du Croiss<strong>an</strong>t, aceast\ pia]\ de jurnale por -nografice.” Întâlnim aici discursul inveninat<strong>an</strong>tisemit prezent, de altfel, [i în altep\r]i ale Euro pei din acea vreme (îl re g\ -sim [i la noi, în textele <strong>an</strong>tisemite de la începutulsecolului trecut) [i care va deveniparte a ideologiei rasiste a nazismului.Cele mai multe dintre personajele rom<strong>an</strong>uluisunt reale, ceea ce înt\re[te credi -bilitatea [i valoarea documentar\ a fic]iu -nii. Apar aici oameni politici italieni celebri,precum Giuseppe Garibaldi [i aghio -t<strong>an</strong>]ii s\i, doctorul Sigmund Freud, internla clinica lui Charcot de la spitalul Salpe -trière din Paris, precum [i principalii actoriai falsului: Herm<strong>an</strong>n Goedsche [i PiotrRachovsky, [eful serviciilor secrete ruse[tiîn Paris. De fapt, rom<strong>an</strong>ul este [i o fresc\a unei epoci demult disp\rute, în care, înciuda respectabilit\]ii sale, se întâmplau [ilucruri îngrozitoare. Lumea în care se evo -lueaz\ c\pit<strong>an</strong>ul Simonini, în care se întâl -nesc scriitori, arti[ti, publici[ti, oameni po -litici, spioni, aventurieri [i conspiratori, pa -re desprins\ din Comedia Um<strong>an</strong>\.Ca va loare istoric\, plecând de la istoriaunei conspira]ii, rom<strong>an</strong>ul aduce în dis -cu]ie ori gi nile unui r\u provenit din into -ler<strong>an</strong>]\ [i prejudec\]i [i, din aceast\ pers -pectiv\, el este unic. Evenimentele evoca -te sunt de mult\ vreme dep\[ite istoric,dar mec<strong>an</strong>is mele de falsificare [i m<strong>an</strong>ipularefolosite în aceast\ afacere tenebroas\sunt înc\ actuale. Umberto Eco apare aiciîntr-o dubl\ ipostaz\: istoric erudit [i autorde fic]iune, ambele completându-se reciproc.De altfel, rom<strong>an</strong>ul are [i un pronun -]at caracter istoric. Procesul politic de uni -fi care a Itali ei [i, mai precis, câ[tigarea su -dului peninsulei de c\tre Giuseppe Gari bal -di, sau e venimentele Comunei din Paris suntrigu ros prezentate. Sub aparenta neutrali -tate a faptelor [i a detaliilor, nara ]iunea tr\ -dea z\ interesul major al autorului pentru men -talit\]ile [i evenimentele grave ale epocii.Desigur, controversele nu vor întârzias\ apar\, deoarece sunt puse în discu]ie nunumai ac]iunile unor personaje celebre,printre care arti[ti [i oameni politici, ci [iale unor institu]ii deosebit de influente încel de al doilea imperiu [i în cea de a TreiaRepublic\. Apoi sunt aduse în prim pl<strong>an</strong>– [i aceasta într-o problem\ atât de delica -t\ cum este aceea a <strong>an</strong>tisemitismului europe<strong>an</strong>– tenebrele unei perioade isto ricepe care ne-am obi[nuit s\ o privim ca întruchiparea libert\]ii de gândire [i a pro -gresului.Viorel BARBUV<strong>an</strong>ni Cuoghi:Însemn\ri ie[enePe frânghie39
privitor ca la teatru · privitor ca40Locuri teatraleV enirea prim\verii mi-a redeschis pof -ta de c\l\torie spiritual\ prin locuri cu sem -nifica]ii teatrale: pa rizi<strong>an</strong>ul La Huchette [icastelul d<strong>an</strong>ez al lui Hamlet.La HuchettePrintre cele 130 de teatre care împân -zesc Parisul, La Huchette î[i decupeaz\net identitatea. Plasat discret într-una dinzonele boeme ale metropolei, pe cheiulstâng al Senei, în apropierea <strong>an</strong>imatuluiBoulevard Saint Michel, La Huchette pre -zint\ f\r\ întrerupere din 1957 încoaceCânt\rea]a cheal\ [i Lec]ia lui EugèneIonesco. În chiar vari<strong>an</strong>tele regizorale de ladata primei lor reprezent\ri scenice. „Ca -zul” e unic, singularitatea perform<strong>an</strong>]eiasigurându-i o pagin\ în Cartea recordu -rilor. În zon\ se tr<strong>an</strong>smite înc\ vibra]ia,atât de specific\, a Cartierului Latin. Aici,în <strong>an</strong>ii ’50, se scris un capitol import<strong>an</strong>t alteatrului contempor<strong>an</strong>, teatrul absurdului,sc<strong>an</strong>dalizînd un public bulversat [i o critic\mult prea rigid\ pentru a accepta noul în -tr-o asemenea form\. În 1947, Marcel Pi -nar, atlet format la [coala circului [i mareamator de teatru, cump\ra vopsitoria carefunc]iona acolo. Ajutat de Georges Vitaly[i Jacques Jou<strong>an</strong>neau, au tr<strong>an</strong>sformat atelierulîntr-o sal\ de spectacole, Thèâtre dela Huchette. Inaugurarea s-a f\cut la 26<strong>aprilie</strong> 1948, cu Albertina de ValentinoBompi<strong>an</strong>i. Doi <strong>an</strong>i mai târziu, pe scena dela Noctambules se prezenta în premier\absolut\ prima pies\ a lui Eugène Ionesco,Cânt\rea]a cheal\. Tr<strong>an</strong>spunerea scenic\era semnat\ Nicolas Batailles, un admiratordeclarat al av<strong>an</strong>gardei, dar multe detaliifuseser\ puse la punct împreun\ cu auto -rul, prezent aproape la toate repeti]iile. Titlulcontraria, iar unul dintre pu]inii criticiicare au intuit valoarea noii dramaturgii,Jacques Lemarch<strong>an</strong>d, î[i aminte[te de „[u -[otelile de nemul]umire, indignarea spont<strong>an</strong>\,ironiile” care s-au f\cut auzite în sea -ra premierei. „Am petrecut acolo o sear\extraordinar de pl\cut\, pe care comenta -riile [i zâmbetele ironice ale unei p\r]i apublicului au f\cut-o [i mai plin\ de far -mec. (...) Era evident c\ notabilii nu în]eleseser\;li se promitea o cânt\rea]\ cheal\,nu ap\rea niciuna, se sim]eau în[ela]i [i nuputeau ierta asta”. Timpul privitorului nuera sincron cu acela al autorului. La maipu]in de un <strong>an</strong>, aceluia[i sever public i sepropunea, la Theâtre de Poche, Lec]ia,re gia Marcel Cuvelier (care, în 1956, amontat [i Scrisoarea pierdut\ a lui Caragiale,la înc\ un <strong>an</strong>, Scaunele [i la înc\unul, Victimele datoriei). Aceea[i sc<strong>an</strong>da -li zat\ reac]ie a publicului [i a presei nu areu[it s\ scoat\ titlurile de pe afi[. Actoriicontinuau s\ joace în fa]a scaunelor goaleori a unui foarte pu]in numeros public exasperat.De[i nu aici s-a reprezentat primadat\ Ionesco, cele dou\ nume par definitivlegate. Mutarea s-a petrecut la 7 octom -brie 1952, p\strând viziunile regizorale alelui Bataille [i Cuvelier [i decorurile lui Ja -cques Noël, iar spectacolele au continuatpân\ în <strong>aprilie</strong> 1953.Numele i se potrive[te lui La Huchettede minune, c\ci e ca o „cutiu]\ rect<strong>an</strong>gular\din lemn, cu capac plat”. Pentru tre -c\torii gr\bi]i, intrarea, plasat\ cam la mij -locul str\du]ei, poate u[or sc\pa neobservat\,ca [i micul ghi[eu unde, de <strong>an</strong>i, tineriaspirând s\ urce la ramp\ vând bilete pentruacelea[i spectacole: la ora 19, Cân t\ -rea]a..., la ora 20, Lec]ia. O u[\ b<strong>an</strong>al\ adevenit un tablou interes<strong>an</strong>t prin afi[areaunei imagini, în m\rime natural\, a actorilordin Cânt\rea]a.... Holul e destul destrâmt, iar sala nu are decât 100 de locuri.Dar „mai bine un autor mare într-un teatrumic, decât un autor mic într-un teatru ma -re”, vorba lui Ionesco, iar spa]iul e compartimentatcu justificat\ grij\. Pe o plac\de ardezie sunt trecute numele actorilor dindistribu]ie, posibil al]ii în fiecare sear\, saum\car din când în când, c\ci sunt mai mul]iinterpre]i ai fiec\rui rol. Pentru a nu sc\ -dea calitatea spectacolului [i a nu modificavari<strong>an</strong>ta original\, un rulaj al rolurilor afunc]ionat în to]i ace[ti <strong>an</strong>i. Actorii au fostcei care au vegheat ca spectacolele s\ seV<strong>an</strong>ni Cuoghi:Parcul de joac\Însemn\ri ie[ene