub\[tina[ii Saharei, cuvintele râu’, vapor’, z\ -pad\’, c\rbuni’ par cu totul abstracte, chiar deneîn]eles”. A[a o fi, îns\ sub condi]ia ca ace[tib\[tina[i s\ nu se fi întâlnit înc\ pân\ acum cuoamenii altor spa]ii geografice [i cu obiectelestranii ale acestora, ma[ina, televizorul, avio nul,telefonul mobil, calculatorul etc.11Ibidem, p. 159.Iubire disperat\12„Ne este greu s\ admitem c\, de exemplu,no]iunile de «albastru» sau de «rece» sau de«aspru» sunt abstracte, pe când no]iunile de«grup», «latice» sau «ecua]ie» ar fi concrete” (ibidem,p. 159).24Însemn\ri ie[ene

Feluritele iubiri (2)S\ fie vorba, în toate acestea, [i de,iar\[i, misoginism ([i Socrate nu asc\pat de acuza aceasta)? Nu, estevorba despre tradi]ie (chiar dac\ în termenicontemporani o consider\m misogin\).Erau cet\]eni b\rba]ii liberi adul]i (îndemocra]ie), sau doar unii dintre ei (în oligarhie).Copiii, femeile [i sclavii erau ex -clu[i. „Ei erau membri ai familiei, dar nu aicet\]ii, decât în chip indirect; cetatea eradesigur patria lor, dar ei nu f\ceau partedin sfera public\” 1 . În termeni reali pro -blema se pune astfel: este misoginia o ca -uz\ a pederastiei, sau aduce homose xualitateacu sine dispre]ul fa]\ de femeie? Estegreu de a decide pentru cei vechi. În totcazul, cei care frecventau iubirea de b\ie]ierau în mod obi[nuit misogini, cu excep]iaacelora dintre ei care erau [i heterosexualisau, glumind, ambidextri!Vreau s\ încheg lucrurile [i s\ spun c\desp\r]irea de spa]iul domestic nu presu -punea nici o obliga]ie dinspre partea b\r -batului. Toate obliga]iile erau în cealalt\parte. Femeii „nu i se cerea decât s\ toar -c\, s\ ]eas\ [i s\ asigure perpetuarea fami -liei. Pentru pl\cerea fizic\, atenianul pre -fera tov\r\[ia prostituatelor publice sau aprostituatelor la domiciliu (pallacele); dac\dorea s\ împleteasc\ farmecul discu]iei cupl\cerile trupe[ti, se adresa unor prostitua -te privilegiate, vestite prin inteligen]\, cuma fost Aspasia, prietena lui Pericle. So]ia,în schimb, nu îndr\znea s\ comit\ nici ceamai mic\ infidelitate. Chiar dac\ b\rbatular fi vrut s\-i ierte femeii sale vreo sl\biciu -ne, n-ar fi putut s-o fac\ decât sub ame nin -]area pierderii drepturilor politice, legeaobligându-l pe b\rbatul femeii adultere s-orepudieze. Grecii dispre]uiau într-atât femeia,încât nici prin cap nu le trecea c\ arÎnsemn\ri ie[eneputea deveni obiectul unei pasiuni. Oriceb\rbat care se înjosea iubind cu pasiune ofemeie se «deviriliza», atr\gând asupra luidispre]ul (Paris, care a r\pit-o pe Elena,tre cea drept «efeminat»; lui îi era opus «vi-ri lul» Ahile). Dragostea unui b\rbat nu me -rita s\ se îndrepte decât spre un alt b\rbat[…]. Lipsa oric\rui dialog între sexe a înlesnitastfel în Grecia dezvoltarea pros ti tu -]iei, a homosexualit\]ii mascu -line (leg\tura lui Platon cu Diona durat 35 de ani) [i a homosexualit\]iifeminine” 2 .În jurispruden]a attic\, ati -mia echivala cu pierderea drep -tului de a ap\rea în public (ce-ea ce revenea la un soi de exilinterior provocat, [i cet\]eanul„atimizat” era „redus”, prin a -timie, la condi]ia femeii, co pi -lului, sclavului). Competi]ia ce -t\]enilor era între egali, nu în -tre inegali, [i era public\. La [uldevenea atimic, r\zboiul era o -cupa]ia b\rba]ilor [i chiar faptulde a discuta ]inea de un pri -vilegiu exclusiv masculin (Iliada,VI, 492; Odiseea, I, 358). Mo -nopolul masculin asupra inteli -gen]ei (politice) este lesne dese sizat, deopotriv\, dup\ grilanoastr\ de valori, „ira]ionalita-tea” acestei preten]ii. Este desemnalat c\ o atare ira]ionalitateo constat\ ([i contest\!) înepoc\, înaintea lui Socrate, A -ristofan, în Lysistrata, într-o pies\scris\ pentru b\rba]i, nu pen -tru femei! Lysistrata este expre -sia unei lumi pe dos pentru a tenieni,o lume r\sturnat\, „cu su -Vanni Cuoghi:su-n jos”, ca [i Adunarea femeilor, undeAtena este dat\ pe mâna femeilor din pers -pectiva instrumentelor puterii [i deciziilor.În Lysistrata (v. 638-647, pies\ reprezentat\în 411), femeile hot\r\sc s\ fac\ gre -va amorului pân\ când b\rba]ii vor înche -ia pacea. Discursul corului trebuie citit încheie ideologic\, tocmai pentru c\ femeile[i fetele erau excluse de la orice decizie,aidoma str\inilor [i sclavilor. Singura o bli -ga]ie civic\ a femeii este s\ procreeze subcondi]ia unei legi a lui Pericle din anul 45:condi]ia impus\ este aceea de a fi fiic\ aunui cet\]ean, iar mama progeniturilor s\fie fiic\ de cet\]ean. Mai simplu: tat\l s\ fiecet\]ean, mama s\ fie fiic\ de cet\]ean.Hybris piantalacave canem · cave canem · cav25

cave canem · cave canem · cav26Socrate dezvolt\ o asemenea tematic\în Republica – nu e împotriva admiterii fe -meilor în via]a public\. Exist\ îns\ o dife -ren]\ care face „via]a desp\r]it\”: sfe ra politic\[i sfera privat\. Sfera pu bli -c\ este masculin\ (cuvânt, idee,competi]ie, egali). Sfera public\vrea s\ identifice proprii egali,caz în ca re trupul nu are a fi a -coperit (e a[a-numita „goliciuneeroic\”), [i asta înseamn\ c\ per -soana (corect: ce t\]eanul) esteo unitate social\ al c\rei scopeste acela de a se auto afirma.Exigen]a competi]iei îl pune pecel\lalt exact în aceea[i postur\[i, în competi]ie, cet\]enii nu î[iper fec]ioneaz\ asem\n\rile, cidife ren ]ele. Sunt comuni prinfaptul de a fi ini]ial similari; suntdiferi]i întrucât s-au perfec ]io natîn neasem\nare. Aceasta estesfera public\ (militar\ prin excelen]\[i cu atât mai mult uniformizatoare).În urm\, comu nitateacompeti]iei are ca exigen -]\ similitudinea ini]ial\.Sfera privat\ are ca princi -piu di feren]a b\rbat-femeie. C\ -s\toria este o rela]ie între dife -ri]i, nu între similari (asem\ n\ -tori). C\s\toria e rela ]ie, nu com -peti]ie, e cooperare de lucruri,nu competi]ie de idei: „a ces taeste locul de origine atât al produc]iei,cât [i al consumului, lo -cul în care cet\]eanul ia contactcu sinele s\u natural [i cu p\ mân -tul. Ipoteza imaginar\ a lui So -crate urm\re[te s\ taie aceas t\leg\tur\ cu p\mântul, s\ nege fi -in]a trupului, a eului natural” 3 .Societatea închis\ e o societatemasculin\, dar asta nu în seamn\ c\ una des -chis\ ar fi una femini n\.Grecul e conservator: în sfera public\se mi[c\ b\rbatul, în aceea domestic\ – femeia(ca o compensa]ie: în sfera public\Vanni Cuoghi:b\rbatului nu-i apar]ine nimic în mod nemijlocit,în aceea domestic\ femeii îi apar -]ine totul din perspectiva administr\rii, [icheile de la c\mara cu provizii [i de la becisunt pentru femeie însemnul autorit\]ii,m\car c\ b\rbatul poate exercita un soi desupracontrol. Teofrast, în Caractere, 18,arat\ cum b\rbatul, neîncrez\tor, înaintede culcare, întreab\ so]ia dac\ a închis si -petul, dac\ a pus sigiliul, dac\ a z\vorât poar -ta). Femeile nu c\l\toreau [i grecii nu sepreg\teau s\ primeasc\ drept oaspe]i fe -mei. Cu toate acestea, chiar [i la greci, ocas\ f\r\ de femeie era o cas\goal\. În ia tac trona patul ma -trimonial. El apar]inea b\rba -tului ca so] [i era destinat fe -meii ca so]ie; libertatea sexu a -l\ a b\rbatului era total\; liber -tatea sexual\ a femeii se limitaexclusiv la b\r ba tul ei [i numaicând a ces ta cre dea de cuviin -]\. Toate femeile au a se c\s\ -tori [i momentul perfec]iei loreste fecioara/fecioria – par the -nos. Tat\l se bu cur\ de fiic\ nupen tru c\ este a lui, ci pentruc\ o poa te ceda altcuiva: „cucât este mai dezi rabil\, cu atâteste mai marita bil\ [i, prin urmare,el o va pierde cu atât maisigur [i mai repede. Pentru femeie,momen tul de ma xi m\ambiguitate este totodat\ acelade maxim\ împlinire, mai precismomentul când devine so -]ie” 4 , so ]ie prin excelen]\ (Pan-dora, Pene lo pa), so]ie abandonat\(Hera) 5 . Pan dora este pri -ma femeie (ea a du ce pe lumemoartea, dar [i via]a), Hera eultima femeie (c\s\toria stearp\e semnul dom niei eterne, e dreptc\ numai în Olimp).În spa]iul sublunar îns\, lu -cru ri le nu se petrec tocmai lafel. Pentru ca s\ nu se petrea -c\ prin contra riu, e nevoie deun intermediar; intermediarul nue b\rbat, ci femeie – Afrodita.La vedere Ea este paraitios („participan -t\”) la mariajul pe care îl fa cecu p\mântul. Este, cumva, com plice la a -cest mariaj, îl încurajeaz\ [i face dintr-opoveste întreag\ una pe jum\tate: b\r ba -tul se bucur\ de spa]iul public [i na[te astfelo dihotomie. Din ea nu poate ie[i de -Însemn\ri ie[ene

Vanni Cuoghi:cât mediat, dar medierea nu e în el. Fie c\îi place sau nu grecului, medie rea e în femeie.Când nu-i place, medierea este deaflat într-un soi de substitut care trebuie s\respecte o regul\: diferen]a temporal\ [i o -mologia sexual\. Este vorba despre un „ritde trecere” (despre p\r, v\l, limbaje spe -ciale, rituri sexuale etc.) 6 . Exigen]a substitutuluie un comandament ontolo gic, c\cia te iubi de u nul singur înseamn\, în realitate,a înceta s\ fii. Este nevoie de o anu -me disponibili tate în faptul de a dori s\ re -devenim copi l\ro[i, caz în care erosul (ai -doma ironiei) este o creatur\ demonic\ 7 .În Poetica, 1454 a 20, Aristotel spunec\ [i o femeie poate fi bun\, la fel poate fiExpozi]iebun un sclav. Totu[i, femeia este mai degrab\o fiin]\ inferioar\, sclavul este o fi -in]\ cu totul netrebnic\. Ex presia lui Aris -totel nu este contradictorie pentru un grec.Un mit, relativ târziu, ce-i drept, ne spunece [i cum despre origi nea democra]iei mas -culine [i originea c\s\toriei ateniene: „înmomentul conflictului între zei]a Atena [iPoseidon pentru protec]ia asupra cet\]iilui Ke krops, regele ar fi primit, ne spuneVarro, un oracol care-i poruncea s\ consulteîn leg\ tur\ cu alegerea divinit\]ii poliadepe to]i atenienii, inclusiv femeile; femeilefiind cu una mai mult decât b\rba]ii,a fost aleas\ Atena. B\rba]ii s-au r\z bu nat,hot\rând ca «de aici î na inte atenienele nuvor mai vo ta, copiii nu vor mai fi cunos cu]idup\ numele mamei [i nimeni nu le vamai numi atenie ne pe femei »” 8 . {i lucrurilechiar a[a s-au petrecut: în Atena nu vorbimde ateniene, ci de so]ii [i fiice de atenieni,iar aceasta este valabil pân\ [i încomedie (Aristofan însu[i nu vorbe[te despre„adunarea atenienelor”, ci despre „a -dunarea femeilor”!).Anton AD|MU}1James Redfield, loc. cit., în op. cit., p.153.2Mathilde Niel, Drama eliber\rii femeii,Editura Politic\, Bucure[ti, 1974, p. 34. De con -sultat excelentul paragraf intitulat Pl\cerile dra -gostei în Félix Buffiere, Miturile lui Homer [igândirea greac\, Editura Univers, Bucure[ti,1987, pp. 263-266.3James Redfield, loc. cit., în op. cit., p.158.4Ibidem, p. 164. Pentru grec, c\s\toria este,totu[i, o „institu]ie tragic\”. În jurul ei se des -f\ [oar\ „jocuri metaforice”.5Ibidem, pp. 165-171.6Arnold Van Gennep, Riturile de trecere,Editura Polirom, Ia i, 1996, pp. 147-165.7Vladimir Jankélévitch, Ironia, Editura Da -cia, Cluj-Napoca, 1994, pp. 149-155. „Ironia,ca [i Erosul, este o creatur\ demonic\”, iar E -ros este, deopotriv\, filosof, [arlatan, magician,în]elept, vr\jitor.8Pierre Vidal-Naquet, Vân\torul negru, E -ditura Eminescu, Bucure[ti, 1985, p. 328.cave canem · cave canem · cavÎnsemn\ri ie[ene27

oasca şi barza · broasca şi28Doina UricariuGainsbourg sau Ginsberg?Slav\ Domnului c\ fiecare dintre noiî[i propune s\ descopere lumea pe contpropriu! {i c\, m\car la tinere]e, persona -litatea e aproape feroce [i taie n\praznicîn tot ce-o înconjoar\ precum un fer\str\usau o drujb\ ce se ia la trânt\ cu stejarii,brazii [i fagii ori salcâmii falnici, numai c\usca]i. Cel pu]in a[a credem. C\ sunt b\ -trâni [i usca]i. Nevolnici, de fapt. Cam a[ase întâmpl\ [i în p\durea literaturii, undepoe]ii tineri [i prozatorii tineri, dimpreun\cu tinerii lor comentatori, toarn\ benzin\în motora[ul drujbei [i secer\ n\valnic pro -mo]ii [i genera]ii anterioare ce par s\ numai fie de trebuin]\. Câte p\duri n-am t\ -iat într-o voio[ie din 1990 încoace, lacomis\ ne îmbog\]im din scânduri, c\ de mo -bil\ stil nu ne mai ocup\m!Dup\ o serie de lecturi în tromb\ de li -teratur\ tân\r\ româneasc\ din toate pro -vinciile [i stilurile [i dup\ mai multe între b\ristingheritoare pe care le-am pus unor co -rifei post-moderni [i post-adolescen]i desprescriitori autohtoni sau de pe alte me ri -diane cu care se simt în rezonan]\, nu vreau,dar absolut deloc, s\ trag nici o concluzie.Trebuie s\ v\ m\rturisesc c\, adesea,când m\ amuz, sunt tare serioas\ [i vice -versa. M\ trage de mânec\ un cititor, nuc\ n-a[ fi f\cut gestul acesta [i eu înaintealui cu propria-mi man[et\ de care-mi li -pesc b\rbia, când îmi trag sufletul lâng\tastatur\ [i calculator: Prea multe cuvintecare încep cu P..., prea multe trimiteri laorgane... de securitate sau insecuritate pro -prie. {i patria e trimis\ de dragii ei emi ]\ -tori la origini, când nu devine chiar muzaunei orgii sexuale [i chiar obiectul unui vi olsau act sexual indus imaginar, în care trico -lorul e folosit pe post de lenjerie in ti m\ sau,ca s\ coborâm [i mai mult înspre ori gini,devineeeee frunza în vânt a unei Eve de...centur\. Vai de noi, dac\ aici am a juns!Dar nu ne cenzureaz\ nimeni [i sun tem li -beri... Liberi s\ ne alegem, de data a ceas -ta, [i comunismul f\r\ tancurile sovie tice.Oare a[a s\ se descopere lumea pecont propriu într-o parte din nou-nou]a li -teratur\ f\r\ cenzur\ din România? {i iarîntreb de modelele ... voastre. Cumva penas mi se r\spunde: Gainsbourg sau Ginsberg.{i întreb, ca s\ limpezesc lucru rile:Serge sau Allen? Ce, nu e clar? Parc\ nu[tii despre cine vorbesc? Dar fost-au amân -doi [i poe]ii ci ti]i de mine, nu singurii, ce-iVanni Cuoghi:drept. Întreb deloc sibilinic sau pre]i -os: Houl? Urletul? T\ce re. {i, ca lame eting, dintr-o suflare aud „sunt celmai ma re poet [i voi ajunge pre [e -dintele Româ niei...” Pe Allen Ginsberg(1928-1997), b\rbosul [i ma -rele poet ico noclast care se m\na u -neori vag, din p\ cate, cu un Marx cuo rapid\ calvi]ie, l-am citit demult, [i mairecent, de mai multe ori, prima oar\ pe lasfâr[itul anilor ’60 [i începutul anilor ’70.Citisem Walt Whitman cu Song of My Self[i Leaves of Grass, [i descopeream, cumap\ruse în po ezia american\ dup\ deceniiun discipol al lui, distrug\tor de gra ni]e [ibariere, care devenise portavoce pentrugenera]ia Beat, un Lord of the Beat niks,un antimateria list [i anticonsumerist, unanticapitalist, de al c\rui discurs liric s-aulipit atâtea eti che te care nu spun mare lu -cru despre poezia lui, cum nici curajul dea scrie poezia homosexualilor [i de a renun -]a la eufemisme în afi[area unor su biecteCutia cu amintiriÎnsemn\ri ie[ene

delicate private nu mi se pare nea p\rat a -sul din mâneca poetului. Ce dac\ a fostpoetul care a avut curajul s\-[i cânte iubitulvie]ii, pe Peter Orlovsky, [i iubi]ii, [is\ lupte inclusiv în justi]ie pentru liberta -tea exprim\rii în Statele Unite? Lumea ci -te[te azi Tropic of Cancer de Henry Mil -ler [i nu î[i mai amin te[ te de procesul [iprocesele de la Boston [i de aiurea. Poatenici nu a auzit de ele, de William Burrough[i al s\u Na cked Lunch. Norman Mailera descris admirabil starea aceea pe care otr\ie[te cel ce a câ[tigat timpul libert\]iidup\ ce a tr\ it timpul interdic]iilor [i opresiunii.Când lupta pentru libertate, putea s\devin\ mar tir [i era gata oricând s\ devin\martir. Era con[tient de sensul impor tan -]ei ac]iunilor sale, se lua în serios, duceao b\t\lie al c\ rei sens era îns\[i eliberarea.Îmb\trânind apoi [i odat\ libert\]ile câ[ti -gate, artistul [i omul de fapt devine sau pa -re mai conservator, mai anchilozat. Uneorinici nu mai folose[te toate libert\]ilecâ[tigate. Ba poate râvni dup\ dictatur\...Câ]i avangardi[ti n-au devenit comuni[tiinsuportabili, cenzurându-[i la sânge cole -gii care au refuzat proletcultismul! Nu s-ausfiit s\-i scoat\ din scen\ jum\tate de veac.Norman Mailer realizeaz\ spectacolulcomic [i tragic din aceast\ leg\nare a pendulului.Dar e convins c\ deciziile legate deHowl, Tropic of Cancer [i Nacked Lunch,socotit obscen, sau filmul I Am Curious–Yellow au schimbat peisajul Americii. Li -ber s\ exprime [i s\ expun\ aproape ori -ce. Nu curajul lui Allen Ginsberg m\ fer -meca sau intriga, ci for]a sufleteasc\ [i social\de a lupta pentru tot ceea ce în seam -n\ cu adev\rat existen]a de zi cu zi, inclu -siv apocalipsa drogurilor, o lupt\ prin gr\ -mezi de cuvinte [i imagini [ocante ce de -vin poezie, o lupt\ care exorcizeaz\ cuvân -tul sfânt, holy, într-un soi de Nou Testament[i cocktail Molotov al cuvintelor ce decre -teaz\ sfânt tot ce exist\ pe lume, de la cer -[etor la b\trâna mam\ dintr-un azil s\ rac,de la mare la pustiu, de la locomoti v\ la ca -lea ferat\, de la toate ora[ele lumii la ceade-a patra dimensiune. {i suprana turala, [isuprainteligenta bun\tate [i tandre]e a sufletului.S\rutul unui lepros... Sau defini]iaartei adev\rate care sun\ ca o pre dic\ pentruexpresia a tot ce este individual, mai neinfluen]atde nimic, mai liber [i str\ in de in -hibi]iile expresivit\]ii [i exprim\rii de sine.Vanni Cuoghi:Allen Ginsberg este socotit un bard pen -tru genera]ia Flower Power [i un ideolog,un profet. A[a c\ m-am tot întrebat de ceeste invocat ca model de poe]ii care detes -t\ condi]ia de bard, pe care [i-au adjudecat-ocu mult folos tocmai barzii tribunelor[i foloaselor de partid în vremea comunismuluiest-european. Doar pentru liberta -tea sexual\??? {i halucinantul delir supra -realist, ori stilul pop [i imaginarul minima -list? Ce cred [i ce în]eleg cititorii de azi dinm\rturisirea lui Allen Ginsberg: „America,I used to be a communist when I was a kidand I’m not sorry.” Era [i greu cu o ma -m\ care era membra Partidului Comunistdin America [i-l târa pe la mitinguri, sufe -rind în plus de o maladie psihic\ incura bi -l\. {i tot el ap\sând fiecare cuvânt ca s\nu c\dem în p\catul sau prostia de a cre -de c\ poezia ar avea de a face cu ceea ceîn]eleg americanii prin party line, care în -seamn\ linia partidului, în politic\, dar [iPrima zi de [coal\un telefon cu linie comun\, care e cuplatfiind folosit de doi abona]i: „Poetry is notan expression of the party line. It’s thattime of night, lying in bed, thinking whatyou really think, making the private worldpublic, that’s what the poet does.” Ce în -seamn\ o poezie care î[i urmeaz\ luminainterioar\ a astrului nocturn, r\ul [i dizar -moniile, haosul [i isteria, [i nemul]umiriledezgolind chipul urâtului sau frumosului desub m\[tile ce ne contrafac [i sc\l\mb\iela infinit? Ce înseamn\ pentru cititorii u -nui poet vorbele lui, care cred c\ nu exist\nici un adev\r, ci doar puncte de vedere?Ce înseamn\ s\ te adresezi numai ]ie în -broasca şi barza · broasca şiÎnsemn\ri ie[ene29

oasca şi barza · broasca şisu]i [i doar prietenilor t\i, s\ spui numaiceea ce vrei s\ spui atunci când nu ]ii sea -ma de cei care te ascult\? S\ scrii pentruprietenii de pahar... S\-i înjuri, s\-i scuipicu vorbele. Doar atât. S\ scrii despre viermelederizoriului [i neputin]a de a lupta.S\ devii c\pu[a ce tr\ie[te înfipt\ în grumazulunor beatnici uria[i, azi oale [i ulce -le. {i, în vremea aceea, dincolo de ZidulBerlinului, s\ se r\spândeasc\ o lume pen -tru a c\rei libertate luptau atât de pu]ini,c\ci comunismul nu era nici sexul înc\tu -[at, nici Vietnamul [i nici mizeria cea maimizerie dintr-un caiet de noti]e...Cine este, de fapt, pentru adolescen]ii[i tinerii secolului XXI autorul acelui epic[i piramidal poem Howl, despre urlet, ]i -p\t, zbieret [i chiar huiduiala care începecu o direct\ referire la genera]ia lui, înl\ un -trul fiin]ei c\reia cre[tea floarea-soareluide aur...? {i unde este candoarea, acest u -ria[ antidot care dezarmeaz\ paranoia ori -c\ ror timpuri, cum clama sau îngâna po -e tul într-un soi de vers de cântec de lea g\n[i manifest „Candor disarms paranoia”?{i nu uit halucinantul vers-verdict din poe -mul închinat scriitorului Carl Solomon: „Isaw the best minds of my generation de -s troyed by madness, starving hystericalnaked, dragging themselves through thenegro street at down/looking for an angryfix...” S\ ne aducem aminte care era no uaVanni Cuoghi:metod\ poetic\ a lui Allen Ginsberg. S\-]icau]i nota]iile, s\ stai trântit pe o ca na pea,lying in bed, or lay down on a couch, s\te gânde[ti la orice î]i trece prin cap, înspecial la lucrurile mizerabile, especiallythe miseries, apoi s\ a[ezi toate astea înrânduri de câte trei-patru cuvinte, s\ nu-]iba]i capul cu propozi]ii... Celebre le lui piramider\sturnate, c\rora eu le spun mu [u -roaie ... poezia ca un p\ienjeni[ de galeriis\pate de cârti]e. S\ ari întunericul p\ mân -tului... Atra[i de buddism [i de religiile Orientului,la trei ani dup\ tezele din iulie din1971, din România, Ginsberg [i AnneWaldman au deschis o [coal\ de po ezie, pecare au botezat-o Jack Kerouak Schoolof Disembodied Poetics. O [coa l\ a poe -ziei f\r\ trup, a dizolv\rii [i dezincarn\rii,a descorpor\rii, a slobozirii [i e liber\rii cuvintelorde forma, corporalitatea [i materialitateaoric\rei încarn\ri.Dar dac\ e vorba de Serge Gainsbourg(1928-1991), de francezul n\scut din p\ -rin]i evrei ru[i, de pe lâng\ Harkov din U -craina? În care n-a adormit niciodat\ o sti -hie slav\. Pe Serge Gainsbourg l-am frec -ventat deodat\ cu tot ce înseamn\ pe lu meBeatles. Avea ceva istorie pe lâng\ glo rieîn spate. Îl v\d hirsut, ]inând-o în bra]e peJane Birkin, frumoas\, cu lungile-i picioa -re de doi metri, cu coapsele alungite ca spi -narea pisicii de bronz a lui Moore. O fo -tografie afi[ [i credin]a scris\ r\spicat deSerge Ginsbourg c\ „Urâ]enia este într-unanume sens superioar\ frumuse]ii pentruc\ dureaz\”. Francezul s-a îndr\gostitde n\ucitoarea adolescent\ englezoaic\,[i i-a d\ruit romantismul negru al clubu ri -lor de noapte, nu pu]ine doldora de traves -ti]i [i be]ii crunte. Tocmai terminase film\ -rile la Slogan. Se vor desp\r]i peste un de -ceniu, în care au devenit so] [i so]ie, cândJane Birkin îl va p\r\si, îns\rcinat\ cu regizorulJacques Doillon. Dar cum s\ ui]icântecele lui inspirate de Boris Vian [i demelodiile franceze vechi precum e vinulb\trân [i obrazul lui Socrate împietrit de cu -cut\? Ascultam jazz [i pop, rock [i reggae,treceam apoi la Jean Michel Jarre, ce de-apoeme am scris în acest cocktail din carenu a lipsit Fata [i moartea lui Schubert [iCiaccona lui Bach. Cuvintele din cântece -le lui Ginsburg erau adeseori morbide, ne -ap\rat sexuale, aveau un halou de paloarecontinuu [i nu neap\rat pentru c\-mi vineacum în gând cântecelul acela Poupée decire, poupée de son, cu care France Galla cucerit premiul întâi la Eurovision [i careva fi cântat [i de Twinkle.Apoi a urmat scandalul cu Je t’aime...Moi non plus, piesa din 1969, de dup\ in -vadarea Cehoslovaciei [i revolta studen ]i -lor din Mai, din Occident. Un cântec ero -tic, cu trimitere limpede la orgasm, devenitUnul dintre voi m\ va tr\da30Însemn\ri ie[ene

Vanni Cuoghi:hitul num\rul 1 în topul Marii Britanii, uncântec interzis [i condamnat în Fran]a, Spa -nia, Brazilia, în Suedia [i pe atâtea meridi -ane, nemaivorbind de Vatican. Pân\ [i Bri -gitte Bardot, care era a doua voce înregis -trând aceast\ „apocalips\” fierbinte ero ti -co-sexual\ s-a dezis, dar iubita efemer\ [isteaua de cinema a acelor ani a fost înlo -cuit\ rapid de Serge cu britanica Jane Bir -kin. A fost [i r\mâne un cântec unic, de osenzualitate sfâ[ietoare [i fireasc\, molipsitoarepân\ la Dumnezeu. Dar [tiu [i azio mul]ime de iubitori necondi]iona]i ai pie -sei care tr\iesc ascultându-l mai mult tran -sa emo]ional\, contopirea sufleteasc\.Cine, scriind azi poezia metroului, mai[tie sau recunoa[te amestecul de morbi -de ]e [i sexualitate dintr-un [lag\r iconoclast,Le Poinçonneur des Lilas, cu povesteaacelui b\rbat care perfora biletele de me -trou ale pasagerilor? Sau mai ]ine mintescandalul declan[at de un alt cântec interpretatde Françoise Gall, Les Sucettes sauLollipops, din pricina jocului de limbaj [ial dublului în]eles al textului, care trimiteala bomboane [i sex oral? Str\lucirea, sim -]ul umorului, omenescul f\r\ frontiere dinEfemeridepiesele lui Serge Gainsbourg au creat [i e -liberat un fel de a fi în muzic\ [i poezie,prin cuvinte, gesturi [i autoironie, pe careîl recunosc în multe valuri de poe]i carepoate c\ nici nu [tiu din cine se trag, fiindmult mai palizi adesea. Muzica lui progresiv\a intrat în poezie, orga de lumini a a -tâtor stiluri, ritmul, dezinvoltura [i dezinhi -barea lor, fie c\ e vorba de balad\ sau jazz,de yé-yé [i pop, pop art, erotic pop, spa -ce age pop, progressive pop, psychedelic,nemaivorbind de reggae, de rock and roll,de bosa nova, de mar[uri, c\ci nu trebuieuitat albumul în stil reggae Aux armes etcaetera, de care s-a legat un alt scandal pro -vocat [i de reac]ia veteranilor din R\zboiulde Independen]\ al Algeriei, stins dup\ ceSerge Gainsbourg a cump\rat manuscri sulLa Marseillaise. Câte albume, tot atâteascandaluri [i apostazii, de la Histoire de Me -lody Nelson, cu Gainsbourg pe post de na -rator al experien]elor unei Lolite, la RockAround the Bunker, având ca subiect Ho -locaustul nazist. A urmat L’ homme à têtede chou sau Cabbage-Head Man, cum autra dus englezii [i americanii, un autopor tretà la Archimboldo al lui Serge, ce-[i ia în r\s -p\r urechile uria[e [i cl\p\uge, ca ni[ te foide varz\. Omul cu cap de varz\, scris în stilrock, demonstreaz\ un har componis tic remarcabil,cu toate faldurile lui orchestrale [iarabescul ritmic. {i apoi Ecce Ho mo, un soide Faust în care Serge Gains bourg ni se în -f\]i[eaz\ sub porecla Gainsbarre, flutu rândîn fa]a auditoriului pe Mister Hyde sau dia -volul [i disarmonicul ce-l cotropesc.La moartea lui, în urma unui infarct, lafunerariile care au adunat tot Parisul [i nunumai, a venit pre[edintele Fran]ei, FrancoisMitterand, care nu s-a sfiit s\-l numeas -c\ pe Serge Gainsbourg notre Baudelaire,notre Apollinaire, considerând c\ tot ce -ea ce a scris [i cântat Gainsbourg este art\.Plimbându-m\ cu Constantin Tacou peRue de Verneuil, prin Saint Germain dePrès, înspre celebra sa editur\, Editions del’Herne, mi-a ar\tat casa lui Serge Gainsbourg,care mai tr\ia în 1990, cu gardulînalt, plin de graffiti [i flori desenate infantil,uria[e.Citesc poeziile ce se scriu în Româniade dou\ decenii, de când ne-am proclamatliberi. Mi se spune c\ Angela Marinescu sedeclar\ poet\ comunist\. Cei de la Ia[i î[imai amintesc ce cutremur a declan[at prin -tre activi[tii de partid la un Colocviu undeam fost t\iat\ din pornire de pe list\.Descop\r un fel de a scrie poezie, devenitaproape STAS, descins din Allen sauSerge, cine mai bag\ de seam\. {i meto -da descris\ de Allen transformat\ în prêtà porter, aproape în uniform\. To]i par s\fi uitat c\ fiecare din cei doi au fost în felullor un soi de Sfântul Gheorghe al ge ne ra -]iei Beat luptând cu balaurul cenzuri lor detoate felurile. {i c\, odat\ b\t\lia câ[tiga t\,o imortaliz\m pe tricouri, în e misiuni detimbre [i tot soiul de gadget-uri [i suve nirekitsch.Dac\ cei doi s-ar întoar ce a c um dinmormânt în lume [i în România, ar pornialte b\t\lii, cu siguran]\. C\ci e xist\ atâtealibert\]i care ne înregimen tea z\, inclusivîn poezie, unde textul ni se ser ve[te ca no -nizat [i preambalat, pe post de fast food.broasca şi barza · broasca şiÎnsemn\ri ie[ene31

în raspar- -· în raspar- -· în raspar- -32Postmodernism[i postliteratur\ (2)Încercând s\ r\spund\ unor „în-tre b\ri esen]iale” [i s\ corectezeunele gre[eli „des întâlnite” la ceicare se ocup\ de postmodernism, Virgil Ne -moianu observa, pe urmele altora, c\ în -su[i cuvântul e folosit în dou\ moduri di -ferite, distingând între curentul cultural (numitpostmodernism) negând continuitatea[i condi]ia social\ / existen]ial\ (descris\ capostmodernitate), definind o stare istori c\.{i, pe bun\ dreptate, eseistul se întreba: arePostmodernismul substan]\? Fiindc\ ma -joritatea exege]ilor acuz\ tocmai discre -pan]a dintre material [i spiritual, acest dez -echilibru iner]ial întruchipând condi]ia post -modern\. Ceea ce nu înseamn\ c\ postmodernitateaar fi „o condi]ie diabo li c\”;e drept, ea ascunde „capcane” [i im puneprin postmodernism („flexibil [i modificabil”)o continu\ juxtapunere [i reasam blare,favorizând nea[teptate conexiuni. Inclusivrecuperarea religiosului ca posibil fundamentîn dialogul cerut de multicultu ralism.„Alchimia postmodern\” (Liviu Petres -cu), trecând de la crea]ie la deconstruc]ie[i înlocuind selec]ia cu pl\cerea combinatoriene arunc\ pe teritoriul „marii ambiguit\]i”,vidând sensul. Aventura postmo -dern\ anun]\ finalul unei paradigme prin„abolirea imagina]iei umaniste”. S-ar pu -tea ca aceast\ privire sintetic\, prin excelen]\inclusiv\, adunând sub umbrela con -ceptului tendin]ele contradictorii ale epo -cii noastre s\ dea semnalul unei „dispera -te întoarceri”, c\utând – din nou – fi rescul,naturalul, omogenitatea discursului sauspontaneitatea expresiei. Fiindc\ postmo -dernismul recupereaz\ culturalul prin rea -samblare [i vizeaz\ aglutinarea. În opticade uz ob[tesc, de postmodernism se lea g\,mai ales, „impulsul fanatic de a desfiin ]a”.Dar Ihab Hassan, înc\ în 1982, a tr\ geaaten]ia c\ a reduce postmodernismul lacâteva tr\s\turi de negativitate înseam n\a eclipsa nevoia unei „sensibilit\]i uni ta -re”, vizibil\ [i aceasta. Evident, postmo -der nismul este antiformal, anarhic sau decreator;mai cu seam\ de-constructivismulfrapeaz\ [i las\, la o lectur\ pripit\ a texte -lor teoretice consacrate fenomenului, cumobserva cu juste]e Liviu Petrescu, impresiaunei tendin]e negativiste. Tot Ihab Hassanavertiza asupra riscurilor pe care le presupuneo astfel de priz\ superficial\, tr\ s\ -turile definitorii fiind „dialectice [i va riate”.Elanul postmodern, s-a constatat, vrea s\împace contrariile. Acel numitor comunTamara Lempicka:visat ar fi noul umanism care, în plan teoretic,se încumet\ s\ afle pomenita „sensi -bilitate unitar\” dar care, practic, deriv\ dindescentralizarea pe care o propune paradigmaciviliza]iei de tip post-industrial. Sesper\, în acest chip, la o „re-umanizare” afiin]ei umane. A. Toffler, discutând despre„civiliza]ia celui de-al Treilea Val”, vorbeade ritmuri [i orare flexibile, de segmentare[i diversificare, promovând dispersia [i de -concentrarea; adic\, descoperind valoa -rea descentraliz\rii accentuate.Dac\ modernitatea ar fi „un proiectneterminat” (cum crede Habermas), insi -nu area c\ energiile modernismului vor firedescoperite într-o zi pare a avea credibi -litate. Totu[i, s\ nu ne imagin\m c\ o re -venire ar fi posibil\. Chiar Postmo dernismul,b\nuit a fi o no]iune precar\ (MateiC\linescu), este în prefacere [i acest concept„bon à tout faire”, spuneam, aco pe -r\ un fenomen social, definind o alt\ vârst\cultural\, de cert eclectism rafinat. Epistemapostmodern\ poate însemna „chiaro muta]ie în umanismul Occidental” (IhabAmantele versus CasanovaÎnsemn\ri ie[ene

Hassan). A[a fiind, mai poate fi el în]elesdoar ca o fa]\ a modernit\]ii ori un „ava-tar contemporan al vechii avangarde”? În -tre a considera postmodernismul o subca -tegorie a avangardei (a[a proceda MateiC\linescu în 1986) [i a recunoa[tec\ post modernismul nu adopt\ ostrategie pole mi c\ fa]\ de tradi]ie(cum scria Mircea Mar tin zece animai târziu) se desf\[oar\ un spa]iuideatic conflictual, obligând – pri -ori tar – la redefinirea conceptuluide noutate.Str\daniile unora de a face dinpostmo dernism un „concept operativ”,invitând la precizie didactic\se izbesc de nebuloa sa între -]inut\ de accep]iile în care estema nevrat, uneori n\ucitor-divergente.Frecvent invocat [i vag în -]eles, instalat definitiv în orizontulcultural al epocii noastre, el pareînc\ o „noutate ambigu\” [i, ne -gre [it, cere clarific\ri. Chiar dac\la noi bio grafia consacrat\ acestuisubiect litigios (amplificat\ de circula]iaunui concept „ca meleonic”)pare s\rac\, tentativele de lim pe -zi re n-au lipsit. Ceea ce surprinde([i, fi nalmente, submineaz\ eforturile)ar fi, du p\ noi, ciudatul dezinterespentru context. Nu cre -dem c\ se poate vorbi profitabil(e vident, în sensul câ[tigurilor de or -din epistemologic, în primul rând)ignorând post modernitatea. Încâtasupra acestui binom simbioticvom st\rui aducând în aten]ie o apari]ie,regretabil, f\r\ ecou mediatic, pur tândsemn\tura lui David Lyon. Cartea sociologuluicanadian consacrat\ Postmo der ni -t\]ii exploreaz\ rela]ia cu postmoder nismul[i urm\re[te descenden]a conceptului, do -rindu-se — ne încredin]eaz\ r\spicat autorul— un ghid în postmodernitate. S\-lurm\m, a[adar, în „jungla” postmoder nis -mului, recunoscând c\ volumul în dis cu]ie,încercând „imposibilul” (cum ne pre vi neÎnsemn\ri ie[eneVanni Cuoghi:D. Lyon), este o introducere lizibil\; adic\ceea ce-[i dorea chiar autorul.Întrebarea de la care pornim ar trebuis\ l\mureasc\ dac\ avem de-a face cu unnou tip de societate, o nou\ etap\ a capi -S\ritura trandafiruluitalismului târziu sau e vorba doar de o a -prins\ disput\ în jurul unui concept-idee.Privit din perspectiva postmodernit\]ii,postmodernismul are o accep]ie cultural\[i demonstreaz\ „istovirea lumii moder -ne”. El înseamn\, categoric, alt mod de agândi lumea. În plin „capitalism de consum”(consumer capitalism), postmoder -nismul ne aduce de la euforie la disperare,încât — dup\ Arthur Kroker — panica arfi „starea psihologic\ principal\ a culturiipostmoderne”. Evident, conceptul nu poa -te fi plasat într-un „vacuum intelectual”.Dac\ globalizarea [i consumerismul îl definescîn strict\ contemporaneitate, pozi -]ionarea fa]\ de modernitate (revizuit\ orinegat\) încarc\ lumea postmodern\(postmodernity), ispitit\ dedistrugerea sensului în vârtejul relativismului,cu un cortegiu de e -fecte ambivalente. Noua ordinesocio-po litic\ nu poate ignora a -lienarea, atomiza rea, anomia dar[i birocratizarea ori cre[terea gra -dului de supraveghere; dup\ cum,raportându-se la modernitate (a -vând drept ]int\ iluminismul fran -cez), acuz\ civiliza]ia întemeiat\pe Ra]iune ori credin]a – a proa -pe mistic\ – în progres.De fapt, dac\ Occidentul numai este o paradigm\ a progresului(scrie ferm Bar ry Smart), chiarlumea de azi pare „dincolo depro gres” (Lyotard). Cum statutulcu noa[terii este în schimbare iar[tiin]a devi ne o form\ a discursului,comercializarea cercet\rii, du -p\ acela[i Lyotard, serve[te, performativ,mai degrab\ puterii de -cât descoperirii adev\rului. Înplus, dizolvarea meta-nara]iunilor(grands-récits) încurajeaz\ procesuldelegitim\rii. Ca s\ fim drep]i,postindustrialismul, fluturând tezaconvergen]ei, preg\tea condi]iilepostmodernit\ ]ii. Iar prima suges -tie serioas\ în acest sens veneadin partea lui Daniel Bell, cel care, în 1973,pe urmele lui A. Touraine, publi ca TheComming of Post-Industrial Society. A -cea „nou\ societate” nu pierdea îns\ încredereaîn progres. Iar de la epoca post-in -dustrial\, aliniind „societ\]ile avan sate” lapostmodernitate asist\m la triumful socie -t\]ii informatizate, care – dup\ unii – n-arfi altceva decât o modernitate reînno it\.Dac\ postmodernismul ar fi refle xul culturalal capitalismului târziu, postmo der -în raspar- -· în raspar- -· în raspar- -33

în raspar- -· în raspar- -· în raspar- -nitatea e în]eleas\ ca o nou\ ordine dincolode capitalism. A[a privind lucru ri le,contrazicând logica, s-ar p\rea c\ postmo -dernismul ar „genera” noua societate.Oricum, al\turi de David Lyon putem spu -Vanni Cuoghi:ne c\ „postmodernismul [i lumea postmodern\trebuie v\zute fiecare în ter meniiceluilalt”. Programul postmodernist, cumbine se [tie, în contextul globaliz\rii vie]iicontemporane a instalat o situa]ie i re ver -sibil pluralist\, insistând pe local. Din momentce viziunea unui progres linear a de -venit o fic]iune, iar sensul se dizolv\, post -modernismul pare mai mult decât „o experien]\a crizei”. Prin efectele sale co -ro zive, pre]uind caleidoscopia [i diferen]a,Florile din gr\dina meainstalând haosul [i nesiguran]a, aceast\ pa -radigm\ cultural\ paradoxal\ ne arunc\în disconfort (Ch. Taylor). Viitorul postmo -dern, avertizeaz\ unii, se autodistruge, o -bligând la „strunirea tendin]elor apoca -liptice”. Iar posibila paralel\ cu alte momentedificile, de agita]ie crizist\ (criza ba -roc\, fin de siècle ori milenarismul) nu facdecât s\ înt\reasc\ impresia de experien -]\ a „oscila]iei”. Totu[i, respectarea diversit\]iiîmpins\ în heterutopie (învecinândlumi incongruente) ori acceptarea emble -matic\ a Turnului Babel (drept simbol de -finitoriu al epocii) nu trebuie s\ uite sau s\minimalizeze ceea ce avem în comun. Doaraici descoperim, scrie ap\sat David Lyon,„singura speran]\ real\ de toleran]\”.Dac\ postmodernitatea ar fi cauza post -modernismului sau m\car cadrul de desf\ -[urare, baza lor comun\, s-ar cere, impe -rios, analiza acestui concept central, strati -ficat, inevitabil pentru a în]elege schim b\ -rile sociale sau fenomenele culturale. Zoriipostmodernit\]ii, dup\ Z. Bauman, submi -neaz\ sentimentul modern al realit\]ii în -tr-o lume dominat\ de mass-media [i defi -nesc condi]ia postmodern\ drept capita -lism de consum. Postmodernitatea devine,astfel, noul obiect de investiga]ie, antre nândspectaculoase muta]ii socio-culturale [i de -monstrând c\ rela]ia dintre social [i cultu -ral este inextricabil\. De[i modul de via]\occidental nu se vrea normativ chiar dac\e contagios, de[i juxtapunerea dintre culturade mas\ [i cea elitist\ e o realitate în -tr-o lume fracturat\, de[i „apocalipsa” post -modern\ pare, prin scepticism [i eterogenitate,a ne condamna la resemnare,dac\ nu ne îmboln\ve[te de cinism, inte -resul pentru modernism nu s-a stins. E improbabil\o reafirmare a acestuia sau, cuatât mai pu]in, o reîntoarcere la premoder -nism. Dar o reevaluare a modernismuluie chiar necesar\ [i tonifiant\. S\ nu uit\mc\ proiectul modernismului, fluturând doc -trina progresului (prin laicizarea providen -]ei) [i cultul ra]iunii propunea cel dintâi modcoerent de organizare social\, poten]ând,se [tie, inegalit\]ile capitalismului timpu -riu. Cre[terea economic\, urbanizarea galopant\,organizarea democra]iei, triumful[tiin]ei [i tehnologiei ofer\ dezorient\rilorepocii noastre, refuzând „marile basmeideologice” (G. Vattimo), nostalgia stabi li -34Însemn\ri ie[ene

t\]ii. Dar modernitatea, într-o accep]ie e -tapizat\ nu se confund\ cu un concept estetic(„cealalt\ modernitate”); dup\ cumdizolvarea gândirii fundamentaliste, globa -lizarea (antrenând acum, prin prisma consecin]elor,riscuri planetare) [i, îndeosebi,cultura consumerismului — devenit\ stilde via]\ — între]in [i provoac\ prin massmedia,în avalan[\, iluzii [i false nevoi, descompunândlumea real\ în imagini [i a -runcându-ne, spune Baudrillard, în h\]i[u -Vanni Cuoghi:rile hiperrealit\]ii. Informa]ia devine mar -f\, publicitatea trece gra]ios [i insidios de lapersuadare la alienare, iar sufocanta „lumea obiectelor” provoac\ dezorientare, sl\ -bind realitatea. Prin manipulare, spectacol,„servitute voluntar\” (prin simboluri) para -f\m certificatul de deces al societ\]ilor stabile,de tip autoritar. Devine societateanoas tr\, ca societate a mijloacelor de comu -nicare în mas\, „transparent\” — cum î[iînchipuie G. Vattimo? Alung\ ea domi na -Pinul Pinocchio]ia sau inegalitatea? „Spargerea” istoriei înistoricit\]i, interesul pentru suprafa]a ca -leidoscopic\, propulsând telecomanda caimagine arhetipal\ a Postmodernismuluiamplific\ „fluxul de relativitate”. DrumulIstoriei are îns\ un sens unic. În pofida ne -mul]umirilor crescânde de azi, a dezorien -t\rilor care tulbur\ epoca noastr\, c\u tându-[ihaotic direc]ia, este de ordinul eviden]eic\ o reîntoarcere la premodernita -te nu mai e cu putin]\. Totu[i, porti]a e în -tredeschis\ de un J. Habermas, care pri -ve[te mo[tenirea iluminist\ ca un proiect„neterminat” în prelungirea speratei „ra -]ionalit\]i comunicative”. {i, cu atât maimult, de un A. MacIntyre (v. After virtue),dup\ care proiectul iluminist ar fi fost „gre -[it”; a[a judecând, plasându-ne dincolo demodernitate, dezirabil\ pare a fi reînvie -rea premodernit\]ii.Dar acest lucru, [tie oricine, e o impo -sibilitate. Bineîn]eles, pe urmele aceluia[iDavid Lyon, putem afirma c\ Postmoder -nismul înseamn\ societatea de consum[i, astfel, o preistorie a consumerismului arfi prefigurat\ prin reevaluarea modernit\ -]ii. Vechiul con]ine germenii noului. Re -gândirea modernit\]ii între]ine – în ter meniilui D. Lyon – o fals\ dilem\: necrologsau rena[tere? În fapt, capitalismul de con -sum, tiranic instalat, nu las\ loc de întors;dac\ totul a devenit marf\, pia]a organi -zeaz\ via]a, violând chiar [i cutele intimi -t\]ii. Iar presupusa discontinuitate ne în -g\duie, surprinz\tor, s\ descoperim la untemeinic examen retro c\ exist\ puternicefilia]ii, anun]ând – embrionar – devenireapostmodernit\]ii. S\ nu uit\m îns\ c\, înceea ce ne prive[te, postmodernitatea esteun concept importat de vreme ce postindustrialismulnu reprezint\ o faz\ consuma -t\. Cum populismul postmodernist demo -leaz\, dup\ D. Lyon, ierarhia [i elitismul,consumul de]ine rolul de pivot. „N\ucitoa -rea” sociologie a postmodernit\]ii las\ s\ seîn]eleag\ c\ postmodernismul, insta lândsentimentul fragment\rii [i al incertitudi -nii, cultivând un nou colaj cultural semni -în raspar- -· în raspar- -· în raspar- -Însemn\ri ie[ene35

în raspar- -· în raspar- -· în raspar- -fic\ mai mult decât o muta]ie în structurasensibilit\]ii; el reprezint\, a[adar, o con -di ]ie f\r\ precedent, ceea ce, bineîn]eles,mut\ discu]ia asupra formei sociale. Or,du p\ multe voci, societatea de consum nuare o direc]ie (exceptând, evident, vecto -rul consumerismului). Utopianismul a mu -rit. Spre ce ne îndrept\m? Integrarea înpia ]a de consum nu acoper\ spectrul a[ -tept\rilor. O lume sc\ldat\ în pomenitul„vârtej de relativitate”, acuzând dezorien -tarea, dizolvarea sensului [i pluralizarea,implicit o putere dispersa -t\, cum noteaz\ promptD. Ly on pare s\ confir mediagnos ticul lui Habermas:da, travers\m „criza le gi -ti mit\]ii”. Negre[it, con -tro lul social n-a sl\bit, su -prave gherea (tot mai so -fis ticat\) n-a disp\rut, darnoile forme de domi na ]ie,în pofida subti lit\]ii cres -cânde, acuz\ criza de autoritate.Cul tura consu -mului se limi tea z\ la „aproduce nevoi”, poli ticade di vertisment propag\industrios stiluri de via]\create artificial, principa -lul vinovat fi ind, deocamdat\,tele vizorul. Du p\ Ph.Sam pson, cultura consu -mului nu face nici o discri -minare. Dar s\ nu ui t\m,ea înflo re[te într-un contextca re relativizeaz\ cufrenezie totul, institu]io -nali zând îndo iala. Pân\ [i[tiin]a, observa Lyotard,nu mai este capabil\ s\se legitimeze. Iar depla sa -Vanni Cuoghi:rea de la credin]\ la op ]iune (individual\)înce ]o [eaz\ sau înl\tur\ reperele [i favori -zea z\ „imperativul ere tic” (Peter Beyer).Pe bu n\ dreptate, Da vid Lyon conchideac\ Postmodernismul înseamn\ societatede consum. Dezvolta rea cople[itoare amass-media propune un tip nou de civiliza]ie(G. Friedmann) în ca re comunicareade ]i ne un loc de prim plan. Astfel, avemde-a fa ce cu o difuzare ma si v\ [i cu oeteroge ni tate crescând\ a con]i nuturilor [ia publi curilor. Acest bombar da- ment informa]ional hr\ne[te abundent [i literaturaconsacrat\ rolului mass-media,analizând con secin]ele globale (func]ii) [iansamblul de influen]e (roluri). De[i mediaa jucat un rol central în dezvol tarea insti tu -]iilor moderne (J. Thompson) iar socialula devenit un spectacol, spiritul critic se ma -nifest\ virulent, acuzând mediocritatea u -niformizant\ la care conduce masificareasociet\]ii. Cul tura mozaicat\ (A. Moles) aomului postmodern, amplificat\ de difuziu -nea gene ral\ provoac\ „intoxicarea prindi vertisment”. {i, mai grav, sl\be[te – prinintersec]ia flu xului de mesaje – no]iuneade realitate. „Debolismul” pare s\ acceptec\ realitatea (sau hi perrealitatea) devineun feno men discursiv, între]inând o socie -tate con for mist\, vi dat\ de spirit critic.Totu[i, nu putem gândi societatea înabsen]a continuit\]ii (uman\, institu ]iona -l\, organizatoric\). Nu putem vorbi de con -tinuitate cultural\ f\r\ a o include în sferalarg\ a continuit\]ii istorice, dup\ cum nuputem reduce societatea c\reia îi apar]inela rolul u nui apendice. A[aprivind lucru ri le, ar fi inte -resant de ur m\ rit raportuldintre postmo dernism, (de -[i recuperator, inclu sivist, ela nun]\ – prin no ua pa ra digm\– „timpul rupturii”) [ipostmodernitate, conse -cin]\ logic\ a evolu]iei ca -pitalismului „avansat”. Da -c\ modernitatea „temati -za se” cunoa[terea, postmo -der nita tea se distan]eaz\de e po ca anterioar\ prinpara dig ma co munica ]io na -l\, sfidând fron ti ere le, f\r\a pro pune – deocamdat\ –un mo del ontologic speci -fic. Mai mult, este exclus\chiar Istoria din a ceast\destinalitate, societa tea e -voluând într-un „orizont în -chis”. J. Baudril lard (v. Lesstratégies fata les, 1985)era convins c\ „is toria s-aterminat”. Ne des p\r ]imîns\ [i de „terorismul uto -Caruselpic”, înso]ind declinant mo -dernismul, încrez\tor în c\în for]a Conceptului, apt aa tinge Abso lu tul. Acum cri ticismul dizol -vant e dus pân\ la ultimele consecin]e, im -pu nând plura lis mul [i desacra li zarea în spa-]iul relativismului triumf\tor.Adrian Dinu RACHIERU36Însemn\ri ie[ene

Vanni Cuoghi:Sfânta Fecioar\ din zdren]e

Istoria unei afaceri tenebroase:Cimitirul din PragaRecentul roman al lui Umberto spira]iei evreie[ti". {i ceea ce surprin de nuEco, Il Cimitero di Praga (Bompiani2010), a devenit în câ te - c\, într-o Europ\ în care domina ra]iona -este atât apari]ia documentului, cât faptulva luni un bestseller mondial. {i asta nu lismul [i liberalismul, acest fals gro solannumai datorit\ reputa]iei autorului, ci îndeosebicalit\]ilor sale literare [i interesului Romanul lui Umberto Eco, care a maicap\t\ o anumit\ credibilitate.pentru subiectul abordat. Romanul – aflat tratat, de altfel, în trea c\t acest subiect înla limita dintre fic]iune [i realitate istoric\– este consacrat unui document antisemitcunoscut sub numele de Protocoalele În -]elep]ilor Sionului, publicat la Sankt-Petersburgîn 1903 [i dovedit la scurt\ vremedup\ aceea ca un fals grosolan. Aceastanu a împiedicat, îns\, regimul nazist [i organiza]iilefasciste [i de extrem\ dreaptas\-l foloseasc\ drept arm\ ideologic\ înpersecu]iile rasiste din prima parte a seco -lului al XX-lea, care au culminat cu ororileHolocaustului. Documentul, fabricat în o -fi ciile Orhanei ]ariste cu concursul organi -za]iilor antisemite europene de la sfâr[itulsecolului al XIX-lea, plagiaz\ de fapt unpamflet satiric antibonapartist din anul 1864al scriitorului francez Maurice Joly, iar te -ma propriu-zis\ a Protocoalelor este preluat\de romanul Biaritz, publicat în anul1968 de un jurnalist obscur [i cu trecut pu -]in onorabil, pe nume Herman Goedsche.Într-unul din capitolele romanului, acestadescrie o presupus\ întâlnire nocturn\ încimitirul din Praga a unei congrega]ii rabi -nice care pune la cale un plan de „domi -na ]ie mondial\ evreiasc\". Aceasta este,de fapt, originea falsului elaborat cu lar gulconcurs al serviciilor secrete franceze [iprusace [i apoi al Orhanei ]ariste, care-l valansa pe pia]\ în scop diversionist într-operioad\ de criz\ a imperiului ]arist. A -tunci se na[te [i devine public\ ideea „con-Vanni Cuoghi:Însemn\ri ie[enePen dulul lui Foucault(1988) [i în alte lucr\ri,este na ra]iunea procesuluide elaborare a do -cumentului [i r\d\cinilesociale [i istorice ale acesteicon spira]ii antisemi -te, care este în marem\sur\ r\spunz\toarepentru r\ul produs poporului evreu în pri -ma jum\tate a secolului XX. Desigur, fie -care eveniment [i proces istoric are cauze[i de termin\ri sociale mai largi; dar înspatele lor stau întotdeauna personaje [imi[c\ri concrete. Aceasta este [i explica -]ia pentru care romanul analizeaz\ feno -Bal mascat37

38menul ple când de la dou\ paliere di ferite.Unul este istoric, provenit din mi[ c\rile [iideologiile care animau societatea europea -n\ din a do ua jum\tate a secolului al XIXlea,sfâ[iat\ între curentele liberale, socia -liste [i na]iona liste [i confruntat\ cu proble -mele sociale create de evolu]ia ra pid\ a ca -Vanni Cuoghi:pitalismului, care a schimbat fa ]a Europeiprecum [i tabla de valori.Alt pa lier este cel a pre ju dec\ ]i lor anti -semite în tre]inute în anumite medii reac -]ionare [i antilibe ra le. Persona jul prin cipalal roma nu lui, Simone Simo ni ni, care are– în vi ziu nea autorului – un rol hot\ râ torîn re alizarea acestui document, provine dinIta lia [i emigreaz\ la Pa ris în vremea celuide al doilea imperiu pentru a se pune laa d\ post în urma unor afaceri politice maipu ]in curate în care se impli ca se în peri -oa da unific\rii Italiei. A mestec ciudat deaventurier [i om de lite re, tr\ind din expe -dien te [i, de aceea, ofe rindu-[i serviciilepoli ]iei secrete franceze ca agent pro vo -ca tor [i pus s\ spioneze adver sa rii politiciai regi mului, iar, dup\ caz, lojele francmasonice,c\pita nul Simonini – de altfel, unuldintre pu]inele personaje fictive ale ro ma -nului – va fi amestecat în nume roa se alteafaceri murdare. Pro venit dintr-o familielombar d\ de mijloc, educat într-un colegiuiezuit [i pu ter nic influen]at de antisemitis -mul [i convingerile reac ]io nare ale buni cu -lui s\u, precum [i ale mento rului s\u iezu it,va e [ua moral în lumea agen ]ilor dubli [i afalsificatorilor politici stipendiat\ de serviciilepoli]iene[ti ale imperiilor auto ri tare[i reac ]ionare care domi nau Europa în ceade a doua parte a se colului al XIX-lea. Eleste cel care recicleaz\ [i fabri c\ do cu -mentul [i îl vinde pe rând a gen]ilorsecre]i ai Prusiei, Fran]ei [i Rusiei.Romanul lui Umberto Eco este,îns\, [i fresca istoric\ a unei lumi pecare nostalgicii de dup\ primul r\z -boi mondial o numeau „La BelleEpoque“, dar al c\rui e dificiu eram\cinat de scandaluri politice [i financiare,precum [i de mi[c\ri su b -versive cu caracter antisemit, anar -hist sau rasist. Fran]a celei de „ATreia Republici", ca re se na[te du -p\ r\zboiul franco-prusac, aflat\ înprimii ani într-o criz\ de identita te,a fost un câmp de înfruntare întrecercurile [i for]ele republicane,monarhiste, catolice [i, mai târziu,socialiste. În subso lul acestei înfrunt\riac]ionau [i cercurile antisemite[i clericale, r\spunz\toarede excesele [i crizele care vor culminacu „A facerea Dreyfuss". Simoninifrecventeaz\ cu asiduitateaceste cercuri antisemite, în parte[i din obliga]ii profesionale, ca spi -on pl\tit al serviciilor secrete [i, înparticular, al Orhanei ]ariste. Unuldintre acestea este faimoasa „Li-gue Antisémitique”, cu jurna lul s\u„La libre parole”, condus de Edou -ard Drumont, personaj real, auto -rul tex tului „France juive”. Autorulscrie: „Simoni ni era fascinat de ura antiudaic\a lui Drumont. El îi ura pe evrei –cu un impuls ca re `l substituia pe cel sexual.”Discursul antisemit în întrunirile „Li-gii antisemite” atin ge patologicul. „Alco o-lul, spunea unul, e r\spândit de evrei [i demasonerie, care au perfec]ionat otrava lortradi]ional\.” Sau: „Toate publica]iile obscenesunt editate de evrei. Merge]i în rueOglind\Însemn\ri ie[ene

du Croissant, aceast\ pia]\ de jurnale por -nografice.” Întâlnim aici discursul inveninatantisemit prezent, de altfel, [i în altep\r]i ale Euro pei din acea vreme (îl re g\ -sim [i la noi, în textele antisemite de la începutulsecolului trecut) [i care va deveniparte a ideologiei rasiste a nazismului.Cele mai multe dintre personajele romanuluisunt reale, ceea ce înt\re[te credi -bilitatea [i valoarea documentar\ a fic]iu -nii. Apar aici oameni politici italieni celebri,precum Giuseppe Garibaldi [i aghio -tan]ii s\i, doctorul Sigmund Freud, internla clinica lui Charcot de la spitalul Salpe -trière din Paris, precum [i principalii actoriai falsului: Hermann Goedsche [i PiotrRachovsky, [eful serviciilor secrete ruse[tiîn Paris. De fapt, romanul este [i o fresc\a unei epoci demult disp\rute, în care, înciuda respectabilit\]ii sale, se întâmplau [ilucruri îngrozitoare. Lumea în care se evo -lueaz\ c\pitanul Simonini, în care se întâl -nesc scriitori, arti[ti, publici[ti, oameni po -litici, spioni, aventurieri [i conspiratori, pa -re desprins\ din Comedia Uman\.Ca va loare istoric\, plecând de la istoriaunei conspira]ii, romanul aduce în dis -cu]ie ori gi nile unui r\u provenit din into -leran]\ [i prejudec\]i [i, din aceast\ pers -pectiv\, el este unic. Evenimentele evoca -te sunt de mult\ vreme dep\[ite istoric,dar mecanis mele de falsificare [i manipularefolosite în aceast\ afacere tenebroas\sunt înc\ actuale. Umberto Eco apare aiciîntr-o dubl\ ipostaz\: istoric erudit [i autorde fic]iune, ambele completându-se reciproc.De altfel, romanul are [i un pronun -]at caracter istoric. Procesul politic de uni -fi care a Itali ei [i, mai precis, câ[tigarea su -dului peninsulei de c\tre Giuseppe Gari bal -di, sau e venimentele Comunei din Paris suntrigu ros prezentate. Sub aparenta neutrali -tate a faptelor [i a detaliilor, nara ]iunea tr\ -dea z\ interesul major al autorului pentru men -talit\]ile [i evenimentele grave ale epocii.Desigur, controversele nu vor întârzias\ apar\, deoarece sunt puse în discu]ie nunumai ac]iunile unor personaje celebre,printre care arti[ti [i oameni politici, ci [iale unor institu]ii deosebit de influente încel de al doilea imperiu [i în cea de a TreiaRepublic\. Apoi sunt aduse în prim plan– [i aceasta într-o problem\ atât de delica -t\ cum este aceea a antisemitismului european– tenebrele unei perioade isto ricepe care ne-am obi[nuit s\ o privim ca întruchiparea libert\]ii de gândire [i a pro -gresului.Viorel BARBUVanni Cuoghi:Însemn\ri ie[enePe frânghie39

privitor ca la teatru · privitor ca40Locuri teatraleV enirea prim\verii mi-a redeschis pof -ta de c\l\torie spiritual\ prin locuri cu sem -nifica]ii teatrale: pa rizianul La Huchette [icastelul danez al lui Hamlet.La HuchettePrintre cele 130 de teatre care împân -zesc Parisul, La Huchette î[i decupeaz\net identitatea. Plasat discret într-una dinzonele boeme ale metropolei, pe cheiulstâng al Senei, în apropierea animatuluiBoulevard Saint Michel, La Huchette pre -zint\ f\r\ întrerupere din 1957 încoaceCânt\rea]a cheal\ [i Lec]ia lui EugèneIonesco. În chiar variantele regizorale de ladata primei lor reprezent\ri scenice. „Ca -zul” e unic, singularitatea performan]eiasigurându-i o pagin\ în Cartea recordu -rilor. În zon\ se transmite înc\ vibra]ia,atât de specific\, a Cartierului Latin. Aici,în anii ’50, se scris un capitol important alteatrului contemporan, teatrul absurdului,scandalizînd un public bulversat [i o critic\mult prea rigid\ pentru a accepta noul în -tr-o asemenea form\. În 1947, Marcel Pi -nar, atlet format la [coala circului [i mareamator de teatru, cump\ra vopsitoria carefunc]iona acolo. Ajutat de Georges Vitaly[i Jacques Jouanneau, au transformat atelierulîntr-o sal\ de spectacole, Thèâtre dela Huchette. Inaugurarea s-a f\cut la 26aprilie 1948, cu Albertina de ValentinoBompiani. Doi ani mai târziu, pe scena dela Noctambules se prezenta în premier\absolut\ prima pies\ a lui Eugène Ionesco,Cânt\rea]a cheal\. Transpunerea scenic\era semnat\ Nicolas Batailles, un admiratordeclarat al avangardei, dar multe detaliifuseser\ puse la punct împreun\ cu auto -rul, prezent aproape la toate repeti]iile. Titlulcontraria, iar unul dintre pu]inii criticiicare au intuit valoarea noii dramaturgii,Jacques Lemarchand, î[i aminte[te de „[u -[otelile de nemul]umire, indignarea spontan\,ironiile” care s-au f\cut auzite în sea -ra premierei. „Am petrecut acolo o sear\extraordinar de pl\cut\, pe care comenta -riile [i zâmbetele ironice ale unei p\r]i apublicului au f\cut-o [i mai plin\ de far -mec. (...) Era evident c\ notabilii nu în]eleseser\;li se promitea o cânt\rea]\ cheal\,nu ap\rea niciuna, se sim]eau în[ela]i [i nuputeau ierta asta”. Timpul privitorului nuera sincron cu acela al autorului. La maipu]in de un an, aceluia[i sever public i sepropunea, la Theâtre de Poche, Lec]ia,re gia Marcel Cuvelier (care, în 1956, amontat [i Scrisoarea pierdut\ a lui Caragiale,la înc\ un an, Scaunele [i la înc\unul, Victimele datoriei). Aceea[i scanda -li zat\ reac]ie a publicului [i a presei nu areu[it s\ scoat\ titlurile de pe afi[. Actoriicontinuau s\ joace în fa]a scaunelor goaleori a unui foarte pu]in numeros public exasperat.De[i nu aici s-a reprezentat primadat\ Ionesco, cele dou\ nume par definitivlegate. Mutarea s-a petrecut la 7 octom -brie 1952, p\strând viziunile regizorale alelui Bataille [i Cuvelier [i decorurile lui Ja -cques Noël, iar spectacolele au continuatpân\ în aprilie 1953.Numele i se potrive[te lui La Huchettede minune, c\ci e ca o „cutiu]\ rectangular\din lemn, cu capac plat”. Pentru tre -c\torii gr\bi]i, intrarea, plasat\ cam la mij -locul str\du]ei, poate u[or sc\pa neobservat\,ca [i micul ghi[eu unde, de ani, tineriaspirând s\ urce la ramp\ vând bilete pentruacelea[i spectacole: la ora 19, Cân t\ -rea]a..., la ora 20, Lec]ia. O u[\ banal\ adevenit un tablou interesant prin afi[areaunei imagini, în m\rime natural\, a actorilordin Cânt\rea]a.... Holul e destul destrâmt, iar sala nu are decât 100 de locuri.Dar „mai bine un autor mare într-un teatrumic, decât un autor mic într-un teatru ma -re”, vorba lui Ionesco, iar spa]iul e compartimentatcu justificat\ grij\. Pe o plac\de ardezie sunt trecute numele actorilor dindistribu]ie, posibil al]ii în fiecare sear\, saum\car din când în când, c\ci sunt mai mul]iinterpre]i ai fiec\rui rol. Pentru a nu sc\ -dea calitatea spectacolului [i a nu modificavarianta original\, un rulaj al rolurilor afunc]ionat în to]i ace[ti ani. Actorii au fostcei care au vegheat ca spectacolele s\ seVanni Cuoghi:Parcul de joac\Însemn\ri ie[ene

joace în continuare. În 1975, când teatrulrisca s\ se închid\, interpre]ii care erau locatairesdin 1957, s-au asociat, organi zân -du-se în Les Comédiens Associés [i, ur -mând modelul Comediei Franceze, au devenitsocietari, 25 la num\r, [i pensionari,num\rul acestora fiind greu de contabili -zat. Diferen]a dintre ei este c\ cei din ur -m\ nu sunt printre primii trei ca vechimeîn interpretarea rolurilor. Apropo de ve -chime, deja fiica uneia din interpretele„Elevei" a preluat rolul, ca pe o mo[tenirede familie.ElsinoreIndiferent cum ajungi la Elsinore, cu vaporul,autoturismul sau cu trenul, primullucru care ]i se înf\]i[eaz\ este silueta elegant\a castelul Kronborg. Castelul luiHamlet, c\ci celebrul personaj shakespea -rian a f\cut nu mai pu]in celebru edificiul[i nu de azi de ieri, ci de secole, de când nu -mele personajului este asociat locului. Da -nezii numesc a[ezarea Helsingør, iar cas -telul a fost construit pe un istm nisipos, la1420, de Eric de Pomerania, care voia ocazemat\ de unde s\ poat\ supravegheaîn tihn\ naviga]ia. Nu exist\ nici o dovad\istoric\ în sprijinul ideii c\ Shakespeare arfi trecut vreodat\ pe aici. Doar legenda, în -tre]inut\ cu mare grij\ de oralitatea localni -cilor, spune c\ la Kronborg ar fi jucat, pe lasfâr[itul secolului al XVI-lea o trup\ de actorienglezi, [i c\ trei dintre ei, întor[i în En -glitera, s-ar fi al\turat trupei de la „Globe".A[a s-ar explica plasarea ac]iunii din Hamletaici, iar biografii mai spun c\ data scri -erii piesei o succede la scurt interval peaceea a mor]ii tat\lui lui Shakespeare, tristuleveniment inspirând [i drama. Dincolode legende [i specula]ii, Kronborgul e uncadru cum nu se poate mai potrivit pentrupovestea nefericitului prin] al Danemarcei.De pe mal, Baltica se ofer\ în întreagaei splendoare. Cea dintâi parte a drameiîncepe noaptea pe o teras\ a castelului,unde str\jile povestesc despre fantoma re -gelui-tat\. Platforma exist\, [i nu e greus\-]i imaginezi scena: „N\luc\ stai! De-aiglas [i po]i tr\i,/ Vorbe[te-mi!". Exist\ [ivechile tunuri care-i salutau pe marinariidanezi întorcându-se acas\, [i la salvele c\ -rora se referea Fortinbras, cerându-le o[tenilors\ le fac\ s\ r\sune în onoarea luiHamlet. „...Onoruri de r\zboi. [i muzicileost\[e[ti s\ cânte spre slava lui... Da]i tunarilorporunc\/ S\ dea glas tunului..."Tunurile regale se aud [i azi, când navaVanni Cuoghi:My Facebookreginei Margareta a II-a trece prin dreptulcastelului. Cu înc\ pu]in\ imagina]ie, ajunsîn sala de bal, î]i po]i închipui cum Clau di -us, „regele blestemat, incestuos [i uciga[",petrece cu Gertrude, „regina preafrumoa -s\ a Danemarcei", iar actorii, urmând îndemnulprin]ului-regizor, însceneaz\ fratri -cidul comis. „Spune]i tirada, v\ rog, a[acum am rostit-o [i eu, cât mai viu [i cur g\ -tor". Pere]ii s\lii, a c\rei lungime, 62 me -tri, o face cea mai mare din Nordul Euro -pei, erau îmbr\ca]i, la petreceri, cu tapise -rii reprezentând nu mai pu]in de o sut\ deregi danezi. Unele dintre tapiserii se p\s -treaz\ [i azi, ca [i o impresionant\ galeriede picturi. Arta ]es\torilor [i pictorilor impresioneaz\,printre altele, [i prin performan]ade-a realiza ochii personajelor astfelîncât în orice unghi te-ai plasa, ai senza]iac\ te urm\resc. O u[\ lucrat\ din abanos[i lemn de trandafir îi faciliteaz\ ipoteticGertrudei accesul spre dormitoarele rega -le. Incestuosul pat e cel din „camera regi -nei", aranjat\ în chip real de Frederik alII-lea pentru Sophie de Mecklenburg, iar„camera regilor" îi ofer\ lui Claudius, pringeamurile ce dau în curtea interioar\, întreagaperspectiv\ a intr\rii în palat. Însala oaspe]ilor vor fi fost primi]i Rosencrantz[i Guildenstern, înso]itorii pe mareai nobilului prin].Fantoma regelui se poate plimba lini[ -tit\ prin cazemata castelului, în care se co -boar\, în semiîntuneric, pe sc\ri umede [istrâmte. Un fior rece î]i trece pe [ira spi -n\ rii când ajungi în locul unde erau închi[ide]inu]ii [i ghidul î]i explic\ sistemul pe -depselor. Tot aici î]i revine în gând imagi -nea bietului Yorick, m\sc\riciul regelui, iarîntrebarea „a fi sau a nu fi“ cap\t\ substan]ialitate.Nefericitul prin] al Danemarceie [i el acas\ la Kronborg. Cerul întu necat,cea]a din larg, sunetul valurilor ce sesparg de ]\rm la doar câ]iva pa[i refac na -tural atmosfera shakespearian\. Un iahtdin apropiere poart\ chiar numele prin ]u -lui, iar dou\ statui din bronz, a Ofeliei [i alui Hamlet, str\juiesc castelul. Tunurile suntpreg\tite s\ r\sune, în cel mai înalt turn alcastelului trompetistul a[teapt\ semnalul.Spiritul lui Hamlet plute[te undeva în lar -gul m\rii. „Prin] nobil, noapte bun\!"Olti]a CÂNTECprivitor ca la teatru · privitor caÎnsemn\ri ie[ene41

delicatese culturale ∙ delicate42Grete Tartler„Ce leag\ suflete-ntre ele“.Note la poezia lui GoetheGoethe a c\utat pe diferite c\i „ceea ce leag\ suflete-ntre ele”,un limbaj universal al armoniei. Cuvântul nu e decât reu[ita luicea mai cunoscut\; dar, în linia gândirii antice, care al\turi depo ezie pune [i muzica, filozofia, [tiin]ele, iubirea, Goethe s-a exprimatprin multe alte talente. A fost nu doar poliglot, ci [i unna turalist, filozof, artist plastic, muzician, îndr\gostit inspirat:vorbim de talent fiindc\, în viziunea lui Goethe, har trebuie s\ai b\ [i filosoful sau omul de [tiin]\: „Oare-i n\scut doar poetul?Nu mai pu]in filozoful / Orice-adev\r pân’ la urm\-i doar construit[i v\zut” – Geniu [tiin]ific, Xenii). Limbaje diferite, dar a -bordate cu acela[i ]el: „Dac\ vrei s\ faci pasul în infinit / Mergic\tre toate p\r]ile prin finit” (Dumnezeu, suflet [i lume).Declarând foarte serios c\ toate poeziilesale sunt ocazionale, Goethe î[i închi pu ia unlan] de momente unicat legate între ele caîntr-un sistem nervos 1 . Ocazia fiind mereualta, inconfundabil\, drumurile sunt [i ele mereudiferite, str\b\tând atât lumea exteri oa -r\, cât [i cea interioar\, unde lan]ul devineunul al simbolurilor, iar spiritul spar ge rigidi -tatea literei pentru a l\sa drum sensurilornoi. Ocaziile care i-au prilejuit lui Goethescrierea poeziilor sunt legate deo potriv\ depropria lui via]\ [i multiplele do menii carel-au interesat, cât [i cele oferite de ]inta spi -ritual\ menit\ a strânge, a lega în lumin\toate aceste str\danii; sunt fapte de via]\,dar totodat\ [i umbra, urma, eco ul lor; suntgestul [i semnul, dar [i v\lul, o glindirea.Dup\ anii de tinere]e, în care pasiunea[i tensiunea izbucnesc în cântec, od\ [i imn,în care dinamica ideilor [i retorica se revar -s\ ditirambic (Prometeu, Ganymed, C\treCronos surugiul, Pe mare), Goethe impli -cându-se subiectiv [i vehement inclusiv înpolitic\, dup\ ace[ti ani de tinere]e, primulVanni Cuoghi:deceniu de la Weimar (1775-86) e,prin compara]ie, mai degrab\ reflectat.Ocaziile sunt oferite din ceîn ce mai mult de medita]iile asu -pra rostului vie]ii, de viziunile filo -zofice (Hotarele omenescului, Divinul,Cântecul duhurilor pesteape). Nevoia de dor, de lini[te du -ce de la melancolie [i visare, dar [ila hot\râre [i responsabilitate social\(C\l\torie în Harz iarna, Ilmenau...).Iubirea pentru Charlotte von Stein st\ sub semnul echi -l ibrului, de[i clocotind în adâncuri, versurile „c\tre Lida” fiinddeopotriv\ intense, dar [i ]inute în frâu, concentrate ca în focarulunei oglinzi, dar [i dispersate în mister.Poate c\ etapele petrecute de poet în Italia (1786-88 [i1789), cu deschiderile spre poezia antic\ (Elegii romane, Epigramevene]iene) sau didactic\ (Metamorfoza plantelor, Metamorfozaanimalelor), spre epistole [i amestecul liric-epic (etapeavând ecouri ulterioare în Xeniile „polemice” scrise laolalt\ cuSchiller, sau în Xeniile „cumin]i”) pot fi considerate primele os -cil\ri vizibile între realism [i simbolism, între monument [i aventur\,cu întreb\ri asupra leg\turii dintre întâmplare (c\l\toria înUnificarea ItalieiÎnsemn\ri ie[ene

Italia) [i reflectarea ei simbolic\ (Goethe a creat pentru aceast\reflectare simbolic\ un cuvânt diferit de existentele Gleichnis,Bild sau Symbol, un cuvânt numai al s\u: Abglanz).Baladele, scrise preponderent între 1795 [i 1805, dar încercate[i între anii [aizeci-optzeci, aflându-[i „ocaziile” în crea]iapo pular\, l-au interesat în mod deosebit nu numai datorit\ su -biectelor, ci [i prin bog\]ia formal\, a balansului între simplitateacântecului popular, epicul parabolei, fabulosul basmelor [i legen -delor, umorul anecdotelor, prilejuind profunzimi filozofice [i re -vela]ii morale. Uneori, ocazia care a impulsionat scrierea baladeie foarte vizibil\, ca în Johanna Sebus, alteori prim-planul e de -]inut de polizarea strofelor [i ritmului, de sonorit\]i, de adân ci -mea cuget\rii.Evenimentele [i schimb\rile aduse de revolu]ia francez\, întâlnirea(la propriu [i figurat) cu proteicul Napoleon, cel atât debun strateg încât putea fi comparat cu un artist, „poet al faptei” 2care se autointitula „pater Europae”, aruncând astfel în ochii lu -mii praful marilor ]eluri, au concentrat interesul lui Goethe a su -pra teoretiz\rii rela]iei dintre art\ [i realitate.Marile oscil\ri între împrejur\rile cu importan]\ istoric\ [i ce -le cu semnifica]ie personal\ puteau fi rezolvate printr-o teorie asimbolului. Pentru a cuprinde în aceea[i lentil\ vizibilul [i invizi -bilul, generalul [i particularul, Goethe [i-a construit multe poe -me pe aceast\ dialectic\ a simbolului (între care Lini[te marin\,Drum bun, D\inuire în schimbare, Simbol).Natura ca spirit, spiritul ca natur\, armonia lor vie, sugestia mis -terioas\ trezind imagina]ia au devenit fermente pentru romantis -mul timpuriu; dar Goethe nu s-a l\sat dus de drumul pe ca re l-adeschis romanticilor. Mai degrab\ s-a întors la ideile „[colilor demistere” din vechile civiliza]ii [i la teoriile lui Paracelsus 3 , c\utândo form\-gând îndumnezeit\ în natur\ [i geometrie 4 (de pus înleg\tur\ [i cu studiul viziunilor francmasone, pentru ca re geometriaînf\]i[eaz\ forma-gând a lui Dumnezeu în natur\, de la fulgulde z\pad\ la cercurile astrale). Pot fi g\site la Goethe idei para -cel siene precum natura spiritual\ [i însufle]it\ a elemen telor, în -]elegerea naturii ca organism în care toate se armoni zea z\, aceas -t\ armonie ducând gândul la sympathea panta proclamat\ deHipocrate, sau la Timaios de Platon sau Emerides de Plotin (în careoperele naturii constituie o fiin]\ vie [i ra]ional\, zoon, ap\ -ru t\ datorit\ voin]ei Cauzei Supreme). Omul, prin care natura aculminat evolu]ia, cuprinde toate puterile [i substan]ele lumii, fi -ind el însu[i o lume. Paracelsus nume[te „astronomie” [ti in]a com -para]iei între interior [i exterior, între cele dou\ firma mente, desus [i de jos.Natura [i arta sunt una, cum spune în sonetul cu acela[i titlu:„Natur\ [i-art\ par s\ se dezbine / Dar grabnic iar se reg\sesc[i iar; / Conflictul lor îmi pare în zadar...” Cercetând leg\turaÎnsemn\ri ie[enedintre experien]\ [i idee, dintre natur\ [i art\ („Arta nu e altcevadecât lumina naturii” – Ephemerides, WA I. 37,87), Goethe apornit îns\ cu tot mai mult\ convingere pe drumul cercet\rii ce -lei dintâi – natura pe care artistul nu trebuie doar s-o imite, ci [is-o reformuleze din interior 5 .P\rerile sale despre poezie ca form\ în mi[care, sau despre de -sen ca imagine a poeziei, c\utarea analogiilor [i deosebirilor, a co -responden]elor între cunoscut [i necunoscut sunt urm\rile aces -tor reformul\ri esoterice. Odat\ ce legile naturii devin vizi bile prinVanni Cuoghi:Maria Antoaneta jonglândart\, inspiratul e cel care particip\ ideal la cunoa[terea acestorlegi din crea]ia natural\, v\dindu-le în lume 6 . Experien]a poezieie, de aceea, misterioas\, ar\tând enigmele naturii [i ale min]ii [i în -cercând s\ le dea r\spuns prin cuvânt [i imagine (HA XII, 493).„Cuvântul [i imaginea sunt corelate, se caut\ mereu” (HA XII, 493).delicatese culturale ∙ delicate43

delicatese culturale ∙ delicate44Nu numai romantismul, ci [i literatura modern\ î[i poate ve -dea punctele de pornire în accentele goetheene pe lumea interioar\[i excelen]a individual\, lucru care n-ar fi fost posibil f\r\o hot\rât\ respingere a iluminismului, a teoriilor lui Wolff, Got -Vanni Cuoghi:La mare `n\l]imetsched [i Leibniz 7 , dar [i a începutului literaturii „de senza]ie” [ide duzin\, pentru mase, publicat\ în tiraje tot mai mari [i practi -cat\ inclusiv de cumnatul lui Goethe, Christian Vulpius, autorulro manului cu haiduci Rinaldo Rinaldini, cea mai citit\ carte ae pocii. Practic, motiva]ia poetului [i scopul poeziei nu s-au schim -bat înainte de Goethe [i Sturm und Drang. Dar odat\ cu a[eza -rea eului în centrul lumii, duhul prefacerilor n-a mai putut fi oprit.Mai apropiate de poezie [i exprimarea prin simboluri decâtlimbajul [tiin]ific, inspira]ia unui „perpetuu îndr\gostit” precum[i o foarte cultivat\ pasiune pentru muzic\ l-au înso]it pe Goethetoat\ via]a.Despre femeile din via]a sa s-au scris tomuri roman]ate: dela iubirea nefericit\ a tân\rului de 24 de ani pentru CharlotteBuff (care a dat na[tere Suferin]elor tân\rului Werther), la iubi -rea condamnat\ la renun]are pentru Ulrike von Levetzow. „Oca -ziile” amorului i-au fost date de câteva personalit\]i puternice, u -nele extrem de cultivate [i creatoare, altele, fete simple, dar inspi -ratoare ca florile de p\dure. Pentru Friederike Brion (fiica preotuluidin Sesenheim, localitate aflat\ în apropiere de Strass bourg,unde Goethe studia dreptul) a scris Cântecele de la Sesenheim,poeme considerate azi emblematice pentru Sturm und Drang,sim]indu-se toat\ via]a vinovat c\ a p\r\sit-o spre a se întoarcela Frankfurt. Unde o nou\ iubire, pentru Lili Schönemann, fiicaunui bogat bancher, l-a f\cut chiar s\ se logodeasc\ în 1775 – le -g\tur\ care p\rea s\ fie de durat\ (l\n]i[orul de aur d\ruit de Lilil-a f\cut s\ se întoarc\ mai devreme dintr-o c\l\torie în Elve]ia– vezi poemul Unei inimioare de aur purtat\ de el la gât); darpân\ la urm\ perspectiva vie]ii într-un mediu tern l-a f\cut dinnou s\ renun]e.În aceea[i perioad\, acceptând invita]ia ducelui Karl August,care preluase conducerea ducatului Weimar, o cunoa[te la curtepe Charlotte von Stein, o doamn\ c\s\torit\, cu câ]iva ani maiîn vârst\ [i mam\ a trei copii, care i-a inspirat sentimente mai de -grab\ formatoare. La curtea de la Weimar, apropierea dintrenobili [i burghezi (o alian]\ rar întâlnit\ în ]\rile germane alevremii) avea s\ dea na[tere, în saloane, unui ideal al societ\]iica joc frumos al celor cultiva]i, unde individualitatea s\ se poat\dezvolta în armonie cu societatea (în cazul unui conflict între ele– cum e cel descris de Goethe în Torquato Tasso – individul acceptânds\ se înving\ pe sine). Acest ideal reprezint\ antipodulideii de „b\rb\]ie aspr\”, pre]uit\ cândva de nobilii cu func]ii mi -li tare; de aici [i rolul important al femeilor cultivate, adev\rate ar -bitre ale bunelor maniere [i ale cultiv\rii sim]urilor, spre armoni -zarea lor cu societatea [i regulile ei etice.În acest context, iubirea lui Goethe pentru Charlotte von Stein(în care unii cercet\tori v\d ast\zi o acoperire pentru ducesaAnna Amalia 8 , mama lui Karl August) era condamnat\ s\ r\mâ -n\ platonic\, devenind treptat un astfel de prilej de autocultivare.Intensitatea pasiunii, v\dit\ în numeroase poeme, între care Dece ne-ai dat adâncile priviri..., l-a f\cut îns\ pân\ la urm\ pepo et s\ caute o evadare prin c\l\toria în Italia (unde, în ciuda u -nei iubiri „locale” pentru o tân\r\ italianc\ pe care a numit-o ulteriorFaustina, gândul îi era în continuare la cea de care fugise.Dovad\, Elegiile romane, unde invocarea adresat\ „pietrelor” –Steine – în loc de muze, trimite la numele iubitei).Întoarcerea la Weimar nu avea cum s\ aduc\ lini[te, astfelîn cât poetul [i-a c\utat un nou un refugiu: de data aceasta prinÎnsemn\ri ie[ene

iu birea pentru Christiane Vulpius, pe care o cunoscuse întâm -pl\ tor (aducerea viorelei acas\, din poemul G\sit\: „De-atuncid\ ramuri/ [i mi-a tot înflorit”). În ciuda a[tept\rilor societ\]iiwei mareze – fiind vorba de o tân\r\ simpl\, f\r\ studii sau avere– potrivirea a fost de durat\; Christiane, cu care Goethe s-a c\ -s\torit abia dup\ 18 ani de convie]uire, i-a d\ruit un fiu. Poeziiprecum Vesel [i cutez\tor arat\ cât de fericit era Goethe lâng\aleasa lui („Inima nu-mi pune pre] / Pe de-amor chin plâng\re];/ Doar la fapte s-ar dori, / Ochi arzând, s\ruturi vii.”).Dar, oricât de fericit, nu s-a dat în l\turi [i de la „absorbirea”altor muze, între care fiica unui librar, Minna Herzlieb (cu ecouriîn romanul Afinit\]i elective, 1809). Îns\ un poem senzual-iro -nic precum Jurnalul (care a avut chiar faima de a fi o poezie ob -Vanni Cuoghi:Însemn\ri ie[eneDansatorisce n\, desigur dezam\gindu-i pe cei care c\utau a[a ceva) arat\p\rerea lui Goethe despre asemenea „încerc\ri” colaterale c\s -ni ciei: tenta]ia dep\[it\ e mai degrab\ un omagiu virtu]ii, roluljur\mântului de credin]\ în adev\rata iubire fiind de neanulat.O iubire târzie, care a marcat scrierea Divanului oriental-occidental,a fost Marianne von Willemer, tân\ra so]ie a unui ban -cher din Frankfurt, ale c\rei numeroase talente (balet, muzic\,poezie) l-au inspirat pe Goethe concomitent cu lecturile din Hafiz(pe care l-a abordat studiind, în paralel, araba [i persana): multedin poemele epistolare incluse de poet în Divan au fost scrise defapt de Marianne. Sub nume cifrate – Hatem, cuvânt care în seam -n\ în arab\ „inel” – [i Suleika, îndr\gosti]ii au reînviat tra di ]iaoriental\ a perechilor de poe]i care î[i cânt\ sentimentele dialo -gând. Ultimul poem scris de Goethe, cu câteva s\pt\mâni înain -te s\ moar\, e o adresare Mariannei, c\reia îi returneaz\ scri so -ri le, sim]ind c\ i se apropie ceasul. Nici scurta pasiune pentru multprea tân\ra Ulrike (care desigur i-a refuzat cererea în c\ s\ to rie,Elegia de la Marienbad fiind ecoul acestui ultim e[ec), nici consolareaprin muzica pianistei poloneze Maria Szymanow ska („DieLeidenschaft bringt Leiden” – Pasiunea aduce p\timire) nu i-au[ters poetului din minte dialogul purtat cu aproape egala sa.Între rela]iile pur prietene[ti n-ar trebui s\ lipseasc\ nici evocareaBettinei von Arnim, care l-a ajutat pe Goethe la scriereaautobiografiei Din via]a mea. Poezie [i adev\r, nici numele deSylvie von Ziegesar, o aleas\ cunosc\toare de art\; [i nu în ulti -mul rând, Käthchen Schönkopf, cea dintâi copil\ pe care o admiraseîn prima tinere]e, pe când asculta prelegerile despre po ezieale lui Christian Fürchtegott Gellert.Toate aceste „ocazii” în care [i-a cheltuit talentul de a fi în -dr\gostit (v\dind totu[i un egoism nu tocmai l\udabil, chiar dac\dup\ atâtea secole s-a instaurat o anume în]elegere fa]\ de „egoismulgeniului”) i-au p\rut lui Goethe c\i de a atinge imposibilul,de a primi într-o singur\ clip\ revela]ia care prin str\dania neinspirat\nu se atinge decât (sau nici) prin ani de trud\.Talentul de muzician, `n schimb, l-a înso]it toat\ via]a ca o„baz\ tehnic\”, un mod sigur de a-[i verifica calitatea poeziilor.Goethe primise o educa]ie muzical\ de o temeinicie care i-a conferitadev\rate structuri nu numai pentru opera sa, ci [i pentrumodul de a aborda via]a. Este evident c\ ducea la cap\t oriceactivitate a[a cum face un muzician: cu studiu sistematic, r\bd\ -tor, pe mari acolade de timp. S-ar putea spune c\ versurile finaledin sonetul Natur\ [i art\ ilustreaz\ tocmai acest fel de a tr\i:în constrângerea studiului, a legilor, a[a cum muzica îi cere celuicare vrea s\ se apropie de ea: „La fel, cu orice alt\ crea]iune./Za darnic spirite f\r\ c\p\stru/ Tânjesc spre culmea de-mpliniri,curat\. / Cine vrea fapte mari, s\ se adune./ Abia-n constrânge -re-l vezi pe maestru/ [i libertatea doar prin legi ni-e dat\”.delicatese culturale ∙ delicate45

delicatese culturale ∙ delicate46Scrierile lui Goethe au pornit din muzic\ [i au cerut ulteriormuzica drept completare. „Ocaziile” pentru poeme smulse dinlu mea sunetului se întâlnesc la tot pasul. Poetul cânta la maimulte instrumente, aduna [i copia cântece populare, scria libre -te de oper\ – între altele, scrisese o urmare pentru Flautul fermecatde Mozart. Declara (în spiritul sonetului citat mai sus,Na tur\ [i art\) c\ muzica e pentru el „deopotriv\ un elementartistic, cât [i natural” 9 .A studiat din copil\rie, împreun\ cu sora lui, Cornelia, pia -nul, violoncelul [i canto; cânta bine la pian [i sus]inea f\r\ pro -bleme partitura de cello într-un cvartet. Tat\l s\u, juristul JohannCaspar Goethe, care f\cuse [i el la vremea sa tradi]ionala c\l\ -to rie în Italia, angajase un italian, Domenico Giovinazzi, care nudoar îl ajuta s\-[i redacteze în italian\ amintirile – lucrarea Viaggioper Italia a fost ulterior publicat\ –, ci intona [i arii din ]araVanni Cuoghi:Din mare mil\sa. Amintirile lui Goethe p\streaz\ acele arii, precum [i concer -tele de muzic\ veche date în casa Goethe de pricepu]i profesio -ni[ti (între care, compozitorul Carl Friedrich Abel). Zilele copiilorerau pline cu lec]ii de muzic\, desen [i limbi str\ine – engleza,franceza, italiana, greaca veche, latina, ebraica – a c\ror înv\]are]ine tot de urechea muzical\. Ca student, Johann Wolfgang f\ -cea muzic\ în casa Breitkopf, fiind bun prieten cu fiul celui careinventase tipografia pentru note muzicale. C\l\toria în Italia i-adezv\luit muzica bisericeasc\ a lui Benedetto Marcello (pe careîl numea în scrisorile c\tre Zelter Marcellus, „preferatul s\u”) [iautori precum Allegri sau Palestrina. Punea, dup\ metoda la mo -d\ a „contrafacerii” (Kontrafaktur), texte noi pe melodii deja cu -noscute [i, invers, texte vechi pe melodii noi (La tine m\ gândesc,F\ ca de obicei...); a scris el însu[i poeme în form\ de lied(în Wilhelm Meister).Dup\ patruzeci de ani, a început s\ studieze acustica (înce -pând cu „figurile sonore” ale fizicianului Chladni) [i s\ se gândeasc\la redactarea Teoriei sunetelor, pe care a scris-o în 1810,dup\ Teoria culorilor. Însu[i maestrul Schütz îi cânta, ca s\-l a -jute în dep\[irea greut\]ilor ministeriale, preludii [i fugi de Bach,iar Goethe îl asculta ore întregi, cu ochii închi[i ca s\ se poat\concentra mai bine, întins pe îngustul s\u pat al casei din Frauen -plan, Weimar.Coresponda cu compozitorul Karl Friedrich Zelter, care a puspe note multe din poeziile sale, între care Legend\ indian\. Zeul[i baiadera [i Pentru Mignon, Ucenicul vr\jitor, Fl\c\ul [i pâ -râul morii [i alte balade; în unele din aceste dialoguri ridica pro -bleme de teorie muzical\, precum rostul basului continuu, sem nifica]iaacordului major [i a celui minor, „secretul ter]ei mici”, hexacordul,modurile din muzica bisericeasc\ greceasc\, sistemul dia -tonic [i cel cromatic. Despre modurile minore [i majore Goethea f\cut considera]ii estetice de o pertinen]\ nedep\[it\, uneoricomb\tând p\reri care se perpetuez\ [i ast\zi – de exemplu i -deea c\ minorul înseamn\ triste]e [i durere (Goethe fiind de p\ -rere c\ însemn\ mai degrab\ concentrare). Dac\ pe Beethoven[i Schubert i-a întâlnit abia spre b\trâne]e (tân\rul Beethoven îladmira cu înfl\c\rare [i scrisese deja uvertura Egmont), în schimbdespre Zelter se poate spune c\ i-a fost un permanent [i constantprieten în lumea sunetelor, comparabil cu Friedrich Schiller[i rolul s\u în sfera literaturii.Muzica – fa]\ de care Goethe punea mai presus doar cuvântul– l-a ajutat pe poet s\ î[i consolideze p\rerile [i în alte dome -nii estetice, de exemplu în privin]a diletantismului, pe care, altfeldecât în spiritul vremii, nu-l socotea capabil s\ ajung\ la art\, „ne -având construc]ie”. {i-a pus el însu[i pe muzic\ unele poezii. Darcele mai multe poeme circul\ ast\zi în lume pe melodii scrisedu p\ moartea sa de c\tre Schubert (80 de lieduri, între care celmai cunoscut e Regele ielelor), Schumann [i Hugo Wolf.Însemn\ri ie[ene

Vanni Cuoghi:Desigur, arta plastic\ a avut [i ea o importan]\ recunoscut\pentru crea]ia sa: Goethe era un vizual, î[i imagina poemele cape ni[te „vitralii pictate”; poemul Amor, un pictor peisagist euna din dovezile felului în care Goethe percepea imaginea înmi[care, dup\ cum Lini[te marin\ e o „natur\ moart\” des\ -vâr [it\. Desenele lui arat\ cum [tia s\ citeasc\ forme, umbre,spa]ii, uneori exprimându-[i ideile pe aceast\ cale, ca în celebruldesen al plantei originare prin care voia s\ l\mureasc\ arhetipuldespre care Schiller a spus: „Aceasta nu este o experien]\, ci oidee”. În amintirile sale, Goethe comentase plin de umor: „Artrebui s\ m\ bucure c\ am idei f\r\ s\ [tiu, ba înc\ [i c\ le v\dcu ochii” (Întâmplare fericit\, WA II. 11, 17-18.)Însemn\ri ie[eneRegina gândurilorCulorile, tulbur\rile sunt necesare pentru ca omul s\-[i aminteasc\s\ se bucure de via]\: „Dar în tine iubirea s\ se anime/Doar de ce-i tulbure în str\vezime” (Dumnezeu, suflet [i lume).Dar imaginile picturale nu sunt decât un prag inferior: „Ceea cevezi înseamn\ mult mai mult.../ Pân\ acum doar pragul traversate / [i meri]i în l\untru a r\zbate”. (Tainele).Goethe era preocupat de începutul [i sfâr[itul civiliza]iilor, deun posibil limbaj originar care ar fi putut s\ arate calea prin r\ -t\cirile Babilonului. Era un poliglot care cuno[tea nu numai limbilemoderne (utilizate în scrisori [i chiar în literatur\), ci [i limbileclasice: citea în original Homer, Platon, Pindar, Hora]iu [i Quintilian,înv\]ase ebraica, ulterior araba [i persana (chiar foarte bi -ne, s-au p\strat transcrieri ale sale de texte coranice [i poetice),în speran]a c\ astfel se va apropia mai deplin de în]elegerea lu -mii. În lunga sa via]\ a avut timp s\ o caute, „mergând în toatep\r]ile prin finit”, folosind astfel toate deschiderile oferite de cu -rentele vremii.Poemul Limbaj (Sprache), scris în 1722 ca îndemn la folo -si rea limbii germane în crea]ie, într-o perioad\ în care latina eraînc\ limba scrierilor [tiin]ifice, iar în societate era vorbit\ fran c -eza (Friedrich cel Mare scriindu-[i, de exemplu, operele în fran -ce z\) îi înf\]i[eaz\ convingerea c\, în sine – de exemplu, în dic -]ionar – limba nu e nici bogat\, nici s\rac\, nici tare, nici slab\,trebuie doar folosit\. Crea]ia înseamn\ putere; în[f\cat\ vite je[ -te [i utilizat\ din plin, poate a[eza limba unui popor în rândul ce -lor care au f\cut istoria prin rostire: „Ce-i bogat sau s\rac? Cee slab sau e tare? / Bogat\-i oare urna din ]\rân\?/ Sau tare-ioare spada-n arsenal? / În[fac\ tu din plin [i bun noroc / Vacur ge-n lume, zeule, din tine!”Încrederea în puterea cuvântului marcase [i limbajul s\u poeticde tinere]e, alungând cu juc\u[ spirit rococo greoiul mora -lism de care epoca abia se desp\r]ise 10 . Curând, Goethe aveas\ descopere tonul confesiv prin iubirea pentru Friederike Brion,calea spre art\ [i istorie prin Herder, mândria de a fi creator prinaccentele pasionate din Sturm und Drang, concep]ia asupra na -turii îndumnezeite, prin Spinoza. Antichitatea, Rena[terea [i ca -tolicismul îi impregneaz\ la Roma for]a idealurilor; Goethe caut\arhetipuri, cerceteaz\ plante [i oase, culorile, fizica luminii.Dar, dup\ c\l\toria în Italia, s-a sim]it însingurat, i se p\reac\ nimeni nu-l în]elege. Descoperise c\ [i gândirea filozofic\ eun har, c\ [i pentru cercetarea [tiin]ific\ e nevoie de for]a închi -puirii; c\, de[i natura, arta, adev\rul [i frumuse]ea nu pot fi a -du se la acela[i numitor, desp\r]irea între ele nu e strict\ 11 . În -cepuse s\ mediteze asupra m\rginirii limbajului [i a capacit\]iisale de exprimare. „Cuvintele sunt bune, dar nu cel mai bun lu -cru. Ce e mai bun nu devine limpede prin cuvinte” (WilhelmMeisters Lehrjahre, cartea a VII-ea, cap. 9, HA VII, 496). „Prindelicatese culturale ∙ delicate47

delicatese culturale ∙ delicate48cuvinte nu ne exprim\m total nici pe noi, nici lucrurile” (Symbo -lik, WA II, 11, 167). Limba descriptiv\ e un „surogat” (Scri soa -re c\tre Christoph Ludwig Friedrich Schulz, 11. 3. 1816, WAVanni Cuoghi:RozariuIV, 26, 289-291), un „ecou în locul lucrului” (Scrisoare c\ treW. von Humboldt, 22. 8. 1806, WA IV, 51, 197-199).În ciuda acestui scepticism, aprecia limpezimea, criticând scri -erile vagi [i purismul. Prietenia cu Schiller, nevoia de restabilirea ordinii spirituale în tulburarea adus\ de ideile revolu]iei fran ce -ze, cunoa[terea [i dep\r]irea ulterioar\ de filozofia lui Kant aucontinuat s\-i clarifice ideile [i modul de a le exprima, aducând înprim plan, la b\trâne]e, filozofia naturii [i o privire în]eleapt\ a -supra lumii („Ce-ai vrea la cap\tul unei vie]i? / S\ cuno[ti lu mea[i s\ nu-i por]i dispre]” 12 .). Ultimul deceniu de via]\ l-a consacratcelor cinci mari puteri ale cuvântului arhetipal orfic (Daimon,Ty che, Eros, Ananke, Elpis) [i echilibr\rii prin cuvânt a cutre -murelor existen]iale (moartea so]iei, gândurile necugetate la Ulri -ke, în]elegerea propriului destin între vin\ [i neîncetat\ f\ptuire).Lansând, în 1827, conceptul de Weltliteratur (literatura lu -mii, literatura universal\), Goethe deschidea drum comparatisticii[i acoperirii, prin literatur\, a diferen]elor dintre limbi, culturi [ici viliza]ii; idee de la care pornesc [i ast\zi teoreticienii multiculturalit\]ii[i postmodernismului. Integrarea european\ a zilelornoastre, nevoia creerii unei identit\]i europene a readus în aten -]ie acest mare spirit, pe care filozofi ai interculturalit\]ii precumEdward Said 13 sau Pascale Casanova 14 îl socotesc extrem deac tual. În acest context, rolul acordat de Goethe traduc\torului– de actor activ, nu doar intermediar, ci [i creator de valoare –este unul dintre cele mai moderne.Îns\ ast\zi limba german\ nu se mai afl\ pe aceea[i culmeca în vremea lui Goethe. La rândul ei, engleza, care domin\ sce -na lumii [i care con]ine aproape 50.000 de cuvinte, e vorbit\ delitera]ii cul]i cu 5000, iar ca lingua franca, nu doar de c\tre imigran]i,ci [i de academici, cu mai pu]in de 500 de cuvinte. În a -cest context, engleza, folosit\ acum de toate popoarele lumii, etotu[i o limb\ care are nevoie de „între]inere”. Vorbitorii de englez\„secundari”, mul]i dintre ei academici extrem de educa]i,î[i fac propriile reguli, nemai]inând seama de nativi 15 . Criteriilerecognoscibilit\]ii, acceptabilit\]ii [i func]ionalit\]ii folosite deuniversit\]i sunt totu[i m\surile unei limbi incolore.{i atunci, de vreme ce germana lui Goethe [i româna lui Emi -nescu se afl\ ast\zi pe acela[i plan, la ce bun str\dania de a lemai interconecta, ce ce rost mai au, în general, noile traduceridin [i în acest plan secund?Speran]a celor care scriu în limbile „secundare” este c\, de[ipare foarte probabil ca în viitor marea mas\ a cititorilor s\ abordezeversiuni în lingua franca, originalele din celelalte limbi [itra ducerile în acestea vor fi folosite în continuare, în paralel –cel pu]in pentru cit\ri. De aceea, nevoia de edi]ii critice. Chiarrestrâns, cercul cititorilor r\mâne cel al cunosc\torilor. Iar ace[tiaau datoria de a folosi un instrument lingvistic perfec]ionat, c\cile revine misiunea de a p\stra, în deplin\ con[tiin]\ critic\, bo -Însemn\ri ie[ene

g\ ]ia limbii literare. Dac\ pân\ [i lingua franca are nevoie de „în -tre]inere”, cum n-ar merge înainte cele „secundare”, f\r\ a treceprin cele mai severe ateliere de revizie [i... inven]ie?Fiindc\, a[a cum spune Goethe, urna nu-i bogat\ în ]\rân\,ci doar scoas\ la lumin\, spada nu e tare în arsenal, ci doar înmâna celui care lupt\, limbajul în sine nu e nici bogat, nici s\rac,nici tare, nici slab, trebuie doar folosit.1Walter Dietze, Poesie der Humanität. Anspruch und Leistung imlyrischen Werk Johann Wolfgang Goethes (Poezia umanit\]ii. Preten ie[i realizare în opera liric\ a lui Johann Wolfgang Goethe), Aufbau Verlag,Berlin / Weimar, 1985, p. 12.2Cf. Paul Michael Lützeler, Kontinentalisierung. Das Europa der Schrift -steller (Continentalizare. Europa scriitorilor), Aistheis Verlag, Bielefeld,2007, p. 96.3Cf. William Alpha Cooper, „A Paracelsian Passage in Goethe s E -phemerides“ (Un pasaj paracelsian în Ephemerides de Goethe), în: Mo -dern language Notes, Nr. 25, 1910, p. 168 si urm.4De exemplu în scoici, ca obiecte ale naturii care dezvolt\ o ordine ge -ometric\, sim]it\ ca efect al unui spirit ordonator (spirale, cercuri); sau cris -talele, cu liniile lor geometrice [i unghiurile interioare devenite vizibile, sauculorile b\t\toare la ochi ale unor pietre [i metalele sclipitoare, sau florilecu geometricele lor corole. Cf. Klaus Vogel. Das Symbolische bei Goethe.Begriffs-„Bilder” des Scheinens (Simbolicul la Goethe. „Imagini“ conceptuale),München, Fink, 1997.5Dorothea-Michaela Noé-Rumberg, Naturgesetze als Dichtungsprinzi -pien. Goethes verborgene Poetik im Spiegel seiner Dichtungen (Legilena turii ca principii poetice. Poetica ascuns\ a lui Goethe în lumina poe -melor sale), Freiburg, Rombach Verlag, 1993, pp. 1-30.6Jost Schieren, Anschauende Urteilskraft. Methodische und philo -so phische Grundlagen von Goethes naturwissenschaftlichem Erkennen(Facultatea de judecat\ intuitiv\. Baze metodice [i filozofice ale cunoa[ -terii goetheene ca naturalist), Düsseldorf / Bonn, Parerga, 1998.7Marvin Bragg, Goethe’s conquest of the Enlightenment throughreevaluation of the nature of poetry (Goethe [i cucerirea iluminismuluiprin reevaluarea naturii poeziei), în: The South Central Bulletin. Vol. 31,no. 4 (Winter 1971), pp. 171-758Ducesa Anna Amalia de Braunschweig-Wolfenbüttel, 1739 – 1807,care administrase ducatul dup\ moartea so]ului, în perioada minoratului fiuluiKarl August, era o muzician\ des\vâr[it\, iubind arta [i literatura; în a -far\ de Goethe a atras multe personalit\]i culturale la Weimar, între careHerder, Schiller, Wieland. Printre compozi]iile ei se num\r\ singspielul petext de Goethe Erwin [i Elmire. Ettore Ghibellino, în volumul J. W. Goetheund Anna Amalia. Eine verbotene Liebe (J. W. Goethe [i Anna Amalia,o iubire interzis\), Weimar, A.J. Denkena-Verlag, 2004, a emis ipoteza,aprig dezb\tut\ de cercet\tori, c\ între duces\ [i Goethe s-ar fi înfiripat orela]ie pe care doamna von Stein, una din înso]itoarele de la curte, n-a f\cutdecât s-o acopere.9Cf. Claus Canisius, Goethe und die Musik (Goethe [i muzica), Mün -chen / Zürich, Piper, 1999, p. 90. În continuare, unele informa]ii despreGoethe ca muzician sunt preluate din acest volum (pp. 20-226).10Goethe numea atmosfera literaturii lui Gottsched: „moralitate [i plictiseal\”;Cf. J. W. Goethe, Brief an Johann Daniel Salzmann (Scrisoarec\tre Johann Daniel Salzmann), 6.3. 1773 În: Der junge Goethe (Tâ -n\ rul Goethe), ed. de Max Morris, 6 volume, Leipzig, Insel, 1909-1912,vol. III, p. 30.11Cf. Ernst Cassirer, Rousseau, Kant, Goethe. Ed. de Rainer A. Bast,Hamburg, Meiner, 1991, pp. 85-86. Vezi [i J. W. Goethe, Maximen undÎnsemn\ri ie[eneReflexionen (Maxime [i reflec]ii, HA XII, 467): „Cel c\ruia natura începes\-i dezv\luie taina ei sacr\ simte irezistibil dor de cea mai demn\ exponent\a acesteia, arta”. În egal\ m\sur\, Goethe vedea experien]a important\ nunumai pentru [tiin]\, ci [i pentru poezie, c\ci con]inutul poetic e con]inutulîntregii vie]i, în acest sens nef\când deosebire între Dichtung (poezie, cre -a]ie) [i Wahrheit (adev\r), între real [i ideal.Vanni Cuoghi:XFactor12Vezi „De la-n]elep]i [i sfin]i, în via]\” (Von heiligen Männern undvon weisen), din ciclul Xeniilor cumin]i.13Edward W. Said, Humanism and Democratic Criticism (Umanism[i criticism democratic), New York, Columbia U.P, 2004, p. 95.14Cf. Pascale Casanova, The World Republic of Letters (Republicauni versal\ a literelor), Cambridge, Mass., Harvard U. P., 2004, p. 1415Cf. Hartmut Haberland, „Ownership and maintainance of a langua gein transnational use: should we leave our lingua franca alone?”(„Apropri -e re [i între]inere a unei limbi folosite transna]ional”), in Beyza Björkman(ed.), The pragmatics of English as a lingua franca in the internationaluniversity (Pragmatica limbii engleze ca lingua franca în universit\]ileinterna]ionale), Journal of Pragmatics, 2010, pp. 1-31).delicatese culturale ∙ delicate49

eminescologicale ∙ eminescol50„Românul“ contra „Timpul“Polemicile eminescieneprivite dinspre „cel\lalt“.Rezumat bibliografic (IX)52. [Eminescu M.]: [„În fine … tot bine“]. Românul, Buc.,oct. 31, p. 499. Preluat din “Timpul”, 25 oct. 1882, f\r\ comentarii.Vezi textul în O. XIII, p. 213.53. „Bucure[ti, 20 Brum\rel/1 Brumar“. (oct. 21, p. 816).Editorial. R\spunde coresponden]ei semnate Delfinul, din ziarulTimpul, 17 oct. 1882, [i notei [„Adun\rile se redeschid“] care oînso]e[te ( O. XIII, p. 205). Aminte[te c\ Delfinul l-a amenin]atpe rege cu soarta lui Ludovic al XVI-lea [i acum consider\ c\ a -cela[i, cu acordul T., vrea s\ închine ]ara str\inilor. Conservatoriisunt „fanario]i“ [i în dorin]a de a reînvia trecutul, [i în „reprodu -cerea obiceiurilor boierimii din timpurile decaden]ei“.54. „Bucure[ti, 5/17 Brumar 1882“. (nov. 6, p. 867). Edi -torial. R\spunde articolului [„Precum astronomul…“] din T., 2nov. 1882 (O. XIII, p. 413-414, sec]iunea „Cu paternitate incer -t\“). F\r\ a-l aminti pe I. C. Br\tianu (împotriva c\ruia se ridicaM. E.), face elogiul regimului liberal insistând asupra reformelorpe care le-a adus (tocmelile agricole, impropriet\rirea însur\ ]e -ilor etc.) [i, mai ales, asupra libert\]ii presei, pe care conservatoriio suprimaser\. Consider\ c\ tabloul sumbru pe care-l prevedeM. E. este cu totul fantezist: „Nu e de mirare ca potrivnicii no[ tris\ cad\ în asemeni abera]iuni când, prin compara]iile lor, maimult sau mai pu]in pitore[ti, se r\t\cesc în regiunea stelelor,p\r\sesc terenul practic al unei discu]iuni serioase…”N.B. Alternativa Românului este, în fond, simplu de în]eles:redactorul de la Timpul, dac\ nu e incoerent logic, atunci e poet.Oricum, nu st\ pe terenul practic al unei discu]iuni serioase.55. „Bucure[ti, 29 Brumar/11Undrea 1882“. (nov. 29-30,p. 943). Editorial. R\spunde articolului [„Raportorul îns\rcinat aap\ra…“] din T., 26 nov. 1882 (O. XIII, p. 228-229), ref\cânddiscu]ia din Camer\ dintre Al. Lahovari [i E. Costinescu [i insis -tând asupra faptului c\ numai balan]a comercial\ nu poate daimaginea exact\ a progresului unei economii na]ionale: trebuieluate în calcul [i sumele încasate pentru transport, valorile româ -nilor tezaurizate peste hotare, ba -nii adu[i în ]ar\ de imigran]i, bu -nuri imobiliare ale ]\rii, etc. Obser -v\ c\ nu numai ]\rile industriali za -te au balan]\ nefavorabil\ [i stareeconomic\ prosper\, ci [i altele,ca de exemplu Algeria.56. „Bucure[ti, 3/15 Undrea1882“ (dec. 4, p. 959). Editorial.Compar\ mai multe articole dinT., unul din 1877 (în care se expri -m\ neîncrederea în for]ele României de a ob]ine indepen den]a),unul din 30 nov. 1882, scris la aniversarea lu\rii Redutei Plevna(în care armata român\ este l\udat\; articolul nu este emi nescian;R. l-a comentat pe larg, laudativ, în editorialul din 2 dec. 1882) –[i articolul [„În num\rul s\u din urm\…”], din 1 dec. 1882 (O.XIII, p. 231-232) din care în]elege c\ M.E. î[i exprim\ neîncre -derea în poporul român. Î[i exprim\, în replic\, patetic, încrede -rea în viitorul României, ar\tând c\ numai Timpul, plin de con -tradic]ii, se men]ine într-un scepticism tot mai bol n\vicios.Vanni Cuoghi:OfeliaÎnsemn\ri ie[ene

57. xxx: Situa]ia jude]elor în 1880. II. Românul, Buc., 9dec., p. 972. R\spunde, cu date statistice „pentru a stabili ade v\ -rul [i-a face drept\]ii omagiul cuvenit”, afirma]iilor lui M. E. din ar -ticolul [„Avem sub ochi expunerea oficial\…”] (vezi O. XIII, p.234-235) potrivit c\ruia în 1880 popula]ia a sc\zut. Dimpotri -v\, ea a crescut per total, iar în jude]ele unde a sc\zut cauzele suntmolimele [i recoltele proaste ale anului 1879. Îl acuz\ pe autorularticolului din T. c\ nici n-a citit bro[ura pe care o discut\.58. „Bucure[ti, 17/25 Undrea 1882“ (dec. 18, p. 1003). E -ditorial. Comenteaz\ articolul [„S-o lovi…”] din T., 5 dec. 1882.Cere, mai întâi, propuneri de m\suri administrative din partea con -servatorilor pentru curmarea r\ului din ]ar\. Arat\ m\surile igie -nice luate de conservatori pentru mic[orarea mortalit\]ii româ -nilor. Contest\ datele statistice folosite de T., ar\tând c\ din statisticaadev\rat\, oficial\, nu reiese o descre[tere a poporului ro -mân, nici num\rul mare de copii ie[i]i din concubinaj. P\mântu -rile române[ti înc\pute pe mâini str\ine nu sunt în propor]ia indicat\de M.E., ci mult mai pu]ine. Aceste vânz\ri for]ate se da -to resc indiferen]ei cu care proprietarii î[i îngrijesc mo[iile. Consider\vorbele lui M.E.: „Cuvinte sonore, afirma]iuni neînteme -iate, discu]iuni seci [i f\r\ nici un folos pentru ]ar\…”D. 1883 : C\derea de la putere1. „Observa]iunile ce-am f\cut…“. Românul, Bucure[ti, ian.1-2, p. 1. Al doilea editorial. R\spunde [i articolului [„Un calorimetricsigur…“] din T.,, 26 dec. 1882 (O. XIII, pp. 249-250),ironizând comentariile la programul coali]iei dintre sincerii libe rali[i sincerii conservatori: de[i aceste comentarii cereau ca s\ nu seschimbe Constitu]ia, Camera [i Senatul au aprobat schimba rea ei.2. „Bucure[ti, 3/15 Calendar 1883“ (ian 4, p. 5). Editorial.R\spunde articolului [„Mul]i înclin\ a crede…”] din T., 30 dec.1882 (O. XIII, p. 404-405, sec]iunea „Cu paternitate incert\”).Realitatea infirm\ acuza]iile conservatorilor. Aminte[te principalelereforme ale partidului liberal concluzionând c\, de vremece au adus atâtea servicii progresului ]\rii, liberalii nu sunt a[a cumîi descrie T. iar aleg\torii îi vor la conducerea ]\rii.3. „Bucure[ti, 4/16 Calendar 1883“. (ian. 5, p. 9). Editorial.Reia comentariul la programul coali]iei unite, din articolul [„Uncalorimetru sigur…”] din T., 25 dec., 1882 (O.XIII, p. 249-250).Observând c\ programul noii coali]ii are ca punct de baz\ p\s -tra rea vechii Constitu]ii, arat\ c\ în Camer\ [i în Senat s-a votatpen tru revizuirea acesteia [i de c\tre unii sinceri conservatori.Con - stat\, în concluzie, c\ unirea dintre ei a fost de form\, nua durat.Însemn\ri ie[ene4. „Bucure[ti, 8/20 Calendar 1883“. (ian. 8-9, p. 17). Edi -torial. Scurt istoric al partidului conservator, începând cu 1880(moartea lui M. K. Epureanu), pentru a dovedi c\ membrii lui secontrazic de la vorb\ la fapte. Cu numeroase citate din articoledin T., toate eminesciene. (Teme: nevoia unei aristocra]ii ade -v\ rate, istorice, pu]in numeroase [i posesoare de mari averi; întoarcereala regimul de dinainte de 1700; p\tura suprapus\;Vanni Cuoghi:Poezie [i memorielupta împotriva progresului.) Sper\ c\, înfrân]i în alegeri, conser -vatorii vor primi o lec]ie bine meritat\.N.B. Românul pare a alege anume articole eminesciene dinTimpul pentru a-l defini (]inti) pe fostul redactor-[ef. De[i a fostschimbat de la conducere, totu[i el înc\ îi mai incomodeaz\ pecei de la R., [i ca simplu redactor. Asemenea observa]ii par]iale,pe care le facem pentru c\ se impun de la sine, pot duce la con-eminescologicale ∙ eminescol51

eminescologicale ∙ eminescol52cluzia gteneral\ a unei coali]ii de for]e pentru a-l îndep\rta din pre -s\ pe M. Eminescu, ceea ce s-a întâmplat, de fapt, la 28 iunie1883. Altfel, în cazul de fa]\, de pild\, Românul ar fi putut alege[i alte articole [i teme din Timpul, cu care ar fi putut intra chiarîn rezonan]\ de idei. Pe de alt\ parte, amenin]ând partidul conservatorcu pierderea alegerilor din cauza unui singur (simplu)re dactor, desigur c\ atrage aten]ia partidului asupra acestui singur(simplu) redactor.5. „Societatea «România Jun\» din Viena…”. Românul,Buc., feb. 8, p.114. ({tiri de ale zilei)..Anun]\ apari]ia „AlmanahuluiRomâniei June“, în cuprinsul c\ruia semnaleaz\ [ipoemul Luceaf\rul de M. Eminescu.6. „Bucure[ti, 11/23 F\urar 1883“, (feb. 12, p. 129). Edito -rial. În Chestiunea Dun\rii constat\ c\, date fiind împrejur\rileex terne nafavorabile, toate partidele politice din România î[i daumâna pentru a oferi o opozi]ie unit\ preten]iilor Austro-Ungari -ei. Numai T. face not\ discordant\, criticându-i pe liberali [i ofe -rind opiniei publice interna]ionale imaginea unei dezbin\ri inter -ne a ]\rii. Citeaz\ din articolul [„Dac\ cineva îndr\znea…”] dinVanni Cuoghi:ProtezeT. , 10 feb. 1883 (O. XIII, p. 253-254), [i, în paralel, un articoldin Na]iunea, tot ziar de opozi]ie – care îns\, nu critic\ guvernul.7. „Bucure[ti, 15/27 F\urar 1883“ (feb.16, p.145). Editorial.R\spunde criticilor opozi]iei (Timpul [i Binele public) la a -dresa guvernului care a compromis ]ara în chestiunea Dun\rii.Citeaz\ un fragment din T., 11 nov. 1881 (O. XII,p. 401-402) încare se arat\ c\ România vrea s\ rezolve chestiunea Dun\rii o -ferind propriul punct de vedere ce modific\ propunerea Barrère.Explic\ punctul de vedere al României [i-i ]ine partea, ar\tând c\opozi]ia este r\u inten]ionat\.8. „Bucure[ti, 11 F\urar/1 M\r]i[or 1883“ (feb. 18, p. 153).Editorial. R\spunde editorialului „Bucure[ti, 15 februarie 1883“din T., 10 feb. 1883 (articol neeminescian care ia partea artico -lului [„Dac\ cineva îndr\znea…”] din T., 10 feb. 1883 (O. XIII,p. 253-254). Citeaz\ [i un articol din T., 9 feb. 1883 (al doileae ditorial; de asemenea, neeminescian) pentru a at\ta c\ „teorii -le” ziarului conservator sunt neconstitu]ionale.N.B. Pentru amestecul de stiluri – [i de persoane, deci – dela Timpul din prim\vara lui 1883, vezi dovezile istorice (mai alesprotestele scrise ale lui Eminescu ). Românul apeleaz\ la articoleeminesciene din trecut, din urm\ cu câ]iva ani chiar, iar din pre -zent ia ce-i pace din foaia conservatoare – mai bine zis, ce-i poa tesus]ine demonstra]ia c\ acolo luncrurile nu au logic\, se dez - vol -t\ «teorii» neconstitu]ionale, sau «boln\vicioase», se compromitepartidul [i chiar ]ara în Europa, etc. Important este c\ el re cu noa[ -te statutul de teorie al ziaristicii eminesciene, deci inclu siv co e ren -]a acestei ziaristici (pe care, de altfel, o caut\, vezi cita te le aleseîn acest sens). Pentru a-l împ\ca pe Eminescu cu is toria, a[adar [icu Românul – putem apela iar\[i la acel teren emi namente practic,politic în imediat, pe care cere Românul s\ se a[eze ziaristi -ca. Foaia liberal\ în]elege «teoria», dar nu o accept\ ca teorie.9. „Bucure[ti, 22 F\urar/ 6 M\r]i[or 1883“ (feb. 3, p. 169).Editorial. Acuz\ opozi]ia de lips\ de patriotism, pentru c\ nu seu ne[te cu guvernul în chestiunea Dun\rii. Citeaz\ articole neemi -nesciene din Timpul, [i face aluzie la articolul [„Dac\ cineva în -dr\znea…”], din T., 10 feb. 1883 (O. XIII, p. 253-254), considerândc\ presupunerile lui M. E. (c\ ministerul de externe al A -ustro-Ungariei poate r\spunde României c\ ea îns\[i i-a oferitsuprema]ia pe Dun\re) sunt argumente pe care opozi]ia le ofer\du[manilor ]\rii.10. „Bucure[ti, 25 F\urar/9 M\r]i[or 1883“ (feb. 26, p.181). Al doilea editorial. Analizeaz\ mai multe articole din Timpulpentru a demasca neîncrederea conservatorilor în poporul ro -mân (mai ales din timpul R\zboiului de Independen]\) [i contra -Însemn\ri ie[ene

Vanni Cuoghi:zicerea lor de la un an la altul (laudele pe care le aduc osta[ilor în1882 sunt în dezacord cu neîncrederea pe care au avut-o la 1877).Citeaz\ din T., 8 mai 1877 (termenul „donchi[oanad\”) [i 30nov. 1882.N.B. A se observa c\ M. Eminescu nu r\spunde la aceste ata -curi repetate ale Românului. Alt\dat\ (mai ales pân\ în prim\ -vara lui 1882), el abia a[tepta s\ aib\ pretext de a-i r\spunde zia -rului liberal – acum las\ polemicile în vânt, nerezolvate. Este [ichestiune de atitudine ( poetul a urcat, teoretic, foarte sus [i estediscre]ionar cu dialogul) – dar ]ine întrucâtva [i de s\n\tate ( maiales de oboseala acumulat\ psihic în anii de ziaristic\ de pân\a cum) [i, desigur, chiar de pozi]ia sa la Timpul. Adversarul [tietoate acestea – [i atac\, desigur, nemilos.11. „Bucure[ti, 26 F\urar/10 M\r]i[or 1883“ (feb. 27-28,p. 185). Editorial. Analizeaz\ politica Timpului, considerând c\este contrar\ intereselor na]ionale. Semnaleaz\ idei [i expresiii dentice sau asem\n\toare între articolele din Timpul [i din ziaremaghiare.(Articolele sunt neeminesciene; termenul „donchi[o -na d\” comun în Timpul [i în Pestear Lloyd poate fi motivat deÎnsemn\ri ie[eneVisuri minunatefoiletonul din T.: acolo se public\, în traducere, Don Quijote).Cu aluzii la articolul lui M. E.: [„Dac\ cineva îndr\znea…”], dinT., 10 feb.1883 (O. XIII, p. 253-254), considerând c\ se ofer\argumente str\inilor împotriva ]\rii.12. „Suntem gata a lua…”. Românul, Buc., (apr. 6, p.309). Al doilea editorial. Citeaz\ mai multe fragmente din Timpulpentru a demonstra c\ opozi]ia nu poate lua cârma ]\rii pentruc\ dispre]uie[te realiz\rile din ultimul timp ale României.13. „Bucure[ti, 6/18 prier 1883“ (apr.7, p. 313). Editorial.R\spunde articolului [„Nu este cestiune…”], din T., 3 apr. 1883(O. XIII, p. 261), considerând c\ opiniile autorului despre finan]esunt false: „…recomand\m financiarilor de la Timpul d-a citi le geacompatibilit\]ii generale a statului c\ci e bine, înainte d-a vorbidespre ceva, s\ cunoasc\ materia ce voie[te s\ trateze”. Consi -der\ c\ T. „s-a f\cut organul acestei neg\ri a luminei, a a dev\ -rului, a ceea ce v\d, în]eleg [i cunosc chiar membrii o posi]iunii”.14. Rosetti C. A.: [Discurs rostit la întrunirea electoral\ dinsala Ateneului, la 10 aprilie 1883]. Românul, Buc., apr. 11-12,p. 329-330..În finalul discursului citeaz\ [i fragmente de articoledin Timpul, comentându-le ironic: un fragment dintr-un articolneeminescian din T., 5 apr.,1883 – [i un fragment din articolul[„«Românul» în[ir\…”] din T., 30 septembrie 1882 (O. XIII, p.195-196), unde M. E. cere „o nou\ genera]ie” ca s\ refac\ Ro -mânia, între altele cu “o biseric\ puternic\” – replic\: „Adic\ s\vie popii s\ v\ ia copiii [i s\-i creasc\ întocmai cum îi cre[teaucei de la Roma”. Acolo unde M. E. cere ca demnit\]ile publices\ fie nepl\tite, vede tendin]a conservatoare de întoarcere a ]\riila starea de dinainte de 1700 – tendin]\ pe care o ironizeaz\.15. „Bucure[ti, 13/25 Prier 1883“ (apr, 14, p. 337). Primuleditorial. În privin]a revizuirii Constitu]iei, pune în fa]\ dou\ articoledin Timpul: unul neeminescian, în care se afirm\ c\ „nimenialtul din ]ar\ n-a cerut revizuirea decât guvernul, [i articolul[„Mesajele de închidere…”], din T., 10 martie 1883 (O. XIII, p.267-268), în care M. E. afirmase c\ reformele care urmeaz\ s\se discute la redeschiderea sesiunii parlamentare n-au fost cerutede c\tre ]ar\, ci doar de c\tre C. A. Rosetti. Acesta nefiind în gu -vern, remarc\ faptul c\ T. se contrazice, [i folose[te acest prilejpentru a ironiza publica]ia conservatoare.N.B. Când spunem despre cutare articol c\ este „neeminescian”,avem în vedere strict Edi]ia academic\ (la care se rapor tea -z\ [i bibliografia academic\): ce nu este acolo este consi de rat caneeminescian. Desigur, studii separate, speciale, vor stabili statutulmai clar al fiec\rui articol din Timpul. Noi în[ine am edi tat, ca emi -nesciene, multe articole din Timpul, pe care edi]ia nu le con]ine.eminescologicale ∙ eminescol53

eminescologicale ∙ eminescol54Punctul de vârf al tuturor acestor studii nu poate fi, îns\, decât edi -tarea integral\ a întregului ziar Timpul: emines ciene sau nu, arti -colele de acolo sunt foarte importante în sensul c\ au f\cut isto rie[i c\ împlinesc viziunea enciclopedic\ asupra realuilui pe care,în epoc\, numai ziarul Timpul a avut-o [i a pus-în practic\.16. „Bucure[ti, 16/18 priar 1883“ (apr. 17-18, p. 349). Pri -mul editorial. Vorbind despre concep]ia aleg\torilor, men]io nea -Vanni Cuoghi:Silicon Valleyz\ în treac\t [i articolul [„Prin discursul ]inut la Ateneu…”], dinT., 14 apr. 1883 (O. XIII, p. 285-286), luând de bun\ afirma]ialui M. E. c\, în genere, corup]ia este posibil\ oriunde [i conside -rând c\, prin aceasta, Timpul însu[i recunoa[te corup]ia de laCo legiile I [i III de aleg\tori. Autorul articolului este C. A. Rosetti.17. „O mare întristare cuprinde…“. Românul, Buc., apr.17-18, p. 349. Al doilea editorial. Se plânge de atacurile la persoan\[i de neadev\rurile din care „opozi]iunea“ a f\cut o arm\electoral\. F\r\ a indica, se refer\ [i la articolul [„Prin discursul]i nut la Ateneu…”], din T., 14 apr.1883, considerând c\ auto -rul vrea s\-i sperie pe proprietarii de p\mânturi cu o nou\ refor -m\ agrar\ împotriva lor, pe care ar proiecta-o liberalii.18. Adev\rurile „Timpului” [Not\]. Românul, Buc., apr. 21,p. 358. R\spunzând articolului [„De multe ori am sus]inut…”],din T., 20 apr. 1883 (O. XIII, p. 212-214), arat\ c\ lista dat\ deziarul conservator este neadev\rat\ [i se refer\ „pentru ast\zi nu -mai la d. dr. Rîmniceanu”, despre care declar\ c\ n-a avut func -]iile [i diurnele ar\tate de Timpul.19. Rîmniceanu Grigore: [„Scrisoare c\tre ziarul Românul“].Românul, apr. 22, p. 562. (Adev\rurile „Timpului”). Com ple tea -z\ dezmin]irea dat\ în num\rul anterior al Românului, de clarândc\ nu are func]iile [i diurnele indicate în Timpul, 20 apr. 1883.20. „Bucure[ti, 2/14 Florar“ (mai 2-3, p. 393). Editorial.R\spunde editorialului [„E s\tul\ ]ara de vorbe…”], din T., 29aprilie 1883 (O. XIII, p. 289-290), [i anume pasajului în care sespune c\ liberalii am\gesc opinia public\ cu fel de fel de reformepentru a-i abate aten]ia de la chestiunea Dun\rii. Arat\ c\ guver -nul are o pozi]ie intransigent\, ferm\, în aceast\ chestiune, opu -nându-se preten]iilor Austro-Ungariei. Conservatorii folosescchestiunea Dun\rii în lips\ de argumente serioase.21. „Bucure[ti, 4/16 Florar 1883“ (mai 5, p. 401). Editorial.R\spunde editorialului [„Când opozi]iunea…”], din T., 3 mai1883 (O. XIII, p. 291-293). Consider\ c\ st\rile de lucruri descri -se sunt reale [i se datoresc legii electorale: votul pe colegii restrân -se aduce asemenea fenomene de corup]ie.22. „Perioada de lupt\ fiind sfâr[it\…”. Românul, Buc., mai7, p.409. Al doilea editorial. R\spunde articolului [„Cam în a -junul…”/ din T.,, 23 martie 1883 (O.XII, p. 275-276). Dup\ cearat\ c\ presa trebuie s\ fie, într-un stat, a patra putere, citeaz\un fragment dintr-un discurs al lui M. Sturza rostit la 27 ianuarie1882 în Parlament, care dispre]uie[te presa opozi]iei pentru limbajulgrosolan [i calomnie. Citeaz\ chiar întreb\rile ipotetice pecare [i le pune M. E. în articolul din 23 martie 1883 (de ce nuse unesc partidele politice [i de ce nu folose[te Timpul un limbajmai blând) – dar nu [i r\spunsurile date de c\tre poet. În]elege,în schimb, c\ aceste întreb\ri se ridic\ chiar dintre conservatori[i c\ ziarul Timpul începe a-[i pierde chiar admiratorii statornici,cu vaz\. Vorbe[te de o indignare general\ a opiniei publice împo -triva Timpului – pe care ziarul o merita: „Constat\m îns\ cu fe -ricire ca semn caracteristic al timpului de fa]\ [i ca manifes ta rea convingerii ajuns\ ast\zi general\, faptul c\ opiniunea publi -c\, acea opiniune luminat\, de bun\-credin]\ [i iubitoare de ]a -r\, începe a se revolta [i-a protesta energic contra acelor în -jur\tori [i calomniatori de meserie care au tristul curaj de-a semai zice [i lumin\tori [i conduc\tori ai opiniunii publice…”23. „Bucure[ti, 24 Florar/ 5 Cire[ar 1883“ (mai 25, p. 466).Editorial. Face parte din seria de articole ce ironizeaz\ preten]iileconservatorilor de a fi reprezentan]ii na]iunii, de a întoarce ]arala 1700, de a stabili „piramida social\” cu cei boga]i sus [i cei s\ -Însemn\ri ie[ene

aci jos, etc. De data aceasta, ironizeaz\ conservatorismul în ge -neral, considerând c\ în toat\ Europa el este f\cut de oameni„îngâmfa]i”. Se refer\ mai ales la limbajul lor: „În de[ert «Timpul»zicea înc\ din iarna trecut\: Aceast\ adun\tur\ de parveni]i,lacomi [i iniorin]i din care se compune partidul ro[u [imajoritatea Adun\rii; la toate aceste injurii nebune[ti lumead\ din umeri [i împarte spatele nobililor înjur\tori…”24. „Bucure[ti, 28 Florar/ 9 Cire[ar 1883“ (mai 29, p. 477).Editorial. R\spunde editorialului [„Înfiin]area unei mitropolii…”],din T., 20 mai 1883 (O. XIII, p. 298-300). Dup\ ce arat\ tole -ran]a religioas\ de veacuri a poporului român, î[i exprim\ nedu -merirea c\ Timpul vede o influen]\ austro-ungar\ în schimbareaepiscopiei. Nu în]elege „sau nu voim a în]elege” de ce trebuie s\se team\ ]ara de înfiin]area acestei mitropolii. Arat\ c\ regele nupoate fi nicicum influen]at din afar\, pentru c\ s-a identificat cupoporul român. Austro-Ungaria nu poate avea scopul de a des -p\r]i ]ara de rege, pentru c\ acest lucru ar însemna ca ]ara s\ fiesupus\ influen]elor ortodoxiei ruse[ti.Vanni Cuoghi:Însemn\ri ie[eneC@ll me wwwenere25. „Bucure[ti, 31 Florar/ 12 Cire[ar 1883“ (iun 1, p. 485).Editorial. Consider\ c\ face un gest de „igien\ moral\” r\spunzândarticolului [„Miercuri seara…”], din T., 29 mai 1883 (O.,XIII, p. 306-308), în care vede tendin]a „opozi]iunii” de a în de -p\rta pe Carol I [i a aduce pe tron un rege de religie ortodox\(citând vorbele lui M. E.: „În deosebi, ast\zi n-avem nici un interesparticular de a sus]ine aceast\ dinastie: o sus]inem nu -mai pentru c\ soarta ]\rii noastre e legat\ de dânsa.”). Denun -]\ „na]iunii” acest atac la rege.26. „Bucure[ti, 10/22 Cire[ar 1883“ (iun 11, p.517). Edi -torial. Rezum\ pe scurt ideile conservatoare pe baza articoleloreminesciene despre p\tura superpus\. Le opune ideile liberalege neroase, progresiste. Se refer\ la finalul articolului [„Dac\ vorbimde adun\tura…”], din Timpul, 26 mai 1883 (O. XIII, p. 304-306), mirându-se c\ autorul î[i exprim\ încrederea în poporulromân [i, în acela[i timp, nu-i acord\ libert\]ile trebuitoare (legeelectoral\). Al. Lahovari este exponentul aristocra]iei boiere[ti [iintr\ în contradic]ii cu ideile Timpului.27. „Afl\m cu sincer\ p\rere de r\u…” [Not\], Românul,1 iulie 1883, „c\ d. Mihail Eminescu, redactore la ziarul Timpul,tân\r plin de talent [i înzestrat c-un deosebit geniu poetic, a c\ -zut grav bolnav. Sper\m c\ boala sa nu va fi de cât trec\toare [ic\ în curând vom putea anun]a deplina sa îns\n\to[ire.”N.B. În loc de comentariu, acest anun] al Timpului din 3 iu -lie 1883 (dup\ dou\ zile):„Unul dintre colaboratorii acestei foi,d. Mihail Eminescu, a încetat dea mai lua parte la redac]iune, a -tins fiind în mod subit de o grav\ boal\. Ne place îns\ a spera c\lipsa dintre noi a acestui stimat confrate nu va fi de cât de scurt\durat\ [i c\ ne va fi dat\ fericirea de a anun]a revenirea sa s\n\ -tos la func]iunile de pân\ acum.” Dup\ cum vedem, speran]elesunt acelea[i: c\ boala va fi de scurt\ durat\. În plus, Timpul spe -r\ revenirea sa s\n\tos la func ]iunile de pân\ acum. Anun]ul Tim -pului era necesar pentru ca Ro mânul s\ nu mai citeze, de a cumînainte, anumite articole din Tim pul ca opinie a partidului conservatorori a ziarului. Mai spune, a poi, c\ Eminescu s-a îm bol n\ -vit „în mod subit” pentru a nu arunca umbra bolii asupra u norar ticole anterioare, de mai înainte de boa l\. Probabil c\ asta nu-icon vine Românului, care vedea urmele bolii din scrisul po etuluiînc\ de acum doi ani (vezi [i expresia sa: „a c\zut greu bolnav”,deci a nun ]\ nu c\derea brusc\, ci c\derea în boal\ grea, deci de -p\[i rea fa ze lor mai u[oa re, adic\ un proces…). A[a cum, la fel depro ba bil, Românului nu i-ar conveni nici revenirea poetului la„func ]iunile de pân\ a cum”. L-ar bucu ra doar recâ[ti garea „func ]iu -nilor mintale” ale sale – [i, desigur, orientarea c\ tre geniul poetic.N. GEORGESCUeminescologicale ∙ eminescol55

56Salonul de carte de la ParisUn Salon bipolarDup\ o edi]ie 2010 mai moro c\ -noas\, la care frecven]a vizitatorilora înregistrat o oarecare sc\ -dere fa]\ de anul anterior, organizatoriiSalonului de carte de la Paris au schimbatcumva formula, densificînd [i concentrîndmanifest\ri dintre cele mai variate. Cei1.200 de expozan]i din acest an au avut4 zile (fa]\ de 6 pîn\ acum) [i o nocturn\pentru a-[i atrage, surprinde, eventual fidelizacititorii. Antoine Gallimard, pre[e -dintele Sindicatului na]ional al editorilorfrancezi, dar [i al celebrei edituri parizienecare î[i s\rb\tore[te centenarul, s-a decla -rat satisf\cut de aceast\ edi]ie, «totodat\popular\ [i profesionist\». E adev\rat c\nocturna inedit\ a trecut cam neobserva -t\, iar discu]iile în direct între autori [i edi -tori în privin]a drepturilor pentru edi]iilenumerice au fost suspendate dup\ e[eculnegocierilor, dar ace[ti bemoli, [i al]i câ]i -va, inevitabili în fond, nu au alterat succesulunei impresionante desf\[ur\ri simbo -lice de talent [i inventivitate, nemaivor -bind de faptul c\ mai toate editurile mariau anun]at cifre de vânzare în cre[tere.Un eveniment care ne intereseaz\ înmod deosebit, [i care a fost unul din punc -tele de interes ale Salonului din 2011, afost colocviul european dedicat împlinirii a100 de ani de la na[terea gânditorului ro -mân de expresie (par]ial) francez\, EmilCioran, organizat de Institutul Cultural Ro -mân. Desf\[urat în marea sal\ de confe rin -]e Nota bene, aflat\ chiar în fa]a standuluiromânesc de carte, colocviul a beneficiat deprezen]a tonic\ [i percutant\ a unor filo -sofi, scriitori [i profesori veni]i din toatez\rile Europei (amintim doar pe FernandoSavater, Roland Jaccard, Sylvie Jaudeau,Vanni Cuoghi:Sorin Alexandrescu, Florin }urcanu, întremul]i al]ii), savuros modera]i de GeorgeBanu [i Horia-Roman Patapievici. Abor -d\rile, foarte variate ca stil [i tematic\, aureu[it s\ eviden]ieze o alchimie cu totulspecial\ între dou\ orizonturi, dou\ culturi,dou\ limbi diferite, rezultanta fiind oexpresie unic\ a unui pesimism jubilatoriu[i a unei formule paradoxale care, departede a închide gândirea într-un impas, ofer\solu]ia unei cunoa[teri complexe [i fertile.Dar vedetele Salonului din acest an aufost dou\ extreme geografice: literaturanordic\, prezent\ prin circa patruzeci dea utori din Suedia, Finlanda, Norvegia, Da -nemarca, Islanda, respectiv cea mai european\dintre metropolele Americii latine,Buenos Aires, desemnat\ «capitala mondi -al\ a c\r]ii» în 2011 de c\tre UNESCO,re prezentat\ de dou\zeci de autori argen-~mblânzitoarea de p\s\riÎnsemn\ri ie[ene

tinieni. Se pare c\ popu la -]ia acelor melea guri nu [i-apierdut interesul pentru lec -tur\, iar ora[ul însu[i are opolitic\ de car te pasionat\,sus]inut\ de cititori vorace.Dac\ literatura sud-a me -rican\ e mai cu noscut\ pu -blicului românesc, [i înc\de câteva decenii bune, ceanordic\ a fost pâ n\ de cu -rând una de ni[\, care a ex -plodat în ultimii ani, dus\pe vârful valului de succesulnea[teptat al trilogiei Millenium,a lui Stieg Lars son(publicat\ postum, în tre2005 [i 2008, dup\ ce autorula murit su bit în urmaunei crize cardiace), ecra -ni za rea aducându-i în scurttimp recunoa[ te rea mondi -al\. Sp\rg\torul de ghea]\suedez a antrenat în siajuls\u o serie de autori scandi -navi ce exceleaz\ îndeo -sebi în subgenuri ca thriller,poli]ist, sau roman «negru»,pre cum cele ale lui HenningMankell, vându te dejaîn zeci de milioane de exemplareîn întreaga lume,acesta fiind de fapt [i invitatulde onoare al Salonuluide la Paris. Nu mai pu - Vanni Cuoghi:]in admirat\ e [i tân\ra fin -lande z\ Sofi Oksanen, care a ob]inut anultrecut premiul Femina pentru cel mai bunro man str\in (Purge, ed. Stock).E un adev\rat fenomen, de dat\ recen -t\, dar nu mai pu]in intens, acest vânt t\ -ios venit din Nordul polar s\ împrosp\teze[i s\ tonifice literele franceze, [i nu numai,fenomen care face furori prin ]\rile nor -di ce de vreo 40 de ani, dar pe care miezulEuropei abia a început s\-l descopere. E -di torii, traduc\torii, librarii se întrec în ag\si [i lansa pe pia]\ cele mai atr\g\toareÎnsemn\ri ie[enetitluri din domeniu. De fapt, prin ce difer\o asemenea nara]iune scandinav\ de celelalte?Unul din librarii de la Gibert Josephconsider\ c\ stilul «e destul de diferit dethriller-ele franceze sau americane, e multmai a[ezat [i mai ales amestec\ genurile:analiz\ politic\, economic\, social\ [i ade -v\rat\ anchet\ de roman poli]ist». {i o for -m\ aparte de autoironie «na]ional\», a[ a -d\uga, îndeosebi la islandezul Arnaldur Indridason(un fel de Amélie Nothomb arctic,care scoate câte un roman pe an înce pândcu 1997), dar [i la suede zulBjorn Larsson, care ia pes -te picior aceast\ nou\ vo -g\ occidental\, intitulându-[i ultimul text Poe]ii mor]inu scriu romane poli]is te.Va fi probabil [i acesta unfenomen de mo d\, ca thril -ler-ul ezoteric à la DanBrown. Sau nu...Secretul acestor bestseller-uri?Depei za rea, desigur,un anume fel de exo -tism (!) pe care îl degaj\ fri -gul, izolarea, însingura reanordic\, [i care declan [ea -z\ resorturi neexplora te aleimaginarului. O curio zita teprivitoare la ceea ce se petrece„acolo sus“, în vârfullumii, dar care se îm bin\ re -pede [i cu pl\cerea des co -peririi unor ]inu turi, socie -t\]i [i mentalit\]i pli ne deumbre [i lumini speciale.Din nou, aceea[i sl\biciune[i comodi tate carene face adesea s\ împin -gem în tr-un singur sertarlucruri de forme, culori [im\rimi diferite, în baza u -nei origini comune, ne determin\[i acum s\ vorbimde „literatura Nordului“, e -tichet\ pe care to]i cei pre -zen]i la Salonul c\r]ii de laParis au recuzat-o cu vehemen]\, înlocu in -d-o cu sin tagma „literaturi nordice“. Nuexist\, afir m\ ei, unitate de limb\, nici deloc în scrierile lor, peisajul scandinav ad\ -postind di ferite idiomuri [i genuri. Diversi -tate, prin urmare, [i nu unitate. Verva a -cestor texte, aten]ia rafinat\ acordat\ intrigii[i construc ]iei personajelor, aproapeclasic\, trimit cu gîndul la poezia scaldic\,în care islandezii [i norvegienii sunt mae[ -tri [i care, în opi nia speciali[tilor, a r\maspân\ ast\zi po e zia cea mai sofisticat\ [iA-[i schimba p\rul57

58Vanni Cuoghi:Cheia inimii taleelaborat\ compus\ vreodat\ în Occident.O virtuozitate lexical\ [i ritmic\ ce se re -g\se[te în mare m\sur\ în textele contemporanecare, în ciuda diversit\]ii reven dicate,afirm\ cu cla ritate o identitate nor di -c\ bine definit\.Natura, de pild\, este o component\e sen]ial\ în viziunea autorilor nordici, îndeosebilumina aceea unic\, ce are virtu]itransfiguratoare, magice. De fapt, scandinaviisunt mari povestitori, iar vraja crea -]iilor lor, de[i atât de diferit\ de «realismulmagic» al sud-americanilor, nu e cu nimicmai prejos, natura nefiind pentru ei simpludecor al ac]iunii, ci materie organic\,fiin]ial integrat\ vie]ii. Mul]i comentatorise întreab\ de unde le vine aceast\ pasiu -ne a povestirii, dac\ se datoreaz\ vechilortradi]ii vikinge orale, transmise în nesfâr -[i tele nop]i de iarn\ petrecute în jurul unuifoc, sau dac\ acest dinamism cu accenteinedite î[i are r\d\cinile în cultul Destinului,care a fost prima zeitate a panteonuluilor... Cert e c\ ata[amentul fulger\tor ale uropenilor «c\ldicei» pentru aceast\ dimensiunefabulatorie vine înc\ o dat\ însprijinul ideii c\ toate curentele literare uscate[i cerebrale nu au f\cut, cel mult, de -cât s\ ascut\ pana [i min]ile criticilor bla -za]i, dar publicul larg cititor a avut [i vaavea mereu nevoie de acele ]inuturi imagi -nare prin care sufletul s\-i r\t\ceasc\ învo ie. Iar literatura noastr\ postmodern\ apierdut sau a uitat gustul pove[tii, conside -rând-o facil\ [i ineficient\ estetic, orientându-seaproape exclusiv spre genuri nar -cisiste, sau la grani]a documentarului, ce -ea ce a condus la reorientarea rapid\ a ci -titorilor, în momentul în care li s-a permiss\ viseze din nou cu o carte în mîn\.Pe fond, nimic nu e nou, sentimentele,tr\irile, aspira]iile umane sunt acelea[i, dela un cap\t la altul al globului. Dar cevatot sun\ altfel sub cerul acela mult mai a -proape de p\mânt; în acea lumin\ stranie[i tulbur\toare, melancolia cap\t\ accentedepresiv-burle[ti, ritmul e mai lent, mai pu -]in spectaculos în aparen]\, mai sumbru.Dar aici cli[eele cad unul câte unul pentrucei care se arunc\ în aceast\ aventur\, c\cideparte de a fi sinistr\ [i deprimant\, cumo consider\ unii, mai ales cei care nu o cu -nosc, aceast\ literatur\ e original\ [i proas -p\t\, ]esut\ pe un umor irezistibil, chiar da -c\ mu[c\tor [i adesea negru [i decalat. Oironie supl\, ce permite s\ afirmi lucruriînsp\imânt\toare aproape f\r\ s\ bagi deseam\. Nu [tiu dac\ tr\im o «vîrst\ de aur»nordic\, dar ceva se întâmpl\ cu adev\ratprin zona aceea [i, cu siguran]\, merit\ oprivire cât o auror\ boreal\.Simona MODREANUÎnsemn\ri ie[ene

Un martor ocular alpogromului de la Ia[iVeronica Gorgos, autoarea unor interesantem\rturii despre tra gicele evenimen -te ce au avut loc la Ia[i cu [apte decenii înur m\, a fost numit\, a[a dup\ cum o declar\,acuzator public în procesul din 1945al celor „vinova]i de dezastrul ]\rii”, conformMonitorului Ofi cial din 12 februarie1945, calitate în care i-a re venit efectuareaan chetei pogromului de la Ia[i.În 1929, Veronica Gorgos (n\scut\ Zo -sin) a început studiile ju ridice la Universitateadin Ia[i, iar patru ani mai târziu, în 1933,a de venit membr\ a Baroului din fos ta ca -pital\ a Moldovei. Du p\ 1944 [i pâ n\ lapensie a lucrat în magistratur\. Anii cât aprac ticat avoca tura i-au oferit ocazia s\ cu -noasc\ mai mul]i colegi e vrei, cu unii din -tre ei colaborând îndeaproape, cu al]ii îm -priete nindu-se sau, pur [i simplu, acti vândîmpreun\, ca în cazul lui Albert Schreiber,a c\rui secretar\ a devenit de la începutulanu lui 1938. De familia acestuia se va îngrijidup\ arestarea [i trimi terea în lag\rulde la Tg. Jiu a avocatului.Cel care cite[te memoriile Veronic\iGorgos va remarca, cu si gu ran]\, faptul c\autoarea ofer\ date exacte privind popu -la]ia evreiasc\ a ora[ului [i felul în care afost preg\tit, de c\tre germani, pogromulprintr-o prealabil\ demonstra]ie de for]\[i prin asocierea la crim\ a românilor.Declan[area pogromului a g\sit-o peVeronica Gorgos în casa prietenei sale, To -ni Bartfeld, cu speran]a c\ bombardamen -tele sovieticilor nu o vor afecta. Zilele devi neri 27 [i sâmb\t\ 28 iu nie au fost relativlini[tite, f\r\ bombardamente, în schimbsâm b\t\ seara, pe la orele 21, alarma aanun]at un inevitabil bom bardament, caren-a avut îns\ loc, urmat de focuri izolatede pistol sau arm\ automat\.Însemn\ri ie[eneDuminic\ diminea]a, pe 29 iunie, Ve -ronica Gorgos are pri me le semnale c\ înIa[i se întâmpl\ evenimente dramatice. Dingura unui tân\r, al c\rui patron era legio -nar, afl\ c\ germanii îi vor lichida pe evrei.Hot\rât\ s\-[i ajute prietenii din familiaBart feld, face mai multe drumuri prin o -ra[, prilej cu care afl\ c\ la Chestura de po -li]ie de pe strada Vasile Alecsandri suntin vita]i to]i evreii pentru a primi bilete deliber\ circula]ie. Evreii ajung la Chestur\în grupuri, cu sau f\r\ escort\. De la Palatuladmi nis trativ, pe Strada {tefan cel Mare, [ipân\ la Chestur\, autoarea re lat\rii este legitimat\de [aptesprezece ori de patrulelegermane organizate în patru feluri: pe joscâte 6 solda]i, c\l\ri câte 4 solda]i, pe motocicletecâte 2 solda]i [i pe camioane câ -te 4 sol da]i. În acest timp, osta[ii românie rau pu]ini numeric, nici în forma]iuni [inici în patrulare, probabil în trecere sau cuo misiune oarecare. Trec\torii erau, de ase -menea, pu]ini [i din când în când se au -zeau focuri de arm\.Primele cadavre ale unor evrei îi pro voa -c\ Ve ro ni c\i Gorgos o enorm\ reac]ie despaim\, ce ea ce o face suspect\ nem ]i lor,ale c\ror controale se înte]iser\. În dreptulstr\zii Cuza Vod\, întâl ne[te mai mul te gru -puri de evrei, venind din mai multe direc -]ii, îndreptându-se spre Chestur\, f\ r\ s\fie escor ta]i. Un grup mai mare, cu haine -le în dezordine, unii chiar în pi jama le, eraescortat de patru osta[i români. Pen tru a-lg\si pe unul din mem brii familiei Bartfeld,Lu]\, avocat de profesie, Ve roni ca Gor gosintra în cl\direa Chesturii, pli n\ de lumela acea or\. Nereu[ind s\ ob]i n\ prea mul -te informa]ii de spre cel c\u tat, se îndreap -t\ spre strada Br\tianu, un de se întâlne[tecu un grup de circa 50 de evrei, escorta]ide doi osta[i români, supra veghea]i îndea -proape de germani. În apro pierea cinema -tografului Sidoli vede alte patru cadavre.Ajunge la casele Xenopol, aflate în proprietateaavocatului Carol Di amant, al c\ -rui secretar era Lu]\ Bartfeld. În pia]a Sf.Spiridon întâlne[te 16 mor]i, împ\r]i]i înpatru grupe, supravegheate de osta[i germani.Una din victime tr\ia înc\ [i, recu -noscând-o pe avocat\, îi cere ap\. Cândîn cear c\ un gest de omenie, e lovit\ de unos ta[ german. În aceea[i si tua]ie se g\sise[i profesorul Franche, de la Facultatea deMedici n\, când încercase un gest similar.Veronica Gorgos ne ofer\ o constatarelogic\, diferit\ de re lat\rile f\cute dup\ u -reche: „Nic\ieri în Ia[i nu au fost pe stra d\,la un loc, sute de cadavre”. Totul a fost or -ganizat în a[a fel ca masacrul s\ se execu -te în locuri închise, f\r\ asisten]a localni -ci lor: în curtea Chesturii, unde germanii autras de la ferestrele cl\ dirii [i de pe aco pe -ri[ul unei cl\diri din apropiere; în sala ci -nematografului Sidoli, în spatele Chestu -rii, într-o cas\ ce apar ]i nuse doctorului Pl\ -cin]eanu [i unde se refugiaser\ cei sc\ pa]iarhiva ∙ arhiva ∙ arhiva ∙ arhiva59

arhiva ∙ arhiva ∙ arhiva ∙ arhivade la Chestur\ [i care au fost secera]i degermani cu mitralierele.Autoarea relat\rii încearc\ s\ ajung\ înCopou, unde se aflau birourile [i servi ciilemarii unit\]i germane, dar nu reu[e[ te dincauza restric]iilor de circula]ie. În tâlne[ teo unitate româneasc\ cu ofi]eri, mergând încoloan\ [i îndreptându-se spre front, carenu era preocupat\ sau interesa t\ de ce seîntâmpl\ în ora[. Re vine la Chestur\, acumplin\ de evrei [i osta[i ger mani. Vede [i maimul]i gardi[ti în unifor m\, pe care consta -t\ c\, de[i lucreaz\ de opt ani în avocatu r\,nu-i cunoa[te, ea ca re cuno[tea aproapetot personalul Poli ]i ei. Întâlne[te, în fine,[i un comisar de poli ]ie cunoscut, intrigatde prezen]a ei la Chestur\ [i a evreilor cevin în valuri, c\ rora le cere s\ stea acas\pentru c\ germa nii pre tind c\ ies pe stra -d\ ca s\ provoace dezordine. Ofi]erul depoli]ie r\mâne stupefiat când afl\ c\ ceiprezen]i fuseser\ anun]a]i s\ vin\ la Chestur\pentru ti che tele de „liber”, în condi ]i-ile în care, sus ]i nea el, nimeni nu d\duse a -cest ordin la Chestur\. Totul f\ cea partedintr-un scenariu în care evreii, sco[i dincas\ [i tri mi[i la Chestura de Poli]ie pentrucontrol, erau reprima]i sub pretextul c\trag în armat\.Seara de duminic\, 29 iunie, o g\se[tepe Veronica Gorgos pe str\zi. O ma[in\ mi -litar\ anun]\ instalarea st\rii de asediu înIa[i, orice persoan\ riscând, dup\ orele 18,s\ fie împu[cat\ f\r\ soma]ie. Petrece noap -tea în gura unui beci p\r\sit [i luni di mi nea -]a, c\utând un tramvai, ca s\ urce la Co -pou, constat\ c\ prin ora[ nu mai sunt cadavre[i nu se mai f\ceau controale. As tanu înseamn\ c\ nenorocirea de la Ia[i seîn cheiase. Pe la orele 11, aflat\ în tram vai,asist\, împreun\ cu controloarea, cum petrotuar doi osta[i germani au împu[cat treitineri evrei, dup\ care v\zând un osta[ ro -mân l-au chemat lâng\ cadavre [i au înce puts\ fac\ fotografii. Constat\ c\ a mai v\ zutasemenea scene, germanii fotografiind cadavrele[i grupurile de evrei [i întotdea unachemând un o[tean român, care trecea prinpreajm\, s\ fie [i el fotogra fiat. Faptul e con -firmat [i de M. Carp, autorul C\r]ii negre,care afirm\ c\ fotografiile po gromului dela Ia[i sunt, în exclusivitate, ob]inute de lagermani. Mai mult, unii ofi ]eri germani audeclarat, când au aflat despre cele petrecuteîn ora[ul Ia[i, c\ „asta e opera Gestapou lui”.Încercând s\ descifreze scenariul po -gro mului de la Ia[i, Ve ro nica Gorgos ajun -ge la concluzia c\ poli]ia secret\ german\a r\spândit zvonul c\ evreii saboteaz\ ac -]iunile armatelor germa ne [i române, sem -nalizeaz\ avia]iei sovietice, g\zduiesc pa -ra [u ti[tii lansa]i de inamic care, la rândullui, ofer\ evreilor arme pentru a trage înarmat\. Acesta era [i rostul focurilor cucartu[e oarbe trase de germani, dornici s\creeze [i s\ men]in\ starea de panic\.Momentul pogromului de la Ia[i a fost[i el ales bine, într-un ora[ în care popu -la]ia civil\ cre[tin\ se retr\sese cât mai departede linia frontului – nu r\m\seser\decât cei obliga]i de serviciu – iar popula -]ia evreiasc\ fusese obligat\ s\ nu p\r\ -seasc\ ora[ul. Erau în schimb mul]i oamenistr\ini în ora[. În primul rând, corpurile depoli]ie [i numero[i func]ionari ce urmau afi instala]i în Basarabia [i Bucovina, unit\ -]ile germane, române[ti [i italiene în trece -re spre linia frontului, oameni, în genere,greu de contro lat. La un semnal dat de unavion german, membrii unit\]ii de Gesta poau ]inut sub foc de petarde cartierul Co pou,unde se aflau serviciile statelor majore, îna[a fel încât unit\]ile militare germane [iromâne au avut sentimentul, conform zvo -nurilor inoculate, unui atac de partizani [ievrei. Dup\ declan[are îm pu[ c\turilor, e -chipe de germani umblau din cas\ în cas\,de unde ri dicau sau omo rau cet\]eni evrei.Au antrenat în aceast\ ac]iu ne [i solda]i saucivili români, care indicau germanilor ca se -le locuite de evrei sau îi conduceau pe evreila Chestur\. U nii dintre români au schin -giuit, omorât sau pr\dat familii de evrei.{tirea c\ to]i evreii trebuie s\ mearg\ laChes tura de poli]ie a fost un eficace mij locde a-i scoate din case [i a-i expune. De laChestur\, germanii i-au dus pe evrei la ga r\,unde au fost îmbarca]i în dou\ tre nuri, mul]idintre ei pierzându-[i via]a din cau za con -di]iilor [i a regimului la care au fost supu[i.Mul]i români, dând dovad\ de omenie– consilierul Emil Cos tinescu, avocatul P.Scriban, dna Agarici, pre[edinta Crucii Ro -[ii, acad. I. Iordan, Maria [i Oscar Fran -che, Dan B\d\r\u, Mihai Codreanu, Oti -lia Cazimir, Magda Isanos, avocatul C. Si -mionescu – au ajutat numero[i evrei s\supravie]uiasc\ cumplitului pogrom.Relatarea Veronic\i Gorgos, aflat\ în pa -ginile urm\toare, a fost depus\ de autoa rela Arhivele Statului Ia[i în 1970 [i se g\ -se[te înregistrat\ la Colec]ia „Manuscri se”,nr. 2627, într-un dosar cuprin zând mai multepiese referitoare la Pogro mul de la Ia[i.Lucrarea lui M. Carp, la care face refe -riri Ve ronica Gorgos, a ap\rut `n trei volu -me, la Bucure[ti, Atelierele Socec et Co,SA, 1946 -1948, sub titlul: Cartea neagr\:fapte [i do cumente. Suferin]ele evreilor dinRomânia, 1940-1944, iar Kaputt de CurzioMalaparte s-a tip\rit `n 1943.Dumitru IV|NESCU60Însemn\ri ie[ene

Relatarea faptelor mai importante pe carele cunosc `n leg\tur\ cu tragicele evenimentepetrecute la Ia[i la 29 iunie 1941Sunt amintiri care constituie o fericire pentru cei ce le poart\.Sunt amintiri, îns\, ale unor întâmpl\ri tragice, pe care oameniile poart\ ca pe ni[te blesteme.În rândurile ce urmeaz\, am misiunea ingrat\ de a scoate lalumin\ ni[te amintiri ale unor fapte tragice, care sunt ca o ran\[i care a[a vor r\mâne.Sunt ie[eanc\ din anul 1929, când am venit aici student\ [ide atunci nu am p\r\sit Ia[ul niciodat\, nici m\car în timpul re -fugiului. În anul 1933 m-am înscris în fostul barou Ia[i [i am profesatavocatura pân\ în 4 septembrie 1944, când am fost numi -t\ prim-procuror al jude]ului Ia[i, al tribunalului, de fapt, ce func -]iona la Ia[i ca singura instan]\ judec\toreasc\ pentru întreg ju -de]ul Ia[i.Am fost prima femeie magistrat din ]ar\.De asemenea, prin decretul publicat în „Monitorul Oficial” din12 februarie 1945, am fost numit\ acuzator public în proceselecelor vinova]i de dezastrul ]\rii, în care calitate am f\cut o partedin ancheta pogromului de la Ia[i.Am fost secretara avocatului N. Rodos, care ap\ra în specialprocese politice, în care erau implica]i comuni[ti [i, în genere,vic timele fascismului. La 4 februarie 1938 am intrat secretaraa vocatului Albert Schreiber, a[a c\ aveam posibilitatea s\-mi dauseama mai bine de politica regimurilor prefasciste [i fasciste fa]\de evrei [i prigoana la care ace[tia au fost supu[i.Chiar f\r\ a fi prea orientat în treburile politice na]ionale sauinterna]ionale, oricine î[i putea da seama la începutul anului1941, c\ nem]ii au ocupat în fapt teritoriul ]\rii, c\ „prietenia”dintre noi [i nem]i e o f\]\rnicie, iar invadarea teritoriului sovieticiminent\.Concentr\ri, mi[c\ri de trupe, transporturi de muni]ii. Radio -ul [i presa anun]au zilnic alte chem\ri sub arme, sau ridicau în sl\vieroismul [i calit\]ile de „supraoameni” ale hitleri[tilor. Îi puteamvedea [i la Ia[i pe str\zi [i în orice magazine, dar mai ales în res -taurante [i cofet\rii. P\[eau falnic, în ]inut\ impecabil\ [i se uitaudispre]uitori la noi. Câteodat\ se auzeau, când treceau în grup [icomentarii, ca de exemplu „]iganii”, spus bineîn]eles în nem]e[te.Ducându-m\ în luna mai la Boto[ani, unde locuia familia mea,mi-am dat seama str\b\tând cu autobuzul [oseaua, c\ regiuneaÎnsemn\ri ie[enegemea de armat\ nem]easc\. În locuin]a din Boto[ani a familieimele erau caza]i câ]iva solda]i din corpul expedi]ionar italian.Nu se [tia înc\ data exact\ a invaziei [i nici modul în care sevor desf\[ura lucrurile.La 6 iunie a fost arestat un lot de comuni[ti [i evrei, printrecare [i avocatul Albert Schreiber, a c\rui secretar\ eram. Am fostsingurul om din afar\ care am putut comunica cu cei ce urmaua fi du[i la Tg. Jiu. Pretextând c\ am de aranjat treburile birouluiavoca]ional, cu a c\rui r\spundere r\m\sesem, cel pu]in pentrumoment, am intrat de zeci de ori la cei de]inu]i cu bani, alimente[i ve[ti de la cei din familiile lor, care a[teptau dezn\d\jdui]i peVanni Cuoghi:Si sta come d'autunno sugli alberi le fogliearhiva ∙ arhiva ∙ arhiva ∙ arhiva61

arhiva ∙ arhiva ∙ arhiva ∙ arhiva62s\lile Chesturii sau pe sub ziduri. Cum to]i erau într-o singur\camer\, am putut face toate comisioanele.De cu noapte, a doua zi – 7 iunie –, au fost transporta]i lagar\ [i îmbarca]i pentru Tg. Jiu. Cum, dup\ regulamentul la g\ -rului, nu aveai voie s\ por]i coresponden]\ decât cu o singur\persoan\ [i cum familia avocatului Schreiber a p\r\sit la cerereaacestuia ora[ul, am fost corespondenta sa, primind eu [i difu -zând apoi toate ve[tile ce le primeam. De asemenea, aveam pro -cur\ de administrare [i chiar de a face acte de dispozi]ie cu pri -vi re la orice bunuri mobile ce le avea.Casa, imediat dup\ plecarea sa, a fost rechizi]ionat\ [i pus\la dispozi]ia armatei germane (afar\ de birou, care era la dispo -zi]ia mea), care a folosit-o pân\ s-a îndep\rtat frontul, adic\ a -proa pe o lun\. În momentul când au predat-o, am fost anun]at\de un plutonier neam] s\ viu s\ v\d c\ totul e în ordine în cas\[i apoi m-am dus la o unitate de administra]ie nem]easc\, careera în localul Liceului Na]ional (deci, foarte aproape, locuin]aavocatului Schreiber fiind în str. Gându 1A), unde am isc\lit în8 registre c\ am primit totul în ordine. Când am revenit acas\,nem]ii, care st\tuser\ în cas\, au înc\rcat cu trei camioane abso -lut tot, afar\ de mobilele prea mari sau f\r\ valoare, a[a c\ amg\sit casa goal\. Isc\lisem îns\ [i era „alles in ordnung”.Eu îns\ eram foarte bine p\zit\, fiind mereu sau c\utat\ sauchemat\ de Siguran]\.La 22 iunie, când s-a declan[at dezastrul, mi-amintesc c\,trecând prin Pia]a Unirii, am v\zut câ]iva solda]i români prin[iîntr-o hor\ în sunetele unei fanfare nem]e[ti. A doua zi, la Tribu -nal, fiind întrebat\ dac\ am v\zut „manifesta]ia” din Pia]a Unirii,am r\spuns – da, am v\zut, nem]ii cântau [i noi jucam. [i acesteaau fost de fapt raporturile dintre nem]i [i români în cursulacestui r\zboi: nem]ii porunceau [i noi ascultam, adic\ jucamcum ne cântau.Socot c\ este necesar s\ se cunoasc\ care era situa]ia ora -[ului la acea dat\, în special în ce prive[te popula]ia statornic\a Ia[ului, precum [i mi[c\rile de trupe care erau.De[i cel mai important punct strategic al armatelor – aici fiindconcentrate cele mai numeroase trupe [i, de[i numai la 8 kmde Prut, ora[ul care ad\postea [i cartierele generale ale frontuluinu a fost evacuat.Din lucrarea lui M. Carp, Cartea neagr\, rezult\ c\ s-a pusproblema evacu\rii ora[ului, dar s-a renun]at.În primele s\pt\mâni ale r\zboiului, de[i ora[ul nu era eva -cuat, erau pu]ini ie[eni [i se va vedea din ce cauz\.B\rba]ii tineri erau mobiliza]i [i, deci, pleca]i cu unit\]ile dincare f\ceau parte. Fiind vacan]\ [colar\, elevii, studen]ii, profesoriierau liberi [i, deci, puteau p\r\si ora[ul. Acest lucru s-a [ipe trecut în fapt, deoarece în Ia[i începuser\ a se auzi tunurile [iavioanele sovietice.Vanni Cuoghi:ManinaltoCu mult înainte de începutul r\zboiului, trecea f\r\ hodin\,zi [i noapte, toat\ ma[in\ria de r\zboi hitlerist\. Ca un huet degroaz\ se auzeau [enilele tancurilor, tunurile, camioanele care purtausau in fanterie sau muni]ii, care transformaser\ atmosferaora[ului într-un fel de cazan al satanei, care d\dea în clocot.Mar]i, 24 iunie, [i joi, 26 iunie, au fost [i dou\ bombardamen -te de avia]ie. Bombardamentele, de[i, comparate cu cele pe carele-am suportat în 1944, erau f\r\ importan]\, au speriat popula -]ia, care a p\r\sit în num\r mare ora[ul, fiecare dup\ posibil it -\]ile ce le avea. Au r\mas în ora[ numai cei ce nu puteau pleca,fie din cauza serviciului ce-l aveau, fie din cauz\ c\ nu aveau po -sibilit\]i materiale, sau evreii care nu aveau voie s\ p\r\seasc\ora[ul. Ace[tia, dup\ statistica din septembrie 1940, erau în nu -Însemn\ri ie[ene

m\r de 41.511 în Ia[i, la care se mai ad\ugaser\ [i cei din jude](afar\ de Tg. Frumos [i Pd. Iloa iei), care fuseser\ obliga]i s\-[ip\r\seasc\ casele [i s\ se mute la Ia[i.Ia[ul era ora[ul în care urma s\ fie cea mai mare desf\[urarestrategic\, fiind sediul tuturor comandamentelor, având o aglo -merare de trupe [i muni]ii f\r\ precedent, chiar pentru spectacu -lozitatea desf\[urat\ de nem]i în cursul întregului r\zboi.În asemenea condi]ii, s-a calculat de c\tre Gestapou c\ au ladispozi]ie toate elementele pentru o demonstra]ie de for]\, cares\ ser veasc\ mai multor scopuri.În primul rând, se conformau a[a-zisei doctrine naziste, careavea caracter antisemit. În al doilea rând, cum foarte just observ\M. Carp în Cartea neagr\, – „s-a f\cut o demonstra]ie de for]\care s\ impun\ respect [i fric\, atât poporului cât [i conduc\torilorro mâni, [i s\ men]in\ complexul de inferioritate existent dela înce pu tul colabor\rii româno-german\” (vol. II, p. 18).Cred c\ este edificatoare afirma]iunea pe care Hitler o faceîn Mein Kampf, c\ nimic nu une[te oamenii mai mult decât cri -ma. Hitler a f\cut în România aceea[i politic\ ca peste tot. A „co -interesat” prin crim\ pe Antonescu [i guvernan]ii s\i. A înscenata[a de perfect totul încât, dup\ s\vâr[irea monstruoasei crime,s\ nu se mai poat\ nimeni disculpa, s\ fie pus\ pe sea ma româ -nilor, care astfel s\ devin\ o unealt\ oarb\ în mâinile [i la dispo -zi]ia hitle ri[ tilor.De[i, dup\ cum am spus la începutul a cestei relat\ri, eram însitua]ia de a cunoa[te mai bine decât al]ii anumite realit\]i, niciun moment nu mi-am putut imagina c\ s-ar pu tea întâmpla mon -struozitatea la care am asis tat. De altfel, care om cu mintea întreag\[i-ar fi putut închipui apocalipsul coborât printre oameni!Nici evreii nu b\nuiau ce se va întâmpla. Cea mai bun\ do -vad\ c\ nu b\nuiam nimic este c\, începând de vineri, 27 iunie,m-am refugiat la o familie de evrei, familia farmacistei Toni Bartfeld,prieten\ de a mea, care locuia pe malul Bahluiului, unde,so coteam eu c\, fiind o mahala de case s\race, nu va fi bombar -dat\ (casa era la Fundacul Tacu nr. 19, azi demolat\).La începutul lunii iunie 1941, locuiam pe str. Karl Marx (fostaLasc\r Catargiu) la familia academicianului I. Iordan, cu care amcinstea s\ fiu prieten\. În mod provizoriu, m\ mutasem îns\ înstr. S\ulescu 19, rugat\ de Magda Isanos, care trebuia s\ plecela p\ rin ]ii ei s\ nasc\ [i, cum so]ul s\u, Camilar, era mobilizat,nu vroia s\-[i lase casa singur\. Cum, locuin]a din S\ulescu nuavea nici subsol, nici pivni]\, nici ad\post, iar în str. Lasc\r Ca -targiu eram singu r\, deoarece familia profesorului Iordan pleca -se din ora[, m-am dus la familia prietenei mele. Prietena mea nuera în Ia[i, fiind angajat\ temporar ca farmacist\ la Techirghiol.Erau îns\ mama [i fratele ei, avocatul Bartfeld.Vineri 27 [i sâmb\t\ 28 iunie nu a fost nici un bombardament.Sâmb\t\ noaptea spre duminic\, pe la ora 9, a sunat alar -Însemn\ri ie[enema. Ne-am dus to]i trei într-un z\mnic foarte pu]in adânc, undeam stat cu înc\ dou\ familii de evrei str\muta]i din Bivolari. A -lar ma s-a dovedit fal s\, deoarece nu a fost nici un bombardament.Nu am auzit decât câ teva avioane nem]e[ti (le distingeam dup\zgomot), îns\ se auzeau cu intermiten]\, când mai des, când mairar, focuri izolate de arm\ automat\ sau pistol. Explica]iile îmierau date de fratele prietenei me le, care era ofi]er de rezerv\, darnici el nu-[i putea explica ce semnifica]ie pot avea. La un momentdat, ne-am închipuit c\ s-a rupt frontul [i se dau lupte destrad\. Lucrurile s-au lini[tit [i ne-am dus în cas\, pe la orele 11.A doua zi am fost trezi]i, pe la 6, de un b\iat de pr\v\lie angajatla o b\c\nie din hal\, care era foarte bine aprovizionat\.B\ iatul, ca re era de 15 ani, îmi era foarte obligat pentru asisten]ajudiciar\ gra tuit\ pe care i-o d\dusem mamei sale într-o împrejuraregrea. Ta t\l s\u fiind mobilizat, mama l-a dat b\iat de b\ -c\nie la b\c\nia „Col]ul verde” (b\c\nie luat\ cu for]a de un le -gio nar de la fostul pro prietar evreu). B\iatul, cu lipsa de discer n\ -mânt a vârstei, îl urma oa recum pe patron, îi simpatiza pe nem]i.El îmi procura, contra cost, diferite alimente care atunci se g\ -Vanni Cuoghi:La dracu!arhiva ∙ arhiva ∙ arhiva ∙ arhiva63

arhiva ∙ arhiva ∙ arhiva ∙ arhiva64seau cu greu, alimente pe care le împ\r ]eam prietenilor mei e -vrei, care aveau ra]ii reduse (cartele barate).În diminea]a de 29 iunie, când a venit s\-mi aduc\ alimentelecomandate, era cam agitat, cam speriat [i mi-a spus c\ a aflatde la „patron” c\ sc\p\m de jidani, deoarece îi omoar\ nem]ii peto]i. Îmi spunea asta de fa]\ cu avocatul Bartfeld [i cu mama a -cestuia, ne [ti ind c\ sunt evrei. Ne-am p\strat cu to]ii cump\tul[i am încercat s\ afl\m am\nunte. Nu v\zuse cu ochii lui nimic,îns\ a aflat c\, înce pând de cu noapte, nem]ii umbl\ din cas\ încas\ [i, unde sunt e vrei, îi ridic\.R\mânând singuri, am socotit c\, chiar a[a nesigure, ve[tilepot totu[i fi adev\rate, mai ales dac\ ]inem seama de focurile dearm\ auzite peste noapte.Ne-am socotit c\, în orice caz, prietenii mei sunt în afar\ deori ce pericol, fiind singura familie de evrei din tot cartierul [i faptulc\ sunt evrei nefiind cunoscut decât de vecinii din imediataapropiere, cu care erau prieteni [i erau [i ni[te oameni minuna]i.Gazdele mele aveau îns\ rude foarte apropiate – unchi [i v\r– care locuiau în str. Rosetti, o strad\ din dosul Halei, cartier un -de lo cuiau mul]i evrei. S-au gândit c\ cei doi b\rba]i din familieVanni Cuoghi:Recrea]ie artistic\– unchiul [i v\rul – (Iulius [i L. Bartfeld) ar fi la ad\post dac\ arputea veni la ei. Ne-am sf\tuit [i am hot\rât s\ m\ duc eu s\ lecomunic cele afla te [i s\-i aduc pe rând în Fundacul Tacu. Amie [it din Fundacul Tacu pe strada cu acela[ nume, am t\iat str.Sf. Andrei [i am ie[it pe str. Palat. N-am întâlnit nici un om, darnu mi s-a p\rut nimic suspect, mul]i ie[eni erau pleca]i, cei r\ -ma[i nu prea ie[eau [i apoi era [i duminic\. Am f\cut câ]iva pa[ipe str. Palat, apoi, pe un fel de c\rare ce trecea prin fa]a intr\rii[trandului, am luat-o prin fa]a palatului [i apoi prin pasajul dindosul bisericii Sf. Neculai am ie[it imediat în str. Rosetti.Familia Bartfeld nu aflase nimic [i pe strada lor era lini[te.M-am sim]it îngrozitor de prost s\ fac pe Casandra, de[i le-ammai atenuat oarecum gravitatea ve[tilor ce le aduceam.Dup\ destule discu]ii, am plecat cu b\trânul, urmând s\ vius\-l iau [i pe fiul s\u. Am str\b\tut acela[ drum f\r\ nici un incident[i am ajuns cu bine. Când m\ preg\team s\ m\ întorc în Rosetti,ne-am trezit cu un soldat român cam de 40-45 ani, care ne spu -ne: „aici sunt evrei [i b\rba]ii trebuie s\ m\ urmeze la Chestur\,cu toate ac tele pentru control. Care nu va avea dovad\ c\ a fostla control, va fi arestat”.Mo[ul avocatului Bartfeld a început s\ ne repro[eze, pe bun\dreptate, c\ pe strada lor e lini[te, c\, dac\ nu-l scoteam din ca -s\, nu i se întâmpla nimic, c\ vrea s\ fie cu familia lui [i, c\ dac\i se în tâmpl\ ceva, noi purt\m vina. Cel mai cumplit era c\ to]itrei ne sim]eam vinova]i. Eu, cel pu]in, aveam convingerea – pecare o p\s trez [i acum – c\ n-a[ fi putut supravie]ui [i suportaremu[c\rile ce le-a[ fi avut dac\ i se întâmpla o nenorocire.Inspirat\ de disperare, am scos buletinul [i, ar\tându-l solda -tului, i-am spus: „Uite la buletin; sunt avocat, sunt cre[tin\, m\numesc Ve ronica Zosin, eu l-am adus pe b\trânul acesta aici.Las\-m\ s\-l duc la familia lui; dac\ sunt anumite dispozi]ii la ca -re trebuie s\ se supuie, i se vor comunica [i acas\ la el”.Probabil disperarea, patetismul rug\min]ii mele, l-au impresionatpe soldat, care mi-a dat voie s\-l duc acas\ [i a spus celorlal]itrei b\rba]i s\ se duc\ singuri la Chestur\, nu-i va mai es corta.Eram a[a de tulbura]i to]i de cele întâmplate, încât nu ne-ave nit niciunuia în gând s\ întreb\m cine i-a dat dispozi]ia s\ convoacepe evrei la Chestur\. Mai târziu am aflat c\ soldatul fusesetrimise de o femeie de la cârcium\, ce era prima cas\ din FundaculTacu.Ne-am în]eles c\ eu îl duc pe b\trânul Bartfeld în Rosetti [iapoi viu s\ merg cu ceilal]i 3 b\rba]i la Chestur\.De[i [i acest al treilea drum, f\cut pe acela[i traseu, s-a petre -cut f\r\ nici un incident, pentru mine a fost un co[mar. M-am te -mut, secund\ de secund\, pân\ l-am v\zut acas\. Când am a juns,am avut o asemenea criz\ nervoas\, încât cred c\ am plâns jum\ -tate de ceas. M\rturisesc c\ am fost singura care am plâns. Cei -lal]i [i-au p\strat cump\tul, au avut mai mult\ st\pânire decât mine!Însemn\ri ie[ene

Vanni Cuoghi:Când m-am întors din nou acas\, b\rba]ii plecaser\ f\r\ mi -ne. Femeile mi-au spus c\ s-au gândit c\ e mai bine s\ nu întâr -zie [i s-au dus singuri, deoarece socoteau c\ nu prea avea rosts\-i înso]esc [i eu. Dup\ un sfert de ceas, s-au întors chiria[ii cubilete pe care scria „liber”, spunând c\ dl avocat, la u[a Chestu -rii, s-a desp\r]it de ei ducându-se spre str. Br\tianu unde aveatrea b\. Mi-au ar\tat biletele ce li se d\duser\ la Chestur\. Erauni[ te buc\]ele mici de hârtie pe care era [tampila Chesturei [icu vântul „liber” scris cu cerneal\. Se vedea c\ sunt f\cute în pri -p\. Nu aveau nici dat\, nici semn\tur\, nici numele persoaneic\ reia i se eliberaser\. M-au surprins aceste dovezi, deoarece nuaveau nici o valoare nici pentru nimeni, nici fa]\ de nimeni.Întrebându-i pe cei doi ce este prin ora[, mi-au spus c\ estefoarte mult\ lume la Chestur\ [i anume evrei, care vin sau în gru -puri escortate, sau în grupuri f\r\ escort\, s\-[i ia bilete „li ber”.C\ aceste bilete li se elibereaz\ imediat de c\tre un func]ionar, ca -re st\ la o mas\ [i are sute de bilete. Mi-au spus c\ s-au întors pela baie [i pe str. Sf. Andrei, ca s\ ajung\ mai repede acas\.Cum Lu]\ Bartfeld nu venea, mama lui începuse a dispera,disperare care cre[tea cu fiece minut\. Ca s-o lini[tesc, i-am spusÎnsemn\ri ie[eneViespeac\ m\ voi duce eu s\-l caut [i s\ i-l aduc. A[a se face c\ am umblatîn ziua aceea blestemat\ prin ora[, f\r\ s\ fi fost nim\nui defolos, riscându-mi inutil via]a, cu sentimentul sfâ[ietor c\ poatetotu[i a[ fi putut face ceva, dar nu [tiam ce.Am ref\cut pentru a cincea oar\ drumul pân\ la Palat, luând-ode data asta pe str. {tefan cel Mare, spre a m\ duce la Chestur\,care era atunci dup\ Prim\rie, pe str. Alecsandri, imobil care este[i azi. De data aceasta, pân\ în str. {tefan cel Mare, m-a impresionatlipsa total\ de circula]ie. Nu am întâlnit nici un vehicul,nici un pieton. Ajungând în fa]a Palatului [i cotind, am v\zut înprimul rând o evreic\ alergând cu p\rul [i hainele în dezordine.De[i nu o urm\rea nimeni, nu-[i contenea fuga [i se vedea c\ est\pânit\ de o groaz\ nebun\.Str. {tefan cel Mare era împânzit\ de nem]i, care patrulau.În tre Palat [i hotelul Continental am fost legitimat\ de [aptespre -zece ori (o distan]\ de aproximativ 500 m). Erau patru feluri depatrule: 1) pe jos câte 6 solda]i; 2) c\l\ri câte 4 solda]i; 3) pe mo -tociclete câte 2 solda]i; 4) pe camioane câte 4 solda]i, care st\ -teau pe scaune pliante spate la spate, cu armele automate pe bra -]e, astfel c\ controlau [i puteau trage în patru direc]ii odat\. To]ierau cu armele sau pistoalele gata s\ trag\. N-am v\zut nici pân\atunci, nici de atunci asemenea înscenare, asemenea regie. De[ipatrulele erau foarte dese [i puteau vedea c\ ai mai fost controlatde cea dinainte, nu erai omis de nici una din ele. Cu atât mai ne -firesc, cu cât trec\torii erau foarte pu]ini. În tot {tefan cel Marepân\ la Continental, au fost vreo 3-4 femei în afar\ de mine [i doiconsilieri de la Curtea de Apel, pe care-i cuno[team, dar erau pepartea cealalt\ a str\zii.Osta[i români erau câ]iva, probabil cu câte vreo misiune sauîn trecere, nu erau nici în forma]ie, nici în patrulare.Se auzeau focuri izolate [i rare de arm\.În dreptul fostului magazin de sticl\rie Hirschensohn (unde afost Cooperativa „6 Martie”) am v\zut primele cadavre, un grup decinci oameni, dintre care o femeie [i un copil de vreo 5-6 ani.A[a de puternic\ a fost emo]ia [i a[a de tare m-a zguduit, în -cât pentru moment am crezut c\ am un co[mar sau c\ am înne -bunit, c\ am viziuni de co[mar, c\ am trecut printr-un fenomennecunoscut, în plin absurd, transportat\ dintr-odat\ dincolo demar ginea în]elegerii. Datorit\ acestor sentimente, care probabilse reflectau în toat\ ]inuta [i aspectul meu, am devenit suspect\nem]ilor [i controalele erau din ce în ce mai riguroase.De-a lungul acelei blestemate zile, de nenum\rate ori era s\fiu încolonat\ de nem]i, deoarece din faptul c\ figura mea expri -ma groaza [i oroarea, m\ luau drept evreic\ – considerând pro -ba bil c\ un neevreu trebuie s\ priveasc\ cu satisfac]ie [i admira -]ie crima, asasinatele, c\ nu putea fi însp\imântat, cutremurat deordinea nazist\. Numele de Veronica, care este cunoscut de toa -te riturile cre[ tine, m-a salvat de la moarte.arhiva ∙ arhiva ∙ arhiva ∙ arhiva65

arhiva ∙ arhiva ∙ arhiva ∙ arhiva66De[i însp\imântat\, mi-am continuat drumul, cu gândul la ma -ma care m\ a[tepta s\-i aduc feciorul, mi-am continuat drumulspre Chestur\. În afar\ de circula]ia deosebit\ a armatei nem ]e[ti,am v\zut în dreptul str\zii Cuza Vod\, venind din ambele direc]ii,grupuri mai mici de evrei îndreptându-se spre Chestur\. Erauf\ r\ escor t\. Am dep\[it, în dreptul Prim\riei, un grup mai mareescortat de 4 osta[i români [i am observat c\, din acest grup, uniierau cu îmbr\c\mintea în dezordine sau numai în pijamale, iar câ]i -va erau r\ni]i. Toate aceste grupuri se îndreptau spre Chestur\.La Chestur\ se intra numai pe intrarea obi[nuit\ a cl\dirii,poar ta cur]ii era închis\. Spun aceasta, deoarece dup\ amiaz\ amauzit de la foarte mul]i oameni c\ s-au deschis larg por]ile [i convoaielede evrei erau vârâte direct în curtea Chesturii, pe poart\,unde erau posta]i, pe dou\ rânduri, nem]ii care-i loveau.La ora când am ajuns eu prima oar\ în acea zi la Chestur\,era în jurul orei 11, am intrat [i eu pe sc\rile din fa]\, cum de alt -fel intra toat\ lumea. Era o forfot\ nemaipomenit\. Erau o groa -z\ de evrei, unii veneau, al]ii ie[eau cu bile]elele „liber”, pe carele ]ineau în mân\.Un comisar de la direc]ia juridic\, care m\ cuno[tea [i pe mi -ne [i pe Lu]\ Bartfeld, deoarece eram avoca]i, mi-a spus c\ l-av\zut pe acesta mai devreme, i-a dat chiar el bilet „liber” [i c\ aplecat acas\. S-a mirat când i-am spus c\ înc\ n-a ajuns acas\.Nu a stat prea mult de vorb\ cu mine, deoarece spunea c\ ajutala confec]ionarea [i eliberarea de bilete „liber” evreilor care, nu[tia din al cui ordin, se prezint\ la Chestur\ [i cer cu to]ii biletec\ au fost verifica]i.Cum ceilal]i doi evrei cu care fusese avocatul Bartfeld la Ches -tur\ îmi spuseser\ c\ se desp\r]iser\ de el [i o luase pe str. Br\ -tianu, am apucat [i eu în aceea[i direc]ie.Cum am f\cut col]ul pe Br\tianu, înspre medean, am v\zutun grup de cam 40-50 persoane, cu mâinile în sus, de un aspecttragic, cu groaza întip\rit\ pe fa]\, escorta]i de câte un soldat ro -mân, unul în fa]\ [i altul la sfâr[itul coloanei. Solda]i nem]i mer -geau pe ambele trotuare, înso]ind coloana, vociferând puternic,râzând [i adresând cuvinte injurioase victimelor. Coloana eracondus\ spre Chestur\.Am trecut prin cap\tul str\zii din fa]a cinematografului Sidoli,de-a lungul c\reia am v\zut 4 cadavre r\spândite de-a lungulstr\zii.Vroiam s\ m\ duc la avocatul Carol Diamant, care avea lo cu -in]a [i biroul în casele sale (fostele case Xenopol), drept în Pia]aSf. Spiridon. M\ duceam la acesta, deoarece Lu]\ Bartfeld era secretaruls\u [i, în disperarea mea, socoteam c\ m\ va putea ajuta.În afar\ de înc\ un grup de evrei, nu m-am mai întâlnit cunici un civil. Numai armat\ nem]easc\ [i, ici colo, câte un soldatromân. În Pia]a Sf. Spiridon erau în total 16 mor]i în 4 grupe,fiecare grup p\zit de un soldat neam]. Pe când treceam, aud c\ m\strig\ cineva dintre cadavre, cu o voce slab\ „d-r\ avocat, d-r\avocat, ap\”!! F\r\ s\ preget nici un moment, m-am îndreptatspre locul de unde se auzea vocea, s\ v\d, s\-l ajut. Atunci solda -tul care p\zea mi-a poruncit „zurüch” [i, cum vroiam s\-l con -ving c\ e vorba de un r\nit, m-a lovit cu patul pu[tii.Dup\ aceea am aflat, de la d-na Prof. Franche, c\ [i d-l Prof.Franche, tot în aceea[i diminea]\ [i tot în Pia]a Sf. Spiridon, afost oprit, de un soldat neam] care f\cea de santinel\, s\ se apro -pie de un r\nit.Num\rul de cadavre din Pia]a Sf. Spiridon [i faptul c\ erau p\ -zite de nem]i pot fi confirmate [i de d-l Prof. Dr. Nastase Gh., ca -re, pe la ora 8 diminea]a, a trecut pe acolo ducându-se la clini c\.De[i însp\imântat\, înebunit\ aproape de groaz\, oroare,fri c\, am continuat totu[i s\-l caut, s\ ac]ionez într-un fel. Cumla avocatul Diamant nu am putut ajunge, m-am gândit s\ m\ ducla avocatul N. Apotecher, care locuia pe fosta str. Carol, mai susde Universitate. Am luat-o pe Br\tianu, din Pia]\ spre L\pu[nea -nu, pân\ la Corso. Între Pia]a Sf. Spiridon [i Corso, adic\ pe opor]iune din str. Br\tianu [i parte din str. L\pu[neanu cuprins\în tre farmacia Konya [i Corso, era un singur cadavru, al farmacistuluide la Konya, complet îmbr\cat, cu buletinul pe piept, îilipseau pantofii. Fac aceast\ descriere [i precizare macabr\ de -oarece C. Malaparte, în cartea sa „Kaputt”, sus]ine c\ duminic\,Vanni Cuoghi:Carpe diemÎnsemn\ri ie[ene

29 iunie 1941, pe aceast\ por]iune de strad\, au fost jefuite, dec\tre români, românce [i ]igani, câteva sute de cadavre, jefuitesis tematic pân\ la piele. Dl. prof. dr. Gh. Nastase, care a trecutpe acolo la ora 7-8, a v\zut tot un singur cadavru, cum am v\zut[i eu la ora 11.Este stabilit oficial (acest lucru rezultând [i din Cartea neagr\a lui M. Carp) c\, abia luni în zori, au început a fi ridicate cada -vrele spre a fi transportate la cimitirul evreeisc.Dac\ cadavrele din cartea lui Malaparte ar fi fost pe L\pu[ -neanu, le-am fi v\zut [i noi. S-ar putea spune c\ ce importan]\are c\ jaful a avut loc pe L\pu[neanu sau pe alt\ strad\! PoateMalaparte, care nu era din Ia[i, s-o fi în[elat! A v\zut scena, darn-a re]inut exact numele str\zii!Nic\ieri în Ia[i nu au fost pe strad\, la un loc, sute de cadavre.S-a organizat a[a fel, încât s\ se afle în locuri închise, nu în v\zulcet\]enilor. Astfel, au fost în curtea Chesturei, unde nem]ii autras de la ferestrele cl\dirii [i de pe acoperi[ul unei cl\diri apar -]i nând Prim\riei, care d\dea în curtea Chesturei. Au fost mai nu -mero[i în sala cinematografului Sidoli [i în dosul Chesturei, înca sa fost\ doctor Pl\cin]eanu, unde s-au refugiat toate victimelesc\pate din curtea Chesturei. Aici, nem]ii au secerat oamenii cumitralierele. Aceste împrejur\ri nu le-am v\zut eu, îns\ mi-aufost povestite de parte din evreii care au sc\pat sau de familiilelor, iar parte le-am aflat cu ocazia anchetei pe care am f\cut-oîn procesul pogromului. De altfel, c\ au fost anumite puncte deconcentrare, rezult\ [i din cartea lui M. Carp.Ca s\ revin, voi spune c\ nu am putut continua drumul pestr. Carol, deoarece era în]esat\ de nem]i. De altfel, cartierul Co -pou era cartierul unde erau cazate [i birourile marei unit\]i [iaproape toate serviciile armatei germane.Se auzeau împu[c\turi din toate p\r]ile, vocifer\ri, armate înmar[. Am v\zut o unitate de infanterie român\, mai numeroas\,care, cu c\[ti pe cap [i tot armamentul, urca la deal, probabil sprefront. A fost prima dat\ când, în acea zi, am v\zut o unitate ro -mâneasc\ cu ofi]eri [i mergând în coloan\. To]i osta[ii românice-i v\zusem pân\ atunci, din str. Palat [i pân\ la Corso, erauizola]i [i, chiar dac\ conduceau coloanele de evrei, erau unul saudoi, ceilal]i erau nem]i.Unitatea româneasc\ ce am v\zut-o pe str. Carol era o unitatede front [i nu a arestat nici un evreu.Am urcat pân\ dup\ Bibliotec\ [i apoi m-am întors înapoi peL\pu[neanu. Am fost nevoit\ s\ m\ ad\postesc, de câteva ori, înganguri sau cur]i. Am schimbat drumul, luând-o pe str. L\ pu[ -nea nu [i apoi pe str. Cuza Vod\, iar la Chestur\. Tot nu m\ îndu -ram s\ m\ duc acas\ f\r\ nici o veste. Aspectul str\zii se schim base.Co loanele de evrei erau mai dese, nem]ii mai agresivi, unii caretreceau pe strad\ scoteau pis toalele, tr\geau la întâmplare [if\ceau mare haz când c\dea câte un evreu din grup.Însemn\ri ie[eneVanni Cuoghi:Vân\toare de vulpi{i la Chestur\ lucrurile se schimbaser\. Era o forfoteal\ f\r\seam\n de oameni. Unii veneau, al]ii plecau, u[i care se deschi -deau [i se în chideau mereu, comisari, gardieni, civili, evrei.Cât am r\mas acolo, încercând, f\r\ s\ reu [esc, s\ vorbesccu careva, am v\zut evrei ie[ind cu bile]elele albe în mân\. Eraufoarte mul]i gardi[ti în uniform\, pe care nu-i mai v\zusem, ceeace era de mirare, deoarece profesam avocatura de 8 ani [i cuno[ -team aproape tot personalul poli]iei, sau m\ cuno[teau ei de laTribunal.La un moment dat, un comisar, care în mod obi[nuit îmi vorbeacu mult respect, m\ vede, se opre[te [i mi se adreseaz\ frumoscu cuvintele: „d-r\ avocat, e[ti nebun\, ce cau]i aici? du-teimediat acas\!” La întrebarea mea – „dar ce se întâmpl\ în ora[,ce e cu oamenii asasina]i pe strad\?” – mi-a r\spuns: „Dumne -zeu sau dracul [tie! noi nu [tim nimic, parc\ au înebunit cu to]ii!”M-a îm pins apoi spre o ie[ire, unde ne-am întâlnit cu un grup deevrei care urcau s\ intre. Li s-a adresat ]ipând: „ce nu sta]i acas\,ce c\ uta]i pe strad\? nem]ii ne co munic\ [i se plâng mereu c\ie[i]i în mas\ pe stra d\ [i provoca]i dezordine!”Bie]ii oameni, ului]i, i-au r\spuns c\ nu ies de bu n\voie, ci aufost anun]a]i s\ vie la Chestur\ s\-[i ia bilete de „liber”. Am confirmat[i eu aceasta, poves tind cele întâmplate în familia prie -arhiva ∙ arhiva ∙ arhiva ∙ arhiva67

arhiva ∙ arhiva ∙ arhiva ∙ arhiva68tenului meu. Co misarul a r\mas stupefiat când a auzit, deoare cesus]inea c\ nimeni de la Chestur\ nu a dat acest ordin.Mi-am dat seama c\ nu juca teatru [i c\, realmen te, nu în]ele -gea nimic. Pe de o parte, pretindea c\ nem]ii, sau telefonic sauverbal, vin [i se plâng c\ evreii circul\ în num\r mare pe strad\,ceea ce este suspect, dovedind c\ preg\tesc ceva. Pe de alt\ par -te, era drept c\ evreii se aflau în num\r mare pe strad\, îns\ fi -ind sco[i din cas\ sau sub pretextul c\ trebuie s\ se prezinte laChestur\ pentru control, sau cu for]a de c\tre solda]ii nem]i [icâteodat\ [i ro mâni, deoarece pretindeau c\ trag în armat\.Mai târziu, mi-am dat seama c\ asta f\cea parte din însce na -re, îns\ pentru moment nu în]elegeam nici eu nimica.Comisarul a dat bilete la to]i din grupul cu care ne-am întâlnit[i am plecat împreun\. Pe unii i-am înso]it pân\ a cas\, apoi m-amîntors din nou în str. Tacu, sperând, în dispera rea mea, c\-l voig\si pe cel c\utat. Speran]\ de[art\, nu venise.Pe la orele 4, la sugestia unui vecin, sau poate din la[itate –nu mai puteam suporta, stând inactiv\, priveli[tea mamei dezn\ -d\jduite – m-am dus, apucând pe str\zile cele mai dosnice, la co -misariatul de poli]ie de care apar]inea domiciliul lor [i care erape Nicolina, aproape de linia ferat\. Pe unde treceam, era o t\-cere de moarte [i la comisariat n-am aflat nimic.La întoarcere îns\, a trecut o ma[in\ militar\, din care o voceanun]a la megafon: „se declar\ stare de asediu în ora[ul Ia[i; ori -ce civil va fi g\sit circulând pe strad\ dup\ ora 6, va fi împu[catpe loc, f\r\ soma]ie”. Cum eram la câ]iva kilometri de cas\ [icea sul era aproape 6, m-am ad\postit într-un fund de curte, îngu ra unui beci p\r\ sit. Toate casele erau z\vorâte [i, chiar dac\a[ fi b\tut, nu mi-ar fi deschis nimeni.Dis de diminea]\, cum s-a reluat circula]ia, m-am întors s\ v\ddac\ venise acas\ Lu]\ Bartfeld. Nu venise. În str. Rosetti nu seîntâmplase nimic, to]i erau acas\. M-am dus din nou, tot pe jos– tramvaiele nu circulau înc\, spre centru. Nu mai era nic\ieri niciun cadavru, nu se mai f\cea control, nu mai erau patrule. Ammers prin Pia]a Unirii, pân\ la Sf. Spiridon, un de a venit pri multramvai de la depou, care mer gea spre Copou.Cum la avocatul Diamant nu ajunsesem, m-am gândit s\ m\duc la avocatul N. Apotecher, la care nu putusem ajunge dumini c\.M-am suit în tramvai, fiind singurul pasager. Era ora 11, sevedea la ceasul de la turnul Sf. Spiridon. Pe când st\tea tramva -iul în sta]ie, un glonte sp\rgând sticla a trecut printre mine [i ta -xatoare. Ne-am ad\postit [i noi pe dup\ b\nci [i am v\zut petro tuarul din fa]a sta]iei, în dreptul unei pr\v\lii cu obloanele tra -se, cum doi nem]i – erau f\r\ pu[ti, numai cu pistoalele – au îm -pu[cat în ceaf\ 3 tineri evrei, c\rora le porunciser\ s\ se întoarc\cu fa]a la perete. S-au uitat apoi lini[ti]i în jur [i, v\zând mai departeun soldat român care trecea cu pu[ca în cump\nire, – l-austrigat, l-au pus s\ stea lâng\ cadavre cu pu[ca la um\r [i apoiau fotografiat cadavrele de mai multe ori, din mai multe pozi]ii.Avea fiecare din ei câte un aparat trecut cu câte o curelu[\ pe du -p\ gât. Am omis s\ relatez c\ în tot cursul zilei de duminic\, denenum\rate ori, am v\zut nem]i fotografiind cadavrele [i gru pu -rile de evrei [i totdeauna chemau pe un soldat român s\ fie [i elfotografiat, chemau pe câte unul care trecea pe acolo. Mi-am datseama vag c\ aceasta este special f\cut [i b\nuiala a fost con fir -mat\ când, din Cartea neagr\ a lui M. Carp, am aflat c\ fo to -gra fiile în leg\tur\ cu pogromul sunt aproape în exclusivitate pro -curate de la nem]i.Vanni Cuoghi:S\ fugi din lume pe un bulg\reTaxatoarea, o femeie de treab\, mai în vârst\, care tremura [iea de oroare [i fric\, mi-a [optit: „Ai[tia or s\ spuie c\ bietul soldati-a împu[cat, de asta l-a pus s\-i p\zeasc\, c\ doar s\racii numai fug”. Formula un adev\r care apoi a fost verificat riguros.Tramvaiul a pornit în mare vitez\ spre Copou [i am ajuns laUniversitate aproape f\r\ oprire; nici nu era nevoie, deoarece nuera nimeni pe strad\. Când am f\cut col]ul la Corso, am mai v\ -zut o c\ru]\ [i o ma[in\ a Prim\riei, care ducea cadavre spre cimitir.Familia Apotecher nu era acas\, mi-a spus gr\dinarul c\ suntpleca]i de câteva zile. Am aflat apoi c\ p\r\siser\ locuin]a lor,sf\tui]i de Babingher. Babingher a fost un personagiu care a ju -Însemn\ri ie[ene

cat un rol important în Ia[i. A venit la Ia[i ca refugiat politic, persecutatde regimul hitle rist. Pretindea c\ a sc\pat fugind din Germania.La Ia[i a venit de la Constantinopol [i a venit la Univer sitateca specialist în bi zant[in]ologie. Nu [tiu ce grad avea, cumera angajat, dar [tiu c\ preda ni[te cursuri la Universitate [i c\ afost primit cu simpatie de profesorii de la Universitatea din Ia[i.{i, în genere, de to]i in telectualii progresi[ti. Îl cuno[teau [i ei,deoarece venea [i la academicianul I. Iordan, unde am locuit obucat\ de vreme.Babingher locuia într-o camer\ la muzeul de arheologie, careera vecin cu casa avocatului Apotecher [i a[a s-au împrietenit.În momentul când Antonescu a trecut de partea nem]ilor [i ace[ -tia au ocupat România virtual, Babingher a devenit [eful coloa -nei a cincea. Era unul din spionii trimi[i la noi.Printr-un foarte curios [i misterios resort psihologic, acest fas -cist care a în[elat buna-credin]\ a atâtor oameni a avertizat peavocatul Apotecher, de[i era evreu, s\-[i puie familia la ad\ post;a[a se face c\ înc\ de vineri, ace[tia î[i p\r\siser\ locuin]a [i seaflau temporar la familia doctorului militar Dumitrescu, cu careerau prieteni [i care aveau o cas\ la deal, la Copou. Întâmplarea af\cut ca aceast\ cas\ s\ se afle peste drum de un imobil în ca re eramarele comandament german [i ofi]erii germani veneau în vizit\la familia doctorului. Când au aflat de cele ce se petrec în ora[, ofi -]erii nem]i au afirmat f\r\ nici o reticen]\: „asta e o pe ra Ges ta po -ului, se cunoa[te mâna lor”. Acestea pot fi confirmate de so]ia [iuna din fiicele avocatului N. Apotecher, care locuiesc în Bucure[ti.Faptul c\ nem]ii, ajuta]i de un grup de circa 25-30 legionariadu[i din Germania, preg\tesc pogromul, era cunoscut [i depu]inii ini]ia]i dintre cuzi[ti, deoarece unul dintre cuzi[ti, avocatulI. Dimitriu, a avertizat pe fostul lui coleg de [coal\ primar\, avo -catul Nuhamovici, s\ plece din Ia[i. La refuzul acestuia, i-a spusc\ dac\ nu pleac\, s\ se ascund\ în bort\ de [arpe (declara]ialu at\ de mine, Veronica Zosin, – în calitate de anchetator – [ipu blicat\ în Cartea neagr\, p. 66, vol. II).Voi trece peste consecin]ele ce le-au avut tragicele evenimen -te asupra mea. Men]ionez numai c\ le-am dep\[it, numai atuncicând mi-am dat seama c\ oamenii [i umanitatea mai pot fi re -pu[i în drepturile lor [i c\ acesta este un scop care poate justificaexisten]a.Am început s\ colind pe la case. Întâi, la cei pe care-i cuno[ -team, apoi, rugat\ de unii [i de al]ii, la oameni pe care nu-i cu -nos cusem pân\ atunci. M\ sculam de cu noapte, f\ceam cump\ -r\turi la întâmplare, în pia]\, apoi o porneam. {tiam c\ vor fiutile cump\r\turile mele, deoarece mult\ vreme, nu numai b\r -ba]ii, dar nici femeile evreice, nu au ie[it din cas\.Odat\ cu ve[tile ce le duceam eu despre familiile lor [i prie -te ni, îmi povesteau fiecare momentele de groaz\ prin care trecu -ser\ [i astfel, mi-am putut – încetul cu încetul – forma o p\rere,Însemn\ri ie[enecare apoi mi-a fost confirmat\ [i de cercet\rile par]iale pe carele-am f\cut în procesul ce a urmat dup\ r\zboi.De[i modul în care s-a pus în executare diabolicul plan a va -riat u[or de la o strad\ la alta, lucrurile s-au petrecut îns\ dup\planul ini]ial. Poli]ia secret\ nem]easc\ a r\spândit întâi zvonulc\ evreii, fiind du[manii lor declara]i [i, deci, ostili r\zboiului, sa -boteaz\ prin toate mijloacele, semnalizeaz\ avia]iei sovietice,g\z duiesc para[uti[tii lansa]i în spatele frontului, care, la rândullor, îi apro vizioneaz\ pe evrei cu arme, arme cu care evreii tragîn armat\. Ca s\ fie [i mai de crezut cele sus]inute de ei, mer -geau pân\ a colo c\ tr\geau focuri de arm\, probabil cu cartu[eoarbe, ca s\ men]ie o stare de panic\.Dup\ mult\ vreme, am în]eles ni[te scene care, în momentulcând le-am v\zut, mi se p\reau absurde, stupide.Fiind prieten\ cu directoarea [colii profesionale „Reuniu nea”,o vizitam deseori. Din locuin]a sa, care era la etaj, se vedea încurtea din spate a [colii primare care se afla vis-à-vis de [coal\.În cl\direa [colii primare Spiru Haret era cazat\ o unitate nem -Vanni Cuoghi:Infern [i Paradisarhiva ∙ arhiva ∙ arhiva ∙ arhiva69

arhiva ∙ arhiva ∙ arhiva ∙ arhiva70]easc\. Din când în când auzeam focuri de arm\. Speriate, ne-amuitat pe fereastr\ [i am v\zut cum doi sau trei solda]i tr\geau dincând în când cu arma în sus. Am crezut întâi c\ trag în ciori, darapoi ne-am convins c\ trag în vânt. Scena repetându-se, ne-amobi[nuit [i credeam c\ e un fel de distrac]ie, care, în orice caz,r\mânea bizar\, cunoscut\ fiind disciplina [i organizarea nem]eas -Vanni Cuoghi:Funest\c\. Sunt convins\ acum c\, probabil, se tr\gea a[a din puncte di -ferite, spre a se putea sus]ine afirma]ia c\ se trage cu arma în ora[.Au ales perfect momentul psihologic, din punct de vedere altimpului, deoarece în prima s\pt\mân\ de r\zboi, popula]ia ci -vil\ cre[tin\ era însp\imântat\ de faptul c\ frontul era la 8 km,c\ ora[ul a fost bombardat, c\ cine [tie ce se mai poate întâmpla,f\r\ s\ mai vorbim c\ fiecare familie era îngrijorat\ de soartacelor pleca]i pe front. Vorbesc de cei ce erau aici, c\ci mareaparte lipsea.Cum am mai spus, dintre civilii ie[eni r\m\seser\ numai ceice nu-[i puteau p\r\si slujba [i evreii care nu aveau voie s\ p\r\ -seasc\ ora[ul. În schimb, în ora[ erau, sau pentru pu]in timp sauîn trecere, oameni complet str\ini de ora[. Astfel, erau corpurilede poli]ie ce urmau s\ fie instalate în Basarabia [i Bucovina [i oserie întreag\ de func]ionari, f\r\ s\ mai vorbim de diferiteleunit\]i române sau nem]e[ti, care st\teau câteva zile sau erau nu -mai în trecere prin Ia[i. Deci, oameni care erau foarte greu decontrolat, eventual, de identificat. Unii sol da]i români care fuse -ser\ pu[i de nem]i s\ conduc\ convoaiele de evrei erau solda]idin diferite unit\]i, care se aflau în ora[ din întâmplare, trimi[i cucâte o coresponden]\ oficial\. Deci, nu era o conducere unitar\[i nici nu se putea face în asemenea condi]ii un control strict. Deci[i din acest punct de ve dere au ales cel mai potrivit moment.De asemenea, locul cumplitei drame era cel mai propice. Prin -tr-o întâmplare nefericit\, Ia[ul avea [i cea mai numeroas\ po -pula]ie evreiasc\ din ]ar\ [i a fost [i ora[ul prin care, în tot cursulr\zboiului, au trecut sau chiar au sta]ionat cele mai numeroasearmate, fiind punctul de tranzit cel mai important în partea desud a frontului, în al doilea r\zboi mondial.În momentul când s-a dezl\n]uit pogromul – care a începutla un semnal dat de c\tre un avion hitlerist, fapt men]ionat [i deM. Carp în Cartea neagr\, p. 12-13, vol. II, ora[ul gemea de ar -mat\ nem]easc\, româneasc\ [i chiar italieneasc\. Zi [i noaptetreceau f\r\ oprire coloanele. Era un huet necontenit [i, de greutateatancurilor [i camioanelor, se cl\tinau casele ca la cutremur.Transporturile se f\ceau [i pe calea ferat\, care era [i ea înîntregime la dispozi]ia armatei.La semnalul dat de avionul german, nem]ii din Gestapo au în -ceput s\-[i joace rolurile. Unii au ]inut sub foc de petarde carti -e rul Copou, unde erau concentrate toate serviciile statelor majo -re, astfel încât jandarmii români [i chiar unele unit\]i germane [iromâne de front au crezut c\ sunt ataca]i de partizani [i evrei,zvonuri pe care avuseser\ grij\ s\ le insinueze din timp, cu încetul.În leg\tur\ cu atacul cu petarde, declara]ia d-lui consilier EmilCostinescu, care se afl\ la dosar, este categoric\ [i este confirma -t\ [i de alte dovezi necontestate, cum ar fi acelea c\ nu au fostmor]i în armata nem]easc\ sau român\.Dup\ începerea împu[c\turilor, alte echipe de nem]i umblaudin cas\ în cas\, ridicând sau omorând evrei. Au antrenat în a -ceast\ ac]iune [i solda]i sau civili români care, sau din rea cre -din ]\, sau din prostie, s-au asociat în sensul c\ au indicat caseleunde locuiesc evrei (deoarece în Ia[i nu erau cartiere numai dee vrei) sau îi scoteau din cas\ ducându-i la Chestur\.Unii mai tic\lo[i au [i schingiuit sau chiar omorât, al]ii aupro fitat de dezordinea produs\ [i s-au strecurat în casele r\masegoale, au pr\dat la ad\postul nop]ii [i al panicei.În str. Mârzescu, la ni[te cuno[tin]e cu care de atunci am r\ -mas prietene – d-na Pinelea [i d-na Rosenthal cu feti]ele lor mici–, nu a venit nimeni, îns\ a venit fosta lor femeie de serviciu, cudoi b\ietani din mahalaua ei, care au intrat [i în fa]a lor au furatalimente [i lucruri de îmbr\c\minte.Am aflat îns\, tot de la evrei [i de oameni care i-au ad\postitîn casa lor, de preotul de la Biserica Sf. Constantin de pe str. Lo -zonschi, [care] a ad\postit evrei în biseric\ spre a le salva via]a.Însemn\ri ie[ene

Alt mijloc de a scoate pe evrei din cas\ a fost [i acela c\ aur\spândit [tirea c\ evreii trebuie s\ se prezinte la Chestur\ pentrucontrol. Prin acest mijloc au rezolvat dou\ obiective, au scosevreii din casele lor [i au putut sus]ine c\ circul\ intens pe strad\,f\ cându-se c\ nu [tiu c\ tot ei au pus la cale a[a-zisul control.Alt sistem a fost acela c\, în ziua de 29 iunie, patrule nem -]e[ti se împ\r]eau în dou\: o parte r\mâneau pe strad\, iar opar te se duceau în cur]ile unde aflau c\ locuiesc evrei [i începeaus\ trag\ focuri de arm\. Cei r\ma[i în strad\ începeau s\ vocife -reze, s\ atrag\ aten]ia [i românilor c\ din casele respective setrage [i intrau, sp\rgeau u[ile s\ fac\ control [i s\ ridice pe b\r -ba]ii evrei. Chemau [i solda]i români izola]i sau chiar în deta[a -mente mai mari care, auzind c\ se trage, erau convin[i [i ei s\ iaVanni Cuoghi:Însemn\ri ie[eneMartiriul lui Battmanparte la ac ]iune. În orice caz, ac]iunea lor, în marea majoritate acazurilor, era aceea de a conduce pe evrei la Chestur\. Au fostcivili ro mâni care au chemat patrule nem]e[ti, spre a le indica un -de lo cuiesc evrei. Al]i evrei s-au prezentat de bun\voie la Chestur\,de[i pe la ei nu trecuse nimeni s\-i anun]e, sau nu-i controlanimeni, fiind deci la ad\post. Împotriva voin]ei celor din familiesau cu acordul lor, au fost b\rba]i care s-au dus s\ li se dea bilet[i nu s-au mai întors.Dar nimic nu mai era de mirare. Cele ce se întâmplau dep\ -[iser\ limitele oric\rei în]elegeri.{i eu am aflat cu încetul [i în timp cele ce [tiu [i am [tiut maimult decât al]ii deoarece, cum s-a v\zut, am mers tot timpul prinora[, str\b\tând pe jos ora[ul în bun\ parte. Apoi, am avut le g\ -turi cu numeroase familii de evrei. Ceilal]i ie[eni n-au [tiut îns\,mult\ vreme, nimic, decât comunicatul oficial dat de Mihai Anto -nescu, difuzat prin pres\ [i radio. Nu mai vorbesc de restul ]\rii.Era r\zboi, cenzura se aplica cu severitate, din Ia[i [i spre Ia[inu se putea c\l\tori decât cu autoriza]ie de c\l\torie, care se d\ -dea cu greutate [i ve[tile nu circulau decât cu greutate.Dup\ pogrom am aflat, continuând cercet\rile pentru g\sireaavocatului Bartfeld c\, în diminea]a de luni, 30 iunie, au fost du[ib\rba]ii supravie]uitori în gara Ia[i, de unde au fost înc\rca]i în do -u\ trenuri, spre a fi interna]i în lag\re, despre care nu se [tia înc\nimic. Mai târziu am aflat ce s-a întâmplat la Chestur\, cum au fostdu[i de nem]i la gar\, cum au fost înghesui]i în vagoane de marf\sau vite, în dou\ trenuri care se aflau în gara Ia[i – gara cea maisolicitat\ din ]ar\ – sub presiune; în permanen]\ tre nu rile e raula dispozi]ia comandamentului german, care le ceruse din timp.De altfel, din activitatea Gestapoului, în toate ocaziile, se ve -de c\ îmbarcarea în trenuri era unul din mijloacele de extermi -na re folosite curent de aceast\ organiza]ie.Unul din aceste trenuri a ajuns la Pd. Iloaiei, unde, din 2.000oameni au r\mas 850 supravie]uitori, care au fost g\zdui]i cums-a putut în Podul Iloaiei. Nu este adev\rat c\ s-ar fi hot\rât dinaintede c\tre autorit\]ile române[ti s\ se fac\ un lag\r la PodulIloaiei, deoarece nu au [tiut dinainte ce se va întâmpla.Autorit\]ile civile [i militare din Ia[i, care r\spundeau de ordi -nea ora[ului, sau din la[itate sau din indolen]\, nu [i-au dat toat\osteneala s\ fac\ fa]\ evenimentelor sau nu au fost capabile.Când din aceast\ cauz\ mor oameni, cum au murit la Ia[i,faptul devine o crim\ contra umanit\]ii [i înc\ una din cele maiodioase.Nu-i nevoie ca s\ omori pe cineva spre a deveni asasin, e[titot asasin dac\ nu sari s\-l scapi când este în pericol de moarte.Cel mai edificator exemplu este comportarea consilieruluiEmil Costinescu, atunci mobilizat c\pitan de jandarmi, [i a avocatuluiP. {erban, mobilizat tot la jandarmi, care prin atitudinea,curajul [i inima lor au salvat sute de evrei împotriva nem]ilor, ris -cându-[i via]a.De asemenea, trebuie[te men]ionat\ atitudinea b\trânei doam -ne Agarici, care, în gara Roman, împotriva nem]ilor care se opu -neau, a ob]inut – în calitate de pre[edint\ a Crucii Ro[ii – ca e -arhiva ∙ arhiva ∙ arhiva ∙ arhiva71

arhiva ∙ arhiva ∙ arhiva ∙ arhiva72Vanni Cuoghi:Meduza versus Perseuvreii din trenul ce trecea spre C\l\ra[i s\ fie deschis, to]i evreiicoborâ]i, hr\ni]i, îmb\ia]i. De asemenea, la C\l\ra[i, cât au r\ -mas evreii, au fost trata]i cu omenie [i în]elegere, atât de cet\ -]eni, cât [i de autorit\]ile locale. Spre cinstea noastr\, se pot citanenum\rate asemenea exemple.Imediat dup\ pogrom, s-a luat la Ia[i m\sura s\ fie lua]i 100ostateci, care erau schimba]i s\pt\mânal. Ace[tia urmau s\ ga -ranteze ordinea, deoarece, pentru un osta[ german sau român,urmau s\ fie executa]i „50 de judeo-comuni[ti”, cum suna ordonan]a.În Cartea neagr\, d-l M. Carp afirm\ textual (p. 8, vol. II) –„Ia[ul, simbol monstruos de prigoan\, jaf [i m\cel, nu-[i g\se[tetermen de compara]ie înapoi”, ca apoi s\ se contrazic\ afirmândc\, dup\ istoria lui Graes, în sec. XIV, în Franconia, Bavaria [iAustria, „au fost distruse 146 comunit\]i [i omorât 100.000 oameni”.De asemenea, face (p. 67, vol. I) urm\toarea afirma]ie:„~n mijlocul acestei pustiiri de ur\ [i s\lb\t\cie, nu s-a auzit deni c\ieri nici un glas de revolt\, nici o [oapt\ de n\dejde. Fire[tec\ nu putea fi vorba de manifest\ri prin pres\ sau în întruniripublice, dar nici m\car în lini[tea întâlnirilor dintre oameni, careînainte fuseser\ colegi sau prieteni, nu se auzea vreun murmurde mângâiere”.Eu în]eleg adânca [i nepotolita durere a d-lui M. Carp, carea fost crunt lovit [i personal, c\ci [i-a pierdut tat\l, dar sunt convins\c\ ar reveni asupra celor afirmate, dac\ ar [ti m\car o par -te din atitudinea de omenie [i în]elegere a ie[enilor.N-a[ fi scris niciodat\ cele de fa]\ dac\ nu socoteam c\ este dedatoria mea s\ ajut la restabilirea adev\rului [i a drept\]ii, de oa -rece nimic trainic nu se poate sprijini pe nedreptate [i pe nea de -v\r. {i ar fi o mare nedreptate, care sunt convins\ c\ nu a fost îninten]ia autorului C\r]ii negre, dac\ nu s-ar l\muri aceast\ afirma ]ie.Pentru l\murirea acestei situa]ii, m\ v\d obligat\ s\ sparg t\ -cerea pe care am p\strat-o 29 de ani [i, cu toat\ jena – deoarecevorbesc de mine – [i atitudinea ce am avut-o. De asemenea, voiindica cu titlu de exemplu, câteva împrejur\ri din care rezult\ c\d-l Carp se afl\, în privin]a aceasta, în profund\ eroare.În primul rând, în lupta partidului dus\ în condi]iile ilegalit\]ii,era inclus\ [i problema prigoanei rasiale, deci nu se poate spunec\ nu preocupa pe nimeni omenia.Trecând la cazuri individuale, voi cita cazul familiei academicianuluiI. Iordan, în a c\rui cas\ [i-au g\sit ajutor moral [i mate -rial multe victime ale fascismului, deci [i evrei. So]ii Maria [i Os carFranche au ajutat cu bani [i medicamente, nu numai o da t\, e -vreii fie din Ia[i, fie din lag\re. A[ putea cita aproape pe to]i profesoriiuniversitari [i de liceu, medici, avoca]i, f\r\ s\ vor besc demuncitori. Voi mai indica interven]ia f\cut\ din proprie ini]iativ\de defunctul Dan B\d\r\u, care, auzind c\ printre ostatecii lua]ise afl\ [i o femeie [i c\ sunt prost trata]i, s-a prezentat la regimentul7 ro[iori [i a protestat. Când a fost întrebat cu ton ironicdac\ e „avocatul” evreilor, a r\spuns – „dac\ e nevoie, pot fi [iavocat, dac\ pledez pentru o cauz\ dreapt\”. Femeia luat\ ostatec\era d-na Rose Hefter.Nu mai vorbesc de scriitori: Mihai Codreanu era c\s\torit cuo evreic\, iar pe Otilia Cazimir am cunoscut-o personal în iulie1941, în casa unor prieteni comuni, evrei. Deci, nu-i ocolea, îifrecventa [i asta era o atitudine neechivoc\.Nu pot s\ nu citez ca exemplu faptul – care e drept n-a surprins– ce s-a petrecut la barou dup\ arestarea avocatului A.Schreiber, care a avut loc la 6 iunie 1941. A doua zi, luni, a ap\ -rut pe tabla de afi[aj a baroului un afi[ prin care se convoca oadunare extraordinar\, având un singur punt la ordinea de zi:arestarea d-lui avocat A. Schreiber. [edin]a s-a ]inut, rezultatul afost negativ, dar actul avocatului C. Simionescu, care atunci eradecan, r\mâne un act de curaj [i omenie.Când au fost lua]i ostateci, la început m\ duceam zilnic cumâncare la închisoarea militar\, unde erau de]inu]i deoarece,eu fiind avocat, puteam intra. De asemenea, am fost avocat\onorific\ a comunit\]ii pân\ la sfâr[itul r\zboiului [i am fost ajutat\de poeta Magda Isanos, care era [i avocat\.Însemn\ri ie[ene

Casa mea din S\ulescu 19 era deschis\ tuturor oamenilor cuvederi umanitariste [i democratice [i era locul de întâlnire al intelectualilorevrei din Ia[i. Când a fost nevoie, am g\zduit luni dezile familii întregi [i am g\zduit [i oameni salva]i din lag\re, ceeace era foarte riscant.Când s-a zvonit c\ s-ar putea s\ fie deporta]i [i evreii din Ia[i,casa mea a fost un timp depozitul tuturor lucrurilor de pre] ce leaveau prietenii [i cuno[tin]ele mele, lucruri pe care urma s\ levând ca s\ le pot trimite alimente [i medicamente, deoarece eunu aveam bani ca s\ pot face acest lucru. Când n-a mai fost niciun pericol, [i-au luat singuri lucrurile, eu nici nu le-a[ fi putut cu -noa[te care [i cui apar]in.Am ajutat, din pu]inul meu, familii s\race de evrei [i am a -pe lat [i la alte familii, care contribuiau cu regularitate la aceast\ac]iune. Am fost primul avocat care am introdus ac]iuni de reconstituireaactelor de deces, indicând împrejur\rile reale ale decesului,adic\ pogromul.Am enumerat câteva fapte, din care rezult\ cum a reac]ionatun om modest, care mai era [i o „biat\ femeie”, care pe atunciVanni Cuoghi:Însemn\ri ie[eneO cu totul alt\ poveste...nici nu era socotit\ egal\ în drepturi cu b\rba]ii. Am indicat [icâteva fapte ale altor persoane, cu titlu de exemplu.Am f\cut acest lucru ca un r\spuns la afirma]iunile inexactef\cute de Malaparte în cartea sa „Kaput“, precum [i la unele dinaprecierile pe care le face M. Carp despre atitudinea românilorfa]\ de politica hitlerist\.Noi socotim victimele pogromului ca mor]i în al doilea r\zboimondial, al\turi de sutele de mii de solda]i care au murit [i au r\ -mas pe toate câmpiile, tot din cauza politicii criminale hitleriste.R\zboiul acesta a însemnat pentru poporul român [i, în mod spe -cial pentru Ia[i – care este ora[ul martor al acestui r\zboi –, pier -deri colosale în oameni [i în bunuri materiale.Ia[ul este [i el o victim\ a acestui r\zboi. Este, repet, o nedrep -tate strig\toare la cer, ca un str\in în trecere prin Ia[i, care nucu no[tea [i nici nu a încercat m\car s\ cunoasc\ în vreun fel trecutulsau prezentul ]\rii [i poporului nostru, s\ ne scrie „istoria”.Malaparte, în cartea sa „Kaput“, nu-i preocupat de adev\rsub nici o form\, nici istoric, nici social, nici moral. Îl intereseaz\numai efectul pe care-l poate ob]ine, spre a ului pe cititori, nu maisenza]ionalul. Cel pu]in, asta este atitudinea pe care o are fa]\ deevenimentele de la Ia[i. Caut\ în mod special epi soa de de co[ -mar [i, unde nu sunt, le inventeaz\ în scopul succe sului lite rar.Astfel sunt scenele de jaf în mas\ descrise [i care, dup\ p\ -rerea mea, sunt cele mai perfide arme pe care le-a folosit în ca -lomnierea patriei noastre. Dac\ celelalte afirma]iuni, c\ noi amf\cut pogromul f\r\ [tirea nem]ilor [i c\ acesta era „un obicei alp\mântului” – sunt afirma]iuni care eventual pot fi comb\tute [ipeste secole, deoarece [i atunci se va stabili isto rice[te, deci înmod [tiin]ific, c\ în ]ara noastr\ singurul pogrom a fost cel f\cutde nem]i la 29 iunie 1941!Mai greu ar fi îns\ ca, peste secole, s\ se combat\ afirma ]iu -nea lui Malaparte c\ a fost martorul celor dou\ scene de jaf înmas\, în care s-ar fi jefuit sute, mii de cadavre, în mod sistematic,ordonat, cu voie bun\, cu h\rnicie, ca la clac\ sau la culesul viilorsau recoltei.Aceast\ monstruoas\ minciun\ trebuie[te demascat\ pe loc,acuma cât mai tr\iesc oamenii, cât mai exist\ faptele care s\-lpoat\ pune la zidul minciunii, a[a cum ne ]intuie[te el la zidulinfamiei.Lipsa de experien]\ în ale scrisului [i starea s\ n\t\]ii melenu-mi permit s\ sistematizez eu o lucrare care s\ spulbere minciunilelui Malaparte, re stabilind adev\rul.Ce pot face, este s\ sesizez existen]a acestor ca lomnii orga -nelor competente care, cu mijloacele ce le au la dispozi]ie, s\ re -stabileasc\ adev\rul în con [tiin]a oamenilor [i în fa]a istoriei.Veronica GORGOSIa[i, 26 aprilie 1970arhiva ∙ arhiva ∙ arhiva ∙ arhiva73

foişorul de ascultat ploaia · foiş74Constantin RomanescuNoi adev\ruri de prisosUneori sunt foarte mândru de profesiamea. Cine poate spune, ca mine, c\ a tr\ -it printre prin]i, regi [i `mp\ra]i, c\ s-a bucuratde prietenia unor inventatori – geniiale absolutului – [i c\ a mâncat la aceea[imas\ cu sfin]i, c\ i-a cunoscut pe Stalin,pe Dumnezeu [i pe Hitler, c\ a auzit confesiunicare l-ar fi `nm\rmurit [i pe Dosto -ievski sau c\ [i-a petrecut anii `n preajmaunor filozofi cu care s\-i desfiin]ezi pe ma -rii gânditori ai acestei lumi?Cine a cunoscut mai concret decât mi -ne absurdul, cu care s-a `ntâlnit zilnic, cinea avut norocul de a fi prietenul unor copiif\r\ „nimeni“, sau f\r\ minte, sau f\r\ no -roc? Cine ar putea `n]elege mai bine decâtmine aventurile – care par acum r\suflate,dar carer\mân eterne ale – cavalerului dela Mancha?Aceste pagini par scrise de un megalo -man. ~ns\ eu am dreptul s\ le scriu `n a -cest fel.Am asistat odat\ la na[terea unui gând.Urm\ream un copil sugar, supraveghindu-lzilnic s\ nu r\ceasc\. L-am urm\rit a[a do -u\ sau trei luni. Odat\, brusc, `n ochii al -ba[tri ai copilului, pân\ atunci inexpresivi,vie]uind doar prin mobilitate, am surprinsapari]ia unui gând, o expresie atât de cla -r\, spunând ceva, `ntrebând ceva despremine [i lume, `ncât mi s-a `ntip\rit `n me -morie ca o imagine `ntr-adev\r extraordinar\,ca o minune la care am avut noroculs\ asist.Tot astfel, am „v\zut“ odat\ cum se na[ -te credin]a. Era toamn\. Ni[te c\r\u[i lo -veau cu cruzime doi cai pentru a scoate oc\ru]\ din noroiul unei str\zi `n plin\ construc]ie.Un copil lipsit de orice educa]ie re -ligioas\, f\r\ cea mai mic\ idee de credin -]\, ferit de religie pentru a se `ncadra `n lu -mea atee `n care urma s\ tr\iasc\, asistândla scen\, care era `ntr-adev\r oribil\, a iz -bucnit `n plâns, i-a `njurat pe c\r\u[i, dar –nereu[ind s\ salveze animalele de la crun -ta ciom\geal\, a disp\rut. ~ntr-un târziu, l-audescoperit pe micul ateu `ntr-un col], cufruntea la p\mânt, implorând o for]\ de din -colo, o putere despre care poate auzi se, darpe care o dibuise din instinct, din disperare.Din motive care sunt psihanalizabile, amtot amânat, de când s-a petrecut aceast\scen\, de peste treizeci de ani, s\ cercetez`n tratatele de teologie teoriile pri -vind ge ne za rug\ciunii.Am `ntârziat ast\zi `ntr-o convorbirecu un coleg, cu care mi-amtr\it studen]ia. Am trecut `n revis -t\ o `ntreag\ genera]ie, prie teni[i cunoscu]i. Am destul de rar a -pe titul unor astfel de taifasuri co -memorative, pen tru c\ reveriile fi -re[ti se convertesc, inevi tabil, `n -tr-o moroc\noas\ lamentare. Mo -roc\noas\ doar pentru c\ nu maidispu nem de energie ca s\ reac -]io n\m mai pregnant.Un bilan] sumar al evenimen -te lor prin care a trecut genera]iamea arat\ limpede c\ un sfert dincolegii mei [i-au petrecut ti nere]ea`n temni]\ grea, `n torturi [i teribi -le umiliri. Cei care au sc\pat, au tr\it`ntre 1945 [i 1990 `ntr-un contractf\r\ termen, „fratern“ cu fri -ca, supravie]uind fie prin retrage -re `n insignifiant, fie prin adapt\riduplicitare.Vanni Cuoghi:{i ne-am pus `ntrebarea: cum s-ar fi scrisistoria aceleia[i genera]ii `n condi]ii obi[nui -te? Ast\zi, unii supravie]uitori ai pu[c\riilorsunt obosi]i [i continu\ a tr\i `ntr-un uni versaproape clandestin, pecetluit de r\ul carele-a devenit adev\rata familie. Ei par ni[teconvalescen]i care `nc\ nu-[i dau seama c\boala a trecut. Parc\ le lipse[te boala.Cei mai mul]i dintre contemporanii deun „leat“ cu mine, cei care am a[teptat so -sirea americanilor, ne-am urâ]it, avem fi zio -nomii falsificate, porniri trucate, gânduriduble, avem un `nv\] r\u, produs de o isto -rie rea, avem mers de animal h\ituit sau c\l -c\tur\ de om prea sigur, nesim]itor de al]ii.Ce armat\ de suflete moarte, de muce -nici stor[i de vlag\, de supravie]uitori ai u -nei catastrofe, condamna]i la o etern\ psihologiede amnistia]i, marca]i de duhul clandestinit\]ii,lega]i `ntr-un lot omogen princeea ce le-a lipsit sau prin ceea ce le-a fostdat f\r\ nici un merit altora!Fructul opritÎnsemn\ri ie[ene

{i, totu[i, ce armat\ de elit\ am fost, `ncompara]ie cu alte cohorte de oameni c\ -rora nu li s-a `ntâmplat nimic, care [i-au pe -trecut zilele tot sporindu-[i vidul, pier zându-[ivlaga `n anxiet\]i sterpe [i degener\ri!{i asta, le place sau nu, pe seama „p\ti mi -rii noastre“. Acesta este adev\rul.„Omul tr\itor de dragul vie]ii“, ia -t\ o variant\ asupra c\reia ar trebui s\medit\m, acordând sens `nalt unei i -dei care, `n aparen]\, este o banali -ta te conven]ional\. Dar pericolul o -mu lui „unealt\“ (de produc]ie) estemai mare decât b\nuim. Nu m\ pot`mp\ ca deloc cu morala din Povesteaunui om lene[, care pune problemaatât de pragmatic, `ncât aminte[te dealte po vestioare suspecte cu b\trâni,infirmi, [i chiar de ipocrite gânduri deeutana sie. Este ceva `n noi care ne`ndeam n\ s\ ne desp\r]im prea u[orde su fe rin]a altuia, pentru c\ `ncalc\propria neutralitate psihic\, la care]inem, de obicei, foarte mult.Nesim]irea, spune b\trânul `n]e leptCleopa, este cel mai mare p\cat. „Ne -sim]irea“, adic\ lipsa de sim]ire a ce lui -lalt, este o tem\ predilect\ a teo lo giei.Alternativa „nesim]irii“ nu e „sim -]irea exagerat\“ – care `nseam n\ ovia]\ de un patetism insuportabil, ovia]\ prea agitat\ [i risipitoare cu sen -timentele, neproducând binele –, câtmai ales o fervoare de intensitate mor -bid\. O astfel de reactivitate „hi per gi -c\“ mai mult stric\ decât ajut\. O sen -sibilitate prea mare este un de fect.O bun\ doz\ de afec]iune necesit\ otac tic\ de bun\ cheltuire a ei. ~n ce m\ pri -ve[te, sunt vulnerabil mai cu seam\ la capi -tolul „cheltuieli“. Sunt ri sipitor [i am sim]itprea adesea dezam\ giri din aceast\ cauz\.Sear\ [i noapte petrecute la Ipote[ti.Drum prin p\dure, `ntr-o noapte de cristal,sub bol]ile codrilor de tei. Luceaf\rul – diamantsolitar. Lacul `ncremenit sub luminaÎnsemn\ri ie[enede argint. De la casa poetului pân\ la laculcu nuferi, mul]i kilometri, presupunând nuo plimbare simpl\, ci o aventur\, o explorarea unor meleaguri inaccesibile. ~n]eleginumai acolo c\ toat\ via]a poetului a curs`napoi, spre copil\ria str\fulgerat\ de des -Vanni Cuoghi:Visuri ucisecoperirea lumii teilor, a t\cerii grandioase.Tot astfel va fi ajuns spre t\râmul lui Dioniso mare sete de trecut, de repaos primordial.Nu-l po]i pricepe altfel decât ca `nro -bit de fantasmele trecutului.Cel mai „istoric“ poet.Nu-mi amintesc cine este marele scrii -tor francez contemporan care afirm\ c\ e -duca]ia cea mai accesibil\ maselor se facevizitând casele memoriale. E o nero zie, u -na din neroziile enorme de care se fac vino -va]i, câteodat\, oamenii importan]i. Du hullocului, spiritul ca re tr\ie[te, obscur, nu eaccesibil pe calea vizit\rii case lor memoriale.~ntr-un fel, soci al mente vorbind,institu]ia aceasta, ca reper e vocator,este totu[i inevitabil\. Dar trebuie s\se transforme `ntr-un Institut.Se ia `n seam\ (nu numai de psihologiide cabinet, de care nu vreau s\spun nimic, dar [i de adev\ra]ii prac -ticieni) doar profunzimea unui sentiment[i aproape deloc persisten]a lui.Or, durata anormal\ a oric\rui senti -ment, indiferent de semnifica]ia lui,constituie o real\ leziune psihiatric\.A nu uita este mai grav decât a uita.Am putea vorbi de cicatrici senti -mentale care r\mân permanente, in -delebile. Cicatricea sentimental\ estefoarte activ\, st\ de multe ori la bazaistoriei persoanei `n cauz\ [i nu disparedecât printr-un proces de trans -formare, printr-o mistificare, prin [i -retlicuri perverse.Grav este c\ aceast\ cicatrice nuse vede, c\ nu se pune diagnosticul„social“ decât prea târziu.Omul este o fiin]\ predestinat du -plicitar\. Privindu-i de sus, din cre[ -tet, creierul, desp\r]it ferm, decis, `ncele dou\ emisfere, `n]elegi c\ nu eo unic\ fiin]\, ci dou\, lipite una dealta [i aflate `n raport de perfect\ antitez\.Aceas t\ fiin]\ este menit\ sfa -dei cu si ne `ns\[i. Schizofrenia este boala sacea mai natural\, reprezentând aceast\ des -p\r ]ire; fiin]\ des tinat\ desfacerii, desfe re -c\rii, distruc]iei.Sunt silit s\ suport zilnic `n imediatamea apropiereun ins care `n loc de cap aredoar o extremitate cefalic\, un fel de ciudat\protez\.foişorul de ascultat ploaia · foiş75

pinalty ∙ pinalty ∙ pinalty ∙ pin76Un dezastru simpatic:fotbalul românescPropun cititorilor „Însemn\rilor ie[e -ne” (celor pasiona]i de fotbal, desigur) s\nu lu\m în tragic înfrângerea din meciulcu Bosnia [i nici jocul reprezentativei cuacea haioas\ palet\ de meserii a bravilorluxemburghezi. {i asta dintr-un motiv foar -te simplu: lu at ca fenomen mass-media,fotbalul nostru e unul din cele mai simpa -tice din lume, mai simpatic chiar decât celdin Botswana, ]a r\ care ne dep\[e[te –doar statistic! – în cla samentul F.I.F.A.S\ argument\m: p\i, nu e foarte simpaticMitic\ Dragomir, [eful Ligii, omul ca -re din agoniselile lui de-o via]\ (de pe laF.C. Scornice[ti, Victoria Bucure[ti) [i-atras un hotel de 3,5 stele, la care, de voie,de nevoie, se cazeaz\ majoritatea echi pe -Vanni Cuoghi:lor din provincie când vin în Bucure[ti? Nue longeviv de simpatic Mircea Sandu, care,ca durat\ a mandatului s\u în fruntea F.R.F.,nu poate fi invidiat decât de Mugur Is\ res -cu? Nu e obsesiv de simpatic Gigi Be cali,care a f\cut din Steaua un soare pi tic de pecer? Nu sunt simpatici TO}I patro nii declu buri, b\ie]ii care au transformat C.A.P.-ul(„Cooperativa” lui Jean P\durea nu) într-uneficient I.A.S. („Întreprindere Anonim\ deStat”)? Nu e suspect de simpatic R\zvan Lu -cescu, care tot b\gându-l în echip\ pe ano -nimul Florescu, pare c\ are cu acesta o re -la]ie pe care Bill Clinton o numea, cu re -ferire la Monica Lewinsy, „nepotrivit\”?Iar în privin]a juc\torilor – simpatici foc,ca Ropotan – merge vorba veche c\ deunde nu-i, nici Dumnezeu nu cere. Titulari„incontestabili” de la na]ional\ freac\ men -ta pe banca de rezerve a loturilor pe undes-au prip\[it. Dac\ apuc\ [i banca aia.Dar tot e bine: când al]ii se vor preg\tipentru turneele finale ale campionatelore uropene [i mondiale, noi vom fi un „spar -ring-partner” foarte simpatic. Pe noul „Na -]ional”. Dac\, desigur, se va termina pân\atunci.Ioan GRO{ANP.S. – Cu tot respectul [i cu admira -]ia constant\ pe care i le port, îi atrag a -ten]ia domnului Radu Cosa[u c\-n arti -colul s\u din „Gazeta sporturilor” de vi -neri, 1 aprilie a.c. (articol excelent, catoate ale Domniei-Sale) s-a strecurat ogre[eal\: nu Pene[ Curcanul avea o ran\la pulp\, care nu-l l\sa s\ ajung\ mai repedela destina]ie, ci un alt personaj lirical lui Alecsandri: Sergentul. Probabil c\minora confuzie se datoreaz\ faptuluic\ amândoi ([i Pene[ Curcanul, [i Sergentul)provin din (F.C.) Vaslui...Linia orizontuluiÎnsemn\ri ie[ene

Num\r ilustrat cu reproduceri dup\ miniaturile pictoruluiitalian Vanni CUOGHI (n. 1966).Coperta I: Simetrie.Coperta IV: Teatrul de marionete.

LEI 8ISSN: 1221-3241