seria a treia, an III, nr. 4, aprilie 2011 - Insemnari Iesene

delicatese culturale ∙ delicate48cuvinte nu ne exprim\m total nici pe noi, nici lucrurile” (Symbo -lik, WA II, 11, 167). Limba descriptiv\ e un „surogat” (Scri soa -re c\tre Christoph Ludwig Friedrich Schulz, 11. 3. 1816, WAVanni Cuoghi:RozariuIV, 26, 289-291), un „ecou în locul lucrului” (Scrisoare c\ treW. von Humboldt, 22. 8. 1806, WA IV, 51, 197-199).În ciuda acestui scepticism, aprecia limpezimea, criticând scri -erile vagi [i purismul. Prietenia cu Schiller, nevoia de restabilirea ordinii spirituale în tulburarea adus\ de ideile revolu]iei fran ce -ze, cunoa[terea [i dep\r]irea ulterioar\ de filozofia lui Kant aucontinuat s\-i clarifice ideile [i modul de a le exprima, aducând înprim plan, la b\trâne]e, filozofia naturii [i o privire în]eleapt\ a -supra lumii („Ce-ai vrea la cap\tul unei vie]i? / S\ cuno[ti lu mea[i s\ nu-i por]i dispre]” 12 .). Ultimul deceniu de via]\ l-a consacratcelor cinci mari puteri ale cuvântului arhetipal orfic (Daimon,Ty che, Eros, Ananke, Elpis) [i echilibr\rii prin cuvânt a cutre -murelor existen]iale (moartea so]iei, gândurile necugetate la Ulri -ke, în]elegerea propriului destin între vin\ [i neîncetat\ f\ptuire).Lansând, în 1827, conceptul de Weltliteratur (literatura lu -mii, literatura universal\), Goethe deschidea drum comparatisticii[i acoperirii, prin literatur\, a diferen]elor dintre limbi, culturi [ici viliza]ii; idee de la care pornesc [i ast\zi teoreticienii multiculturalit\]ii[i postmodernismului. Integrarea european\ a zilelornoastre, nevoia creerii unei identit\]i europene a readus în aten -]ie acest mare spirit, pe care filozofi ai interculturalit\]ii precumEdward Said 13 sau Pascale Casanova 14 îl socotesc extrem deac tual. În acest context, rolul acordat de Goethe traduc\torului– de actor activ, nu doar intermediar, ci [i creator de valoare –este unul dintre cele mai moderne.Îns\ ast\zi limba german\ nu se mai afl\ pe aceea[i culmeca în vremea lui Goethe. La rândul ei, engleza, care domin\ sce -na lumii [i care con]ine aproape 50.000 de cuvinte, e vorbit\ delitera]ii cul]i cu 5000, iar ca lingua franca, nu doar de c\tre imigran]i,ci [i de academici, cu mai pu]in de 500 de cuvinte. În a -cest context, engleza, folosit\ acum de toate popoarele lumii, etotu[i o limb\ care are nevoie de „între]inere”. Vorbitorii de englez\„secundari”, mul]i dintre ei academici extrem de educa]i,î[i fac propriile reguli, nemai]inând seama de nativi 15 . Criteriilerecognoscibilit\]ii, acceptabilit\]ii [i func]ionalit\]ii folosite deuniversit\]i sunt totu[i m\surile unei limbi incolore.{i atunci, de vreme ce germana lui Goethe [i româna lui Emi -nescu se afl\ ast\zi pe acela[i plan, la ce bun str\dania de a lemai interconecta, ce ce rost mai au, în general, noile traduceridin [i în acest plan secund?Speran]a celor care scriu în limbile „secundare” este c\, de[ipare foarte probabil ca în viitor marea mas\ a cititorilor s\ abordezeversiuni în lingua franca, originalele din celelalte limbi [itra ducerile în acestea vor fi folosite în continuare, în paralel –cel pu]in pentru cit\ri. De aceea, nevoia de edi]ii critice. Chiarrestrâns, cercul cititorilor r\mâne cel al cunosc\torilor. Iar ace[tiaau datoria de a folosi un instrument lingvistic perfec]ionat, c\cile revine misiunea de a p\stra, în deplin\ con[tiin]\ critic\, bo -Însemn\ri ie[ene