seria a treia, an III, nr. 4, aprilie 2011 - Insemnari Iesene

la aniversara · la aniversara · la--6Cum trebuie citit\ literaturaS-au `mplinit, `n luna trecut\, [aptezeci [i cinci de ani de la moartea lui Garabet Ibr\ ileanu, iar`n luna ce vine se vor rotunji o sut\ patruzeci de ani de la na[terea sa. M\car aceste dou\ evenimentear trebui s\ prilejuiasc\ o discu]ie la obiect despre opera criti cului, care a l\sat o urm\ a -p\sat\ `n istoria mi[c\rii noastre critice, [i a prozatorului, care a compus, cu pu]in timp `nainte demoarte, acea bijuterie a romanului de analiz\ numit\ A dela. M\ tem `ns\ c\ nimic nu poatezdruncina iner]ia (comemor\rii [i a) a ni vers\rii, mar cate, `n cazul cel mai bun, printr-o duzin\ dearticole indiferent respectu oa se, ce vor mesteca a leha mi te câteva plicticoase banalit\]i. Lumeade azi, lumea cul tu ral\ se `n]elege, [i-a g\sit (numai ea [tie unde [i cum) alte priorit\]i decât re -citirea f\r\ prejudec\]i a marilor va lori artistice na]io nale [i rea[ezarea lor `n locurile demult merita -te; ea [i-a f\cut un p\gubos obicei din a le ignora cu metod\ sau din a le „descoperi“ sl\ biciuni de -clarate impardonabile, ca s\ cocoa]e `n locu-le, cu aerul c\ repar\ nedrept\]i, tot soiul de mediocri -t\]i deghizate `n me[teri ne`ntrecu]i ai gândului [i ai cuvântului. Cine câ[tig\ din aceste substitu -iri potrivnice bunului sim] [i bunului gust? Bine`n]eles c\ nu cultura na]ional\, s\r\cit\ [i umilit\cum n-a fost niciodat\.Dup\ p\rerea noastr\, Ibr\ileanu nu a fost doar un cititor profesionist al literaturii, ci creatorulunei metodologii pe cât de complexe pe atât de moderne a lecturii critice. Rândurile care urmeaz\se vor un simplu `ndemn la reflec]ie.Teoreticienii romanului fac o distinc]ienet\ `ntre narator [i autor. ~n cazul Adelei,asta `nseamn\ c\ eventuala identificare adoctorului Codrescu, cel care scrie jurna -lul, cu Ibr\ileanu, cel care semneaz\ roma -nul, este nul\ [i neavenit\. Nu altceva pre -tinsese Ibr\ileanu `nsu[i `n prefa]a scrierii,speriat de perspectiva transfer\rii fr\mân -t\rilor personajului asupr\-i.S\ nu uit\m, totu[i, c\ acela[i Ibr\i lea -nu recunoscuse drept principal\ surs\ a e -roilor de roman st\rile suflete[ti ale romancierilor:ace[tia ar modela personajele dinaluatul inepuizabil al propriului lor suflet,proiectând `n ele propriile tr\iri, gânduri[i obsesii. Unele `i reprezint\ mai mult, altelemai pu]in, dar toate con]in `n alc\ tu -i rea lor m\car o frântur\ din fiin]a l\un tric\a autorilor. Orgolioasa declara]ie flau ber -tian\ („Madame Bovary c’est moi!“), nu ealtceva decât asumarea deschis\ a condi -]iei creatorului, nevoit a vorbi, sub cele maidiverse `nf\]i[\ri, numai despre si ne. Dum -nezeu `nsu[i, creatorul dintâi, s-a supus restrictiveicondi]ii: „{i a zis Dumnezeu: «S\facem om du p\ chipul [i dup\ asem\ na -rea Noastr\, ca s\ st\pâneasc\ pe[tii m\ -rii, p\s\rile cerului, animalele domestice,toate viet\]ile ce se târ\sc pe p\mânt [i totp\mântul!» {i a f\cut Dumnezeu pe omdup\ chipul S\u; dup\ chipul lui Dumne -zeu l-a f\cut.“Nu putem ie[i din noi `n[ine, dar ne epeste mân\ a ne recunoa[te infirmitatea.Ne declar\m, dimpotriv\, observatori im -par]iali ai lumii [i pretindem pentru cre a -]i ile noastre statutul realit\]ilor obiective.Ne `nconjur\m cu oglinzi, ce ne multiplic\la infinit, `ns\ respingem teribila fidelitatea imaginilor din unde. Vrem s\ p\rem alt feldecât suntem. Ne supralicit\m posibili t\]i -le, ne ascundem sl\biciunile, ne `nti ne rimobrazul. Toate confesiunile noastre pu blicesunt, `n ultim\ analiz\, expresia efor tului deidealizare. Chiar [i acelea „necru ]\toare“,presupunând o severitate de pro curor [i osinceritate vecin\ cu impudoa rea.Doar la masa de scris r\mânem ceea cesuntem: prizonierii definitivi ai eului propriu.Acolo, f\r\ de voie, `nchipuim numaioameni asemenea nou\, `n ale c\ror venecurge sânge din sângele nostru, ale c\rorinimi bat `n ritmul inimilor noastre,ale c\ ror sim]uri percep realulcu acuitatea sim ]urilor noastre,`n creierele c\rora se nasc,cresc [i mor idei agitate de min -]ile noastre. Con[tien]i de fatalaidentitate, `ncer c\m pe toate c\ -ile s\ o facem, dac\ nu in vizibil\,cel pu]in nu a[a de b\t\toare laochi. ~n treaga istorie a tehnicilorliterare este, de fapt, istoria tentativelorde masca re a cordonuluiombilical dintre personaj [i a -utor. Eforturi niciodat\ pe de plinreu[ite, `ns\ mereu reluate cu for -]e proaspete. A cesta e parado -xul romanului: de a fi inte resant`n m\sura `n care reflect\ o mulindividual [i de a face tot ce `ist\ `n puteri spre a a coperi tocmaisingurul mo tiv de re al inte -res. Ca un p\rinte denaturat, ro -mancierul face copii, `n ale c\ror tr\ s\turipân\ [i un profan ar recunoa[te `nrudireagenetic\, dar `[i neag\ paternitatea. Nupentru c\ n-ar fi mândru de ei, nici pentruc\ nu i-ar iubi. Ci de team\ ca nu cumvaodraslele, `n nesfâr[ita lor ino cen]\, s\-ide conspire secretele.Nimic mai simplu decât s\ decret\m ro -manele independente, suficiente lor `n[ile,monade plutind nep\s\toare `n infinitelespa]ii ale imaginarului, [i s\ le studiem caatare. Nimic mai la `ndemân\ decât s\ fa -cem abstrac]ie de elementarul am\nunt c\existen]a lor se datoreaz\ unor oameni, cusiguran]\ mai exper]i `n cunoa[terea de si -ne decât ceilal]i [i, bine`n]eles, `nzestra]icu darul relat\rii expedi]iilor `n adâncuri,`ns\ oameni totu[i, fiin]e pieritoare, vulne -rabile, al c\ror orizont de cunoa[tere e li -mitat, metaforic vorbind, de epiderm\. Li -teratura `n general [i romanul `n specialdau seam\ de aceast\ fatalitate a condi]ieiumane: imposibilitatea de a vedea `n afar\altceva decât exist\ demult `nl\untru.~n demnul de a te cunoa[te pe tine `n -su]i nu e defel o prostie, cum sus]ine spec-Însemn\ri ie[ene