seria a treia, an III, nr. 4, aprilie 2011 - Insemnari Iesene

Vanni Cuoghi:Desigur, arta plastic\ a avut [i ea o importan]\ recunoscut\pentru crea]ia sa: Goethe era un vizual, î[i imagina poemele cape ni[te „vitralii pictate”; poemul Amor, un pictor peisagist euna din dovezile felului în care Goethe percepea imaginea înmi[care, dup\ cum Lini[te marin\ e o „natur\ moart\” des\ -vâr [it\. Desenele lui arat\ cum [tia s\ citeasc\ forme, umbre,spa]ii, uneori exprimându-[i ideile pe aceast\ cale, ca în celebruldesen al plantei originare prin care voia s\ l\mureasc\ arhetipuldespre care Schiller a spus: „Aceasta nu este o experien]\, ci oidee”. În amintirile sale, Goethe comentase plin de umor: „Artrebui s\ m\ bucure c\ am idei f\r\ s\ [tiu, ba înc\ [i c\ le v\dcu ochii” (Întâmplare fericit\, WA II. 11, 17-18.)Însemn\ri ie[eneRegina gândurilorCulorile, tulbur\rile sunt necesare pentru ca omul s\-[i aminteasc\s\ se bucure de via]\: „Dar în tine iubirea s\ se anime/Doar de ce-i tulbure în str\vezime” (Dumnezeu, suflet [i lume).Dar imaginile picturale nu sunt decât un prag inferior: „Ceea cevezi înseamn\ mult mai mult.../ Pân\ acum doar pragul traversate / [i meri]i în l\untru a r\zbate”. (Tainele).Goethe era preocupat de începutul [i sfâr[itul civiliza]iilor, deun posibil limbaj originar care ar fi putut s\ arate calea prin r\ -t\cirile Babilonului. Era un poliglot care cuno[tea nu numai limbilemoderne (utilizate în scrisori [i chiar în literatur\), ci [i limbileclasice: citea în original Homer, Platon, Pindar, Hora]iu [i Quintilian,înv\]ase ebraica, ulterior araba [i persana (chiar foarte bi -ne, s-au p\strat transcrieri ale sale de texte coranice [i poetice),în speran]a c\ astfel se va apropia mai deplin de în]elegerea lu -mii. În lunga sa via]\ a avut timp s\ o caute, „mergând în toatep\r]ile prin finit”, folosind astfel toate deschiderile oferite de cu -rentele vremii.Poemul Limbaj (Sprache), scris în 1722 ca îndemn la folo -si rea limbii germane în crea]ie, într-o perioad\ în care latina eraînc\ limba scrierilor [tiin]ifice, iar în societate era vorbit\ fran c -eza (Friedrich cel Mare scriindu-[i, de exemplu, operele în fran -ce z\) îi înf\]i[eaz\ convingerea c\, în sine – de exemplu, în dic -]ionar – limba nu e nici bogat\, nici s\rac\, nici tare, nici slab\,trebuie doar folosit\. Crea]ia înseamn\ putere; în[f\cat\ vite je[ -te [i utilizat\ din plin, poate a[eza limba unui popor în rândul ce -lor care au f\cut istoria prin rostire: „Ce-i bogat sau s\rac? Cee slab sau e tare? / Bogat\-i oare urna din ]\rân\?/ Sau tare-ioare spada-n arsenal? / În[fac\ tu din plin [i bun noroc / Vacur ge-n lume, zeule, din tine!”Încrederea în puterea cuvântului marcase [i limbajul s\u poeticde tinere]e, alungând cu juc\u[ spirit rococo greoiul mora -lism de care epoca abia se desp\r]ise 10 . Curând, Goethe aveas\ descopere tonul confesiv prin iubirea pentru Friederike Brion,calea spre art\ [i istorie prin Herder, mândria de a fi creator prinaccentele pasionate din Sturm und Drang, concep]ia asupra na -turii îndumnezeite, prin Spinoza. Antichitatea, Rena[terea [i ca -tolicismul îi impregneaz\ la Roma for]a idealurilor; Goethe caut\arhetipuri, cerceteaz\ plante [i oase, culorile, fizica luminii.Dar, dup\ c\l\toria în Italia, s-a sim]it însingurat, i se p\reac\ nimeni nu-l în]elege. Descoperise c\ [i gândirea filozofic\ eun har, c\ [i pentru cercetarea [tiin]ific\ e nevoie de for]a închi -puirii; c\, de[i natura, arta, adev\rul [i frumuse]ea nu pot fi a -du se la acela[i numitor, desp\r]irea între ele nu e strict\ 11 . În -cepuse s\ mediteze asupra m\rginirii limbajului [i a capacit\]iisale de exprimare. „Cuvintele sunt bune, dar nu cel mai bun lu -cru. Ce e mai bun nu devine limpede prin cuvinte” (WilhelmMeisters Lehrjahre, cartea a VII-ea, cap. 9, HA VII, 496). „Prindelicatese culturale ∙ delicate47