seria a treia, an III, nr. 4, aprilie 2011 - Insemnari Iesene

cutia cu amintiri · cutia cu am4Circula, `n cerc restrâns, de cunosc\ tori,[i formula anecdotic\ a unei `ntâm pl\ri,poate reale. Se zice c\ la Judec\ to ria dinOradea se judeca un m\runt delict de pia -]\: o precupea]\ fusese prins\ vân zând ce -va cu suprapre], sau cam a[a ce -va. Pre[edintele completului e raun tân\r jurist reg\]ean, cu stu diide orientare france z\, cum e raucele din Bucure[ti pe vremea ace -ea, sau poate chiar `n Paris, ora [ul-lu min\. ~n orice caz, `nche ie rea,rostit\ de tân\ rul pre zident `ntr-unlimbaj mai mult sau mai pu]in fran -]uzit, n-a fost deloc `n]eleas\ debiata inculpat\, care asculta, nedu -merit\, `n picioare, cuvinte pe ca -re nu le pri cepea. A tunci, din sal\,un mai b\ trân avocat localnic, deforma]ie a ustro-ungar\, care-[i a[ -tepta rân dul cauzei sale, s-a oferit,galant, s-o ajute pe biata femeie:– Permite]i-mi, domnule pre[e -dinte, s-ar fi adresat el tân\ruluiprezident, s\ traduc `n cuvinteleacestei s\rmane femei sentin ]a pecare a]i binevoit s-o da]i.– Primesc cu mul]umire, domnuleco leg, ar fi r\spuns acesta.Iar cel\lalt, `ntorcându-se c\ -tre femeia care asculta f\r\ s\ `n -]eleag\ mare lucru, i-ar fi spus:– Lele!, sau: Nan\!– Noa, ce-i? ar fi `ntrebat ea.– S-o-mburdat legea pe dumneata. (Oexpresie destul de plastic\ pentru o sen tin -]\ de condamnare.)Iar femeia ar fi r\spuns `n limbajul ei frust[i nu mai pu]in expresiv:– M\ cac `n ea de lege.{i n-a ad\ugat: s\ m\ ierta]i de expresie!Dar poate trebuie s\ spun eu acum.{i b\trânul avocat, imperturbabil fa]\de fires cul deplin al expresiei [i cum st\bine unui avocat experimentat, s-a `ntorsc\tre pre [edintele completului, ca s\-i traduc\lui, de data aceasta, limbajul expresiv,dar crip tic, al inculpatei:Vanni Cuoghi:– Domnule pre[edinte, acuzata face re -curs!Dar erau [i alte elemente definitorii aleomului ca om. ~n primul rând, familia dincare provenea, `ncepând cu cei doi p\rin]i,pe lâng\ care contau fra]ii [i surorile, apoirândurile de bunici [i chiar str\bunici. Du -p\ cum contau unchii [i m\tu[ile, verii [iveri[oarele, pân\ la ranguri destul de `n de -p\rtate. Un copil mai pu]in cunoscut era`ntrebat, atunci, de regul\, de cine doreas\-l cunoasc\ mai bine:– De-al cui e[ti tu?{i trebuia s\-[i spun\ p\rin]ii [i chiar,eventual, pe ceilal]i ascenden]i. Familia nuera atât un simplu grafic genealogic, cât orealitate uman\ tr\it\, având o durat\ [i untraseu al ei, ca ale unui roi de albine. NuVia Otomanonumai momentele capitale ale vie ]ii: na[ -tere [i moarte, botez [i cununie, dar [i s\r -b\torile de peste an, `ncepând cu cele prin -cipale: Cr\ ciun [i Pa[te, continuând cu ce -le lal te: Boboteaza, când venea preotul cu„botezul“, Bunavestire, când lamasa familiei se mânca pe[te, zi -lele sfin]ilor ca re d\ deau nume depersoane: Sfânta Ma ria, SfântulIon, Sfân tul Gheorghe, SfântulNicolae, Sfin]ii Petru [i Pa vel,Sfântul Du mi tru, ziua Arhan ghe -lilor Mihail [i Ga vril, ca [i fru moa -sele mo[teniri ancestrale, ca Sân -zienele, Dragobete [i multe altele,erau evenimente importante alevie]ii fa mi liei, `n sens restrâns, dar[i cât se poate mai larg. Al\ turi delocul de origine, preci zat pâ n\ ladetaliul satului sau al c\tu nului, familiaera semnul cel mai pu ternical iden tit\]ii.~n acest fel, omul nu era de ni -c\ieri [i de niciunde, [i nici al ni -m\nuia, biet ins u man `n b\taia tu -turor vânturilor.Succesivele trepte ale moder -ni z\rii, du p\ cel de al doilea r\zboimondi al, au adus, cum se [tie, dez -r\d\cin\ri masive, for]ate sau vo -luntare, benefice sau dimpotriv\,du p\ caz. Energia uman\, intelectual\[i sufleteasc\, acumulat\ `nzone care au traver sat perindarea secolelorla marginea istori ei sau chiar `n afara ei, aformat o p\tur\ de proaspe]i or\[eni, mul]idintre ei cu a preciabile specializ\ri profesionale,de la simpli muncitori, adev\ra]imeseria[i, prin tehnicieni, la intelectualide `nalt\ clas\: ingineri, medici, profesori,cercet\tori. Pri ma genera]ie, care mai a -vea `nc\ p\rin]ii la ]ar\, dar [i parte din adoua, care `i avea acolo pe bu nici, au maip\strat afec]iunea, sigur nostalgia, chiar [ileg\turile fizice cu solul natal, `ns\ au `n ce -put s\ apar\ gene ra]iile spontane de noior\[eni, copiii car tierelor de blocuri, cres -Însemn\ri ie[ene