seria a treia, an III, nr. 4, aprilie 2011 - Insemnari Iesene

mişcarea ideilor · mişcarea id20Imagini [i cuvinte (3)În câteva pagini din num\rul trecut alrevistei, discutam despre faptul c\ acestin terval de timp pe care-l tr\im produce onou\ paideia, un alt mediu de formare amin]ii omene[ti. Ideea apar]ine celor ca re,asemeni lui Steven Connor (Cultura postmodern\,1989) sau Giovanni Sar tori (Ho -mo videns, 1997), au în aten]ie schim b\ -rile radicale induse de noile me dia în lu measocial\ de ast\zi. Efectele sunt numeroase[i, probabil, nu doar ne gative. Îns\ unuldin aceste efecte îl re prezint\, pentru Sartori,tocmai s\r\cirea puterii noastre deîn]elegere, a puterii de a gândi abstract. De -spre ce anume este vorba în fond?Culpa metafizic\a gândirii abstracteDe cele mai multe ori, noi privim cune încredere gândirea pe care o numim ab -strac t\. A gândi în mod abstract ne aparede regul\ ca un defect, o insuficien]\ evident\a min]ii. Gânde[te abstract, în a -ceast\ optic\, cel care separ\ un singuras pect al unui lucru, spre a-l privi cu totulizolat. Sau cel care se pierde cu discu]iaîn tot felul de termeni tehnici [i în no]iuniformale, savante. Tot abstract, în acest senspejorativ, pare s\ gândeasc\ acela care e -vit\ s\ se refere continuu la lumea sensibil\,a[a cum ne apare ea în fa]a ochilorsau în fapta cotidian\. Din aceast\ perspectiv\,cel mai abstract ar gândi filosofulsau, eventual, teoreticianul în genere, o -mul pierdut u[or în tot felul de chestiunispeculative sau de-a dreptul hazardate, f\ -r\ nici o leg\tur\ cu via]a de toate zilele.Abstrac]ia gândirii sale îl face cu totul inactual,o figur\ trist\, prea îndep\rtat\ deaceast\ lume care î[i vede mai departe detreburile ei concrete [i importante.Din p\cate, avem deja la dispozi]ie osum\ de sinonime descurajante ale gân di -rii abstracte: ea înseamn\ gândirea „formal\”sau „s\rac\”, „general\”, „sumar\”sau „schematic\”, „rupt\ de realitate”,„gratuit\” [i „inutil\”. Sau „speculativ\“,cum obi[nuiesc s\ spun\ unii dintre noi.Al\turi de acei termeni a c\ror semni fi ca -]ie este comun\ („s\rac”, „rupt de realita -te”, „inutil”), apar [i al]ii care ar meritaori când o grij\ deosebit\ („formal”, „gratuit”[i mai ales „speculativ”). Îns\ sim]ulcomun este prea extins [i prea greu decomb\tut în aceast\ privin]\.Cu aceast\ neîncredere în gândirea ab -stract\, se uit\ pur [i simplu faptul c\ înVanni Cuoghi:astfel de situa]ii vinovate – dac\ realmentesunt vinovate – nu abstrac]ia ca atare estede vin\. Nu opera]ia de abstractizare esteîn culp\, ci felul în care noi uz\m de ea.Orice minte normal\ pune constant în jocaceast\ opera]ie [i se folose[te de abstrac -]iuni. Doar c\, a[a cum se întâmpl\ cu ori -ce pe lumea aceasta, folosirea unor ab -strac]iuni poate deveni fie excesiv\, fie inutil\în exerci]iul gândirii noastre. Exist\diferite trepte de abstractizare, unele maijoase, permeabile la datele vie]ii percepti -ve, altele mai eterate. Iar opera]ia de abstractizarenu înseamn\ niciodat\ doar re -duc]ie, simplificare pur formal\. Dimpotri -v\, ea intervine mereu în actele min]ii noas -tre, indiferent c\ e vorba de observa]ie,reprezentare, clasificare, analiz\, comprehensiuneetc. Cu fiecare no]iune uzual\ [icu fiecare concept, opera]ia de abstractizareeste deja la lucru 1 . Într-o anumit\ pri -vin]\, nimic nu este mai concret în fluxulEroi de-o var\Însemn\ri ie[ene