seria a treia, an III, nr. 1, ianuarie 2011 - Insemnari Iesene

~n jurul unei anivers\riS-au `mplinit, la `nceput de ia nuarie,75 de ani de la apari]ia `ntâiului nu -m\r al ~nsemn\rilor ie [ene. Din a -cest r\stimp, doar o mic\ parte acoper\ e -xisten]a propriu-zis\ a revistei: prima seriea durat mai pu]in de cinci ani, pân\ `n no -iembrie 1940, a doua `nc\ [i mai pu ]in, dinnoie m brie 2004 pân\ `n august urm\ tor,iar a treia, cea de fa ]\, a fost inau gura t\ a -bia `n septembrie 2009. ~ns\ acei nici cinciani de via]\ din deceniul patru al veaculuitrecut au fost prea destui ca s\-i fixeze unloc `n con [tiin]a public\.De[i a g\zduit cu regularitate be le tristi -c\, iar doi dintre ini]iatori erau scriitori curenume, ~nsemn\ri ie[ene nu s-a voit [i n-afost o pu blica ]ie li terar\, ci mai degra b\ u -na de idei generale. O revist\ preocupat\exclusiv de starea literaturii, cum e rau atâ -tea `n epoc\, nici nu putea trezi decât inte -resul un num\r restrâns de cititori. Dar o re -vist\ ca re s\ pun\ `n discu]ie, f\r\ lunec\ripartizane, ci cu bine cump\nit\ m\sur\, su -biectele fier bin]i ale momentului avea de ces\ intereseze cercuri intelectuale mai largi,cu deosebire tinerimea studioas\, doritoa -re s\ identifice un sens `n tulburea atmosfe -r\ dimprejur. {i e de toat\ admira]ia faptulc\ un grup de intelectuali ai locului [i ai ]\-rii, `n frunte cu niciodat\ `ndeajuns elogia -tul Gr. T. Popa, [i-a asumat o asemenea `n -datorire [i s-a priceput s\ o [i pun\ `n prac -ti c\. Spiritele deprinse a gândi lucrurile cupropria minte erau [i atunci, sunt [i azi, ra -risime. ~nc\ mai rare erau [i atunci, ca [i `nceasul de fa]\, spiritele dispuse a-[i pune lu -minile min]ii `n slujba semenilor, dându-leo mân\ de ajutor `n limpezirea confuzelorrealit\]i. Speciali[ tii români au fost mereu,Însemn\ri ie[eneprecum constata acum un veac AlexandruPhilippide, fie ro bii propriilor [tiin]e, din ` -n\l]imea c\ro ra nu catadixeau s\ coboarenici `n somn, g\sind c\ demnitatea de sa -van]i le cere s\ `ntoarc\ reali t\ ]ii vii res pec -tabilele lor dosuri, fie – dac\ des cin deau,totu[i, printre muritori la r\stim puri – tra -tând lumea `n conjur\ toare cu o ne `n]ele ge -re strig\ toare la cer. (~ntre timp, lucrurile auevoluat, speciali[tii cu declarat\ grij\ de se -meni [i nedeclarat\ iubi re de m\riri lesnicioased\s c\ lindu-[i concet\]enii s\ se con -verteasc\ nea p\rat la credin]ele nu tocmaiGustave Doré:Autoportret„ortodoxe“ ai c\ror predicatori de o ca zie audevenit subit. O dovad\, dac\ mai era ne -voie, c\ superlativul facult\]ilor intelec tua -le se `nso]e[te numai prin accident cu rec -titudinea caracterului.) Se prea poate ca a -semenea remarci s\ le par\ unora de conjunctur\,din care pricin\ am socotit potri -vit s\ reproducem `n cuprinsul num\ruluide fa]\, sub genericul Antologie „~nsem -n\ri ie[ene, câteva texte ilustrative. Ca [inecunoscute publicului contemporan, elel-ar putea ajuta s\-[i fac\ o idee despre fe -lul `n care `n]elegeau un savant de talia luiGr. T. Po pa [i colegii s\i locul [i rostul intelectualului`n cetate.{i mai trebuie ad\ugat ceva: anume c\~nsemn\rile ie[ene conduse de Sadovea -nu, Top`rceanu [i Gr. T. Popa n-au suferitniciodat\ de „complexul provinciei“. Edita -te la Ia[i, ba chiar purtând `n titlu numeleora[ului de pe Bahlui ca pe un blazon, eleau fost o revist\ de respira]ie na]ional\ nuatât prin sumedenia colaboratorilor din toa -te provinciile române[ti, cât mai ales prinspiritul liber de prejudec\]i ce le-a c\l\uzit.Prin ~nsemn\ri ie[ene, `n Ia[ii anului 1936se gândea `n ton cu marii intelectuali ai E -uropei timpului.S\ mai spunem c\ realizatorii actualeiserii a ~nsemn\ri lor... se str\duiesc, pe cât`i ]in puteri le, s\ p\[easc\ pe calea deschi -s\ de ilu[trii `nainta[i? {i c\ valorile inte -lectuale [i morale `n care cred [i pe care `[idau si lin ]a a le r\spândi sunt, `n e sen]\ [i `ndetalii, acelea[i?Cine [tie! Poate c\ trebuie.Alexandru DOBRESCU1

nodul gordian ∙ nodul gordian2Revistele de cultur\: mod de`ntrebuin]areAr mai exista oare via]\literar\ f\r\ reviste?Am înv\]at [i visat s\ fac o re -vis t\ literar\ în anii studen]ieimele la Filologia din Cluj, cânderam [i redactor la Echinox. O revist\ li -ber\, deschis\, provocatoare. Dar un ase -menea vis era imposibil în regimul co munist.F\când revista Euphorion în condi -]iile libert\]ii reale de dup\ Decembrie1989, împlineam un vis al altora – CerculLiterar de la Sibiu – [i propria mea voca -]ie. Dar, la scurt\ vreme de la acel romanticepisod de peste dou\ decenii, mi-amdat seama c\ revistele literare nu mai în -seamn\ mare lucru, într-o civiliza]ie a ima -ginii [i a banului, unde literatura în general[i literatura român\ `n particular au deve -nit marginale [i inutile. Ne înc\p\]ân\ms\ le ]inem în via]\ cu sacrificiul proprieiopere, de[i ele nu mai sunt citite / eventual,r\sfoite decât de un public tot mai restrâns.Revistele literare nu reprezint\ onecesitate pentru marele public, ci un luxal elitelor intelectuale, ultimele redute aleculturii înalte în fa]a invaziei culturii popu -lare / de mas\. Dac\ n-ar fi subven]ionatede stat / sponsorizate de diferi]i Mecena [il\sate în voia pie]ei, ele ar fi sortite dispa -ri]iei. Trebuie îns\ s\ existe, atâta vremecât societatea mai crede c\ elitele pro mo -veaz\ adev\ratele valori care îi asigur\mersul înainte. Tr\im cu speran]a c\ nu va -lorile alearg\ dup\ bani, ci banii dup\ va -lori. [i c\ aceste reviste vor fi citite [i pesteani de cei care vor scormoni bibliotecilepentru a reconstitui o epoc\ literar\ oripentru a completa bibliografia [i referin -]ele critice la opera unor mari scriitori. Revisteleliterare dau înc\ iluzia unei atmos -fere a dezbaterii noilor idei [i a afirm\rii va -lorilor, ca un buzdugan aruncat înainteaapari]iei c\r]ilor. În prezent, le putem înc\asculta fo[netul de hârtie, privi rândurilesau imaginile tip\rite, mirosi cerneala, atin -ge muchiile sub]iri [i suprafe]ele netede,pentru c\ revistele sunt înc\ obiecte reale.Se pare îns\ c\ viitorul le rezerv\ doar oe xisten]\ on-line / virtual\. Fie [i a[a, eletrebuie s\ existe. Ar mai exista oare via]\literar\ f\r\ reviste? M\ îndoiesc.Gustave Doré:Închei reflec]iile mele nu prea optimis -te despre rostul [i viitorul revistelor literarecu acest „manifest” scris în onoarea revisteiînfiin]ate acum 75 de ani de Sado vea -nu, Topîrceanu [i Gr. T. Popa, la Ia[i, tre -zi t\ dup\ ani de întrerupere a apari]iei lao nou\ via]\:MANIFEST CUVIOS.LA ANIVERSAR|Revistele sunt literatura la timpul prezent.Revistele sunt noua literatur\, dar [i cri -tica [i istoria ei.Revistele alc\tuiesc sistemul nervos alunei literaturi.Revistele indic\ pulsul acelei literaturi.Revistele conecteaz\ cititorul la spiritulvremii.Revistele literare nu sunt efemere ca zia rele.Revistele r\mân mereu tinere.Însemn\ri ie[ene, la cei 75 de ani împlini]i,nu este o bab\, ci o fat\ în floare.La mul]i ani!Dumitru CHIOARUIlustra]ie la Scufi]a Ro[ieÎnsemn\ri ie[ene

La ce (mai) sunt bunerevistele culturaleLa ce sunt bune revistele cultura -le? S-ar putea s\ fim conside ra]ide mod\ veche, punân du-neîn trebarea. A[a c\ m\ gr\ besc s\ precizezc\ m\ refer la reviste indiferent de suport,cu alte cuvinte, nu doar la cele tip\rite pehârtie, ci [i la cele on-line. Împreun\ cuc\r]ile, revistele compun la un momentdat ceea ce se cheam\ cultura vie dintr-o]ar\. Iar cultura vie din tr-un mo ment dateste patrimoniul cultural din momentul ur -m\tor. A fost argumentul care l-a determi -nat pe primul-ministru al Româ niei s\ a -plice o lege care prevede subven ]ionareaculturii vii de c\tre stat, în împrejur\ri ex -cep]ionale, precum criza actual\.Patrimoniul fiind, oricum, subven ]io-nat, r\mânea cultura vie. S\ ne gândim oclip\ c\ n-ar fi existat Convorbirile lite ra -re. Istoria literaturii române din epoca luiEminescu, Creang\, Caragiale, Slavici [i,fire[te, cu voia dumneavoastr\, ultimul pelist\, Maiorescu, ar fi fost alta. Toate mari -le articole ale lui Maiorescu au ap\rut maiîntâi în Convorbiri. Efectul lor atunci afost sim]it ca un cutremur de gradul 7 pescara Richter. Când au fost culese în vo -lum, acest efect trecuse, iar locul de mentorliterar al autorului lor îl luase Gherea.C\ruia nu i-a mai r\mas altceva de f\cutdecât s\-i comenteze într-o manier\ mailaborioas\ decât predecesorul s\u, acelacare îi impusese de fapt [i de drept. Dac\venim mai aproape de noi, observ\m c\ac]iunea tuturor cronicarilor literari dintrer\zboaiele mondiale s-a produs în reviste:nici Pompiliu Constantinescu, nici Perpesicius,nici C\linescu, nici altul nu [i-austrâns decât târziu [i incomplet croniceleîntre copertele unui volum, atunci cândÎnsemn\ri ie[enecritica lor estetic\ î[i îndeplinise cu succesrolul istoric.Gustave Doré:{i încheind pledoaria: foarte pu]ini din -tre criticii genera]iei mele mai publicaucronici literare în reviste, când le adunauîn c\r]i [i dac\ le adunau. {i în cazul lor,re vistele au reprezentat turnul de controlal unei literaturi care ren\[tea din propriacenu[\.Nicolae MANOLESCUIlustra]ie la Scufi]a Rp[ienodul gordian ∙ nodul gordian3

nodul gordian ∙ nodul gordia4Din noudespre revistele literareSe deplânge, deja de amar de ani,soarta, prin sine ingrat\, a revistelorliterare, mereu mai închise,speciali[tii scriind „cifrat”, pentru un cerctot mai restrâns de apropia]i. Un soi decoresponden]\ intim\ în cerc u[or l\rgit.La ce bun revistele literare e o întrebarela fel de zadarnic\ [i de alintat\ ca [i, s\zi cem, la ce bun s\ mai respir\m. Un r\s -puns foarte dur – c\ci importan]a [i ros -turile sunt, printre muritorii de meserie cesuntem, nu realit\]i de beton, ci construc -te „în ciuda”, cu atât mai frumoase în fra -gilitatea lor – ar fi: la nimic!Înainte de a încerca un r\spuns mainuan]at, atrag aten]ia asupra consistentuluidosar „Presa cultural\” din revista clujean\Verso (num\rul din noiembrie 2010,moderator: Luigi Bambulea). Au r\spunsscriitori dedica]i unor reviste literare contemporane.Re]in aici, cu titlul de invita]iela lectur\ [i medita]ie, doar câteva crâmpeiela spiritul c\rora subscriu: „O revist\e important\ în m\sura în care asigur\, pelâng\ metabolismul cultural normal, [i odirec]ie cultural\” (Marta Petreu); „Suntemo cultur\ literaturo-centrist\, precumtoate cele vecine nou\. Inclusiv cea rus\.Pentru noi, literatura e mai mult decât înOccident, o oper\ de art\, o crea]ie princu vânt, prin expresia unic\. Este un instru -ment identitar na]ional, poate cel mai important.”(Vasile Dan); „Internetul este o[ans\ pentru revista literar\ de a p\trundela acel public care nu mai are obiceiul dea merge s\pt\mânal la chio[c, pentru a-[icump\ra publica]ia cultural\ preferat\. […]La noi, e pu]in altfel: presa cultural\ e maicurând o expresie a protestului, a rezisten -]ei [i a refuzului de a capitula ale unei elitecare se pretinde – [i este, de ce s\ fim i -pocri]i – adev\rata reprezentant\ a na]iu -nii.” (R\zvan Voncu); „Presa cultural\ îngeneral ar trebui, simplificând, s\ aib\ treifunc]ii de baz\: de reflectare a unei reali -t\]i culturale (în sensul de preluare-informa -re), de comentare [i gestionare inter pretativ-analitic\a realit\]ii culturale (în sensulform\rii, al unghiului de refrac]ie mare),de provocare a realit\]ii culturale (în sensulde creare, aport de fenomen cultural)”(Adriana Teodorescu); „Presa cultural\ vatranscende domeniul snobismului [i va devenio necesitate sau va fisuperflu\ (ca s\ nu fiu a -tât de radical\ [i s\ formulezo sen tin]\ de tipulnu va mai fi deloc). Artrebui ca lumea s\ aib\,într-adev\r, nevoie de ast -fel de surse de informarecredibile. S\ simt\ absen -]a lor ca pe o caren]\. Ce -re rea ar genera oferte ca -litativ superioare celor dis -ponibile la ora actual\.M\ tem, îns\, c\ lucrurilevor sta diferit. Nu pot fioptimis t\” (Olga {tefan);„Privind de foar te de sus [ide foarte de departe, ar figreu de spus c\ r\mâneceva cât-de-cât valabil orim\ car pertinent din pro -iectul cultural al vreu neipublica]ii culturale din ultimeledecenii (dou\, s\ zi -cem), dar apari]ia inter netului,cu a sa memorie [icu a lui o fer t\ de ubicuita -te, cu posibilit\]ile de a «posta» publica ]ia,de a interfera cu cititorii […] d\ m\car[ansa ca, pe viitor, cel interesat […] s\ ai -b\ la îndemân\ «material» de studiu maigeneros decât biblioteca clasic\” (Ioan Mol -dovan); „M\ bazez pe o experien]\ de stu -diu (dar [i de via]\) care mi-a probat, prinexemplul Banatului, c\ faptul cultural scris,chiar [i extrem de modest, a avut repercu -siuni civilizatorii notabile, cu prec\dere înmediul rural sau al micilor a[ez\ri urbane[…] Accesul prin internet la majoritatea re -vistelor nu poate fi decât salutar sub aspectuldifuz\rii” (Adriana Babe]i); „Omuleste în esen]a sa fiin]\ cultural\. Se afl\într-un moment de bulversare, dar se vaîntoarce cu siguran]\ la cultur\, care esteo dimensiune a existen]ei sale […]. Cititulva fi întotdeauna de actualitate” (Paul Are -tzu); „Este limpede c\ rosturile presei culturalenu mai sunt «de calibrul» celor dina -Gustave Doré: Ilustra]ie la Aventurile baronului MünchausenÎnsemn\ri ie[ene

inte de c\derea comunismului. Atunci pre -sa cultural\ avea, pe lâng\ rolul de c\l\uz\spre actul de cultur\, [i pe cele de informarepropriu-zis\, de divertisment [i, maimult sau mai pu]in discret, pe cel de instan]\critic\ la adresa puterii po -litice. As t\zi, la noi [i aiurea,presa cultural\ ar tre bui s\ fie unmediator între publicul larg [i ac -tul de cultur\” (Tudorel Urian);„Într-o lume în]esat\ de mijloacede manipulare, c\ asta au devenitmass-media la noi, o revist\ cultural\ar trebui, poate, s\ fie maiechidistant\ [i, mai ales, s\ practi -ce mai mult informa]ia cultural\decât opinia.” (Nicolae Prelipceanu).Cu ace[ti martori al\turi, s\mai adaug c\, în orice vremuri,revistele de cultur\ (ca [i orice felde alte reviste, ca [i c\r]ile, tea -trul, filmul, muzica etc., etc.) suntbune la ce e bun\ oricând cultura.În defini]ia ei mare, de vistiernicde semne ale înaint\rii prin lume[i de metod\ de prospectat vii to -rul speciei, cultura î[i vede de aleei. Nu moare, c\ci ar fi s\ moar\to]i oamenii P\mântului, nu aju -t\, anume [i punctual, la nimic.Cum spuneam mai sus, e ca [icum ai întreba la ce bun via ]a. Lanimic, fire[te, decât la împlinit undrum spre moarte. Dar acest ni -mic e Totul! Am înce tat de mults\-mi mai fac inim\ rea c\ suntatât de mul]i cei care aleg unmeci, nu o carte, nu o revist\ decultur\. Pân\ nu sunt în stare s\schimb aceast\ stare de lucruri, se cuvines-o consider natural\.Am mai spus [i alt\dat\: nu v\d de cear trebui s\ sus]in\ comunitatea pe oricinei se n\zare s\ mai scoat\ o revist\. De la unpunct încolo, nici continuarea/p\strareaunei tradi]ii nu mi se pare obligatorie cu ori -ce pre], adic\ f\când rabat la calitate. Re -vistele mai [i mor, sunt [i ele oameni... Da -Însemn\ri ie[enec\ nu mor, e bine s\ se întâmple fiindc\prezen]a/via]a lor e indispensabil\ „apar -]in\torilor”, cum spun medicii. Îmi amin -tesc c\ mi s-a p\rut un lucru foarte bun când,înainte de 1989, am aflat c\ nenum\rateGustave Doré: Ilustra]ie la Aventurile baronului Münchausenperiodice occidentale apar pe sistemul a -bonamentelor. Un grup de interesa]i în -tr-un domeniu pl\tesc s\ aib\ o publica]iepe m\sura interesului lor. Tirajul e în func -]ie de abona]i, cre[te sau scade dup\ ce -rere. Nu e de uitat nici concuren]a serioa -s\ a Internetului. Serioas\ în ambele sensuri:grav\, din anumite puncte de vedere,[i de temut, din altele. S-ar putea s\ vin\vremea dispari]iei variantei pe hârtie a pu -blica]iilor. Oricât de aromitoare e înc\ i -maginea r\sfoirii tihnite a presei într-o prelungit\siest\ intelectual\, parc\ e pe cales\ devin\ exponat de muzeu. {i nu mi separe deloc o catastrof\. Recu -nosc cinstit c\, de o bun\ bucat\de vreme, citesc pre sa literar\ peinternet [i lucrul mi se extrem delesne, pl\cut, convenabil.Nu [tiu dac\ sunt, neap\rat,prea mul te reviste pe pia]\, dar esigur c\ au ap\ rut destule „ini]iative”care n-au reu[it s\ treac\ destadiul în care se stabilesc, cu le -ne[\ voio[ie, num\rul de anga -ja]i, salariile [i onorariile [i, deci,suma de cerut/cer[it de la foruricu bani. Numerele, câte apar, dinasemenea întreprinderi pripitesunt nu mai bune de ilustrat aruncatulcu furca: texte [chioape tr\ -gând în toate direc]iile, enco mioanede cartier, mae[trii f\cu]i pes -te noapte... Gustul predominantcare îmi r\mâne pe limb\ dup\ ogr\bit\ degustare a lor e de sa]acru-am\rui. Am senza]ia c\ scriitoriisunt breasla cu cele mai mul -te lucruri m\runte de îm p\r]it [icu onoarea ve[nic „nere parat\”.Rareori mi se întâm pl\ s\ exclam:asta da revist\! Dar, lucru extraordinar,mi se întâm pl\. Sunt câ -teva reviste litera re /culturale c\ -rora le st\ bine [i pe hârtie, [i înformat electronic. În care ai ceci ti, dar [i ce privi. Pe care sim]ic\ trebuie neap\rat s\ le p\s trezi,pentru re veniri viitoare asupra vreunuitext, asupra vreunei anchete, asupra vreuneiimagini excelent reproduse. Nu voida nume (sunt vreo 10, chiar 12, le-amnum\rat pe de ge te!), dar le urez via]\ lun -g\ revistelor nu mai bune de p\strat în bi -blioteca/visteria personal\ [i na]ional\!Irina PETRA{nodul gordian ∙ nodul gordia5

nodul gordian ∙ nodul gordian6Rusia [i Mariana Mihu]Domnule Alexandru Dobrescu, m\întrebi pentru ce sunt bune revisteleliterare în timp de...? În timpde ce?! Ei, ce fel de timp e ast\zi?! A maipus un naiv, cândva, o întrebare asem\ n\ -toare: „La ce e bun\ poezia în timp de...?”La nimic! zic pesimi[tii. Eu sunt optimist!F\r\ reviste am mai fi aflat noi c\ în Euro -pa avem cel mai mare num\r de doctori(nu medici!) [i de masoni [i masori pe capde locuitor?! N-am fi [tiut nici c\ avem maimul]i studen]i [i reziden]i decât elevi de li -ceu, [i nici c\ de]inem recordul europeanîn privin]a analfabe]ilor – pe cap de locu i -tor! M\car, în vremurile apuse, armia era[i ea bun\ la ceva: îi rafistola pe cei sc\pa]ide jugul alfabetului, îi înv\]a scrisul [i cititul– [i-i trimitea (pe unii!) la munc\ patriotic\la stuf, sau la Canalul Dun\re-Marea Nea -gr\! Azi, armia român\, dereticând prinpensiile generalilor, amiralilor, coloneilor,locotenen]ilor etc. – pentru ca silueta finan -ciar\ s\ fie propor]ional\ cu statura anato -mic\ a acestor militari c\run]i, c\ci se [tiec\ excesul de calorii d\uneaz\ grav s\n\ -t\]ii! – a trimis deta[amente de sportivi înuniforme de tanchi[ti, pu[ca[i, transmisio -ni[ti etc. în Irak [i Afganistan, ca s\ devin\eroi, ap\rând fruntariile l\sate nou\ mo[ -tenire de {tefan cel Mare, domnitorul cares-a luptat din zori [i pân\ în sear\, patrudecenii [i un picu], ca hoardele acestor po -poare venite din burta Asiei s\ nu ne inva -deze, zi de zi, din prim\var\ pân\ în toamn\,[i în iernile mai geroase!..Revistele mai sunt, uneori, utile [i pentrua afla ce se mai întâmpl\ nu doar pesce na lumii ca teatru, ci [i pe scena teatruluica lume... Sigur, azi, pe unele scene întâlne[tivagoane de materiale!.. Ei, gata, numai e ca pe vremea lui Shakespeare, cânddecorul era ca [i inexistent, actorii [i cuvântulfiind totul!.. Apoi!.. Dac\ în pieseleb\trânului Englez (c\ruia propria sa so]iei-a pus coarne cu unul dintre fra]ii s\i – dinspi]a Shakespeare, desigur! – ca s\ ne fac\s\ nu ne mai mir\m atâta de regina Ger tru -da!), rolurile femeilor erau jucate de b\r ba]i,nu era întâmpl\tor nici faptul c\ amploa -rea acestor roluri se prezenta mai restrân -s\, de obicei, ca s\ nu se sufoce actorii îngesticula]ii ce puteau p\rea stângace [i ca -raghioase!.. Ca s\ nu mai vorbim de into -na]iile vocilor lor pref\cute, ce puteau fiu neori ridicole! Ofelia nu putea fi interpretat\decât de un junior, cred, de un tenorincipient, în schimbare de glas!.. Vorbe, de -sigur! Oricum, ca [i în via]\, [i în teatru –doar lumea era un teatru! – femeile tr\iauGustave Doré:în umbra b\rba]ilor. Bele, grase, curte za -ne, regine, dorite, tranzac]ionate, ucise diniubire, doamnele de pe scen\ nu prea dispuneaude propriul lor destin! În timp –cum se mai întâmpl\, de obicei! – roata mo -rii s-a mai schimbat, reginele plenipotenteau dat cu pumnul în mas\ (la figurat, desi -gur!), iar Nora, bun\oar\, a pus piciorul înprag, în carne [i oase – f\r\ niciun traves -ti!.. Ei, au n\v\lit în scen\ [i rusoaicele, impulsionatede titanii de la R\s\rit – [i astfels-a mai echilibrat raportul hormonal dintreurma[ele Evei [i urma[ii lui Adam – bace!Dar s\ nu uit\m ceva peste care se trece îngrab\ mare: în „Istoria ieroglific\”, semna -t\ de bravul Dimitrie Cantemir, nu existanicio femeie!Am pus aceste banale am\nunte pentrua m\ apropia cumva mai u[or de su biectul[i predicatul spectacolului de la „Tea trulBulandra” (Sala Izvor), care a avut premie -ra la începutul acestui ianuarie 2011... Opies\ excelent\, semnat\ de un rus formidabil(Pavel Sanaev), de care, în incultu ramea remarcabil\, n-am mai auzit, montat\Din ciclul Englezi la Paris: Domul InvalizilorÎnsemn\ri ie[ene

de un regizor rus exponen]ial, Iuri Kor don -ski, care a mai colaborat cu Teatrul Bu lan -dra – [i având în rolul principal o Mare Ac -tri]\, Mariana Mihu]!Cum nu m\ pricep s\ încropesc o cro -nic\ jurnalistic\ dup\ toate canoanele, lu -ându-i la rând pe to]i actan]ii spectacolului,o s\ spun din capul locului c\ scena nu e po -pulat\ cu nimfete goale, trans -lucide, o nirice, baletând în dreap -ta [i în stânga, ca s\ le fie puseîn eviden]\ costumele – adic\jartierele [i a]ele trecute printreprotube ran ]ele posterioare, caîn minunatele teatre de avangar -d\ din Hamburg, unde se potve dea, de secole, în vitrine, ase -menea artis te, bune pentru me -niurile marinarilor în fo meta]i [iînseta]i de frumos!..Decorul, la „Teatrul Bulandra”,este transparent, naturaintr\ în locuin]e – prin crengiodihnitoare [i fulgi de nea poe -tici! – muzica nu este metalic\,tobo[\reasc\, a[a c\ fanii carese înghesuie câte 40-60.000 înPia]a Constitu]iei, ca s\-i va d\dansând din buric [i cântând las -civ, r\gu[it [i asurzitor pe bo [o-rogii veni]i de peste m\ri [i ]\ri,acompania]i de vagoane întregide instrumente ]inute în prizeelectrice baba ne – s\ nu-[i piar -d\ timpul [i s\ se duc\ s\-i vad\pe Mariana Mihu], Râlea, Bi -biri, St\ nescu, Vizante!.. [i-ar pier -de de poman\ pre ]iosul lor timpintelectual!Mariana Mihu] – în rolul Bu -nicii – n-are ochii supradimensiona]i,poart\ pe cap o c\ciuli]\ de lân\– [i în fa]a istoriei nu este [i nu poate fi indiferent\!Pierderea Kievului, pierderea adoles -cen]ei, a câmpiilor cu ierburi adormite subsomnul auriu al stelelor (nu?), pierdereaMoscovei, transplantul la Alma Ata, rui ne -Însemn\ri ie[enele aduse de r\zboi, e[ecul visului de a fi ac -tri]\ [i pierderea primului ei fiu nu puteauduce o con[tiin]\ torturat\ de atâtea împliniterat\ri – printre supravie]uitorii apoca -lipsei f\r\ sfâr[it, aflat\ între secolul XX [iurm\torul? Nevroza [i iubirea disperat\ n-oputeau duce pe bunicu]a grijulie fa]\ de bo -lile nepo]elului ei spre un abis interior m\ -Gustave Doré: Din ciclul Profe]ii despre viitorul poporului francezcinat de imposibilitatea de a crede cu des\ -vâr[ire într-un Dumnezeu care nu exista,sau într-un Dumnezeu care exista pentru afi renegat [i aruncat la gunoi?Privind-o pe Mariana Mihu] trecând prinscen\, acum maiestuoas\, acum ironic\, lu -minoas\, acum disperat\, p\mântie, î]i daiseama c\ în gândirea lucid\ [i în calei dos -co pul incon[tientului ei jocurile nu sunt f\ -cu te!.. Meridianul pe care primul ei n\s -cut, familia, precum [i ]ara ei au fost cu -tre mu ra te de moarte, n-a putut duce, pedrumul Golgotei alienante, [i la o dispe -rat\ ur\ fa ]\ de sine?.. A putut ea, Bu ni -ca, schim ba mersul unei vizibile [i invi zibileistorii violente?Da, în nepotul de azi, Bu ni -ca îl iube[te pe fiul ce i-a muritîn tinere]e, da, în vio len]a limbajuluicotidian, inexplicabil\ lao prim\ vedere, se poate citi [iun fel de r\z bunare inutil\ împo -triva violen]ei fondatoare, misterioas\[i inexpugnabil\, a is to -riei politice [i sociale, care fa ce,da, [i din sfânta cetate a fa mili -ei un paradis fisurat, pândit deboli palpabile, sau imagi nare, a -menin]at de o moarte iminent\!..Singurul Dumnezeu viu, sprecare se în dreapt\ iubirea ei disperat\,este, repe t\m, fiul fiiceisale, în care parc\ simte pulsândvia]a propriului ei fiu,mort! Nepo ]elul este un fel dedivinitate roas\ de boli, divinitatece trebuie menajat\, îndo -pat\ cu medicamente!.. Ne potul– un Mântuitor de 9 ani! –are îns\ propria sa identitate,oscilant\, desigur... Identitatecare, parado xal, dar absolut deîn]eles [i pentru bunica dispe -ra t\, se poate traduce [i prin fe -lul cum, mai presus de orice pelume, nepotul î[i iu be[te ma ma!Când Mariana Mihu] discer -ne în t\cere acest adev\r – selumineaz\ de bucurie [i devine vine]ie, dedisperare!.. E o scen\ mut\, superb\! Suspiciunea[i îngrijorarea ei sunt prezente tottimpul – chiar [i atunci când iubirea feteisale pentru un b\rbat poate p\rea un de -lict amo ros, sau jocul se xual al unei metre -se cu un curtezan!..nodul gordian ∙ nodul gordian7

nodul gordian ∙ nodul gordianBunica pare descins\ din secolul alXIX-lea al Rusiei, nu chiar din secolul XX,reluând o tradi]ie sfânt\ a eternit\]ii slave:bunica, tr\ind într-o lume de actori, nu departede lumea ideilor, a tragediilor, a bucurieipentru al]ii, a împlinirilor, nu este,to tu[i, depozitara adev\rului absolut [i nup\[e[te printre cioloveci cu pa[i hot\râ]i,cu barb\ de filosof, ca s\ le arate, festivi -zând, de, filosofia, în ce const\ în]elepciu -nea vie]ii!.. Bunica – extraordinar inter -pretat\ de Mariana Mihu] – se afl\ într-oru seasc\ stare de disconfort identitar. Dostoievski,Cehov, Gorki, Tolstoi – plutescprin preajma ei, paternali. Bunica invoc\tinere]ea, maternitatea tragic\, cite[te po -ve[ti nepotului de 9 ani – ca [i cum mereuar spune o rug\ciune!Memoria, sursa emo]iilor, îi conducebunicu]ei pa[ii spre întâlnirile cu membriifamiliei, – cu m\tu[a Rusia – a[a încât, laun moment dat, po]i s\-]i închipui c\ aceas -t\ bunic\ devotat\ neamului ei poate fi a -semuit\ chiar cu tulbur\toarea Rusie! C\cicon[tiin]a de sine nu poate fi separat\ decon[tiin]a recunoscut\ a Rusiei, cea cople -[it\ ve[nic de o iubire torturant\ pentru oa -menii s\i... Iar\[i ne aducem aminte deKremlinul de alt\dat\: prin fa]a ceasului cuclopot treceau ]arii politici [i marii ]ari aiArtei – Tolstoi (pe biciclet\!), Cehov, Gor -ki, Esenin (cu butelca în bandulier\), Dostoievski,Feodor, cu imaginea [treanguluila gât!..Atributele psihice ale cuvintelor – dez -a m\gire [i iubire! – ce regal! Gândirea Bu -nicii vibreaz\, aleatoriu, înso]it\, pluvioas\,indecis\, fragil\, alternând luminile cu te -nebrele, într-o logic\ bucluca[\ a ordinii [idezordinii sentimentelor. Dar fidelitatea fa -]\ de so]ul ei – actorul etern plecat în tur -nee! – o men]ine inalterabil\ [i curat\! {i...Dragostea ei î[i g\se[te rostul în a împliniciclul vie]ii, prin urma[i, nu doar prin trepi -da]ia extazului erotic.Bunica Mariana Mihu] tr\ie[te în aceas -t\ zbuciumat\, fascinant\ [i, repet\m, fra -gi l\ realitate a zilei, dar, aten]ie, boieri dum -Gustave Doré:Din ciclul Profe]ii...neavoastr\, artista parc\ ne deschide [i li -nia orizontului, despicând-o [i ducându-nedincolo de orizont, acolo unde sublimul ce -rului se confund\ cu abisul adâncurilor mor -]ii. Da, Moscova nu crede în lacrimi, Mos -cova e cârcium\reas\, cunoa[tem!.. Darcum sunt Alma Ata, Orientul îndep\rtat,Siberia, pe unde a trecut condamnatul Dos -toievski?.. E Rusia o cas\ a mor]ii, nemuritoare?De ce întreb? Pentru c\ nepotuldore[te, dac\... – dac\ va muri! – s\ fie înmormântatîn cas\, lâng\ perete... Nu înci mitir, departe de ai s\i, nu! În cas\, a -proape de ai s\i...! Este casa un loc al nemuririi,te întrebi... Sau este Rusia o cas\a vie]ii nemuritoare?Între ve[nicul fluviu neadormit, Volga,înz\pezitele întinderi ale Nordului, mun]iide fier, Urali, [i oceanul de la cap\tul p\ -du rii, Bunica a tr\it într-o er\ socialist\ ca -re le promitea ru[ilor o societate f\r\ cla -se, f\r\ exploatare, fericit\. A urmat r\z -bo iul, foametea, au urmat deceniile reface -rilor postbelice, economice [i morale, f\r\ca m\car o secund\ încrederea energieiRusiei profunde s\ scad\ în ea îns\[i, iarcredin]a în Dumnezeu s\ presupun\ un fi -nal apocaliptic!..Regizorul din Sfântul Petersburg, IuriKordonski, cunoa[te bine lec]ia culturii ru -se de a descoperi `n fiecare om (personaj)par tea sa sacr\!Decorul e superb, viu, apare, dispare,se mi[c\, acompaniat de o muzic\ sfâ[i e -toa re.Corul – nu comenteaz\ prin vorbe, cala greci, tumultul celor petrecute între eroiipiesei. Corul acesta – din figuran]i îmbr\ -ca]i în negru, cu c\m\[i albe, e mut! Pa u -zele, t\cerile vorbesc teribil!.. Cei care mi[ -c\ în scen\ componentele materiale aleac ]iunii fac [i s\ cad\ din ceruri fulgi ima -cula]i de nea, iar în final, ca îngeri cu aripialbe, discrete, devin complementari desti -nului Bunicu]ei.Ca o stea efervescent\ r\s\rit\ într-unsecol asemeni unui de[ert de ghea]\, buni -ca Mariana Mihu] are t\ria, pân\ la urm\,prin tandre]ea iubirii, s\ dea un sens obscu -rit\]ii din noi, luminând-o... A[a cum CelDrept s-a sacrificat pentru binele omenirii,jertfele Bunicu]ei, renun]\rile ei – [i la visulde a fi actri]\! – par aproape fire[ti, în m\ -re]ia lor.Spre final, regizorul Kordonski face...astfel... ca Bunicu]a, înainte de a ie[i pentruultima oar\ din scen\, s\ priveasc\ pli -n\ de am\r\ciune spre trecut, spre ce a fostîn lume, spre ce a fost în iadul ei interior,în care a vie]uit, dar, da... Face s\ pri veas -c\ [i altfel timpul!.. Da, Mariana Mihu], ca8Însemn\ri ie[ene

Iov orfic, rus, care [i-a murmurat [i cântatcu disperare iubirile pentru cele ce i le-a l\ -sat Dumnezeu pe p\mânt, prive[te, pentruultima oar\, nu înapoi, în Hades, ci spreînainte, spre viitor... Cu triste]e, desigur, dar[i cu încrederea ei gigantesc\ în bine, vo -ind s\ se în]eleag\, pentru ultima oar\, peea îns\[i, Bunica, înv\luit\ într-o lumin\or fic\, refuz\, în ultima clip\, terifianta for -]\ a materiei, l\sând s\ se vad\ în ochii eiplân[i triumful vie]ii nepotului ei [i al Ru -siei eliberate din noaptea atâtor istorii controversate,crâncene. Regizorul Kordonskiare inteligen]a de a nu puncta anumite re -vela]ii ale Moscovei de azi pentru a rezolvaamneziile istorice ale Rusiei. Decorul, co -rul [i muzica nu caricaturizeaz\ [i nici nuidealizeaz\ cetatea mitic\ Moscova, [i nufac din Rusia o împ\r\]ie utopic\, trezit\Gustave Doré:din a mor]ire!.. Nu, nu, totul se petrece caîn via ]a cotidian\, banal\, – de parc\ toculcu cerneal\ al marilor ru[i de alt\dat\ ar fir\ mas viu! Nu, nu, în piesa rusului de azitoa te personajele, în frunte, desigur, cuBu ni ca Mariana Mihu], nu sunt îng\late [istrivi te de istoria curent\! Nu, nu, BunicaMari ana Mihu] nu este lipsit\ de memorie[i de sentimente – ca s\ tr\iasc\ fericit\!Apoi: scena româneasc\ ar trebui s\-lrechizi]ioneze pe regizorul Kordonski, s\-lr\peasc\ – [i, dintr-o generozitate balca ni -c\, s\ fie fa]\ de el altruist\, din interes: [is\-l trimit\ – cu domiciliu for]at! – în Delt\,printre lipoveni, eventual chiar dân du-igradul de amiral al lipovenilor!Vede]i de ce e bun\ o revist\ cultural\,domnule Alexandru Dobrescu? Pentru av\ rupe din dulcele târg al Ia[ului – ca s\ vi -ziona]i, în Bucure[ti, un spectacol de tea tru!{i ca s\ v\ întreb eu dac\ arta teatral\ îifa ce, azi, pe actorii români, s\ tr\iasc\ maibine cu salariile lor de doi franci? Aiurea,ei sunt ni[te incon[tien]i, pentru ei singuravia]\ împlinit\ este pe scen\, sub ropoteleaplauzelor! Cu banii lua]i drept pensie deMariana Mihu] – o ba[tanc\ pontico-danubian\contemporan\ n-ar putea s\-[i ia nicim\car o po[et\! Asta-i legea valorilor înde mocra]ia de pia]\ româneasc\!Dar, domnule Alexandru Dobrescu, da -c\ dori]i s\ vede]i pe scen\ o actri]\ geni -al\, merge]i la „Teatrul Bulandra”, s-o vede]ipe Mariana Mihu]!Joi, 20 ianuarie, 2011Dumitru Radu POPESCUDin ciclul Scene de pe Champs Elyséesnodul gordian ∙ nodul gordianÎnsemn\ri ie[ene9

nodul gordian ∙ nodul gordian10O revist\ adev\rat\ creeaz\un climat cultural stimulantLa prima vedere, ai spune c\ nue absolut necesar\ vie]ii contemporanepresa literar\, în for -mat clasic, deoarece exist\ internetul,un de po]i citi cele mai diverse texte litera -re, ba chiar reviste on-line. Dar cu toateacestea, ele au ceva aleatoriu [i lejer, abiao minim\ organizare [i se uita u [or dup\lecturarea lor pe un ecran…O revist\ lite rar\ e altceva, mult maimult, ea înseam n\ rodul unei coeren]e in -teri oa re, apar]i ne, de regul\, unui grup intelectual,constituit pe baz\ de afinit\]i,impu ne o gril\ interpretativ\ recognoscibil\[i, mai cu seam\, are un sistem de va -lori bine ierarhizat.Gustave Doré:O revist\ adev\rat\ creeaz\ un climatcultural stimulant, indiferent unde apareea, vezi România literar\, Via]a ro mâ -neasc\, Ramuri, Vatra, Familia, Di lemaveche, Orizont, Convorbiri literare, A -po strof, Luceaf\rul de diminea]\, Euphorion,sau aniversata Însemn\ri ie[e -ne, coordonat\, cu mân\ sigur\, de Ale -xan dru Dobrescu.O revist\, ca s\-si merite numele, tre -bu ie s\ fie în primul rând deasupra anto -logiilor partizane ale refuza]ilor, axiologic,din provincie, sau din Capital\, s\ respec -te, nu s\ mimeze valoarea lite ra r\, pentruc\ [tim c\ orice valoare se cuan tific\ nudup\ locul na[terii [i al ma nifest\rii sale,ci dup\ intensitatea, durata, amplitudinea,originalitate ei.Prima condi]ie [i primul rost al unei revisteliterare ar fi, deci, acela de a respectaun criteriu valoric ferm, de a dovedi spiritcritic neadormit. Apoi, e capacitatea ei dea structura plauzibil noutatea [i tradi]ia, o -ferind cititorilor o neciobit\ oglind\ fidel\,nu una mincinoas\, a energiilor creatoare,la un moment dat, na]ionale, universa le,mature, clasicizate, sau în afirmare im pe -tu oas\. Rolul revistelor literare devine [iunul orientativ în h\]i[ul de titluri [i autori,nu doar unul restitutiv. O publica]ie e vie cândare nume tinere în sumar [i dezbateri, interviuri,anchete, sugerate de pro blematicazilei, citit\ aceasta atent, sub semnul dura -tei lungi, decelând trec\torul nisip de firi -[orul de aur al eternului. Aces te rosturi, În -semn\ri ie[ene le îm pline[te cu brio. De a -ceea, ea merit\ tot respectul nostru colegial[i al publicului, pentru ]inuta sa estetic\.Adrian POPESCUIlustra]ie la fabulele lui La FontaineÎnsemn\ri ie[ene

M\ uime[te `nc\ num\ruldin noiembrie 1940...M\ uime[te înc\ num\rul din re caut\ [i alte feluri de exprima re. Câtevanoiembrie 1940, ultimul, cel pagini se ocup\ de Istoria ra sial\ în Germania.Dup\ ce trece în revist\ biblio gra -ad\ugit de fapt în 2010, alrevistei Însemn\ri ie[ene. M\ uime[te fiindc\e scris într-un moment r\u, n-a[ vrea infor mea z\ c\ „În Germania, în tot cazul,fia ampl\ a problemei, auto rul (Gr. P.) nes\ afirm „cel mai r\u” al Româ -niei. }ara fusese ciuntit\ [i dinspreest [i dinspre vest [i dinspresud [i dinspre nord; în septembrieîncepu se r\zboiul, Polonianu mai e xis ta. Legionarii venise -r\ la putere [i setea lor de re van -[\ era teribi l\. Num\rul înce pecu Sonete pentru Patrie de Mi -hai Codrea nu [i pare a avea tran -scrise pe fiecare pagin\, clipe deîngrijora re. Articolele a rat\ c\,de fapt, Transilvania de Nord ea noas tr\, c\ Basarabia ne apar -]ine. Notele, partea dintotdeunavie a revistei, sunt i naugurate dene crologul consacrat lui P(e tre)Andrei. E clar c\ sunt necesareo coli[uri strategice, dar omagiilepot r\mâne: „Firea adânc\ eraacea caracteristic\ unui c\rturar[i rostul s\u [i-l vedea singur lacatedr\ [i în bibliotec\. A fost unantrenat în politic\, pentru carenu a cheltuit decât puterile perifericeale spiritului s\u. Interesulprincipal [i l-a concentrat întotdeunaîn [coal\...” Desigur, bra -vii ie[eni cred c\ revista poate s\r\mân\ pe drumurile ei (urm\ -toarele note, un lung necrolog Gustave Doré: Ilustra]ie la Notre Dame de Paris de Victor Hugopentru Constan]a Marino Mos -cu, un articol consacrat lui Basile Mun tea - ideile ie [ite din rasism str\ bat absolut toa -nu, fac trimiteri la atitudini de odinioar\), te preo cup\rile intelectuale [i toate acteledar strategiile seduc]iei fa]\ de noua pute - vie]ii publice, încât ele într-adev\r exercit\Însemn\ri ie[eneo influen]\ extraordinar\. Literatura, filo -zo fia, dreptul, sociologia [i chiar religiasimt impulsurile rasis mului [i-[i modific\adesea cursul lor dup\ grupe de idei fundamentalepe care le-am v\zut c\ exist\în teoriile rasiste”. Fire[te, dup\ rezumate[i dup\ preciz\ri, exist\ un final în careîngrijora rea pare a lua avânt:„Pentru a r\mâne consecven]i pân\ lacap\t cu acest puternic curent, sunt mul]icare cer ([i pe alocuri încearc\ chiar) s\modeleze voluntar omenirea pentru a odu ce la dezvoltarea unui tip rasial superior(descins din indogermanii nordici)pentru realizarea c\ruia suntpropuse reguli de antropo tehni -ce ase m\ n\toare cu cele din Zo -otehnice: încruci[\ri pl\nuite, cumen ]i ne rea exemplarelor reu[i -te [i extirparea celor nereu[ite.Sterilizarea [i fecundarea artificial\joa c\ un rol de prim rangprimul rang în aceast\ tehnic\”.Revista mai transcrie [i un„Apel de o rar\ în]elepciune” a -dresat lui Ion Anto nes cu de v\ -duvele frun ta[ilor legionari uci[ide Carol al II-lea : „Dorim ca înRomânia legionar\ s\ se acordeîntreg respectul cuvenit, atât fa -]\ de fiin]a omeneasc\ în si ne,cât [i fa]\ de ori[ice credin]\ sincer\.S\ nu mai fie de]inu]i po -li tici pentru ro mâni... Pe p\mân -tul ]\rii noastre s\ nu mai fie su -ferin]\ pentru idei; iar cei ares -ta]i s\ fie izola]i de societate, darcu nimic s\ nu fie chinui]i.“Interzicerea revistei, pe ur -m\ asasina tele arat\ capacitateade autoiluzionare a c\rturaruluiromân. Speran]a c\ el nu tr\ -ie[te în lumea cea mai rea cu pu -tin]\ dom ne[te [i în Ie[ii lui no -iembrie 1940.Cornel UNGUREANUnodul gordian ∙ nodul gordian11

nodul gordian ∙ nodul gordian12E vremearevistelor ce mor?Ispitit de ini]iatorul prezentei anchete(b\nui]i Dvs. cam cine ar pu -tea fi), r\sfoiam deun\zi voluma -[ul întocmit de Dan. C. Mih\ilescu, bo te -zat – inspirat – C\r]ile care ne-au f\cut oa -meni (Humanitas, 2010). {i cum unul din -tre cei 19 „oameni” convoca]i (e vorba deMircea C\rt\rescu) zicea c\ nu c\r]ile, cilectura (pe traseul pl\cere ® obicei ® mo -nomanie) l-au pl\m\dit, m\ întreb, în prelungireaideii, care ar putea fi rolul revis telorculturale în acest efort formativ, de „edi-ficare”. Fire[te, pornind de la premisa c\nu putem reduce cultura la literatur\ [i c\azi, din p\cate, „z\bava cetitului” declin\.Chiar dac\ autorul Levantului sesiza o falieîntre citit (viciu nepedepsit, nu?) [i lectur\.Ei bine, calendarul ne oblig\ s\ consta -t\m c\ revista care ad\poste[te aceste rânduria împlinit 75 de ani! Primul num\r alGustave Doré:Însemn\rilor ie[ene ap\rea, ca revist\ bilunar\,la 1 ianuarie 1936; iar ultimul (cenzu -rat, de neg\sit, reeditat recent prin grija luiAlexandru Dobrescu) la 1 noiembrie 1940,cu sub ven]ii t\iate, deschizând liste de subscrip]ii[i cerând „sume de ajutor”. Totu[i,anun]ând, cu un irepresibil optimism, unviitor num\r închinat Transilvaniei, b\tân -du-se pentru „renovarea umanismului”. Ci -ne va dori s\ afle tov\r\[ia acestor „umbrecalde” (printre semnatari figura în acel ul -tim num\r [i studentul A. Piru) va sesiza iu -te efervescen]a cultural\ a epocii, dar [iproblemele ei; care, iat\, se manifest\ vi -ru lent [i azi.Invoc\m, de pild\, fugitiv, soarta revisteiContemporanul, l\sat\ pe dinafara aju -torului guvernamental. În cultura noastr\„de parastas” (cum zicea A. Ple[u), într-o lu -me a topurilor, prestigioasa revist\ condu -s\ de incomoda, „scor]oasa” [i b\t\ ioa saAura Christi nu încape în primele zece; iarBoc al V-lea cerea „o inventariere co rect\”a revistelor consacrate pentru a debloca a -cel „milion bocciu” (cf. Liviu Anto nesei),urmând ca cei care arbitreaz\ s\ fa c\ [iîm p\r]eala, stârnind – inevitabil – dihonia.Adev\rul e c\ avem o adev\rat\ ciuperc\rierevuistic\, între]inând cultura viede ast\zi. [i tot spectacolul înso]itor: zarv\,vanit\]i, interese, pasiuni, r\fuieli resentimente;dar [i liste negre, g\[ti cimentate,ur\ compact\, nulit\]i agresive, motiva]iipolitice, tabieturi clientelare. Adic\ [tiutelemanifest\ri de patologie literar\, [i ele ne -cesare (pân\ la un punct!) pentru troficavie]ii literare. Adversitatea e fireasc\, iarmediul literar, [tim cu to]ii, nu e un Olimp!Încât o întrebare se insinueaz\, vrând-ne -vrând: toate revistu]ele trebuie / merit\ s\fie ]inute în via]\? Cu ani în urm\ încercams\ r\spund (în Luceaf\rul lui M. Tupan) a -cestei chestiuni, stârnind sup\rarea g\l\]e -nilor; fiindc\, neispirat, exemplificam princele cinci publica]ii de-acolo, f\r\ a b\nuic\ ora[ul „o]elarilor” lui Dorinel Munteanuva deveni [i „capital\ cultural\” (apud M.Cimpoi).Ilustra]ie la Aventurile baronului MünchausenÎnsemn\ri ie[ene

A[adar, cum st\m în vre -murile astea cri ziste? S-ar(putea) zice c\ st\m bine,din moment ce apar atâteapublica]ii. E înghe suial\ ma -re. R\sar cu voio[ie revistealimentând temperamen te -le genialoide, re partizate,vai, democratic; to]i vor, to]icer slujind mentalitatea paternalist\(pe care, cic\, aup\r\sit-o), ni]el în conflict,obser v\m, cu economia depia]\. Se aud de pes te totstrig\te „întru salvarea culturii”;[i, de sigur, proteza financiar\e invocat\ evla -vios. Efervescen]a localist\(ajungând, une ori, la delirzonal) cere, somativ, ajutorul.Cer[e[te colacul de Gustave Doré:salva re. Dar, m\ întreb, e -forturile pentru „re suscitarea cultu rii” pre -supun oare o grij\ egal distribuit\ pentrua men]ine în via]\ astfel de publi ca]ii obscure,ivite – multe – pentru a gâ dila va -nit\]i, pentru a flata roiul de con deieri a -gresivi, veleitari, frisona]i de boala autorlâ -cului, încurajând grafomania.E u[or de b\nuit c\ asaltul lor nu va în -ceta. Grupurile de presiune exist\, orizontulde a[teptare (ca s\ folosim limbajul so -ciologic) e mai degrab\ b\nuit decât investigattemeinic, favoritismele (chiar dac\ seva trece masiv, înclinând balan]a, de la sub -ven]ii la achizi]ii) nu se vor stinge pestenoapte, implicarea capitalului privat, cuex cep]iile [tiute, întârzie. Ca s\ nu maivor bim despre haotismul difuz\rii ori „a -ventura” recuper\rii banilor pentru ferici]iicare „se vând”. Jonglând cu ipotezele, s\accept\m premisa c\ subven]iile sunt str\ -ine de criteriul politic (dar n-a[ pune mânaîn foc). Mai mult, cu un buget de avarie –credem – se încurajeaz\, paradoxal, risipa.Trupa chiolh\narilor e la pând\, nu ratea -z\ nicio ocazie, iar calendarul nostru festi -vist ofer\ multe astfel de prilejuri.Însemn\ri ie[eneIlustra]ie la Aventurile baronului MünchausenS\ r\mânem îns\ la chestiunea reviste -lor. O puzderie, a[adar, ignorându-se a proa -pe, cu tiraje confiden]iale [i circuite de grup,contribuind [i p\c\tuind – cu ex cep]iilecare se cunosc – la „rejude ]e ni za rea” cultu -rii. Întocmind clasamente locale f\r\ grijade a se raporta la întreg. De a propune nesuferita,greu de acceptat reducere la sca r\.Liderita trebuie menajat\, pofta demo l\ -rilor cere spa]ii largi de mani festare. Iarpogoanele de hârtie sunt la îndemân\.Pân\ la urm\, f\r\ a n\d\jdui c\ se vorelimina coteriile sau interesele partizane(mai pe [leau zis, „de ga[c\”), prestigiul u -nei reviste ]ine [i de refuzul mentalit\]iisubalterne. Or, în rela]ia cu Capitala, Pro -vincia – retras\ „în stimabile reviste luna -re”, sesiza Al. Cistelecan – e foarte res pectuoas\.Prive[te cu deferen]\ [i, de re gul\,se aliniaz\. E drept c\ s-ar putea invo ca [icriza de autoritate în care se zbate (vârfurile,magnetic, se adun\ în Capitala-aspirator,Provincia r\mânând un rezervor detalente), dar geografia autorit\]ii, a[a cumse prezint\ acum, ar îng\dui o rapor tarecompetitiv\. Domiciliul nu este un argumentaxiologic. Aici cânt\re[te, cred, putereade difuziune, putin]a de a impune, dea deveni un centru mediatic. Vor fi me reunemul]umi]i [i, în consecin]\, r\bufniri orgolioase,valuri de acuze. Credem c\ ten -tativa de a-i ajuta „pe to]i” nu e s\n\toas\[i nici profitabil\. F\r\ a încheia pe un tonsumbru, restrângerea listei ni se pare reco -mandabil\. Chiar dac\ o astfel de decizie(cinic\?) va condamna la dispari]ie o seriede reviste. Pe care, între noi fie vorba, totnu le prea cite[te nimeni. Fiindc\, s\ recu -noa[tem, dreptul de a nu citi e [i el clamatde armata internau]ilor, iar tabloidizarea acâ[tigat partida. Totu[i, sper\m, vor fi me -reu cititori [i pentru revistele culturale. {ivor fi mereu in[i care, precum marele C\ -linescu, vor „trând\vi” citind...În epoca noastr\ haotic\, fluid\, submi -nând valorile [i sim]ul istoric, cu o limb\ s\ -r\cit\ [i urâ]it\ (suportând asaltul varianteiglobish), revistele culturale trebuie s\ exis -te; [i presupun c\ ele vor între]ine re la]iamagic\, reeducând cititorii, câ]i vor mai fi...Adrian Dinu RACHIERUnodul gordian ∙ nodul gordian13

nodul gordian ∙ nodul gordian14Gânduri fugare despre„~nsemn\ri ie[ene“Rareori un eveniment cultural`nsemnat – m\ refer la apari -]ia ~nsemn\rilor ie[ene la 1ianuarie 1936 – a reflectat o mai perfect\concordan]\ `ntre condi]iile sociale [i cultu -rale ale timpului [i necesara lor transpu ne -re `n fapte.~nsemn\rile ie[ene au ap\rut la timpulpotrivit [i la locul potrivit. Timpul era tensio -nat, prevestind fe nomenele politice ca tas -trofale ce aveau s\ se petreac\ `n ur m\to riiani. Extremismele de toate soiurile `n flo -reau nestingherite, l\ sând impresia c\ erausingurele solu]ii po trivite momentului. SeGustave Doré:sim]ea `n aer nevo ia unei limpeziri ide olo -gice [i politice, iar ~nsemn\rile ie[ene au`ncercat [i `n parte au reu[it, `n cei numaicinci ani cât a durat prima serie, s\ parti -ci pe la acest efort al in telectualit\]ii româ -ne[ti de igienizare a atmosferei. Mai ales tinerimeastudioas\, asupra c\reia ademe ni -rile dinspre dreapta ori dinspre stânga lucraucu mai mare eficacitate, a avut de câ[ -tigat `n luciditate [i realism de pe urma e -xisten]ei revistei, g\sind `n paginile ei firulde lumin\ care s-o c\l\uzeasc\ `n `ntune -ricul tot mai gros dimprejur. E mult? E pu -]in? Mi se pare c\ e enorm.Revista ~nsemn\ri ie[ene nici nu putea,cred, s\ apar\ `n alt\ parte. Fiindc\ doar laIa[i tradi]ia secular\ a spiritului critic era `n -c\ vie, primind cu reticen]\ tot ceea ce s\ -rea f\r\ noim\ din cadrele elementaruluibun sim] [i ale bunului gust.Fac parte dintr-o genera]ie care, `n co -pil\rie, a avut sub ochi numerele acestei re -viste, niciodat\ provincial\ `n pofida nume -lui. ~ntr-un mic ora[ de provincie, la Dorohoi,`ntr-o or\ de religie, p\rintele Furtu -n\, celebrul folclorist devenit academician,a a dus câteva exemplare dintr-un num\r a -bia ap\rut. Mi-a d\ruit [i mie unul. „S\ fi]ivrednici! – ne-a spus. S\ ajunge]i [i voi s\scrie]i la ~nsemn\ri!“~ntâmplarea a f\cut ca, din toat\ clasaaceea de provincie, eu s\ fiu singurul care aa vut, peste ani, [ansa de a scrie `n seria no u\a ~n sem n\ri ie[ene. {i sunt mândru de asta.Constantin ROMANESCUDin ciclul Via]a `n or\[elul de provincie: Turneul OpereiÎnsemn\ri ie[ene

Revistele de cultur\ –paradox [i continuitatePoate v\ a[tepta]i s\ pomenesc a -ici doar despre transform\rile princare trece intelighen]ia româ neas -c\ [i greut\]ile pe care le întâmpin\, despreexodul de creiere tinere [i despre lip sa deperspective a unui autor tân\r, care [tie c\din art\ nu se poate face avere [i nici m\ -car tr\i decent, despre indiferen]a guver nan -]ilor fa]\ de cultur\ [i rapacitatea eco no mieide pia]\ în leg\tur\ cu tot ce pare a fi ne -productiv. Sau poate c\ v\ a[tepta]i s\ reiterezadev\rul dup\ care litera]ii nu prea ausim]ul afacerilor, a[a c\ nu au re u[it s\ seadapteze noilor condi]ii, nici s\ caute so lu -]ii de a g\si „mijloace moderne” de su pra -vie]uire. În loc de aceasta, altceva voi scrieîn leg\tur\ cu revistele de cultur\ din Ro -mânia anului 2011.Oamenii au r\mas aceia[i, cel pu]in de2.500 ani încoace, de când îi urm\resc înciclul meu romanesc Cei o sut\. Nu suntnici mai morali, nici mai frumo[i, poa tepu]in mai înal]i [i cu posibilit\]i tehnicemai eficiente în a face bine [i /sau r\u. Deschimbat, s-au schimbat formele de exprimare.Printre acestea [i circumstan]ele încare apar revistele de cultur\. Referindu-m\doar la spa]iul românesc, revistele de cultur\au r\mas, poate, cele mai conservatoa -re din toat\ mass-media. (Când spun acestlucru nu dau nici o nuan]\ peiorativ\ termenului„conservator”.)În condi]iile de azi, jurnalismul a deve nito marf\, iar acest lucru domin\ [i func ]ia sade informare corect\, de forma re, de expri -mare a unor tendin]e altele de cât cele la mo -d\. Cum în mass-media ge neralist\, se în -tre]ine ideea despre cultur\ c\ are o a udi en -]\ limitat\, informa]iile în leg\tur\ cu autorii [iarti[tii de performan ]\ apar fie în tr-un col]Însemn\ri ie[enede pagin\ – dac\ a par –, fie la ore imposibi -le. Pe de alt\ par te, selec]ia se fa ce tot dup\o audien]\ cre at\ de proprieta rii institu ]ii lorde pres\ sau de „speciali[tii” lor. De pild\,Gustave Doré: Ilustra]ie la Gargantua de Rabelaisîn pu]inele talk-show-uri cu profil culturalnu ajung decât vedete fabricate astfel.Este cu atât mai meritoriu c\ mai exist\reviste de cultur\ care mai fac abstrac]ie deierarhiile impuse de o promovare de multeori s\lbatic\. Este cu atât mai meritoriu c\mai exist\ reviste de cultur\ care mai facabstrac]ie de pr\bu[irea re]elelor de distri -bu]ie, astfel încât exemplarele tip\rite laIa[i n-au nici o [ans\ de a ajunge la Arad,iar publica]iile din Cluj nu vor ajunge la Cra -iova. Este cu atât mai meritoriu c\ mai e -xist\ reviste de cultur\ care mai fac ab strac -]ie de condi]iile materiale mizere cu care selupt\ cei mai mu]i dintre conduc\torii lor.Este cu atât mai meritoriu c\ mai e xist\ revistede cultur\ care mai fac abstrac]ie dedispre]ul cu care sunt privite de c\tre b\ie -]ii cu bani, ei fiind cei ajun[i, de cele maimulte ori, în pozi]ii decizionale.Revistele de cultur\ au ast\zi rolul de amen]ine pe plan regional o tribun\ de exprimarepentru creatori. Deoarece ast\zi s\fii manechin sau manelist aduce nu nu maivenituri, ci [i o notorietate mult mai maredecât s\ scrii poezii, interesul pentru cultu -r\ este în sc\dere. La fel [i tenta]ia pentrurevistele de cultur\. {i, cu toate a cestea,revistele de cultur\ nu numai c\ î[i conti -nu\ apari]ia, dar mai [i prolifereaz\. Eu a[numi acest fenomen un alt aspect al paradoxuluiromânesc. România este ]ara ceamai s\rac\ din Uniunea European\, dar cucele mai multe automobile de lux, ]ara cucea mai profund\ criz\ economic\, dar cuterasele [i restaurantele pline la ori ce or\din zi ori din noapte, ]ara unde lim ba na -]ional\ este izgonit\ din mediul uni versitar(orice comunicare nefiind admis\ a fi tip\ -rit\ decât în englez\), dar cu un nu m\r dince în ce mai mare de aspiran]i la literatur\.România este ]ara cea mai s\rac\ dinUniunea European\, dar cu câte o revist\de cultur\ nu numai în fiecare jude], dar, încurând, în fiecare comun\. Ceea ce do ve -de[te c\ în România, ]ara cea mai s\ra c\din Uniunea European\, num\rul de vi s\toripe cap de locuitor nu numai c\ nu scade,dar este în plin\ cre[tere. Iar arti[tii adev\ -ra]i din vis\tori se trag…Revistele de cultur\ – un alt aspect al pa -radoxului românesc. Precum [i un alt aspectal continuit\]ii.Gheorghe SCHWARTZP. S. În urm\ cu vreo 30 de ani, am r\s -puns, într-un interviu, la o întrebare dra g\fostului sistem: „Care crede]i c\ este me ni -rea social\ a scriitorului?“ Am spus: „Meni -rea social\ a scriitorului este de a-[i t\iasingur craca [i de a se lupta cu morile devânt.“ Iat\ c\ nici ast\zi, într-o alt\ o rân du -ire, afirma]ia mea nu [i-a pierdut actualita tea.nodul gordian ∙ nodul gordian15

nodul gordian ∙ nodul gordian16Dou\ cuvinte desprerevistele literare`n economia de pia]\Revista Însemn\ri ie[ene, carea resuscitat de câtva timp [i a -rat\ frumos, iar uneori publi -c\ articole curajoase (cum sunt, de pild\,a celea despre noul val de nega]ionsimcare s-a ab\tut asupra literaturii române),revista Însemn\ri ie[ene, zic, îmi cere s\spun ceva despre soarta publica]ilor litera -re azi... Ce-a[ putea s\ spun: ceva ce cititoriirevistei nu [tiu deja? S\ spun c\ re -vis tele române[ti n-au resurse financiaresigure [i c\ apar de azi pe mâine gra]ie a -jutoarelor pe care le dau prim\riile sau,din când în când, oamenii de afaceri ge -nero[i? C\ apar într-un tiraj confiden]ial[i c\, a[a cum este, tirajul este prost distribuit?C\ profesorii [i studen]ii (publiculnostru predilect) evit\ s\ se aboneze dinmotive pe care nu le [tie toat\ lumea? C\,fiind s\race, revistele nu pl\tesc cola bo -r\rile [i, consecin]\ fireasc\, colaboratoriinu pot tr\i din scrisul lor? C\ redactorii[efi fac toate diligen]ele [i toate com bina -]iile posibile pentru a pl\ti imprimarea pu -blica]iilor lor [i c\ uneori semneaz\ pactulca diavolul pentru a reu[i? Diavolul este,în acest caz, un om de afaceri pe care, du -p\ câteva luni de zile, îl vezi dus în c\tu[ela D.N.A. Alteori diavolul este o compa -nie dubioas\, cum este cea care vrea s\extrag\ aurul de la Ro[ia Montan\, spul -be rând o bun\ parte din Mun]ii Apuseni [ipromi]ând românilor s\ le lase mo[tenireun lac cu cianur\... A[a a procedat, sprestupoarea noastr\, România literar\. „Anoastr\”, adic\ a vechilor ei colaboratori,printre care m\ prenum\r. Când specia -li[tii români [i str\ini ne atrag aten]ia c\exploatarea de la Ro[ia Montan\ este pri -mejdioas\ din punct de vedere ecologic [ic\, acceptând-o, dispar în chip inevitabilgaleriile romane (semne ale latinit\]ii noas -tre), sfetnicii b\trânei doam ne se gr\besc s-o pun\ sub protec]ia financiar\ a com panieicanadiene... Frumoa s\ poveste!Ce-a[ mai putea spune despre acestsubiect incomod? C\ timpurile s-au schimbat[i c\ o bun\ par te din cititorii no[trine-au p\r\sit? Au devenit clien]ii captiviai televiziunii care se ocup\ în exclusivitatede politic\. Cultura nu ren tea z\ în industriamediatic\. O alt\ parte (aripa tân\r\!)Gustave Doré:opteaz\ din ce în ce mai mult pentru inter -net, ma rele concurent. Noi îi avertiz\m c\Proust nu poate fi citit pe internet (ori cum,nu integral!), dar tinerii pre fer\ acest mijlocrapid, co mod [i mai ieftin pentru a consul -ta un poem sau, frag mentar, un ro man. Ceargumente am putea avea pentru a-i deter -mina s\ nu p\r\seasc\ lite ra tura de hârtie?Pu]ine. Eu, perso nal, le-a[ pro pune oformu l\ de compromis: s\ folo seasc\ inter -netul pentru a se informa asupra literatu -rii (s\ cunoasc\, astfel spus, cultura lite -ra turii – biografemele unui au tor, datelee sen]iale ale operei, referin]ele critice) [i,cel pu]in din când în când, s\ ia în mân\un volum cu poemele lui Bacovia sau ro -ma nul P\durea spânzura]ilor [i s\ le ci -teas c\ f\r\ s\ se gr\beasc\, s\ fac\, astfelzis, o lectur\ gânditoare... S\ trea c\, a -poi, o dat\ pe lun\ cel pu]in, printr-o li br\ -rie [i s\ consulte rafturile cu nout\]i...Dar publica]iile literare, ele cum se întâlnesccu cititorii lor (pu]ini, dar buni)? Nuam idee. P\rerea mea este c\ revistele deCaricatur\ din ciclul Scheciuri grote[tiÎnsemn\ri ie[ene

cultur\ vor intra din ce în cemai mult sub protec]ia internetului.S\ nu zic vorb\ ma -re, dar acesta mi se pare afi viitorul lor. Când am a junsîn Fran]a, la începutul ani lor’70, am fost pur [i simplustupefiat s\ a flu c\ revisteleliterare se împu ]i naser\ închip dramatic [i c\ poeziaaproape c\ disp\ ruse de pepia]\. Singurele c\r]i [i re -vis te de poezie ca re ap\reaua tunci erau scoa se de micilegrupuri de poe]i r\spândi]iprin suburbiile o ra[ului-lu mi -n\, marginali za]i, cunoscu]idoar de câ]i va prieteni... Ex -pli ca ]ia pe care am primit-o[i care, îmi a min tesc, m-ade primat a tunci, era urm\ -toa rea; po ezia nu se mai ci -te[te, po e zia nu se vinde, poeziaa ie[it din top. În sezo -nul lite rar la care m\ referse citea roma nul [i esteticali terar\. Azi se caut\, la Pa -ris, o pe rele de sintez\ (dic-Gustave Doré:]ionarele, tra tatele, biogra -fiile marilor scriitori), car tea politic\ [i sociologic\,romanele scrise de autori necu -noscu]i (cu pre c\ dere de fe mei) [i, în ge -nere, scrierile-document... Po ezia este, încontinuare, ignorat\, ui ta t\, p\r\ sit\...Ce fac, în acest timp, ro mânii? Ce tre -bu ie s\ facem pentru a între]ine interesulpentru revistele literare, ca re, se [tie, aumi sia de a culti va gustul estetic al publiculuilarg [i a-l informa în privin]a literaturii?Nu-mi vin în min te, acum, decât dou\-treiso lu]ii:a) Revistele s\ reinventeze critica lite -rar\ ca institu]ie mai precis: s\ inventezeo echip\ de critici care s\ urm\reasc\ închip consecvent fenomenul literar [i s\-ljudece cu obiectivitate, f\când astfel ordi -ne – o ordine a valorilor – în confuzia ge -neral\ în care tr\im;Însemn\ri ie[eneCaricatur\ din ciclul Scheciuri grote[tib) s\ renun]e la partizanatul politic, ne -norocit, nefast [i deprimant în publicisticaromâneasc\ de azi;c) o revist\ literar\ nu mai poate fi, azi,numai literar\; ea trebuie s\ abordeze, închip necesar, [i alte domenii adiacente:so ciologia, antropologia, teologia [i chiarpolitologia. S-o fac\ îns\ din punctul de ve -dere al culturii performante [i, când estevorba de opera li terar\, s\ apere totdea u -na a utonomia esteticului. Altmin teri nu fa -cem decât s\ spo rim confuzia de valori încare deja ne-am instalat [i de care vom fi în -ghi]i]i... Strig\tul nostru de lupt\, în istoriaactual\, trebuie s\ fie, dup\ mi ne, ur m\to -rul: restaurarea ie rarhiilor estetice, o no -u\ sca r\ de valori, o critic\ dreap t\ (chiarjudec\toreas c\, ma iorescian\ dac\ estenevoie, [i este o imperioas\ nevoie în haosulîn care tr\ im!), respingerea celor do u\extreme / complexe care ac ]ioneaz\ în spa-]iul cultural ro mânesc: localismul orb, în -gâmfat [i intolerant [i inter na]ionalismul /globalismul cinic [i incon [ti ent care nu]i ne seama de tradi]iile spirituale [i, în ge -ne re, de valorile umanismului european ...S\ încerc\m s\ fim, a[a dar, în cultur\ca [i în via]a po litic\, români-europeni. Intelectualiifrancezi sau germani nu se ru[i -neaz\ s\ lege identitatea lor cultural\ dei dentitatea european\.Nu mai noi, speria]i de ce va spune Europade noi, ca vestitul per sonaj al lui I. L.Caragiale, ne gr\bim s\ ne lep\d\m demiturile noastre [i s\ d\ râ m\m sta tuile ca -re ne pot reprezen ta.Eugen SIMIONnodul gordian ∙ nodul gordian17

nodul gordian ∙ nodul gordian18La aniversar\...Evoc acum, la împlinirea a 75 deani de la prima apari]ie a Însem -n\rilor ie[ene (1936) împrejurareaneobi[nuit\ care a al\turat, în pagi -nile [i în concep]ia ei, dou\ personalit\]icu forma]ie atât de diferit\, precum MihailSadoveanu [i Grigore T. Popa. Polarizareasociet\]ii române[ti din deceniul al IV-leaal secolului XX ne spune multe ast\zi, du -p\ trei sferturi de veac, a[a cum, la fel demulte ne spune [i faptul c\ revista [i-a în ce -tat apari]ia dup\ numai cinci ani, în 1940.Vocile culturii române care s-au întâlnit înpaginile ei vreme de cinci ani au dat seam\despre standardele unei ]\ri crescute în lumininaciviliza]iei europene interbelice, cuacces direct [i performan]e notabile în ariauniversal\. Poate autorii articolelor revisteinu identificau în mod nemijlocit faptul c\]ara lor se afl\ în fa]a unei mari încle[t\ri,care avea s\-i schimbe parcursul [i grila devalori. Dar m\rturia acestor voci ne vor -be[te [i acum, dup\ trei sferturi de veac, de -spre faptul c\ lumea româneasc\ în]elegeas\ apere prin cultur\ ceea ce era de ap\rat:identitatea spiritului românesc ca ax identitaral na]iunii înse[i.Faptul c\ al]i ie[eni au sim]it nevoia, înanul de gra]ie 2004, la începutul unui noumileniu, care plaseaz\ spiritul [i lumea ro -mâneasc\ pe cu totul alt palier istoric, înalt regim social [i în plin\ configurare a u -nor noi constela]ii de valori, s\ re`nvie ~n -semn\rile ie[ene, mi se pare ia r\[i sem nificativ.Tentativa echipei redac ]ionale de areuni în paginile revistei voci pertinentedin toate zonele române[ti, re editeaz\ par -c\ vechea în]elegere de c\tre oameni decultur\ diferi]i, c\ momentul spiritual esteacela al unei mari travers\ri care nu s-af\cut înc\. Programatic sau nu, asociereaîntre Facultatea de Medicin\ din Ia[i [i aGustave Doré:doua serie a Însemn\rilor ie[ene (apoi `n -tre Prim\ria Ia[ilor [i cea de a treia) ree -diteaz\ [i ea sentimentul de „punere îm -preun\” a vocilor culturii, dincolo de do me -niul lor strict de referin]\. {i nu pot s\ nuevoc aria de lumin\ a Ia[ului, unde a a p\ -rut – pentru prima oar\ în spa]iul românesc– Societatea de Medici [i Naturali[ti, ca ovoce a ra]iunii [i un ecou direct al darwinismului,iar aceasta a fost fundamentul universit\]ii,adic\ al înv\]\mântului superiorromânesc. Transpare, cu prima universitateromâneasc\, [i impulsul modernizatoral perioadei Al. I. Cuza (de altfel, ast\zi,vechiul sediu al Societ\]ii de Medici [i Natu -rali[ti ad\poste[te Muzeul Unirii), poate celmai frumos dar pe care Moldova întrea g\l-a f\cut p\mântului [i identit\]ii româ ne[ti.{i nu spun întâmpl\tor cuvântul identi -tate în loc de patrie [i patriotism. In aprilie2005, pe când România se preg\tea s\ seintegreze în Uniunea European\, m-am dusla redac]ia ziarului Le Monde, s\ vorbesccu Daniel Vernet. Era [i momentul cândFran]a se preg\tea s\ voteze Constitu]iaE uropean\. {tiam despre el c\ lucra acoloIlustra]ie la Londra de Blanchard JerroldÎnsemn\ri ie[ene

din 1956 [i înc\ era, lapeste 80 de ani, directo -rul general pe pro blemeexterne al publi ca ]iei.Chestiunea globali z\ rii înraport cu Europa Na]iunilor,a[a cum se f\ urisedup\ valul revolu ]ionar dela 1848, iat\ ce m\ in -teresa. Mai ales din ca u -za atmosferei foar te în -cinse a Parisului, pentrucare „oui ou non” în le -g\tur\ cu trecerea Con -stitu]iei europene avea s\atârne greu în balan]a viitoareiUniuni. {i m\ maiinteresa ceva: ce avea s\se aleag\ de diferen]aspecific\ a culturilor carese reuneau sub sigla dra -pelului albastru cu dou\ -sprezece stele a[ezate încerc? Ce credea DanielVernet, cu experien]a lui,despre toate astea? M\chemase la 8 diminea]a închilia lui de pustnic de laredac]ie, unde c\r]ile [e-deau într-un echilibru pre -car, în[irate pe lâng\ pe -re]i. „Patria, patriile noas -tre, ce se va alege din ele?”„Nu, nu a[a, mi-a r\s puns.Nu trebuie s\ ]ii cu ghea -rele [i cu din]ii („bec etongles”) de conceptul \s -ta. Gânde[te-te c\ avemde ap\rat prin cultur\ ce -va mai pre]ios: identita -tea noastr\.”Gustave Doré:M\ gân desc c\ aveadreptate: româ nii au înc\ dou\ patrii, maricolectivit\]i româ ne[ti se afl\ în Ucraina,Ungaria [i Banatul Sârbesc, voci pertinen -te ale spiritului acestor meleaguri r\sar pre -tutindeni. Cu to]ii suntem purt\tori ai ace -leia[i identit\]i.Însemn\ri ie[eneIlustra]ie la Londra de Blanchard JerroldMai târziu, exact dup\ doi ani, în apri -lie 2007, când a venit la Bucu re[ti mareleregizor rus Nikita Mihalkov, l-am întrebatacela[i lucru. Se gândise la asta, avea [i elun r\s puns: „Da, mi-a spus. În]eleg ce spui.Ui te, eu am fost, nu de mult, într-un sat det\tari de pe Volga. T\ta riisunt acolo de 800 de ani.Iar de jur împrejur crescmes teceni ruse[ti. Cumera satul? T\tar ori rusesc?Eu cred, a zis [i s-a uitatfix, c\ peisajul, locul un -de te na[ti [i tr\ie[ti, e ce -ea ce define[te fiin]a o -mului, identitatea lui. A -par]i nem fiecare unui locanume, fie c\ suntem ma -joritari, fie minoritari. Toa -te ce lelate vin dup\ asta...”Un lucru mi se paresigur: când doi oamenia tât de diferi]i ca DanielVernet [i Nikita Mihal kov– mult mai diferi]i unulde altul decât Mihail Sa -doveanu [i Grigore T. Po -pa – sesizeaz\ importan -]a factorului identitar înraport cu fenomenul deglobalizare a lumii, trebu -ie s\ ne gândim cu to]ii c\ne afl\m nu dup\ trece -rea unui mare prag, ci înfa]a lui. {i c\ avem ne vo -ie de toate vocile perti nen -te ([i înc\!) acestei culturi– [i acestei civili za]ii –pentru a contura parame -trii identitari ai spirituluiromânesc ca par te a ma -relui întreg al lu mii contemporane.O par te ca pabil\s\ angajeze în toatedomeniile un dialog pertinentcu identitatea altorculturi, cu voci pertinen -te deci, f\r\ a se l\s a absorbit\de imita]ii. Pragul în fa]a c\ ruia neafl\m impune gestul de a p\rare [i de eviden -]iere a ceea ce numim dup\ ra]iune i den ti -tate, iar dup\ suflet chiar fiin]a noastr\ vie.Ecaterina }AR|LUNG|nodul gordian ∙ nodul gordian19

nodul gordian ∙ nodul gordia20Cu ce se m\nânc\ revisteleliterare? {i cine le m\nânc\?Pe când tr\iam primii anii ai adolescen]ei,imediat dup\ elibera -rea de]inu]ilor politici din pu[c\ -rii, din 1964, în casa p\rin]ilor mei dinstrada Câmpina, fost\ [i actual\ AlexandruConstantinescu, nr 33, veneau în vizi -t\ la Frida Krasnosselski, de pu]in\ vremeeliberat\, care locuia la noi împreun\ cuso]ul ei, o mul]ime de ie[eni, lega]i de Sa -doveanu [i Demostene Botez, curio[i s\asculte pove[tile Fridei [i s\-l vad\ pe so]ulei care administrase domeniile Academiei,ca director numit de bunul lui prieten Sa -doveanu. Frida, care era soacra Adelei, so -ra lui tata, era de pu]in\ vreme elibera t\,dup\ o condamnare la 25 de ani de de ten -]ie, fiind prima femeie social-democrat\, separe din România, mo[iereas\. Ce oroa reîn vremurile acelea [i cât\ su fe rin]\… {i pedeasupra mai f\cea parte [i din aripa luiTitel Petrescu! Apoi a fost e liberat [i b\ ia -tul ei, Vladimir Krasnosselski, so]ul Adelei,care va fi scos ulterior de la buri[ti din Ro -mânia [i va deveni o voce a Europei liberede notorietate, prin anali ze le sale politice[i sociale. Numele revistei Însemn\ri ie[e -ne, ca re a împlinit de curând 75 de ani, re -venea adeseori în a ce le discu]ii, în ca re scri -itori, rude [i p\rin]i m\ tot împin geau s\trimit poeme [i s\ debutez la Ia[i. Recitaucu to]ii din Top`rceanu [i cred c\ a tunci amauzit o parte din po ve[tile pe care le-am cititmult mai târziu într-o carte scoas\ la Junimeala începutul anilor 80, intitulat\ Mier -curile de la «Insemn\ri ie[ene», scri s\ deTraian T. Gheorghiu, pe a c\rei co pert\tronau portretele în peni]\ ale corifeilorre vistei [i vie]ii literare. M\ tot îmbiau s\trimit poezii ori s\ le dau lor spre a fi trimi -Gustave Doré:se. Dar mie nu mi se p\rea fair s\ debutezajutat\ de scriitorii ace[tia importan]i, pecare-i cunoscusem în casa p\rin ]ilor mei.Pe Demostene Botez îl vedeam deseori,prin el poeziile mele au ajuns la AlexandruPhilippide, care mi-a scris frumoase rânduride aleas\ apreciere. În plusm\ delectam ascultându-i, dar fu -geam în uniforma de [coal\ s\-lascult citind poezii pe Ni chi taSt\nescu sau Marin Tarangul…Nume importante din istorialiteraturii reveneau adeseori îndiscu]ii, în care bârfa literar\ [icinismul de azi nu aveau nici unloc. Numele confra]ilor era legat dec\r]i [i titlurile c\r]ilor scrise de al]ii eraua mintite cu drag de analize [i deseori cu re -citarea multor versuri din memorie, a pre -]uire. Tot atunci l-am cunoscut pe CamilBaltazar, care mi-a adus poemele MagdeiIlustra]ie la C\l\torie `n Pirinei de Hippolyte TaineÎnsemn\ri ie[ene

Isanos, o poet\ în fa]a c\reia p\lesc vii -toa rele mari poetese lansate, care nu ausuflat o vorb\ despre marea doamn\ secerat\de boal\ a poeziei, cu mult mai ta -lentat\ decât ele [i evident izvor de inspi -ra]ie, pe care nu l-au recunoscut ca atare.Cred c\ prima oar\ am auzit despre cen -zur\ în discu]iile acestor scriitori care veneauîn casa noastr\ la Frida [i la so]ul ei,cu care erau prieteni de la Ia[i de decenii.Era vorba de o serie de numere ale Insem -n\rilor ie[ene cenzurate, unul din pricinaunui text despre Basarabia, din 1940, altele,în anii [aizeci. Toat\ sfor]area de a re -introduce numele unor scriitori c\zu]i îndizgra]ie ori zvârli]i la index pe care o surprindeamîn vorbele celor mari m-au f\cuts\ cred c\ via]a literar\ e un soi de b\t\liedus\ de creatori cu vremurile, prostia [i ti -c\lo[ia. Bucuria de a include o po ezie în su -marul Însemn\rilor ie [ene ori un eseu eras\rb\torit\ cu un pahar de vin [i socotit\o victorie. O bun\tate f\r\ margini p\reas\-i lege pe acei prieteni sf\to[i, devoratoride literatur\, vis\tori [i iu]i în replici[i glume. Vorbeau despre revist\ [i suma -rul ei de parc\ puneau la cale un festin [io pomenire. {i o cruciad\. La fel st\ teaulu crurile [i când revista traducea un numeimportant al literaturii universale, f\r\ nicio leg\tur\ cu stânga [i ideologia comunis -t\. „Deie Domnul s\ r\mân\!“ era un soi deleitmotiv legat fire[te de nume [i de texte.Era o rug\ciune cu sumarul în fa ]\, rostit\pentru scriitorii români [i str\ini deopo tri -v\. Am în]eles c\ revista ie[ean\ se str\ -du ia s\ publice [i traduceri din scriitori [imari personalit\]i umaniste din toa t\ lu -mea, înso]indu-[i paginile cu ilustra]ii sprea cultiva [i prin imagini atât de expre sive[i memorabile dialogul cu lumea. Cum ofa ce, ultima dintre serii, care afi[eaz\ ope replastice [i crea]ia unor arti[ti ca un al bummonografic memorabil. Cu o zestre cultu -ral\ atât de bogat\ [i ctitoriri înscrise în -tr-un orizont al duratei, Însemn\rile ie [e neau cu ce s\ se laude [i pentru ce s\ ros -teas c\ toastul anivers\rii. Calitatea mul torÎnsemn\ri ie[enectitorii [i longevitatea parcursului nu potfi t\g\duite. Un istoric poate reface istoriaculturii, literaturii [i României numai citindatent cine, ce [i când a publicat în revist\.Dar lumea pare s\ treac\ pe lâng\ istoriefolosind în loc de save, comanda de lete laGustave Doré:calculator. Asemenea valori nu mai par s\intereseze prezentul. Ce mare lucru s\ împline[ti75 de ani, când tot ce contea z\ eul tima [tire a secundei trecute [i ulti ma pri -m\ pagin\ afi[at\ on line. Mai cu seam\ în -tr-o Românie unde vârsta a treia a popu la-]iei e condamnat\ de facto prin tr-o discri -minare f\r\ precedent, iar concep tul de ge -nera]ie expirat\ nu atrage nici un frison moral,dar\mite sentin]a de genocid sau spai -ma în fa]a unei asmu]iri la ignorare [i exterminare.B\trânii trebuie s\ fie azvâr li]i înpr\pastie, c\r]ile [i revistele tip\rite cu tru -pul lor de hârtie trebuie înlocuite de litera -Ilustra]ie la C\l\torie `n Pirinei de Hippolyte Tainetura pe sticl\ ori redus\ la SMS-uri, de pu -blicistica on line, de blogosfera [i di gitalera, nevrotic\, punctual\, haotic\… Cultu -ra e tratat\ ca un lest [i un rest de ca re nedebaras\m în bugete [i bilan]uri. Nici n-oînghi]im cu totul, nici n-o azvârlim li ber\în ]\rân\, iar la r\stimpuri o prindem încle[tele sau foarfeca Puterii [i defil\m cu onodul gordian ∙ nodul gordia21

nodul gordian ∙ nodul gordian22parte din reprezentan]ii ei, precumbar za din amintirea mea strângândîn men ghin\ brot\celul sau broas -ca râioas\.Prestigioase reviste literare con -temporane î[i tr\iesc agonia saudomnia în func ]ie de decizia local\[i conjunctural\ a supravie]uirii, gra -]ie fondurilor alocate de pri mari lumina]i,Ministerul Culturii [i insti tu -]ii sau sponsori… {i, nu în ultimulrând, gra ]ie efortului [i str\lucirii u -nor redac]ii. De geaba construim miide biserici, dac\ omul dup\ rug\ -ciu nea [i slujba de duminic\ nu ci -te[te [i acatistul [tirilor [i ce maipredic\ litera]ii urbei, ]\rii [i lumii.Cui prodest? a devenit o întrebareobsesiv\ într-o lume care pa rec\ se descoto rose[te de tot ce au a -vut, sim]it [i tr\it îna inta[ii ei, în ur -m\ cu un deceniu sau mai mul te,num\rabile pe degetele de la o mâ -n\? Ne schimb\m obiceiurile [i cre -din]ele de parc\ ne-ar gr\bi ci nevas\ îmbr\c\m alt\ pies\ [i alt\ pies\dintr-o colec]ie de mod\, lan sat\ laun defileu ultrasofisticat, o bligato -riu în tromb\, pre] de o or\, în [irindian de modele, evoluând meca -nic-senzual, clavicule ascu]ite, coap -se înguste, ner voase, genunchi împleti]i,ochi halucina]i în gol. În culise,straiele exhibate în defi le ul ca de fulgeronctuos sunt azvârlite în grab\ spre a fischimbate cu altele la fel de efemere. To -tul trece din mân\ în mân\ rapid [i e a -bandonat dup\ un anotimp, nu mai lungdecât intervalul de timp dup\ ca re [arpelese leap\d\ de piele. Ce va s\ însemne con -di]ia de efemeri d\ [i presiunea efemeruluiîn lumea noas tr\, în care consum\m mul -te valori meni te duratei precum spectatoriidintr-un cinema popcornul din g\le -tu[a indispensa bil\ vizion\rii. Ne ducemla film ca s\ înghi]im imagini [i floricele…Cu ce se m\nânc\ revistele literare? Cupofta de a le face [i de a le citi. Eu cred înGustave Doré:Ilustra]ie la Londra de Blanchard Jerroldele. Eu cred vârtos în pofta de a face. C\cinu exist\ poft\ în a desface. Doar ur\ sauteribilism, complot, isterie [i prostie…La New York, revista New Yorker e indispensabil\.D\ blazonul omului cult, iutela minte, care mânânc\ inteligen]\ [i textebune pe pâinea lui s\pt\mânal\. Care e re -flexiv [i activ. Are [arm, conversa]ie [i a -plomb oriunde. {i [tie cum s\ mestece [i alt -ceva pe lâng\ proza [i pragmatismul vie -]ii. Nu te plictise[te. Vorbe[te [i despre alt -ceva decât despre el. O revist\ care apa res\pt\mânal a creat acel New York dina mic,cu sute de evenimente artistice [i culturale,la care ]i-ar trebui sute de vie]i ca s\ a jungi.Se vede de la po[t\ dac\ ai de-a fa ce cu uncititor de New Yorker, li br\ ri ile dino ra[, teatrele, muzeele, s\li le de ex -pozi]ii sunt pline de ei. Cu 12 do -lari, ai parte de 12 revis te în treiluni. Care creeaz\ new-yor kezul demâine, pe care-l recu no[ti de la opo[t\ în toat\ Ameri ca. Nici nu egreu când pui fa]\ în fa]\ argintulviu cu alte metale… Plumbul din lu -mea f\r\ reviste de cultur\.Duce]i-v\ la Muzeul Orsay [i os\ g\si]i la etajul de sus, în cea deadoua parte a vi zitei în muzeu, unculoar dedicat presei. Se nume[tePassage de la Presse. Într-un mu -zeu al unor valori ale artei inesti -ma bile, a semenea exponate nu pots\ nu ne pun\ pe gânduri.Catalogul muzeului aminte[tevizitato rului gr\bit vorbele lui Bal -zac, care rostea ]an]o[ în anul 1840c\ opiniile sau p\re ri le se nasc laParis [i c\ sunt f\cute din cer neal\[i hârtie. A[a a devenit presa ceade a patra putere în stat. A fost olupt\ apri g\ de dus, c\ci lumeapu terii s-a azvârlit cu toate for]eleîmpotriva presei, aruncând pe pia -]\ legi care s-o cenzureze, apoi s\-imai dea o gur\ de aer [i s\-I l\r -geasc\ li bertatea. {i tot a[a. Nu -me în ma re vog\ în ultimele dou\ secolete întâm - pin\ în a cest coridor al Preseide la Mu ze ul Orsay. De jurnali[ti [i mariscriitori. Girardin, Veuil lot, Villemessant,Prevost-Paradol, Zola, Leo Lespes, Ro -chefort. S-au inventat abo namentele. {ipublicitatea. În 1865, Moi se Millaud vindeaLe Petit Journal cu cinci centime zia -rul. E e nebunie seria acestui suplimenti lustrat! Ce s\ mai zicem de ima ginea desenat\cu mult a plomb care re prezint\ e -pilogul unei lupte politice, pe so]ia minis -trului de Finan]e în timp ce îl u cide cugloan]ele revolverului scos din man [onul elegantpe domnul Gas ton Calmet te, directorulziarului Figaro. Retr\im po vestea pre -Însemn\ri ie[ene

sei de ieri [i de azi, toate ideile simple [i maricare i-au adus ci titori, noto rietate [i lon ge -vitate, de la informa]ie [i tot soiul de [tiri,pâna la analize, seriale, mo d\, polemici,pamflete, po e me inedited [i ilustra]ii se -du c\toare, tot ce ]ine de sentimentul c\ a -Gustave Doré:par]ii unei lumi [i c\ ai nevoie s\ faci partedin ea [i ea din tine. Al Doi lea Imperiu [ia Treia Repu blic\ s-au de lec tat cu Miste re -le Parisului ale lui Eugene Sue ori cu triumfullui Ponson de Terrail [i al s\u Ro cambole.Vor fi existând [i miste rele Ia[ilor!!Ilustra]ie la Londra de Blanchard JerroldCând am v\zut o mare expozi]ie despreSuprarealism [i Avangard\, m-am delectatcu puzderia revistelor literare din toat\lumea pus\ pe avangarde, apostazii [i ico -noclastii. Când am lucrat la edi]ia Emil Bot -ta, am descoperit sute de pagini inedite [i va -riante ale poemelor [i prozelor, dar [i jurna -lism de mare clas\ în revistele interbelice.De câte ori v\d non[alan]a cu care ro -mânii se descotorosesc de toate formele cul -turii [i comunic\rii prin tip\rituri, inventândzilnic roata nimicului, m\ gândesc c\ po -vestea unor oameni b\trâni, a unor revistelongevive, ca [i aceea a unor case de patri -moniu, ar trebui s\ ne pun\ pe gânduri.În copil\rie am v\zut o barz\ cu ditamaibroasca ]inut\ în pliscul prelung. Nici n-oînghi]ea, nici nu-i d\dea drumul, o ]ineaspânzurat\ [i r\stignit\ în aer [i p\[ea tacticoscu vânatul viu, leg\nat în aer, prelun -gindu-i chinul [i agonia. Pân\ [i barza poa -te oscila între foame [i distrac]ie.Dar ce s\ aleag\ cititorul din aceast\scurt\ poves te? Nu pot s\ nu m\ întreb dece mi-am amin tit brusc de aceast\ întâm -pla re vrând s\ r\s pund serios la invita]iaÎn semn\rilor ie[e ne de a s\rb\tori aniver -sarea celor 75 de ani de existen]\ în lu -mea literar\ [i cultu ral\ nu doar româ -neasc\.Între legi ale culturii [i sponsoriz\rii eiaberante [i înterpretarea valorilor spiritua -le abuziv\, între ignoran]i fuduli care nuse au decât pe ei în grij\, între texte cares-au înstr\inat prea mult de cititori [i oamenicare nu cred decât în parola propriuluicomputer, revistele de cultur\ [i lite -ra re pot tr\i precum broasca din plisculberzei agonia în deambulare.Dar eu v\ spun c\ nu revistele tr\iescsoarta brotacului nici mort, nici liber, cimai ales cititorii spânzura]i precum el, crucifica]iîn pliscul rapace, devora]i de îndo -iala de a fi sau a nu fi cititorii unei revistesau ie[eni, români [i universali cu sau f\r\Însemn\ri ie[ene.Doina URICARUnodul gordian ∙ nodul gordianÎnsemn\ri ie[ene23

antologie „Însemnãri ieşene“24Programul revistei~nsemn\rile ie[ene apar sub auspi ci i leAsocia]iei „Prietenii Universit\]ii“ dinIa[i. Ele vor preg\ti atmosfera pentru a -pari]ia unei reviste mari, care a fost pl\ -nuit\ [i pentru care Asocia]ia a ela boratun program de principii. Acel program,cum e [i firesc, `l adopt\m [i noi `n totul[i ni-l punem de la `nce pu tul acestei revisteca pe un `ndreptar de care vom c\ -uta tot timpul s\ ne ]inem.Ogrupare de intelectuali, `n ve -derea public\rii unei noi revisteliterare [i [tiin]ifice la Ia[i, arenevoie, `n primul rând, s\-[i l\mureasc\atitudinea fa]\ de chestiile literare [i pro -blemele timpului. C\rturarii au valoare`ntrucât se realizeaz\ ca individualit\]i. ~n -tr-o oper\ de colaborare `ns\ e nevoie s\se armonizeze `ntr-un program minimalde principii.O nou\ publica]ie ie[ean\ nu poatea vea, `n ceea ce prive[te chestiile litera -re, o alt\ conduit\ decât aceea pe careau urmat-o marile publica]ii ap\rute pâ -n\ acum `n acest centru cultural. Specificulna]ional [i limba popular\ trebuies\-[i urmeze valorificarea `n arta scris\.~mprejur\rile de dup\ marele r\zboi necer ast\zi s\ avem `n vedere unificareacultural\ a diverselor teritorii române[tiunite. O critic\ onest\, care s\ determi -ne [i `n mi[carea actual\ literar\ o scar\a valorilor, este de asemenea necesar\.Polemicele [i discu]iile, care au alune cat`n ultimul deceniu c\tre exprimare [i ati -tudine necivilizat\, ar fi de dorit s\-[i re -ia decen]a [i prestigiul intelectual.~n ceea ce prive[te problemele socia -le [i politice, atitudinea noastr\ cred c\ne este dictat\ imperios de func]iunea pecare breasla noastr\ o `ndepline[te [i a`ndeplinit-o `n toate timpurile [i oriun de.Oamenii care s-au dedicat c\r]ii `n gene -ral au fost exponen]ii ideilor generoase.Ei au `ndeplinit rolul de ferment al ame -lior\rii speciei umane. Legându-se cu ge -nera]iile trecute [i cu cele viitoare, inte -lectualii de azi, `n ]ara noastr\, ca [i pre -decesorii no[tri de ieri, au datoria s\ ur -meze aceea[i directiv\, `n sensul câ[tig\ -rii culturii pentru cât mai mul]i, a form\ -rii unei o pinii publice, pe linia libert\]ilorcâ[ ti ga te `n veacul trecut, a parlamenta -ris mului, a ne`nc\tu[\rii vorbirii [i scrisului.Nu pu tem avea nici un fel de [ov\irefa]\ de obscurantismul care se manifest\`n une le regiuni ale Europei. Nu putemaccep ta nici o form\ de dictatur\; nu pu -tem ac cepta nici o tendin]\ care ar `nvr\j -Gustave Doré:bi oamenii, clasele sociale [i popoarele; nupu tem accepta excesele interven]ionismu -lui de stat, care ar tinde s\ comprime li -bera dezvoltare [i manifestare a valorilorindividuale. Suntem deci pentru legi li beracceptate, pentru ordine [i legalitate, to -leran]\ politic\ [i religioas\, p\strarea in -stitu]iilor actuale, pe care ar urma s\ leserveasc\ o genera]ie de mâine mai bu n\,mai onest\ [i mai con[tient\ decât cea deazi. Nu suferim din pricina institu]iilor ne -potrivite cu firea poporului nostru, ci dinpricina deficitului de caractere [i valorimorale.Lucrând pentru spirit [i pentru elibe -rare de animalitate, ne facem adev\rat\datorie de oameni [i de cet\]eni.~nsemn\ri ie[ene(~nsemn\ri ie[ene, anul I, nr. 1,1 ianuarie 1936)Gr\dinile TuileriesÎnsemn\ri ie[ene

N. I. PopaSpirit critic,gust, „rezisten]e“Sunt reac]iile instinctive ale unui or -ganism care se ap\r\ contra inva -zi ei de elemente str\ine, presupused\un\toare. Instinct de conservare, `n ordineabiologic\, – gust, `n via]a artistic\(Voltaire `l compara cu gustul fiziologic, `n -s\rcinat s\ refuze ceea ce nu ne place), –sim] critic [i discern\mânt `n ordinea spiri -tual\; ele formeaz\, `ntr-un cuvânt, arm\ -tura unei vie]i `nchinate culturii.Dac\ natura p\c\tuie[te uneori prin ex -cese de precau]ii, spiritul critic poate gre[icu atât mai mult când, rezervat sau crispat`n fa]a nout\]ilor agresive, triaz\ [i refu z\st\ruitor tot ceea ce surprinde confortulde prinderilor vechi.Un exemplu. Fran]a `[i are [i ea snobiiei, cultivând valorile actualit\]ii doar pentruprestigiul lor, de mod\. Are [i vizionari, tr\ -ind `ncorda]i spre n\luciri de viitor. ~ns\spiritul public francez, critic, prin excelen ]\,este obsedat de nevoia de control sever alunui adev\rat filtru. El nu recunoa[te decâtceea ce apare evident sau deja statorni cit,`nsemnat de pecetea ve[niciei. Sim ]ul para -lizant al ridicolului `l `ndep\rteaz\ deo po tri -v\ de suficien]a candid\ a unui tân\r `n gâmfat[i de arogan]a imbecil\ a paveni tu lui.Dar tocmai aceast\ probitate intelectua -l\ excesiv\ condamn\ la oarecare inactua -litate: `n orice caz, `ntârzie. Este atributul popoarelorde veche tradi]ie, la care planu rileistorice, adânc `mplântate `n trecut, coman -d\ o judecat\ mai matur\, mai com ple x\,deci mai aspr\. Din oroare de diletantismsterp [i de superficialitate, poporul fran cezevolueaz\ `ncet, adaptându-se doar cu su -Însemn\ri ie[eneferin]\ la formele noide via]\. Parisul, ulti -ma Aten\ a vremii noi,a condamnat „zgâ rie-norii“, jignitori pentrupeisajul armoni osal tradi]iei fran ceze.Cu cât\ frenezie, `nschimb, a fost `mpân -zit Bucure[tiul cu a -se menea construc]ii!Fran]a a excelat totdeauna, pân\ la sec -tarism, `n aceste „rezisten]e“, opuse idei lor[i formelor noi. Ea ]ine s\ `n]eleag\, `na -inte de a gusta. De aceea, a refuzat pe Ed -gar Poe, poet halucinat; l-a amendat peBaudelaire, cerându-i s\ se retracteze; s-asilit s\-[i asimileze pe Richard Wagner, de -ja refuzat o dat\, deformându-l laborios; [in-a acceptat, decât cu rezerve [i cu timpul,descoperirile lui Pasteur. Nu mai vorbescde oscila]iile criticei consacrate lui Freud!S-o recunoa[tem: aceast\ excesiv\ cu -min]enie este, `ntrucâtva, o comoditate intelectual\.Ea ascunde [i o oarecare lips\ de`ndr\zneal\: un spirit timorat. Poporul celmai democratic [i cel mai matur cet\]e ne[ -te ilustreaz\ pân\ la cruzime vorba mu[c\ -toare a lui Jules Romains, aplicat\ publi culuiunei s\li de teatru: spiritul public fran -cez detest\ ini]iativa fa]\ de nout\]i.Dar ceea ce Fran]a poate pierde `n va -lori de strict\ actualitate, o recâ[tig\ cu pri -sosin]\ `n gana]ii de valori autentice.Dup\ deviza orgolioas\ a lui André Gide,ea nu urm\re[te s\ reu[easc\, ci s\ dure -ze. Fran]a practic\ estetica duratei.Lec]ia aceasta, de eroism intelectual,este ea valabil\ [i pentru noi? N-a[ `ndr\z -ni s-o afirm f\r\ oarecare rezerve.Popor tân\r, se pare c\ suntem condamna]i,de `ns\[i `nfrigurarea noastr\ sprenou [i modern, la alte noi serii de experi -en]e amare: vom continua `nc\ s\ acep t\mmulte idei [i fapte, f\r\ un control riguros.Vom continua a fi `nc\ mult timp ]ara un des\ poat\ lucra, cel mai u[or [i la ad\ post deorice r\spunderi, acei Faux-Monna yeu rs,pe care `i denun]a André Gide. Dar, iar\[i,`nchegarea unor umanit\]i ale noastre, subunghiul c\rora s\ privim via ]a, cere timp [imaturitate. Se pare c\ deo camdat\ suntemprea gr\bi]i pentru a fi maturi.Ia[ul, centru al criticismului `n culturaromâneasc\, are `nc\ destul\ autoritatemoral\ pentru a relua curajos firul ini]iati -velor din trecut. El ne cere s\ „filtr\m“ se -ver monedele morale care circul\ cu dez -Gustave Doré:Vânz\torul de gazeteinvoltur\. Pentru aceasta, ne trebuiesc discipline[i umanit\]i. ~ntr-un moment ho t\ -râtor pentru orientarea destinelor culturiiromâne[ti, putem `nscrie `n `ndreptarul re -`n\l]\rii ie[ene acest triplu postulat al inte -ligen]ei lucide franceze, odat\ `ns\ cu re -zervele [i amendamentele formulate: spi -rit critic, gust „rezisten]e“.(~nsemn\ri ie[ene, anul I, nr. 1,1 ianuarie 1936)antologie „Însemnãri ieşene“25

antologie „Însemnãri ieşene“26Gr. T. PopaCiviliza]ie [i cultur\(Contradic]iile lumei actuale)~n vorbirea curent\, foarte adesea, termeniiace[tia se confund\, din care prici -n\ se pierde din vedere una din cele maitemeinice explica]ii ale actualei crize mondiale.Cultur\ nu-i tot una cu civiliza]ie, de -[i una pe alta se condi]ioneaz\, iar uneori,[i `n parte, con]inutul lor se aseam\n\. Ci -viliza]ia e cumulativ\ `ntr-o m\sur\ multmai mare decât este cultura; `n cultur\ `n -s\ intr\ factorul personal `n joc `ntr-o for -m\ `n care nu intr\ `n civiliza]ie. De fapt,la baza culturei st\ perfec]ionarea perso -na l\. Complicarea [i rafinarea individului;`mbog\]irea lui `n cuno[tin]e; desvoltareamin]ei [i a facult\]ilor; astea sunt dispoziti -vele culturei. ~ntregirea continu\ a siste mu -lui de asimilare personal\ [i p\trunderea`n intelectul propriu al fiec\ruia atât a lu -mei `nconjur\toare, cât [i a lumei interne,constituie mecanismul culturei.Civiliza]ia `ns\ este o adunare de con -di ]ii exterioare, pe care o putem cre[te dela o genera]ie la alta [i pe care o putemtransmite mecanic. Toate elementele civi -liza]iei sunt bunuri sociale, transferabile dela om la om [i de la un loc la altul. Cultura`ns\ nu se poate `mprumuta; ea se poatesugera [i totdeauna trebuie asimilat\ personal.Putem introduce `ntr-o ]ar\ `napo -iat\ c\i ferate, telegraf, radio; putem face[osele bune [i putem `mbr\ca popula]ia `nhaine moderne; asemenea se pot construicl\diri de toate stilurile [i se pot introduceinstrumente [i ma[in\rii complicate. Darmintea oamenilor [i reac]iunile lor nu sepot modifica brusc [i nici m\car atât de re -pede pe cât se introduc de repede produ -sele civiliza]iei.Din diferen]a asta de caracter `ntre ce -le dou\ determinante ale soartei omene[ti(cultura [i civiliza]ia) ies\ un conflict (repetatde mai multe ori n cursul istoriei) care ducela crize premenitoare ale societ\]ilor, ca a -ceea `n care ne g\sim noi azi.{i anume: civiliza]ia se multiplic\ [i sepu ne u[or la `ndemâna unor cercuri tot mailargi ale popula]iilor; pe când cultura se reiamereu de la cap\t de fiecare individ `n par -te. La sosirea pe lume, un copil e total lipsitde cultur\; dar `n jurul lui se g\sesc deja bu -Gustave Doré:nurile civiliza]iei `n propor]ie cu atât maima re, cu cât na[terea are loc `ntr-o gene -ra ]ie mai târzie. Pruncii de azi sunt tot atâtde necunosc\tori ca [i cei de la 1400; darciviliza]ia `n care se trezesc cei de la 1936e cu mult mai bogat\ [i mai complicat\ de -cât a celor de la 1492.Civiliza]ia `ns\, pentru ca s\ fie util\,trebuie s\ fie `n]eleas\ [i mânuit\ cu price -pere. Dar `n]elegerea este un element alculturei. F\r\ cultur\, civiliza]ia r\mâneprimejdioas\ pentru om [i omul, la rândullui, o poate primejdui `n orice moment.Avem astfel `n cursul timpului ciocni -rea a dou\ variabile, strâns condi]ionate `nde ele, dar cari se mi[c\ cu o vitez\ deose -bit\. Civiliza]ia se acumuleaz\ rapid, se mul -tiplic\ [i se pune la `ndemâna câtor maimul]i; `n aceea[i vreme, cultura merge `n -cet, nu se r\spânde[te u[or [i nu se comu -nic\ pasiv. Un moment vine când fiin]e inculteajung s\ `ntrebuin]eze gre[it produ se -Ilustra]ie la ~mp\ratul mun]ilor de Edmond AboutÎnsemn\ri ie[ene

le civiliza]iei. De aici ies nepotriveli [i discordan]e,de pe urma c\rora sufer\ cultu -ra. Aceasta, fiind mai greu de asimilat [idând mai multe oboseli, e del\sat\ sau esuperficializat\; civiliza]ia, din contra, esteexagerat\ `n importan]\ din pricina foloa -selor ei practice. Astfel civiliza]ia, din auxi -liar\ [i ajut\toare a culturei, ajunge s\ fietutelatoarea [i `ndrum\toarea ei; trecândpri faze nuan]ate, civiliza]ia ajunge pe ne -sim]ite s\ fie a-cultural\ [i pe urm\ chiaranti-cultural\. ~n faza a-cultural\ a civili -za]iilor `ncep crizele societ\]ilor, pentru ca`n faza anti-cultural\ s\ se ajung\ la sf\r\ -marea lor.De mai multe ori `n decursul istoriei, o -menirea a trecut prin acest ciclu: cultur\n\scând\, ® cultur\ civilizatoare, ® ci vili -za ]ie cultural\, ® civiliza]ie a-cultural\, ®civiliza]ie anti-cultural\, ® civiliza]ie sf\r\ -mat\, ® cultur\ n\scând\ ®.Azi ne g\sim, dup\ cât `mi pare, `n sta -diul de civiliza]ie a-cultural\ al societ\]eieuropene, deci `n momentul desvolt\rei u -nei mari [i `ndelungi crize.~ntr-adev\r, civiliza]ia timpurilor noastre,care are caracter ma[inist, a ajuns lao extensiune [i o complica]ie formidabile.Repeti]ia `n serii nesfâr[ite a produselorsale a pus folosin]a lor la `ndemâna unormul]imi tot mai largi, a c\ror cultur\ nu amers paralel cu `nmul]irea civiliza]iei. Deaici, discordan]\ dezastruoas\. De aici, u -ti lizarea proast\, [i uneori comic\, a civili -za]iei; de aici, criza fundamental\ a socie -t\]ilor. Conflictul de baz\ este astfel `ntremodul de `n]elegere al oamenilor [i `ntreputerea lor de ac]iune.~n perioada a-cultural\ a civiliza]iei, seg\se[te un timp nimerit de interven]ie pen -tru `ndreptare, pentru a evita dezastrul ca -re izbucne[te `n perioada anti-cultural\. ~nacest timp, oamenii nu sunt `nc\ `ndrep -ta]i `mpotriva culturei; ei numai o neglijea -z\ sau o superficializeaz\. Ei sunt „`n fond“indiferen]i pentru cultur\, iar „`n form\“chiar par c\ o admit. Acum e momentulneseriozit\]ei [i al netemeiniciei, care pre -Însemn\ri ie[eneGustave Doré:g\te[te calea pentru desgust. Acuma e vre -mea când se produc denivel\rile, când sefac „culturaliz\ri“ pripite `n masse [i cândse fac educ\rile necomplecte. ~n timpul a -cestei l\s\ri `n urm\ a perfec]ion\rei individuale,când civiliza]ia pierde tutela cultu -rei, se produc desordinele spirituale care ducla anarhia actelor (adev\rat\ sf\râm\toarede civiliza]ii).~n aceast\ perioad\, dac\ se g\sesc câ -teva min]i prev\z\toare, asociate `n orga -nisme de conducere, dezastrul poate fi e -vitat. Ele pot face curent pentru o pre]uiremai mare a culturei [i pot `ncerca o nou\punere de acord `ntre civiliza]ie [i cultur\.Singurul remediu `ntr-o astfel de vremeIlustra]ie la ~mp\ratul mun]ilor de Edmond Aboutcritic\ este s\ se intensifice cultura pentrua o pune la nivelul civiliza]iei. Asta `nseam -n\ de fapt o perfec]ionare a oamenilor pen -tru `n]elegerea condi]iilor, avansate prearepede, ale civiliza]iei.De acest fel de perfec]ionare avem noi`nc\ mai mare nevoie decât au europeniiapuseni, fiindc\ [i contradic]iile dintre civi -liza]ie [i cultur\ sunt mai puternice `n ]aranoastr\. Unul din scopurile acestei revisteva fi dar\ [i punerea `n armonie a price pe -rei noastre cu produsele civiliza]iei, pe ca -re ne impune timpul [i `mprejur\rile s\ leutiliz\m.(~nsemn\ri ie[ene, anul I, nr. 1,1 ianuarie 1936)antologie „Însemnãri ieşene“27

antologie „Însemnãri ieşene“28N. I. Popa„Brûle soigneusement les actionspassées et écrase les cendres; car lephénix qui en rena`trait serait le mê me.“(Marcel Schwob,Le livre de Monelle)Sub aparen]a de paradox agreabil sno -bilor [i cinicilor, se ascunde `n „elogiul ui -t\ rii“ afirma]ia r\spicat\ a unei func]ii bi -o logice [i morale de primul ordin. Dup\Pierre Janet, este „facultatea uit\rii“. Mo -rali[tii caritabili ne recomand\ „arta de aui ta“, ca o igien\ moral\ elementar\.Toat\ via]a nu facem decât s\ `nv\]\m[i s\ uit\m. Mai ales uit\m. Fiin]a ni se a -p\r\ din instinct contra a tot ce o `nc\ tu -[eaz\ [i `i `ngreuiaz\ svâcnirile proprii. Cufiecare amintire aruncat\ peste bord, re -c\p\t\m sprinteneal\, redevenim noi, nere`nnoim.~nv\]\m la [coal\ de toate; desigur preamulte. Ne sim]im apoi mândri la ideea c\a trebuit s\ uit\m atâtea, pentru a nu necondamna s\ gândim numai `n tipare `n -v\]ate [i pentru a ne `njgheba o personali -tate a noastr\.S-a vorbit serios de o „art\ de a uita“:memorizarea `ns\[i nu `nseamn\ numai `n -magazinare, ci [i discernere sever\. A `n -v\]a `nseamn\ mai cu seam\ a alege [i auita. Th. Ribot preciza: „une condition de lamémoire, c’est l’oubli... L’oubli, sauf danscertains cas, n’est pas une maladie de lamémoire, mais une condition de sa santéet de sa vie.“Ne preg\tim pentru o carier\; [tergemcu ciud\ din memorie tot ce nu ne este directnecesar. Numai s\ [tim s-o facem lavreme, `nainte ca ml\dierea spiritual\ s\nu fi fost paralizat\ de corsetul de fier alformelor de gândire `nv\]ate de-a gata!Elogiul uit\riiIat\-ne `ntr-o specialitate. Prima grij\ es\ ne despuiem de tot ce nu duce direct larezultate practice. Evit\m sistematic s\ mai`nv\]\m altceva. Ne cru]\m un exerci]iugratuit de cultur\ general\. „Ne punem o -chelari.“ Ne ap\r\m: uit\m.Dar urma celor `nv\]ate reapare sub for -ma perfid\ [i durabil\ a rutinei, ca [i primainscrip]ie de pe un manuscris palimpsest,acoperit\ de o slov\ mai nou\. Fericit celcare poate s\ nu fie prea erudit, pentru a-[ip\stra acea vioaie siluet\ intelectual\ caretr\deaz\ un stil propriu, o linie personal\!Cetim aceste „re]ete de via]\“, care suntc\r]ile, dup\ expresia plastic\ a lui GeorgesDuhamel. Dac\ am ceti prea mult, am ui -ta s\ tr\im. Instinctiv, proced\m mai simplu:pentru a tr\i, uit\m din „re]etele“ `n -v\]ate, pân\ ce ni le croim pe ale noastre.Reful\m `n incon[tient, lep\d\m acolo `nvrac un noian de figuri, fapte [i idei, cu spe -ran]a la[\ c\ ne-am liberat de ele definitiv.Totu[i, – lucru tragic – amintirile cresc surd`n noi [i, când `[i au via]a lor proprie, r\sarca ni[te fantome triste ale unui proces nemilosde eliminare, `ndurerate de-a nu sevedea primite. S\ ne amintim duio[ia [ipoate recuno[tin]a complice cu care ne-amreg\sit deodat\ `n fa]a unor f\râme de via -]\ demult uitate!C\l\torim, teroriza]i la gândul c\ amputea ]ine minte pe de rost un Baedecker[i ne-am toci astfel fr\gezimea senza]iilorproaspete [i directe. Iubim inegal [i `m pr\[ -tiat, sub obsesia abia m\rturisit\ c\ un singurchip de-a ne spune dragostea ne-ar in -terzice orice re`nnoiri. Câ]i poe]i n-au declaratc\ iubesc pe toate femeile, din do -rul de a-[i `nmul]i fiin]a cu fiecare iubire no -u\, [i cu speran]a ascuns\ c\ numai o no -u\ frenezie e capabil\ s\ [tearg\ completurmele trecutului! Ce patetic `[i leag\ al]iisufletul f\râmi]at de fiecare element dinnatur\! La gândul distr\m\rii totale, cu cepietate panteist\ accept\ contopirea fiin -]ei lor `n cosmos, `n[elându-se cu iluzia u -nei durate, acordate m\rinimos de o Na tur\nemuritoare!Tot ce numim iubire, [coal\, experi en -]\, dic]ionare [i c\r]i, sunt doar re]ete ne -putincioase contra uit\rii [i tentative su -preme de-a salva ceea ce este condamnatmai dinainte. Dar oare de ce n-am `nv\]amereu via]a din nou, `n felul nostru, f\r\„re]ete“, f\r\ ajutorul searb\d al acelortrunchiuri de via]\ ciuntite, care sunt fi[e -le, f\r\ discuri, nici film? Este doar verificatc\ nici experien]a noastr\ nu ne serve[ -te; mai pu]in `nc\ a celorlal]i. Atunci?Aceea[i pietate care ne r\sfrânge a su -pra trecutului, iat-o acum redus\ la vr\jm\ -[ie contra cimitirului pe care `l purt\m `nnoi. Ca o hain\ sfâ[ietoare s-a lipit de noiaceast\ c\ma[\ a lui Nessus, pânz\ de a -mintiri care ne mistuie fiin]a [i ne-o strive[-te. Ce ne facem ca s\ ne liber\m? Dar nuputem uita ce voim. Se petrece `n hru be -le sufletului nostru un ciudat proces de discernere,`n care Natura se arat\ autorita -tea cea mai arbitrar\. O simpl\ asocia]ie deidei sau de date salveaz\ de la uitare unfapt anodin, `n timp ce ani `ntregi din via -]\ nu par a ne lumina cu nimic existen]a.De ce `mi amintesc a[a de viu momente dela cinci ani, când m\ jucam „de-a [coala“,iar acei patru ani de [coal\ primar\ `mi a -par ca o vreme confuz\, f\r\ nimic izbitor?De ce uit\m momente de exaltare freneti -c\, iar clipele de umilire [i `nfrângere persist\a[a de tenace? De ce, din realit\]iletrecutului, filtrate prin v\lul de vis ]esut deTimp, nu mai r\mâne decât doar un mit,nestatornic ca [i fiin]a noastr\?Biologia [i morala, igiena [i nevoia delibertate, toate comand\ uitarea. Ca `ntr-ocurs\, orice privire `n urm\ este o clip\ ho -t\râtoare pierdut\ pentru izbând\. R\sfrân -Însemn\ri ie[ene

gerea spre trecut, amintirea [i nostalgia suntdoar sl\biciuni de sensibil care se comand\singur. Aceasta mai ales spre jum\tateavie]ii, când ni se strecoar\ `n suflet [i punst\pânire pe noi, fantome [i viziuni de al -t\dat\, frângându-ne fiin]a `n contemplatienostalgic\.Gustave Doré: Din ciclul B\ile de la BadenFunc]ie a instinctului de conservare mo -ral\, uitarea libereaz\ de balastul remu[c\ -rilor [i al amintirilor dureroase. Proces au -tomatic, c\utând a opera totodat\ discer -nere, filtrare, decantare, [i lep\dând ca peo hain\ `nvechit\ [i sup\r\toare tot ce stân -jene[te, el evoc\ ciclurile vie]ii `n natur\,unde fiecare organism r\sare pe mormin -tele altor fiin]e, cre[te pe ele [i se stinge,asigurând, la rându-i, existen]a urma[ilor.Uitarea: sfat suprem al Naturii, care ne`mbrânce[te viguros `nainte, t\ind hot\râttoate pun]ile din urm\ [i interzicându-ne,sub pedeapsa distrugerii morale, `ntârzie -rea `n dolii [i fr\mânt\ri de[arte asupratrecutului. La course du flambeau nu-i osimpl\ imagin\ literar\, bun\ pentru o pie -s\ moralizant\ [i prea „construit\“. De laRegele Lear [i Le Père Goriot, pân\ laDavid Goldner [i Noces d’Argent, tema afost reluat\ mereu, ca o constatare amar\a unui fapt banal, dar profund [i universalomenesc.De altfel, `nainte ca psihologii s\ fi recunoscut`n uitare o facultate – Natura i-adat complici [i auxiliari, capabili s\-i ajuteopera de liberare: sunt Somnul, Timpul [iSpa]iul, droguri suverane.„Dormir, c’est se désintéresser“, scrieBergson. Cine doarme, se dezintereseaz\,deci uit\. Momentul de cufundare `n acea lumepromi]\toare de mister [i de miraj pro -voac\ ruperea tuturor firelor care ne maire]in `n vis treaz, cu ochii ]int\ la ima ginilehaotice ale „filmului interior“, dep\ nat ver -tiginos. Dar visul se furi[eaz\, capri cios, i -ronic sau mângâietor, continuând gânduri`ntrerupte, realizând fictiv dorin]i `nfrânte.Lupt\m naivi contra Timpului. ~i opu -nem memoria, istoria, cultul trecutului, pe -lerinajele. Presim]im drama uit\rii propri -ei noastre fiin]e, `n u[urin]a cu care uit\m[i noi. De aceea voim s\ dur\m. „Permanen]ele“,iat\ punctul luminos `n vârtejulcare ne `mpresoar\. Toat\ str\dania noas -tr\ ]inte[te s\ l\s\m o urm\ oricât de sla -b\ a personalit\]ii noastre. Un pas pe ni -sip, poate ceva mai mult. {i fila s-a `ntorsdefinitiv, ca un v\l de uitare ab\tut nep\ -s\ tor asupra icoanelor apuse.Dar iat\-le revenind cu timpul, palidear\t\ri desf\cute din miraje, ca focurile fugarede pe suprafa]a apelor moarte. Chemate,ele rezistau. Nesolicitate, ele se in -sinueaz\.{i a[a Timpul se a[terne `ntre noi [i lu -mea de amintiri, ca o prism\ care trans -pune [i transfigureaz\. Timpul [i opera lui,uitarea, ce mari arti[ti `n construc]ia [i a -ranjamentul amintirilor! De aici acea „toa -let\“ a viziunilor din trecut. Ele `[i conti -nu\ `n adâncimile incon[tientului via]a lorlatent\, diferite de la un an la altul, purificate,spiritualizate [i idealizate. Timpul la -s\ s\ cad\ automatic zgura faptelor para -zi tare. El le stilizeaz\.Spa]iul cu dep\rtarea, – iat\ alte `ndem -nuri la uitare [i alte izvoare de r\st\lm\ciriale cuprinsului nostru sufletesc.Cred `ns\ c\, dac\ n-ar fi acele „Cadresociale ale Memoriei“, studiate de Halbwachs,amintirile ne-ar ocupa mai pu]in.Societatea [i familia `ntre]in cultul trecutu -lui, provoac\ amintirea; la nevoie, o inventeaz\[i o hr\ne[te ca pe un mit nece -sar. Mai mult `nc\: ea le modeleaz\ [i le co -loreaz\. Plângem pentru evoc\ri dure roa -se colective [i ne `nfl\c\r\m la gândul ma -rilor fapte de odinioar\. Doar singur\tateamai poate da m\sura adev\rat\ a masei defapte sacrificate. Iat\ de ce societatea particip\`n chip direct la via]a noastr\ afecti -v\, f\cându-[i din propriile noastre emo]iio arm\ de puternic\ `nrâurire asupr\-ne.Dup\ spusa „refractarului“ Jules Vallés,suntem „victimele c\r]ii“.Chinuit de aceast\ prezen]\, obsedan -t\ ca o remu[care a fantomelor trecutului,care mi[un\ cu pa[i `n\bu[i]i `n jurul nostru,Marcel Schwob a aruncat celebra impre ca -]ie: „Brûle soigneusement les actions pas -sées et écrase les cendres; car le phénix quien rena`trait serait le mê me.“(~nsemn\ri ie[ene, anul I, nr. 4,15 februarie 1936)antologie „Însemnãri ieşene“Însemn\ri ie[ene29

antologie „Însemnãri ieşene“30Gr. T. PopaAcademia Român\Un eveniment pu]in obi[nuit ocup\ decâtva timp aten]ia intelectualilor no[tri. Ogrupare particular\ de persoane cu atribu -]ii didactice sau administrative s-a hot\râtdeodat\ s\-[i zic\ „Academia de {tiin]edin România“. Doi directori din Ministe -rul Instruc]iei [i doi generali, `n asocia]ie cudoi profesori de Universitate, au f\cut unplan de adunare savant\, la care au a trasa poi pe unii nemul]\mi]i [i pe foarte mul]idin cei pentru cari vremea pare c\ treceprea `ncet.Planul prevede o incint\ de [aptezecide membri titulari [i o galerie de membricoresponden]i nelimitat\. Scopurile acesteivaste asocia]ii ar fi: stimularea activi t\ -]ii [tiin]ifice prin acordare de premii [i prinajutorarea publica]iilor; ]inerea de [edin]eregulate, `n cari s\ se fac\ comunic\ri [i des -bateri [tiin]ifice; `ndrumarea general\ a [ti -in]elor `n România. Asocia]ia [i-a com pusrepede [i statute, pe care s-a gr\bit s\ le `n -scrie la Tribunal, pentru a dobândi per so -nalitate juridic\. Numai c\ aceste statu tereproduc aproape toate punctele din statu -tele Academiei Române (sec]ia [tiin ]ific\)[i pe deasupra se mai `mpodobesc [i cunumele vechei noastre institu]ii de cultur\.Cum era [i firesc, Academia Român\a f\cut contestare `n justi]ie `mpotriva u -zurp\rii de nume [i a arog\rii unor drepturipe care de [aptezeci de ani le are ea.Acesta-i evenimentul pu]in obi[nuit: celmai `nalt institut de cultur\ al nostru si -lit s\ intre `n proces cu o `njghebare `n -tâmpl\toare, care caut\ s\ i se substituie.Acest eveniment este caracteristic timpuluinostru [i zugr\ve[te o mentatlitate ti -pic postbelic\, de o importan]\ care impu -ne o examinare mai atent\.Prima `ntrebare pe care [i-o pune oriceom de bun\ credin]\ este asupra necesit\]iiunei asocia]ii ca aceea care se `ncearc\. E -xist\ oare `n ]ara noastr\ lips\ de prilej, pen -tru cine are voca]ie, s\ se eviden]ieze `n câm -pul [tiin]ific? Oricine are vreo atingere câtde slab\ cu [tiin]a `[i d\ seama c\ acest gende lucr\ri nu se execut\ `n Academii, ci `nlaboratoare [i institute. La catedre [i `n fa -cult\]ile Universit\]ilor, acolo se faccercet\ rile [i tot acolo se expun `nprim rând rezultatele. Avem `n Ro -mânia patru facult\]i de [tiin]e [i treide medicin\, cu peste [ap tezeci decatedre la [tiin]e [i mai mult de opt -zeci la medicin\. ~n toate acestea sefac cercet\ri. Sunt, a[adar, una sut\cincizeci de focare de concentrare amin]ii `n direc ]ia [tiin]ific\. La astease mai pot ad\uga numeroase institute,independente de Fa cul t\]i, cumsunt Institutul Geologic, InstitutulMe teorologic, Institutul de Seruri [iVaccinuri; apoi laboratoarele [coli-lor speciale: Politehnicele, {coala deArhitectur\, {colile de Agricultur\.Toate fac [tiin]\ [i `n toate se ofer\numeroase ocazii de a se re marca celorcari se desvolt\ `n aceast\ di rec -]ie. ~n leg\tur\ cu aceste focare suntcon stituite: `n Ia[i, cinci societ\]i [ti-in]ifice; `n Bucure[ti, zece (din careuna are cinci sec ]iuni); la Cluj, patru[i la Cern\u]i – dou\. S-ar putea s\fie chiar mai multe, dar atâ tea [tiu euc\ func]ioneaz\. Prin urmare, avemdou\zeci [i una de societ\]i [tiin]ifi-ce, `n care oricine este dotat poate s\se puie `n eviden]\, [i unde pot s\ seadune rezultatele din cele peste osut\ cincizeci de laboratoare ale Universit\]ilor.~n leg\tur\ cu atâtea societ\]i [ilaboratoare se publi c\: `n Ia[i, [ase reviste[tiin]ifice; 16 `n Bucure[ti; patru la Cluj [iuna la Cern\u]i – `n total 27 de publica]iiperiodice (`n care s\ se a[eze, bine orându -it, rezultatele [tiin]i fi ce dobândite).Cred c\ nimeni nu mai poate sus]ine c\exist\ o lips\ de prilej pentru eviden ]ia re[tiin]ific\, când avem 150 de laboratoa re,21 de societ\]i [i 27 de reviste [tiin]ifice!Dar s-ar putea spune c\ noua asocia]ie,care se vrea s\ se cheme Academie, ar fis\ aib\ rost `n selec]ionarea [i consacra rea[tiin]ific\ – a[a cum au toate Academiile dinlume. Dar pentru asta avem Academia Ro -mân\. Tocmai acesta-i rolul ei. De [ap te -Gustave Doré:Din ciclul B\ile de la BadenÎnsemn\ri ie[ene

zeci de ani `l `ndepline[te destul de bine.Dac\ Academia noastr\ a f\cut unele gre -[eli `n câmpul literelor (ca `n cazul lui Ca -ragiale), apoi `n [tiin]\ putem spune c\ aavut totdeauna o m\sur\ destul de sigur\.Eu nu cunosc vreun mare om de [tiin]\ ca -re s\ fi r\mas `n afara Academiei. {i Poni,[i Istrati, [i Ghica au fost academicieni, –asemeni Haret, Cobâlcescu, Brânz\, Atha -nasiu, Babe[, Cantacuzino dintre cei dis -p\ru]i. Printre cei `n via]\, foarte mul]i cumari merite [tiin]ifice se g\sesc `n Academie;d-nii: Mrazec, Racovi]\, Voinov, }i -]eica, Simionescu, Marinescu, Pompei,Bogdan, [.a., to]i sunt academicieni. Deci[i din punctul de vedere al consacr\rii [ti -in]ifice `nfiin]area unei asocia]ii academo -ide nu-[i are rost, de vreme ce avem un Institutsuprem de consacrare, care este Aca -demia Român\.Atunci ce poate s\ ni explice curioasa`ncercare de substitu]ie pe care o fac mem -brii unei asocia]ii f\r\ trecut [i (probabil) f\ -r\ viitor? Desigur c\ nemul]umirile perso -na le joac\ un rol `nsemnat `n tentativa a ceas -ta. Se vor fi g\sind unii cari au dorit in tens s\ajung\ la Academie [i n-au reu[it; [i or fi u -nia `ndrept\]i]i; iar al]ii vor fi sim]ind instinc -tiv c\ lor nu li rezerv\ soarta un loc printrenemuritori decât `n confuziile u nei d\râ m\ri.Se poate. Nemu]\mi]i au fost [i vor fi `ntotdeauna;[i nedrept\]i]i de asemeni. ~n str\ -lucita Academie Francez\, Corneille a fostde dou\ ori respins; asemeni, Vol taire n-a pu -tut intra decât la a treia candidatur\; iar Vic -tor Hugo a c\zut de trei ori. Tot a[a, Pasteurs-a v\zut refuzat de dou\ ori [i de abia a in -trat a treia oar\. Trebuia oare des fiin]at\ A -cademia Francez\ [i f\cut\ alta, care s\ secheme „Academia din Fran]a“? Nu se poa -te desbr\ca total de caracterele omene[tinici chiar cel mai `nalt institut de cultur\. {i,tocmai de aceea, `n alte cazuri, vin s\ com -penseze celelalte `nsu[iri ale o mului: gene -rozitatea, cavalerismul [i ierta rea. {i tot `nAcademia Francez\ g\sim ce le mai str\ lu ci -te exemple de acest fel. A[a, `n 1693, LaBruyère a fost ales (cu lupt\, e ade v\ rat, darGustave Doré:a fost ales), de[i scrisese de spre a cade mi cie -nii care trebuiau s\-l alea g\: „... ces vi euxcorbeaux, qui ne ces sai ent pas de croas -ser autour de ceux qui, d’un vol libre etd’une plume légère, s’é levaient à la gloi -re par leurs écrits“. A fost ales [i Montes -quieu, care `n Lettres persanes persiflaseextraordinar savanta a dunare. {i mai suntmulte cazuri de acestea.Dar dac\ o Academie are deficite, nu-iun motiv ca ea s\ fie desfiin]at\ sau s\ fieDin ciclul Tablouri din via]a de la ]ar\`nlocuit\ subreptal. Scopul unei Academiina]ionale este cel prev\zut de Richelieu:m\re]ia unui popor prin arte [i [tiin]e. Eatrebuie s\ fie depozitarul comorilor de spi -rit ale unui neam [i observatorul unei linii`ndep\rtate de progres. Ea trebuie, cu altecuvinte, s\ creeze [i s\ men]ie tradi]ii. Fi -in]a sufleteasc\ a unui popor nu poate [inu trebuie s\ fie spulberat\ mereu, c\ci ni -mic de seam\ nu s-ar putea `nchega astfel.Trebuie s\ avem puncte de reazem pentruantologie „Însemnãri ieşene“Însemn\ri ie[ene31

antologie „Însemnãri ieşene“Gustave Doré:spirit [i locuri de `ntâlnire ale for]ekor inte -lectuale din tot ce avem mai bun. Oriceconfusie `n aceast\ privin]\ e d\un\toare,orice dispersiune e o sl\bire [i orice divisa -re este o crea]ie de disorient\ri.De Academia Român\ se leag\ o bu n\parte din rena[terea intelectual\ a ]\rilorromâne[ti [i consacrarea ideii de unitatena]ional\. De [aptezeci de ani de când este`n fiin]\, ea a cuprins `n sânul s\u persona -lit\]i din toate provinciile, cari, `nc\ `na in -te de unirea politic\, s-au g\sit unite `n e -forturile spirituale. Ea [i-a creat o puteresimbolic\, a c\rei influen]\ se simte `n cercurileintelectuale. Prestigiul ei nu trebuieatins `n nici un chip, dac\ ]inem s\ `nt\rimfor]ele de coeziune ale societ\]ei noastrecultivate.~n calitate de biolog, `ns\, m\ pot `n tre -ba [i m\ `ntreb chiar: nu au cumva [i insti -Caricatur\ din ciclul Menajeria parizian\tutele acestea o via]\ care se poate s\ a -jung\ odat\ la termen? Nu se desfiin]eaz\Academiile niciodat\?Avem un exemplu dat tot de AcademiaFrancez\. ~n timpul marei revolu]ii, ea afost suprimat\ `n 1793, pentru a fi apoiref\cut\ sub numele de Institut de France`n 1795. Vina ei era „d’avoir été protégépar les rois et de les en avoir remerciés“.Aceast\ institu]ie ap\rea astfel ca o forma -]iune din vechiul regim [i noul regim, revo -lu]ionar, nu o putea tolera. ~ncetul cu `n cetul`ns\, Institutul a redevenit aproape ce -ea ce fusese alt\dat\ Academia Francez\.Numai motive de acest ordin ar putea`ndrept\]i o `ncercare sincer\ de a subplantaAcademia Român\ prin alte Aca -demii. Numai `n caz când organizatorii A -socia]iei [tiin]ifice, de care vorbim, cred c\trebuie[te schimbat regimul politico-socialde azi al României prin altul, numai atuncis-ar `n]elege ac]iunea lor de sl\bire [i de `n -locuire a Academiei noastre na]ionale.Academia Român\, `nfiin]at\ de regeleCarol I [i cinstit\ printr-o deosebit\ protec -]ie de de Ferdinand I, este strâns legat\ deregalitate. Ea are la noi rolul pe care l-a a -vut Academia Francez\ `n vechiul regim alFran]ei. Dac\ promotorii unei noi academiisocotesc c\ a sosit vremea s\ schim -b\m ordinea politic\ [i social\ a ]\rii noas -tre, atunci s-ar explica dorin]a lor de a sl\ -bi institu]iile noastre tradi]ionale. Noi credemc\ n-a sosit asemenea vreme [i c\, `nloc de a `ncerca d\râm\ri de institu]ii, prinbagatelizarea lor, avem nevoie azi mai multdecât oricând s\ consolid\m pe acele caresunt [i au un trecut `ndep\rtat. Dar cu astaintr\m `n examinarea scurt\ a acelei mentalit\]ipostbelice, de care pomeneam la`nceputul acestui articol.Mentalitatea de dup\ r\zboi este (`nc\[i pân\ azi) o mentalitate revolu]ionar\.Atât acei cari vor democratiz\ri exagerate,cât [i acei cari doresc ordine impus\, sunt`nsufle]i]i de acela[i spirit de nesupunere.Fiecare vrea s\ `nceap\ lumea de la el. Nimeninu vrea s\ recunoasc\ autoritatea; [icei cari nu pot dezvolta anarhia `n acte opreg\tesc `n suflete. Sub diferite pretexte,oamenii `[i rezerv\ dreptul de a face explo -zie oricând [i `mpotriva a orice. Chiar ceimai declara]i partizani ai ordinei cultiv\ `nintimitatea lor germenii neascult\rii [i aineconsim]irii. Din pricina acestor tendin]i,`ntre]inute subtil, nimic nu pare sigur `n via -]a noastr\ actual\ [i totul pare supus nu u -nei schimb\ri lente (ca `ntr-o alc\tuire s\ n\-toas\), ci neprev\zutului care se joac\ `n sal -turi. Din acest isvor spiritual `[i trag originaamenin]\rile cu transformarea principial\a Statului, desordinele [colare (dup\ caristuden]ii ar vrea s\ conduc\ pe profesori),`mbluzeala tinerilor peste b\trâni (a c\ror`nc\p\]ânare de a mai tr\i `i sup\r\) [i ten -din]a de a decide `n toate cele cu glasul str\ -zei. Tot din a[a ceva iese [i dorin]a de a sl\ biAcademia Român\ prin `nfiin]area altora.32Însemn\ri ie[ene

Academia Român\, dup\ cum spune unjurist cunosc\tor al statutelor „este de po zi -tara oficial\ a patrimoniului na]ional decultur\... ea este o institu]ie de drept pu -blic [i de]ine `n aceast\ calitate o partedin suveranitatea Statului, cedat\ ei anu -me prin legi“. Ei bine, uneltitorii `mpotrivaacestei institu]ii fac de fapt o lucrare anar -hi c\, c\u tând s\ stabileasc\ principiul discredit\riiorganizate (prin confusie [i altemijloace) a institu]iilor legale. Opera lor nuGustave Doré:se deo se be[te deloc de aceea a unor asocia -]ii cari ar preconiza schimbarea formei po -litice a Statului sau ar vrea s\ modifice re -ligia do minant\. Dac\ `ncercarea de sl\ -bi re a A cademiei ar reu[i, ea ar constituiun exem plu pentru minarea [i a altor institu]ii[i, desigur, acela[i joc s-ar putea re -`ncepe cu noile crea]ii. Pentru ce ar fi maitemeinice noile Academii, la alc\tuirea c\ -rora nici m\car atâtea genera]ii nu se iaucâte se luaser\ la formarea celei vechi?Caricatur\ din ciclul Englezii la ParisMai grav ni se pare nou\, `n acest caz,c\ cei cari vor s\ atace Academia sunt con -[tien]i de opera distructiv\ pe care o `n -cearc\. Ei nu sunt la prima ac]iune de a -cest fel. ~n Bucure[ti este o „Societate de{tiin]e“ `nfiin]at\ de Istrati [i care a ajunsla al patruzeci [i patrulea an de existen]\.Ei bine, `n loc s\ vie `n aceast\ asocia]iefaimoas\, aceia[i oameni, cari azi vor o no -u\ Academie, au `nfiin]at alta: „SocietateaNaturali[tilor din România“, din care, `ndecurs de aproape cincisprezece ani, nu aie[it nimic de valoare. Acela[i spirit de m\ -cinare a autorit\]ii [i acolo, ca [i aici; ace -ea[i dorin]\ de a `nlocui, printr-o alc\tuireproblematic\, una veche, a c\rei valoareeste incontestabil\.Tendin]a distructiv\ [i incorect\ a celorcari vor o nou\ Academie de {tiin]e se ve dedin dorin]a neclintit\ de a-[i `nsu[i titlul de„Academie“. Dac\, ge[i]i fiind, ar fi de bu -n\ credin]\, ei n-ar ]ine atâta de mult la titlu;s-ar mul]\mi cu Asocia]ia `n sine [i cu fap -tele pe cari ar fi `n stare s\ le `ndepli neas -c\ `n domeniul [tiin]elor. Dar un r\u t\ciosar putea spune c\ ei au nevoie de o confu -sie, `n n\dejdea unor acapar\ri de privilegii.Din urm\rirea `ntregului proces, a[a -dar, oricine poate trage concluzia cea dreap -t\: avem de a face, `n acest caz, cu orga -niza]ia unor preten]ii nejustificate, puse `n -tr-o form\ anarhic\, care sl\be[te ideea deunitate a institu]iilor noastre supreme. {inu `ncape `ndoial\ c\ justi]ia nu va tolera`ntronarea „bol[evismului academic“.Interesant\ pare pozi]ia Ministrului deInstruc]ie, care este membru de onoare laAcademia Român\ [i pre[edinte la „Aca -demia de {tiin]e din România“. Nou\ nune vine a crede c\ el ar putea sta la `ndo -ial\ cu cine s\ r\mâie!Cu „bol[evicii“ ori cu oamenii de ordi ne?Cu tradi]ia ori cu revolu]ia?Cu autoritatea ori cu nesupunerea?Cu legea ori cu c\lcarea de lege?(~nsemn\ri ie[ene, anul I, nr. 5,1 martie 1936)antologie „Însemnãri ieşene“Însemn\ri ie[ene33

antologie „Însemnãri ieşene“34Gr. T. PopaDe mai mul]i ani asist\m, `n preajmaalc\tuirii bugetului, la mi[c\ri de mare `n -tindere [i la proteste viguroase ale profesorimii.Orice discu]ie a bugetului pune `ndiscu]ie salariul profesorilor [i orice redu -cere de buget ]inte[te leafa acestor slujitoriai Statului. De aici `ntruniri, proteste, ame -nin]\ri, audien]e [i pe urm\... lini[te.Cum acest proces public tinde s\ devieo manifestare periodic\, e bine s\ anali -z\m pu]in caracterele sale.Din felul cum se poart\ to]i cei cari aurosturi `n politica ]\rii, reiese c\ [coala nueste considerat\ ca ceva important `n via -]a statului. S\ nu ne `n[ele vorbele. Lumeasemidoct\ tr\ie[te cu fraze memorizatedin formul\rile altora, a[a c\ vocabularulpream\ritor de `nv\]\tur\ e o simpl\ reci -tare public\, f\r\ leg\tur\ trainic\ `n cre -din]a adev\rat\ a celui care vorbe[te. Pro -centul acelora cari s-ar mâhni adânc dac\ni s-ar desfiin]a [colile, trebuie s\ recu noa[ -tem c\ este foarte mic. Ministerul Instruc -]iei este un minister care „nu produce“, cinumai consum\; a[a se exprim\ f\uritoriibugetelor. De aceea, nu-i de mirare c\ ori -cine vrea economii, `ntâi la Instruc]ia pu -blic\ prive[te.Ni se pare inutil s\ mai argument\m a -ici asupra importan]ei `nv\]\turii [i a [coa -lei. Vom pune altfel problema. Profesorii,[i [coala `n genere, suf\r `n timpul nostrudin pricina unor schimb\ri de direc]ie, imi -tative, cari, dac\ s-ar realiza, ar `nsemnapentru un timp distrugerea `nv\]\mântului.Oamenii no[tri politici s-au hot\rât, depe o zi pe alta, s\ transforme caracterul e -duca]iei publice de toate gradele. Ei au c\ -Fr\mânt\rilecorpului didacticzut `n admira]ie simpl\ a [colilor din ]\rileanglo-saxone [i ar vrea ca [i noi s\ avempeste tot `nv\]\mânt din ini]iativ\ privat\.Pân\ mai ieri, am avut tot `nv\]\mântul `nsama statului [i acum am dori s\-l facemtot particular. Universit\]ile (exceptând sa -lariile personalului) au [i ie[it din grija Mi -nisterului; [coalele secundare de asemeni[i cât pe ce erau s\ treac\ [i [coalele primarela comune. Nu zice nimeni c\ n-ar fifrumos ca [coalele s\ fie `ntre]inute directGustave Doré:de publicul interesat, dar nu trebuie f\cuteniciodat\ salturi bru[te. O politic\ bun\ a[coalei ar fi cerut ca, paralel cu [colile sta -tului, s\ se fi l\sat posibilitatea de `nfiin]a -re de [coli particulare (controlate, fire[te)[i s\ se fi ]inut astfel un echilibru `ntre pu -terile financiare ale Statului [i `ntre dorin]ade cultur\ a publicului. ~n loc de o politic\s\n\toas\ de acest fel, noi am oscilat (ca`n toate) `ntre exager\ri de sens contrar.~ndat\ dup\ r\zboi, statul [i-a `nmul]it pes -te m\sur\ [colile sale, iar acum el ar vreas\ se lipseasc\ de `ngrijirea lor, a tuturora.Odat\ crea]ii nem\surate [i, pe urm\, p\ -r\sire total\. De aici iese toat\ drama noas -tr\ [colar\. Cu cât mai cuminte ar fi fostdac\ statul `[i p\stra [coalele sale cu repu -ta]ie [i nu `nfiin]a el singur nici una nou\(afar\ de teritoriile alipite), l\sând sarcinaasta ob[tiilor, acolo unde o adev\rat\ ne -voie de [coal\ s-ar fi dovedit, tocmai prinCaricatur\ din ciclul Menajeria parizian\Însemn\ri ie[ene

sacrificiile f\cute de particulari ca s-o `ntre -]ie. Deschizându-se calea crea]iei de [colipe seama statului, era firesc s\ se `nfiin ]e-ze [i unde trebuie [i unde nu trebuie: pecale politic\, din interese de partid sau dinsimpl\ psihoz\.Acuma, dup\ ce s-au `nmul]itf\r\ socoteal\ [colile, conduc\ to -rii no[tri sunt ga ta s\ treac\ la cea -lalt\ exagerare: aruncarea [coli-lor `n seama comunelor sau a par -ticularilor. ~n starea noastr\ decultur\, as ta ar echivala cu distru -gerea lor. Dar chiar [i `n ]\rile an -glo-saxone, unde enorma ma jo ritatea [colilor sunt particulare,statul tot p\streaz\ un num\r dinele `n seama sa, spre a servi deindicatoare [i de exemplu `n directivele`nv\]\mântului.Al doilea r\u de temelie din ca -re decurg nenorocirile [coalei estespiritul general care alc\tuie[teconcep]ia de stat a oamenilor no[ -tri de conducere. Ace[ti oamenitot nu sunt convin[i c\, `n ordi -nea de stat [i `n disciplina socie -t\]ii, `nv\]\tura are ro lul cel maide seam\. Ei mai curând socot c\ignoran]a este un atribut necesaral ordinei – fiindc\ se pun pe te -meiul ordinei impuse violent. Deaici rezult\ neglijarea persistent\– chiar cu mijloacele de cari dispu -nem – a [coalei [i a oamenilor ei.Ge ne ra]ia noastr\ de conduc\torinu pricepe rostul culturii [i de aceea o las\pe un plan secundar. O ]ar\ ca Germania,care a pier dut un r\zboi [i care a fost silit\de `mprejur\ri s\ fac\ economii brutale, nu[i-a mu tilat `nv\]\mântul nici imediat dup\r\zboi [i nici azi, când face sfor]\ri formidabilepentru promovarea armatei. Toate`ntreprinderile [i toate b\ncile au fost supu -se la o contribu]ie pentru sus]inerea culturii[i un fond enorm s-a realizat („Notgemeinschaftder Wissenschaften“), din care sesprijin\ [tiin]a. {i s\ nu se uite c\ `n Germa -Însemn\ri ie[eneGustave Doré:nia con duc\torii s-ar fi putut scuza pretextândin fla]ia [tiin]ific\ [i [colar\. Ar fi fostde un de t\ia f\r\ pericol. {i totu[i ei n-aut\iat nimic; din contra, au intensificat. Eal t\ chestie c\ au schimbat directivele [i c\au pornit spiritul pe c\i nefire[ti; dar n-au`n cercat s\c\tuirea interesului pentru [coa -l\ nici un moment.Militari[tii germani nu a tac\ [coala, fiindc\ei [tiu c\ armata bu n\ cere `nv\]\ -tur\ bun\; politicianii no[tri – mai drasticidecât c\m\[ile brune – so cot c\ se pot lip -si de [coal\. Atâta numai c\ ei nu vor s-ospuie. Ei p\streaz\ `nc\ frazele de prea m\ -rire a `nv\]\mântului, f\r\ o re al\ `ncre -de re `n el. De aceea, ei nu ]in atâ ta la ca -litatea `nv\]\turii, cât ]in la `ntin derea ei `nsuprafa]\.Al treilea mare r\u care bântuie corpuldidactic este politicianizarea lui. Pentru a -cest r\u sunt cu to]ii vinova]i: [i oameniipolitici [i profesorii. Cu to]ii se complac `nsitua]ia confuz\ care iese din amestecul deatribu]ii, din deviarea profesorilor de la ros -Caricatur\ din ciclul Menajeria parizian\turile lor. To]i recunosc devast\rile pe cari leproduce politica `n [coal\, cu to]ii se plâng,dar iar cu to]ii continu\ practica a meste -c\ rii profesorilor unde nu li fierbe oala. Deaici, argumentarea c\ profesorii nu pot fitrata]i egal cu ofi]erii [i cu magis tra]ii, fiind -c\ ei mai au [i alte isvoare de venituri.Aceste trei mari cauze au creat `n jurul[coalei [i al slujitorilor ei o atmosfer\ de p\ -r\sire, un sentiment de condi]ie inferioa r\.Oricine se poate atinge azi de [coal\ f\r\strângere de inim\ [i del\sarea ei nu tulbu -antologie „Însemnãri ieşene“35

antologie „Însemnãri ieşene“36r\ pe nimeni. Nu tulbur\ [i din alt\ pricin\.Profesorimea adânc contaminat\ de politicianismulmilitant nu se afl\ bine organiza -t\ [i nici nu are spiritul de corp, a[a cum `lau armata [i magistratura. Cu ea oricine sepoate juca f\r\ team\. De aceea, ea a r\ -mas la discre]ia bunei voin]e sau a relei vo -in]e pe care o arat\, pe rând [i dup\ cum liplace, diferi]i mini[tri. Ea nu poate trezi ni -m\nui sentimentul c\ de drepturile ei nutrebuie s\ se ating\ cineva.Din pricina acestor st\ri de lucruri, caredureaz\ de lung\ vreme, s-a atacat `n re pe -Gustave Doré:tate rânduri situa]ia profesorilor, creându-seprivilegii pentru armat\ [i magistratur\ (ca -ri totu[i nu se g\sesc nici ele `n situa]ie str\ -lucit\). Raporturile normale dintre catego -riile `nalte de func]ionari s-au tulburat [i societateanoastr\ conduc\toare `ncepe s\ fiedivizat\ `n clase de obidi]i [i `n alte clase defavoriza]i. E cea mai nes\n\toas\ politic\din câte se puteau face. Sacrificiile trebuies\ cad\ deopotriv\ pe to]i, c\ci numai a[anivelul vie]ii poate fi men]inut. Situa]ia financiar\proast\ ar fi impus scoborârea tu -turor salariilor [i luarea de m\suri serioasepentru mic[orarea pre]urilor `n propor]ieechivalent\.~n locul unei astfel de m\suri, s-au f\ -cut sc\deri de salarii pe alese [i ni ve lul pre -]urilor, fire[te, a r\mas legat de le furile celemai mari.Caricatur\ din ciclul Menajeria parizian\Revenirea ritmic\ a tulbur\rilor din cor -pul didactic cere o aten]ie mai mare acorda -t\ [coalei. Ar trebui s\ se g\seasc\ omul ca res\ repare integral nedrept\]ile. Asta ar ce -re o nou\ `ncadrare a tuturor func ]io nari lor,fie [i cu o sc\dere de salar; dar a tutu rorcategoriilor de func]ionari [i la ni velul normalde alt\dat\, nu la acel p\rtini tor de azi.Desigur `ns\ c\ aceast\ m\sur\ ar trebuis\ fie cuprins\ `ntr-o mare reform\ [co-lar\, care s\ `ndrepte, pe cât se mai poate,toate relele ar\tate mai sus.Mai `ntâi ar trebui p\strate la stat nu -mai vechile [coli, a c\ror durat\ dovede[teutilitatea lor de prim rang. Cele mai multedin crea]iile noi ar trebui l\sate `n seamaparticularilor [i, unde se poate, ar trebuitransformate `n [coli practice productive.Ar trebui revizuite [colile primare `n pri vin -]a num\rului de `nv\]\tori la fie -care din ele. Cre din]a noas tr\(dup\ cele ce cu noa[tem din câ -teva jude]e) este c\ de fapt suntprea mul]i `nv\ ]\tori (cu toateafirm\ rile contra re). Multe [coliprimare n-ar tre bui s\ aib\ 3 [i4 posturi, ci ar fi destul s\ ai b\unul ori dou\; dar ocupan]ii lor artre bui s\ mai la se politica [i s\ se]ie de `nv\ ]\ tur\.Apoi, `ntreg corpul didacticar trebui scos din politica militan -t\, a[a cum este scos `n toate ]\-rile civilizate. Nici un argumentnu poate `ndrept\]i amesteculprofe sorimii `n v\lm\[agul militantismuluipoli tic, care o facevulnerabil\ [i inferioar\.{i, se `n]elege, este de f\cutmereu pro pagand\ pentru con -vin gerea oamenilor (mai ales ace lor cu r\spundere politic\), c\orice neglijare a [coalei `nseam -n\ o ne glijare concomitent\ aproduc]iei de toate felurile, a administra]iei[i a ap\r\rii na]io -nale; fiindc\ [coala d\ pe to]i ceicari mi[ c\ ceva `ntr-un stat. Dac\[coala `i va da pro[ti sau `i va l\sa `n ignoran]\,vor fi alt fel oare `n posturile de r\s -pundere `n care vor ajunge?(~nsemn\ri ie[ene, anul I, nr. 6,15 martie 1936)Însemn\ri ie[ene

N. I. PopaPsihologii na]ionale[i „literatur\ comparat\“„Une nation est une âme, un prin -cipe spirituel...“RenanProfe]ii se `n[eal\ [i ei; sunt doar oameni.Sub Enric al IV-lea, Sully imagina o fede ra -]ie a Statelor Unite ale Europei. ~n 1715-1717, abatele de Saint-Pierre pro puneaCongresului din Utrecht un Projet de Paixperpétuelle, realizabil prin confe dera]ia a19 puteri. Rând pe rând, J. J. Rousseau,Lilienfels, Kant [i Bentham au adus pro -iecte de pace perpetu\. ~n sec. al XIX-lea,Conferin]ele [i Congresele de pa ce se ]inlan] cu `ncepere din 1847. Victor Hugo,prezidând pe cel din 1849, la Pa ris, a a -runcat celebra vorb\ „Les Etats-U nis del’Europe“. Societatea Na]iunilor a putut hr\ -ni câtva timp iluzia unei realiz\ri; azi estedoar un mit apus. Cei ce l-au cu noscut peAristide Briand au motiv s\ regrete c\ ma -rele politician francez a irosit atât talent`ntr-un mesianism pacifist r\ mas sterp.~n ciuda atâtor str\duin]e de ilumina]i,asist\m, `n 1936, la cea mai dureroas\ ex pe -rien]\: popoarele Europei [i cele din al te con -tinente, z\g\zuite mai agresiv decât ori - când`n sfera lor de interese, par a se preg\ti pentruo nou\ `ncle[tare, `nainte ca a min tireahalucinant\ a celei din 1914 s\ se fi stins cutotul... ~n câteva ]\ri, un suflu a prig de fanatismna]ional a `mpins spiri te le pâ n\ la e xa spe -rare. Odat\ fiin]a aceasta co lec ti v\ pros -ternat\ `n cultul idolatric al unui perso naj, –devenit simbol r\zbun\tor [i mit – to tul esteposibil [i nimic nu mai frâ neaz\ pu te reaoarb\ a unei mistice popula re dez l\n ]uite.Oamenii `[i desv\luie fiin]a intim\ `n`mprejur\ri grele, când li se cer reac]ii ra -Însemn\ri ie[enepide. Toat\ zgura sufletului se vede atuncir\scolit\ [i proiectat\ `nainte, ca arm\ deap\rare; instinctele slobozite lucreaz\ `nvoie... {i aceasta, dup\ sute de ani de ideologiepacifist\ [i de cunoa[tere reciproc\asidu\ a popoarelor!Ceea ce este `ns\ mai iritant, este faptulc\, `n nevoia de justificare doctrinar\ aacestor exalt\ri sistematice, se invoc\ vechierori [tiin]ifice, piese de muzeu reluate, a -daptate [i puse din nou `n circula]ie ca va -lori autentice. A[a a reap\rut vechiul steaggerman, agitat cu frenezie `n momente decrispare na]ional\, – odinioar\ tineresc [ide culori agresive, iar azi mohorât [i o bo -Gustave Doré:sit de prea mult\ `ntrebuin]are: teoria ra -selor. Mai mult `nc\: pentru ca teoria s\ fieconform\ unei realit\]i etnice, poporul fi -losofiei [i al musicei [i-a purificat sângele,eliminând tot ce nu era arian...S-a vorbit [i se vorbe[te cu `nd\r\tniciede „psihologii na]ionale“. Wundt a c\utatchiar s\ dea un temei [tiin]ific a[a-numiteiVölkerpsychologie. Intui]ia lui Gobineau,reaua credin]\ a unui pamfletar ca Chamberlainsau spiritul trufa[ de sistem al luiTreitscke, `nt\rite de ideile deformate [i e -xaltate ale lui Nietzsche, – au contribuit lacrearea legendei unei rase superioare, deun tip antropologic [i etnic bine determinat[i chemat la cele mai `nalte destine.Cu acest spirit exaltat de sistem, nu vom`nainta nici cunoa[terea obiectiv\ a popoa -relor, nici apropierea dintre ele. Iat\ de ceproblema psihologiilor na]iona le se puneazi mai acut decât oricând.Documentele se adun\ numeroase [i a -desea contradictorii, `n suflete, `n arhive[i `n biblioteci. Este `nc\ unul din aspecte -le „literaturii comparate“, [i din cele maiCaricatur\ din ciclulantologie „Însemnãri ieşene“37

antologie „Însemnãri ieşene“38ispititoare. Scrisori, memorii, `nsemn\ride c\l\torie, eseuri, tipuri etnice transpuseca tipuri literare, fapte istorice, evoc\ri nos -talgice de atmosfere, apologii [i pamflete– iat\ atâtea materiale pentru psihologiaunui popor. Dar nu toate sunt de aceea[iimportan]\; nu toate ofer\ aceea[i garan -]ie. O pruden]\ elementar\ ne impune s\pretindem acestor m\rturii sinceritate [ioarecare obiectivitate, când ele privesc sufletulna]ional, – bun\ credin]\ [i senin\ta -te, când `nf\]i[eaz\ popoare str\ine sau neprietene;`n fine, intui]ie, experien]\ larg\cosmopolit\ [i capacitate de adaptare.De aceea apreciem ascu]imea nemi loa -s\ de spirit cu care Voltaire, Jules Renardsau Anatole France au privit pe francezi;iat\ de ce revela]iile lui Heine asupra germanilorle g\sim ast\zi mai actuale decâtoricând. Tot astfel, folosim paginile unorVoltaire, Boutmy, Jacques Bardoux, Caza -mian sau André Maurois despre englezi;– operile lui Curtius, Sieburg, Barrett Wen -Gustave Doré:dell sau Leo Ferrero despre francezi; `n -semn\rile din Italia ale lui Stendhal „mila -nezul“, Paul-Louis Courier, Gabriel Faure;viziunile `nsorite spaniole, oferite de ProsperMérimée, Gautier, Blasco Ibanez, Mau -rice Barrès sau Montherlant; `ncerc\rile de„psihologie comparat\“ ale unui A. Fouillée,S. de Madariaga [i Valéery-Larbaud,sau „analiza spectral\“ a Europei, tentat\de Kayserling.Sim]im `n aceste pagini, `nfiorate devia]a autentic\, str\dania unor spirite ml\ -dioase de a `n]elege o alt\ mentalitate, dea o deslu[i [i a o traduce `n valori proprii.Câte experien]e [i dibuiri stângace au trebuit,pân\ s\ se poat\ ajunge la aceast\ re -lativ\ `n]elegere! Care-i c\l\torul venit `n -tr-o ]ar\ str\in\, f\r\ s\ poarte pecetea a -celei tipice deforma]ii na]ionale, mergândadesea pân\ la miopie intelectual\? Câ]i dinei se pot libera de prejudec\]i [i de ti ra niacli[eelor de judecat\, `n care ]ara str\ b\tu -t\ pare `nchis\ pentru totdeauna? Dar legen -Caricatur\ din ciclul Scheciuri grote[ti: Corul vân\torilorda, durabil\ de[i absurd\, care se ]ese `n ju -rul tipurilor na]ionale? Ceea ce psihologulMaurice Halbwachs nume[te „Cadrele socialeale memoriei“, constituie tocmai a ceas -t\ serie de planuri [i prisme deformante, carene impun tiranic anumite viziuni [i anu -mite reac]ii.Paul Hazard a schi]at sugestiva istoriea cuvântului cosmopolit (Mélanges Bal den -sperger, tome I). Progresele acestui „cuvântde civiliza]ie“ a[a de caracteristic ur meaz\bine, ca cuprins [i r\spândire, linia labori -oas\ a unei `ntregi educa]ii a spiritului european.A[a Voltaire, `n Lettres philoso -phiques, era prea francez pentru a-[i asi -mi la f\r\ erori formele de gândire ale Angliei.M-me de Staël comite gre[eli mari `nreportajul a[a de ascu]it [i viu din De l’Al -lemagne; de dragul analogiei cu Fran]a [idintr-un fel de neputin]\ de-a face corp cutradi]iile spiritualit\]ii germane, – ea sacri -fic\ nuan]a [i elementul na]ional ireducti -bil. Nu mai vorbesc de Taine, care se du cea`n Anglia pe r\stimpuri scur -te pentru ... a verifica doarinduc]ii livre[ti!Câ]i nu s-au mul]umit s\proiecteze `n realit\]ile str\ i -ne cunoscute legende curen -te [i mituri deja populare!Cum s-ar expli ca naivitatealui Renan, `ncrez\tor pân\la 1870 `n generozitatea i -deologiei germane! Câ]i al -]ii n-au luat manifest\ri tem -porare [i sporadice drept re -alit\]i adânci [i dura bi le! {iaceasta `ntr-o epoc\ de anchete`m pinse st\ruitor `ntoate col]urile Europei de b\ -trâna Revue des Deux-Mon -des, al c\ rei director, Buloz,`n]elesese valoarea docu men -tului viu, tr\it [i cules direct.Dar nu avem decât s\confrunt\m m\r turiile ulti -melor decenii asupra Rusi -ei Sovietice sau asupra Sta -Însemn\ri ie[ene

telor Unite, pentru a fi izbi]i de diversitateade atitudine a unor oameni lumina]i `n fa]aunor fenomene ca re `[i au totu[i o existen -]\ obiectiv\. De ce Georges Duhamel, An -dré Viollis, Henri Béraud, Knickerbocker,sau Schreiber pentru Rusia, – André Sieg -fried, F. Roz, Paul Morand, Luc Durtainsau Kayserling pentru America, – s-au `n -tors cu impresii a[a de contradictorii?Purt\m `n noi forme de judecat\ in con -[tiente, f\cute din prejudec\]i `nd\r\t nice,din reminiscen]e livre[ti, din presti giul mi -tic [i din legenda unor oameni, – sau poa -te, `n fine, din mirajul unor spe ran ]e noi.Realit\]ilor vii, `nfipte sub ochii no[tri,le substituim visul nos tru l\untric. ~norice caz, este un compromis `ntre ele.Romanticii o spuneau adesea, ca undureros leit-motiv lite rar: realizareadorin]elor nu egaleaz\ nici odat\ feeri -cul „vis treaz“, pl\smuit mai dinainte;de aici [i r\mânerea mul tora `n pra gulac]iu nii, amânând, cât mai mult, am\ -r\ciunea deziluziilor tot dea una proba -bile. Nu-i aici o explica]ie a tentative lora[a de des ratate de-a p\ trunde `n sufletulaltui popor? Prea mult\ como di -tate intelectual\ `n acest domeniu sub -til duce la erori. A cu noa[ te un str\in`nseamn\ a te identi fica cu el, a-i p\ -trunde [i `mprumuta sufletul milenar,pbiceiurile [i reac]iile elementare. A[af\cea Gérard de Ner val `n Lorely [i `nVoyage en Orient; a[a face marelecosmopolit modern Valéry-Larbaud`n tufosul lui Barnabooth, unde str\ i -nii prezenta]i au fost mai `ntâi p\ trun[i lalumina acelei „simpatii estetice“, denumi -t\ de germani Einfühlung.Portretele de ]\ri, cele de ora[e, ca [iportretele psihologice de tipuri na]ionale,au devenit, de câ]iva ani, un gen literar lamod\: forme de evaziuni, cosmopolitismefectiv [i satisfac]ie de „amatori de sufle te“,de colec]ionari radio[i c\ nu le lipse[ te dinmuzeu niciuna din speciile rare sem nalate.Din aceast\ vast\ experien]\ „com para tis -t\“ se desfac mai multe observa]ii [i norme:Însemn\ri ie[ene1. Par condamnate simplele `nsemn\ride c\l\torie (afar\, bine`n]eles, de operelede mare talent, unde ni[te rapide nota]ii deart\ `nlocuiesc, prin acuitatea lor de viziu -ne, o `ntreag\ documentare); se cere `ns\ast\zi, tot mai mult, ca aceste portrete s\fie lucrate dup\ date tehnice precise, cuplanuri istorice `n adâncime [i chiar cu cifre,`nm\nunchiate `ntr-un cadru de idei gene -rale. Spuma spiritual\ a lui Maurice Bedelsau verva gazet\reasc\ a lui Francis deCroisset nu mai pot mul]umi decât doar peun cetitor gr\bit din tren. Azi to]i scriitoriiGustave Doré:c\l\toresc, conferen]iaz\ [i observ\ popoa -rele, acas\ la ele. E [i firesc s\-[i fixeze experien]a`n scris, sprijinind-o, cum o face [iPaul Morand `n Bucarest, pe-o informa]iede proasp\t\ dat\, ceea ce nu exclude de -loc „senza]iile de art\“.Un cetitor serios va merge la anchete`ntemeiate ale unor H. Pernot (Inquiétudede l’Orient), Lucien Romier (Plaisir de Fran -ce), Henri Béraud (Ce que j’ai vu à Ber lin),– la portretele de ora[e ale lui Paul Mo rand(New-York, Londres, Bucarest), – la ese -i[ti ca G. Rodrigues (La France éter nel le),Curtius (Essai sur la France), Fr. Sieburg(Dieu est-il Français?), Léo Ferrero (Paris,dernier modèle de l’Occident), BarrettWendell (La France d’auhourd’hui), A. Sieg -fried (Les Etats-Unis), Lucien Romier (AuCarrefour des Empires morts), André Maurois(Les Anglais) etc.~n aceste lucr\ri, psihologia na]ional\ sedesface organic, dintr-un sol, dintr-un an sam -blu de condi]ii geografice, istorice, e co no mi -ce [i culturale. {i, oricât de siste ma tice ar p\ -rea unele, g\sim un progres conside ra bilCaricatur\ din ciclul Scheciuri grote[ti: Corul conspiratorilor`n `n]elegerea obiectiv\ de la o ]ar\ la al ta.2. Se v\zuse demult nevoia de a studiapsihologia comparat\ a popoarelor. AlfredFouillée, dup\ ce a compus La psychologiedu peuple Français, s-a avântat `ntr-o Esquissede psychologie des peuples euro -péens. Se simte `ns\ c\ aceste lucr\ri poar t\doar urma unei cunoa[teri livre[ti, a omuluide cabinet, gr\bit s\ deduc\ [i s\ constru -iasc\, derivând nuan]e suflete[ti din tr-un felde proces matematic, – a[a cum lucrea z\compozitorul `n c\utare de acorduri armoni -antologie „Însemnãri ieşene“39

antologie „Însemnãri ieşene“40ce, sau pictorul, preocupat s\ deter mi ne ra -porturi de culori, deduse din legi de fizi c\.Le lipse[te expe ri en]a vie [i direct\ a psiho -logului, mare c\ l\tor, pentru care pei sa jul,casele, alimen ta]ia, c\r ]i le [i via]a fami lial\fac parte in tegrant\ din sufletul co lec tiv.Din contra, g\sim aceast\ l\rgire a pla -nurilor de `n]elegere [i judecat\ la cosmo -politul Salvador de Madariaga (Anglais,Français, Espagnols), la Louis Reynaud(Français et Allemands, de[i cam sistema -tic ostil Germaniei), Kayserling (Analysespectrale de l’Europe), Em. Ludwig (Lemonde tel que je l’ai vu), Blasco Ibanez(Voyage d’un romancier autour du mon -de). Aceea[i not\ inteligent comparatist\izbe[te la mari c\l\tori, de larg\ experi en -]\ cosmopolit\, ca Paul Morand, AndréSiegfried, Aldous Huxley, M. Pernot etc.3. ~ntr-o ordine mai `nalt\, s-au produs`ncerc\ri mai metodice. ~n 1933, Academiade {tiin]e Morale [i Politice de la Pa risa ascultat lectura unei serii de portrete psihologicede popoare, adev\rate mode le alegenului, scrise de cunosc\tori de pri mamâ n\: André Siegfried, La Psycho logie dupeuple français; Alb. Rivaud, La Psy cho -logie du peuple allemand; Jacques Bardoux,La Psycho logie du peuple anglais;Paul Hazard, La Psycho logie du peuple i -talien; Jacques Ancel, La Psycho logie despeuples bakaniques (Séances et travauxde l’Acad. des Sciences Mor. et Pol., mars-avril 1933, Paris, F. Alcan).Fiecare din autori raporteaz\ psihologiapoporului str\in studiat la aceea a po -porului francez. Cercetarea e dus\ totoda -t\ pe plan adânc istoric, politic, social [imoral. Psihologia na]ional\ constituie, du -p\ ei, expresia unei atmosfere culturaleproprii, la c\ldura c\reia cedeaz\ toate par -ticularismele locale, f\r\ `ns\ a se l\sa su -primate. „Rasa“ apare tot mai mult ca unmit apus. Cum putea rezista `n fa]a atâtorfapte istorice care o desmint? Regiunile defrontier\ sunt `mp\nate de popula]ii veci -ne emigrate, perfect adaptate [i `ncorporatela spiritul ]\rii. Na]iile, cele mai `n che -Gustave Doré:gate etnic [i cultural, constituie doar conglomeratede popoare, apar]inând raselorcelor mai diverse, dar contopite `n presti -giul unei culturi [i al unei civiliza]ii unitare.A[a s-au `nchegat Fran]a, Germania [i Ita -lia. Psihologia na]ional\ este, de fapt, psihologiaunei culturi proprii, capabile s\ a -sigure autoritate [i s\ unifice.4. Acelea[i vederi `ntemeiate [i cu min]ise desfac [i dintr-o alt\ serie de publica]iimai ample, de aceea[i natur\, ap\rute `nBibliothèque de Philosophie Scientifique:Paul Gaultier, L’âme français; Jules Legras,L’âme russe, Louis Reynaud, L’âme allemand(prea ostil\ spiritului german, de[ibine informat\); Comte Sforza, L’âme ita -lienne. ~n alt\ colec]ie, André Maurois apublicat Les Anglais (Flammarion).Ilustra]ie la Mitologia Rinului de X.-B. SantineCu informa]ie interna]ional\, ele caut\a `nm\nunchia `ntreaga expresie a sufletu -lui unui popor, a[a cum reiese din formelede civiliza]ie, din istorie, din cultur\ [i maiales din aceea ce Pierre Janet nume[te„conduite“. Ele ruineaz\ definitiv teoria ra -selor, scump\ ideologiei germane actuale.Iar „geografia literar\“, a[a cum o conce -pe [i o practic\ un istoric eminent ca Jo -seph Nadler, – f\când din scriitor o ex presiedirect\ [i organic\ a solului [i a peisa -ju lui moral german – apare ca un exces desistematizare a unui sentiment na]ional [ia spiritului regionalist.Tot lucr\rilor mai sus citate le datorim[i sublinierea ap\sat\ a interesului deose -bit pe care `l prezint\ p\rerile str\ine despreo ]ar\, oricât am fi noi sup\ra]i de u -Însemn\ri ie[ene

nele afirma]ii ustur\toare din Bucarest dePaul Morand. Parcurgându-le, ne punemla [coala a[a de necesar\ a unor vederi li -bere [i obiective, chiar `n capitolul spinosal na]ionalismului.{i mai `nv\]\m ceva din aceste lecturi:na]iile s-au format la lumina unei politici cul -turale de afirma re, de prestigiu [i de vi gi len -]\. Savantul Ferdinand Brunot arat\, `n ma -gistrala sa Histoire de la langue française,ajuns\ acum la `nceputul sec. al XIX-lea,c\ doar spiritualitatea unui popor cristali -zeaz\ puterile na]iunii, indiferent de pro -ve nien]a lor etnic\. ~n cadrul unei Fran]ea[a de multiple [i de diverse, numai prestigiulunei culturi franceze unitare a pututreduce [i topi multe din numeroasele pa -tois provinciale, r\mase azi doar ca limbivorbite. Sufletul lor colectiv n-a putut fi nici -odat\ rezultatul unor violen]e, oricât de or -ganizate [i de metodice ar fi ele.Ceea ce este valabil `n cadrul restrânsal „experien]ei franceze“, nu trebuie uitatnici `n planul larg european. Sufletele na -]ionale sunt „principii spirituale“, pe calede necurmat\ `mbog\]ire [i transformare.Urm\rind cu gelozie „specificul“ na]ional,popoarele europene nu cumva se condam -n\ singure, renun]ând la rennoiri fecun de?Ce frumos se exprima Renan `n L’expériencefrançaise: „La culture intellectuellede l’Europe est un vaste échange où chacundonne et reçoit à son tour, où l’écolierd’hier devient le ma`tre d’aujourd’hui.“{i nu cunosc vorbe mai necesare de re -amintit, `n cadrul crisp\rii na]ionale de pre -tutindeni, decât `n]eleptele afirma]ii ale u -niversitarilor francezi, formulate la 3 no iem -brie 1914: „Les Universités françaises, elles,continuent de penser que la civilisation estl’oeuvre, non pas d’un peuple u ni que, maisde tous les peuples; que la ri chesse intellectuelleet morale de l’huma nité est crééepar la naturelle varieté et l’in dépendancenécessaire de tous les génies nationaux.“(~nsemn\ri ie[ene, anul I, nr. 13-14,15 iulie 1936) Gustave Doré: Ilustra]ie la Mitologia Rinului de X.-B. SantineÎnsemn\ri ie[eneantologie „Însemnãri ieşene“41

antologie „Însemnãri ieşene“42Gr. T. PopaMediu [i `mprejurimeDin cele mai vechi timpuri, au fostdistinse dou\ for]e modelatoareale vie]ii: for ]a ereditar\ conservativ\,transmis\ de la individ la individ, [ifor]a modificatoare a mediului. Aceste do u\for]e au fost judeca te am\nun]it, `n efectelelor, mai cu seam\ de c\tre Darwin. Diferi]icercet\tori apoi au accentuat valoa rea acestorfor]e, unii pre ]uind mai ales pe prima(Lamarck, Weismann), iar al]ii dând prec\ -dere celei de a doua (Geoffroy de Saint-Hilaire). Dar indiferent de gradul de apre -ciere al factori lor acestora, valoarea lor esteadmis\ de toa t\ lumea. Numai c\ ei au fostmult\ vreme considera]i oarecum indepen -dent, ca ni[ te puteri cari se combat. Mediul arc\uta s\ tulbure propulsia ereditar\, schim -bând-o, iar ereditatea ar c\uta s\ anihilezeinflu en ]a mediului, men]inând caracterele.Suntem ajun[i acuma la un stadiu al cu -no[tin]elor, când cei doi termeni ai evolu -]iei par s\ se apropie `ntr-o colaborare sus -]inut\. Pentru a `n]elege `ns\ acest fapt, enevoie s\ ar\t\m noua concep]ie privitoa rela mediu. S-a `n]eles totdeauna prin me diutotalitatea factorilor exteriori unei fiin ]e;ace[ti factori au putere de influen]\ a su praorganismelor, pe care le transform\ `ncet-`ncet. Conform acestei concep]ii, cer cet\ to -rii vie]uitoarelor catalogau, pentru a expli -ca influen]a mediului, tot ce se g\sea `n ju -rul lor [i `ncercau s\ puie `n leg\tur\ di feri -tele forme cu con]inutul `mprejurimii. A icis-a ivit `ns\ o dificultate, legat\ de fap tul c\ `nacela[i mediu se dezvolt\ forme felurite. Da -c\-i drept c\ mediul `[i pune pe ce tea sa peevolu]ia vie]uitoarelor, atunci cum se face c\`n una [i aceea[i ambian]\ (deci sub acelea[iinfluen]e) se pot dezvolta orga nisme atât dedeosebite (o pasere [i un liliac, de pild\)?Aici vine noua concep]ie, introdus\ recentde marele biolog german von Uexküll(Theoretische Biologie, Berlin, 1928). Elface deosebire `ntre mediu (Umwelt) [i `m -prejurime (Umgebung). ~mprejurimea estealc\tuit\ din tot ce se afl\ `n teritoriul pe ca -re `l frecventeaz\ o fiin]\. Acesta este tocmaimediul din vechea concep]ie. Mediul`n defini]ia lui Uexküll este `ns\ alt\ceva:este totalitatea acelor factori pe cari orga -nismul [i-i alege din `nconjurime. Nu tot cese afl\ `mprejurul unei fiin]e are influen]\asupra ei. {i nu tot ce o `nconjoar\ esteu tilizat `n acela[i fel. Dup\ aceast\ concep -]ie a[adar, `mprejurimea este mult mai lar -g\ decât mediul. Din una [i aceea[i `ncon -jurime se pot construi atâtea medii câte fi -in]e organizate sunt. Fiecare fiin]\ `[i for -meaz\ selectiv mediul s\u. ~n acest punct,cei doi termeni ai evolu]iei (ereditatea [i me -diul) `[i dau sprijin reciproc. Mediul este oalc\tuire voluntar\ sau instinctiv\, `n totcazul – c\utat\ anume. Dar selec]ia pe ca -re o face un organism este determinat\ depornirile sale fire[ti, adic\ sub impulsul u -nor puteri ereditare.Nu st\ruim mai mult `n analiza acestoridei `n domeniul strict biologic; transfer\m`ns\ distinc]ia introdus\ de von Uexküll `nvia]a social\ [i intelectual\ [i vom g\si uneleexplica]ii luminoase.~mprejurimea `ntr-un o ra[ – de pild\ Ia[ii– este aceea[i pentru to]i locuitorii s\i. Fi -re[te, cu unele deosebiri pro duse de stareamaterial\ a fiec\ruia [i gra]ie c\reia unul st\`ntr-o cas\ mare `n Copou, iar altul st\ `n[oseaua Nicolina. Dar, biolo gice[te privindlucrurile, `mprejurimea este aproape ace -ea[i pentru to]i: acelea[i str\zi, acela[i aer;acela[i sol, acelea[i institu]ii; a cela[i grup devie]uitoare `mprejur, aceea[i mas\ uman\,aceea[i flor\.~n `nconjurimea asta aproape unifor m\(când o lu\m `n totul ei) intervine putereade alegere a omului, care construie[te pen -tru fiecare individ un mediu particular, als\u. Un cet\]ean `[i alege prietenii princârciumi [i acolo `[i des\vâr[e[te el sufletulzi de zi; altul [i-i caut\ `n biblioteci [i seapropie de ei pe calea c\r]ii. Unii frecventeaz\regulat cluburile, al]ii frecventeaz\biserica. F\r\ `ndoial\, altul este mediul u -nui parlagiu din abator [i altul este mediulunui scriitor, cu toate c\ `mprejurimea esteaceea[i. Omul ([i nu numai el) `[i alege [ihrana, [i locuin]a, [i b\utura; [i fiecare individintroduce `n mediu s\u, `n chip dife -rit, elementele necesare existen]ii. Acesteelemente el le introduce determinat de gus -turi [i de `nclina]ii [i le leag\ `ntr-un sistemsub influen]a acestor dispozi]ii. Fire[te, me -diul, la rândul lui, schimb\ cu timpul gusturile[i `nclina]iile, a[a c\ se stabile[te o influen]\ciclic\ de la dispozi]iile individualela mediu [i de la mediu la individ.Gustave Doré: Din ciclul Scheciuri grote[tiÎnsemn\ri ie[ene

Dar puterea de selec]ie a elementelordin `nconjurime, pentru a se forma cu elemedii speciale, merge mult mai departe.~n una [i aceea[i familie, care `[i duce via -]a `n aceea[i cas\ [i la aceea[i mas\, uncopil adun\ din cele ce-i cad la `ndemân\mai ales lucru[oare de `mbr\c\minte, altuljuc\rii r\zboinice [i al treilea c\r]i de po -ve[ti. Din acela[i menu, unul alege f\i noa -se, iar altul carne, pe când al treilea pre -fer\ zaharuri.~ntr-o bibliotec\ public\ vin `n fiecarezi acelea[i dou\zeci de persoane, având `nfa]\ acelea[i cinci mii de volume; cele cincimii de volume constituiesc `mprejurimeacelor dou\zeci de intelectuali cari frecventeaz\biblioteca. Dar fiecare cititor `[i facemediul s\u, deosebit de al celorlal]i, princeea ce alege din rafturi. Unul nu cite[te de -cât literatur\, un al doilea cite[te matema -tic\; altul consult\ tratate de chimie [i cei -lal]i (fiecare dup\ preferin]\): istorie, [tiin]inaturale, filozofie, drept etc. Atâtea [i atâ -tea medii `n una [i aceea[i `mprejurime, ca -re `mprejurime pentru un ne[tiutor de car -te nici nu este m\car mediu.~n acest exemplu putem prinde mai u -[or rela]ia vie de la individ la mediu. ~n drep -tarea cuiva c\tr\ anumite elemente din `m -prejurime se poate face `ntâmpl\tor sau `nvirtutea unei `nclina]ii naturale. Ori cum s-arface aceast\ prim\ selec]iune, ea nu areo putere mare de a lega pe individ de o -biectul selec]iunei sale chiar de la `n ce put.Trebuie[te repetat\ selec]iunea, tre buie s\se men]ie individul pe linia aceleia[i apro -pieri, care s\ devie astfel o prefe rin]\. Dinacest moment, elementele `m pre jurimii, cariajung s\ fie preferate, devin me diu. Acestaatrage de aici `ncolo tot mai mult, determi -nând [i mai puternic selec ]iu nea urm\toa -re. ~n felul acesta, omul `[i for meaz\ me -diul, organizând, `n sistem pre ferat, elemen -te disparate din `mprejurime. Mediul, maiapoi, modeleaz\ individul, pu nându-l din ce`n ce mai mult `n acord cu elementele sale.Mai bine decât oriunde se poate urm\ -ri acest proces `n domeniul ideilor. Dup\cum ne construim selectiv un mediu mate -rial, tot a[a ne construim [i un mediu inte -lectual, format din idei [i concep]ii cari plu -tesc `n jurul nostru. Suntem `mpresura]iGustave Doré: Din ciclul Scheciuri grote[tidin toate p\r]ile de p\reri, credin]e, idei,a [a cum suntem `mpresura]i de diferite un -de luminoase ori electrice. Dar, din tot cene `mpresoar\ astfel, mintea noastr\ ale -ge un grup de idei ori altul [i pe multe dinele nici nu le observ\. Ca s\ le aleag\, eaare nevoie de o anume preg\tire, deci deo structur\ particular\, care o face selecti -v\ pentru unele idei. Spiritul omului estecel mai fin receptor de vibra]ii mintale, darpotrivit pe anumite lungimi de und\. Ca s\ne d\m socoteal\ de varietatea [i calitateavibra]iilor aruncate `n spa]ii de puterniceledifuzoare, a[ezate la sute de mii de kilome -tri, trebuie[te s\ construim un receptor a -nume pentru ele; altminteri, toate acele vi -bra]ii nu exist\ pentru noi, fiindc\ nu lepercepem. Mintea omului este, `n acela[itimp, [i difuzor [i receptor, [i `nc\ unul viu,capabil de autotransformare. Dar, cu toa -te c\ mintea este de o complexitate enor -m\, [i cu toate c\ este plastic\, ea func]ioneaz\principial dup\ acelea[i norme dup\cari se face radio-emisiunea [i radio-recep -]ia. Principiul strictei adapt\ri [i al potrivi -rei de und\ o domin\. A[adar, [i pentruin telect, ca [i pentru organismul in toto,una este `mprejurimea [i alta este mediul.Ba `nc\ mai clar se pune problema aici, `ndomeniul spiritului. Prin mijlocirea tehniceiimense a vremii noastre, `mprejurimeaintelectual\ a sporit enorm. Zilnic se arun -c\ asupra min]ii omului formidabile mul -]imi de stimuluri: c\r]i, reviste, ziare, afi[e;cinematograf, teatru, discursuri [i confe rin -]e; telegrame, telefonii, radio-emisii. Toa -te acestea, `n num\r imens, solicit\ min -tea omului [i toate alc\tuiesc `mprejuri meaintelectului uman. Dar, din toate, acest intelect`[i alege elementele sale, acelea pen -tru care se preg\te[te s\ fie receptiv. {ipreg\tirea se face mai ales prin men]i ne -rea `ndelung\ a unui contact cu unele dinelementele `mprejurimii intelectuale. Acestcontact cu unele elemente este o selec]ie[i selec]ia asta (ca [i pentru organismul intoto) poate fi opera unei `ntâmpl\ri ori aunei dispozi]ii naturale. Pentru marii arti[ti,selec]iunea impresiilor sensoriale, pe carese desvolt\ talentul lor, este desigur o `ncli -na]ie natural\, o potrivire `nn\scut\. Pentruprofesioni[tii obicinui]i, alegerea preo -cup\rilor, chiar dac\ `n fond este decis\ totantologie „Însemnãri ieşene“Însemn\ri ie[ene43

antologie „Însemnãri ieşene“Gustave Doré:de o `nclinare fireasc\ (infinitesimal\), eaapare totu[i ca un produs al hazardului. A -[a se explic\ taton\rile celor mai mul]i `nvremea alegerii unei cariere.Din momentul stabilirii unui contact maisus]inut cu un grup de impresii, min tea `n -cepe a-[i construi un mediu. Din tot ce invadeaz\desordonat `m pre jurimea u nei gân -diri, aceasta alege, pe baz\ de pre ferin]\,Din ciclul Via]a `n or\[elul de provincieu ne le idei [i respinge ori r\mâ ne indiferen -t\ fa]\ de altele. Prin a le gere, ea `[i alc\ -tuie[te propriul s\u sistem, `n care pe urm\greu mai pot p\ trunde idei din tr-un sistemdeosebit. Cu cât persist\ mai mult construireaasta selec tiv\ de mediu intelectual, cuatât me diul el `nsu[i devine mai rigid [i in -divi dul se a propie de structu ra unui apa ratde radio-emisie. El nu mai este capabil s\primeasc\ `n mediul s\u de cât idei strict po -trivite pe lungi mea sa de un d\. Inte lectuls\u a junge s\ fie foar te clar, me diul strictpersonal, dar individul – o min te rigid\ –devine un haut-parleur (auto- – sau, maiales – he te ro-). De aici rezult\ c\ formareaunui mediu perfect este legat\ cu o mareprimejdie: a ceea a fix\rii, a ri gidific\rii intelectului.~n cel\lalt sens, ne pânde[te o alt\ pri -mejdie. ~ntr-adev\r, la `nce putul for m\riimediilor, contactul cu elemen te le `mpreju -rimii nu este `nc\ destul de intim pentru adetermina o pre ferin]\. Din aceast\ prici n\,acest contact va ri az\ [i, pentru un timp,mintea indivi dului plu te[te `n nehot\râre.Ea prime[te u[or impresii [i u[or le p\r\ -se[te; rezulta tul u nei astfel de atitudini esteconfuzia. Omul nu se decide [i nu ajunge s\fac\ o selec]ie `n tre multiplele solicit\ri cari`l a salteaz\. El nu reu[e[te s\-[i construias -c\ un mediu. R\mâne mereu cu o `nconju -rime haotic\, `n care nu-[i poate deter minao directiv\. El seam\n\ bine `ntr-un ast fel destadiu cu un receptor n\p\dit de pa razi]i [icare nu e `nzestrat cu un selector bun.Amândou\ sensurile acestea, `n carepoate evolua mintea omului, sunt d\un\ -toare. Atât formarea unui mediu absolut,cât [i incapacitatea de a-[i forma un mediuduc intelectul uman spre o adev\rat\ steri -lizare. Calea bun\, ca `n toate, este tot ace -ea de mijloc. Intelectul trebuie s\ trans for -me `mprejurimea spiritual\ `ntr-un mediual s\u, dar trebuie s\-[i rezerve puterea dea-l l\rgi [i de a-l modifica.Dar mediul nu se construie[te meca -nic, prin simpla selec]ie din `mprejurime aunor elemente tale quale. El se constru -ie[te [i prin felul de integrare, prin moduldiferit de utilizare a elementelor din `m pre -jurime. Von Uexküll arat\ diferen]a astade utilizare `n scopul form\rii unui mediu,dând exemple din pur\ biologie. A[a, depild\, frunza intr\ `n mediul unei omizi caelement de hran\, pe când `n mediul unuifluture ea intr\ ca loc de repaos. Fiecareindivid poate face uz diferit de unul [i ace -44Însemn\ri ie[ene

la[i element al `mprejurimii pentru a-[i con -strui mediul s\u.{i `n lumea min]ii lucrurile se petrec lafel. Una [i aceea[i idee poate fi `ntrebu in -]at\ `n felurite chipuri, pentru a fi integra -t\ `ntr-un mediu spiritual sau altul. A[a ce -va se poate din pricin\ c\ elementele `m -prejurimii spirituale nu se asimileaz\ integral`n mediile pe care [i le construiesc di -feritele persoane. Mai ales la `nceputul for -m\ rii unei culturi, oamenii nu ab sorb de plinno]iunile cari au fost introduse `n `nconjurimealor inte lectual\. Ei le primesc numaicu un singur aspect, adesea deformat. A[ase fal[ific\ mentalit\]ile, infiltrân du-se `nele fragmente de idei, strâmb\turi de con cep -]ii [i leg\ turi fal[e de no]iuni. Me diul a cesta,a[a format, este foarte periculos, fi ind c\tot ce mai p\trunde `n el poar t\ co loarealui. Un cerc vi]ios se stabile[te: un mediufal[ fal[ific\ `nclin\rile [i gustu rile, cari vordetermina o selec]ie fal[\; iar se lec ]ia `nt\ -re[te caracterele mediului format. Din acestcerc d\un\tor nu avem alt\ sc\ pare decâtre`nnoind con tactul cu elemen tele fundamentaleale culturii, pentru a re vizui [i pen -tru a `ndrepta `n]elesul lor. Mai to]i (chiar[i cei cu o cultur\ superi oa r\) a vem `n me -diul nostru intelectual unele no ]iuni fal[e,altele necomplecte; dup\ cum avem [i une -le leg\turi nepotrivite. Pe toa te acestea tr e -buie s\ le descoperim [i s\ le `ndrept\m.Azi, tr\im `ntr-o vreme a marii viteze. To -tul se execut\ cu repeziciune; ni mic nu semai face pe r\gaz. Tot cu repe ziciune `[iconstruiesc oamenii [i mediul lor intelectual.Lectura se face grabnic; c\r ]ile se r\s -foiesc [i nu se mai recitesc niciodat\. Zia -rele se citesc nu mai la titluri: articolele seprezint\ min]ii numai prin con cluzii. Cine -matograful stabile[te ritmul reflec]iei noastre[i impresiile sunt venite a supra min]iicu iu]eal\ isteri c\. ~n asemenea condi]ii,elementele me diului intelectual nu p\strea -z\ contactul necesar pentru formarea u nuisistem. De aceea, tot ce in tr\ `n acest me -diu este ne ispr\vit. Pentru noi, cari nici m\ -car nu a vem o cultur\ con solidat\, vânzo -li rea asta instabil\ de no ]iuni, cu cari ar trebuis\ ne construim, fiecare, mediul nostruintelectual, este cu totul d\ un\toare. Suntemo bliga]i astfel s\ r\mâ nem numai la o`m prejurime intelectual\ [i s\ nu ajun gemla un adev\rat mediu. {i `nc\: o `m pre ju ri -me, la trecerea sa spre mediu, fa]\ de ca -re nu suntem indiferen]i, fa]\ de care reac -]io n\m. Nu e deloc primej dioa s\ o bi blio te -c\ pentru un ne[tiutor de carte, dar ea estegrozav\ pentru unul ca re a bia [tie silabisi -rea. Pentru pri mul, ea nu constituie e le mentcomponent al unui me diu intelectual; pentrual doilea, ea contri buie la formarea u -Gustave Doré:nui mediu fal[, `n care se va pier de indivi -dul [i cu care se va a me nin]a societatea.~n lumina acestor idei, se arat\ pentrunoi o concluzie extrem de important\: s\ne silim, printr-un contact repe tat [i sus ]i -nut cu no]iunile fun damentale ale culturii,s\ tre- cem din faza de simpl\ „`m preju ra -re“ intelectual\ (`n ca re ne g\sim) spre a -ceea de „mediu“, `n care s\ se poat\ con -solida `nclin\rile noastre naturale pentrudefinirea unui caracter.(~nsemn\ri ie[ene, anul I,nr. 13-14, 15 iulie 1936)Din ciclul Via]a `n or\[elul de provincieantologie „Însemnãri ieşene“Însemn\ri ie[ene45

antologie „Însemnãri ieşene“46Gr. T. Popa„Tipul“ revistelorRevista Funda]iilor Regale bi -ne voie[te din când în când s\ia not\ de existen]a noastr\ [i,când o face, prinde un aer extrem de superior,privind oarecum peste um\r [i pe lacoada ochiului. Nu ne sup\r\ suficien]a as -ta, pentru c\ deocamdat\ ne amuz\. Darne-ar pl\cea ca afirma]iile Revistei desprecare vorbim sâ fie exacte [i bine chibzuite.C\ci iat\ ce se afirm\ în num\rul de la 1ia nuarie 1938, la pag. 238: „…revista «În-sem n\ri ie[ene» tinde … s\-[i asume ro -lul de publica]ie regional\“. Judecând du -pâ ce? am întreba noi. Fiindcâ cei maimul]i scriitori sunt din Ia[i? Fiindc\ revistapoart\ numele Ia[ului pe copert\? Fiindc\în unele note [i articole ar\t\m nepotriveliadministrative favorisante ale capitalei?Dar a[a ce va se g\se[te [i în revistele Bucure[tiului,u neori în m\sur\ chiar mai ma -re. {i, mai la urma urmei, n-ar avea nicio importan]\ faptul dac\ o revist\ este„regional\“ (greu de în]eles ce s\ fie aceeao revist\ literar\ regional\) sau dac\ este„de capital\“. Important e s\ fie bun\. Amaccentuat p\rerea Revistei Funda]iilornumai pentru c\ se str\vede `n aceast\p\ rere aerul de superioritate pe care [i-ldau de obicei rudele bogate atunci cândpo menesc de cimotiile de la ]ar\.Dar Revista Funda]iilor Regale maiface o afirma]ie pe care trebuie s-o discu -t\m: „Pân\ acum «Însemn\rile ie[ene»sunt departe de a-[i fi precizat un tipdistinct de revist\ \i de a-[i fi organizato redac]ie proprie…“Nu [tim ce vrea s\ zic\ „o redac]ie pro -prie“, pe care n-am avea-o noi. Credemcâ nu-i vorba de „local cu mese [i birouri,cu fotolii, condeie [i c\lim\ri“; nici de ti -tulaturi multiple, care s\ figureze inutil pecopert\: [ase directori, mai mul]i redactori,giran]i responsabili, secretari, dactilografe,curieri [i alte asemenea compo nen-]e. Poate c\ e vorba de „redac]ie“ egal „di-rectiv\“. Atunci obiec]ia asta e o repetarea celeilalte obiec]ii, care pretinde c\ nuam fi precizat un tip distinct de revist\. Cualte cuvinte, c\ nu am fi adoptat un program,o idee sau un grup de idei, care s\serveasc\ de c\l\uz\. C\ci iar nu ne vinea crede s\ se fi referitFunda]iile Regale prinvorba „tip de revist\“ lasimpla înf\ ]i[are exteri -oar\: coperta, titlul, hâr -tia, for ma literii, în[iru -irea capitolelor, pre]ul!„Tipul“ trebuie s\ fi fostîn gândul scrii to rului a -ici „]elurile“ revistei [i„modul de ur m\rire“ aacestor ]eluri.În fruntea revisteinoastre exist\ publicat,înc\ de la 1 ianuarie1936, „Programul“ pecare ni l-am propus [i dela care nu ne aba tem.Pentru [tiutorii de car -te, el este destul de lim -pede [i nu mai poatestâr ni îndoieli asupra „ti-pului“ revistei. Vom insistatotu[i: cei cari credc\ nu este clar definitscopul revistei se gândescmai ales la cu ren -tele politice [i sociale [iar dori ca noi s\ îm br\ - Gustave Doré:]i [\m pe unele ori pe altele. Cu alte cuvin -te, ei ar dori ca din revist\ im par]ial\ decultur\ general\ (cum ne-am propus s\ fa -cem din Însemn\ri ie[ene) s\ scoatem orevist\ politico-social\ „militan t\“. Asta-imarea eroare a timpului nostru. Mul]i dintreintelectuali sunt încredin]a]i c\ o revis -t\, chiar când este de literatur\ [i [ti in]\,trebuie s\ îmbr\]i[eze o ideologie politicosocial\:ori de stânga ori de dreap ta. Ei nupot în]elege c\ o asemenea revist\ trebuie[i poate s\ fie obiectiv\. Cum revista noas -tr\ este mereu comparat\ cu Via]a Româ -neasc\, pe care ar continua-o, lipsa de scoppolitic la Însemn\rile ie[ene apare ca olips\ de defini]ie fa]\ de V. R. de alt\dat\,la care poporanismul constituia oarecumprecisarea de „tip“ de care pomene[teRe vista Funda]iilor Regale.Ilustra]ie la Orlando furioso de AriostoÎnsemn\ri ie[ene

antologie „Însemnãri ieşene“Gustave Doré:preg\tire actual\ a cet\]enilor României.Avem oameni tot mai needuca]i, ajun[i s\de]ie puterea de hot\râre în actele politicegenerale, [i în stare deci s\ primejduiasc\bunul mers al neamului cu cea mai candi -d\ dorin]\ de bine în suflet. Nepriceperea[i asumarea de r\spunderi peste puteri egata s\ ne sdruncine statul. Oamenii no[ -tri sunt mai prejos de menirea lor [i fac pa[igre[i]i la fiecare mers pe care îl încearc\.Purt\m în spate un edificiu prea greu, ga -ta s\ ne striveasc\. Con[tien]i de aceast\situa]ie, noi încerc\m s\ conducem spiri -tele românilor spre un efort general de îndreptare[i de perfec]ionare. Convingereape care vrem s-o stârnim este c\ salvareaacestui popor st\ numai [i numai în spo -rirea culturii individuale. Formarea oamenilor,perfec]ionarea mentalit\]ilor, înt\ri -rea caracterelor, pe linia unui ideal înaltde progres, asta e ce ne trebuie. Toate ce -lelalte rele se corecteaz\ apoi singure. Spo -rirea capacit\]ii române[ti pe toate tere -nurile trebuie sâ fie idealul nostru [i revistaÎnsemn\ri ie[ene pentru a[a ceva lupt\.În aceast\ tendin]\ noi suntem pe drumulmare al tuturor revistelor de adânc\in fluen]\ în cultura româneasc\, c\ci toateIlustra]ie la Orlando furioso de Ariostoau accentuat aceast\ nepotrivire între fondulnostru, necultivat deajuns, [i între for -mele civiliza]iei pe care am transplantat-oîn România. Toate au cerut punerea de a -cord între form\ [i fond [i Convorbirile li -terare, mai mult decât oricare revist\ ro -mâneasc\, a luptat în contra fal[ei culture,din care provin aproape toate relele cultu -rii române[ti. Maiorescu sus]inea la 1868:„Forma fârâ fond nu numai c\ nu adu cenici un folos, dar este de-a dreptul stri -c\cioas\.“ [i constat\: „În aparen]\, du -p\ statistica formelor dinafar\, româniiposed ast\zi aproape întreaga civiliza]ieoccidental\. Avem politic\ [i [tiin]\, a -vem jurnale [i academii, avem [coli [i li -teratur\, avem muzee, conservatorii, a -vem teatru, avem chiar [i constitu]ie. Darîn realitate toate acestea sunt produc -]iuni moarte, preten]ii f\r\ fundament,stafii f\r\ trup, iluzii f\r\ adev\r [i astfelcultura claselor mai înalte ale româ ni loreste nul\ [i f\r\ valoare, [i abisul ce nedesparte de poporul de jos devine din ziîn zi mai adânc. Singura clas\ real\ la noieste ]\ranul român [i realitatea lui estesuferin]a sub care suspin\ de fantasma -goriile claselor superioare.“Vras\zic\ discordan]a între oameni [iinstitu]ii, între cultur\ [i civiliza]ie.Iar în 1906, în programul Vie]ii Ro mâ -ne[ti, g\sim urm\toarele:„Starea noastr\ nu e numai înapo ia -t\, ceea ce ar fi destul de r\u; ea este a -normal\, ceea ce e mult mai r\u. Cla selede sus stau în aer, f\r\ atingere cu po -porul de jos, care, în ]ara noastr\, el singureste o clas\ pozitiv\ [i a p\strat maicurat sufletul românesc. … Clasele de susse ating numai de cultura apuseanâ, dincare poporul nu se atinge [i pe care, dinlips\ de contact cu poporul românesc, cla -sele de sus n-o asimileaz\, ceea ce e totuna cu a spune c\ o caricaturizeaz\.“Vras\zic\, iar „fal[a cultur\“, „formaf\ r\ fond“, „discordanîa dintre civiliza]ie[i cultur\“. Via]a Româneasc\ explic\ a -ceast\ caricaturizare a culturii prin lipsa de48Însemn\ri ie[ene

polemici aproape cordiale ∙ po50Nicolae BrebanIstoria dramatic\ a prezentuluiAventurierii politicii române[ti (4)UN HYBRIS COLECTIV4.Când vorbim, despre „Mi[carea legio -nar\“, pentru a nu ne ad\uga atâtor comentatoriperspicace sau mediocri, pre -sa]i de o optic\ politic\ sau alta, noi vomîncerca s\ detect\m, cu un anumit calm [isim] al observa]iei, ceea ce face particula -ritatea strict româneasc\ a acestei mi[c\ripolitice. Un „grup“, o „mul]ime“, un fel de„partid“ care s-a vrut extrem reprezentativ– [i a [i fost! – pentru sute de mii [i nu nu -mai de tineri, din societatea post-belic\, aanilor dou\zeci [i treizeci; încercând ei,cum o spuneam mai sus, s\ „dubleze“ în -tr-un fel saltul f\cut deja de Românii dincele „trei provincii mari, istorice“, în constituireaunui stat unitar [i independent,ca tapultându-ne într-o stare, s\-i zicem,paradisiac-na]ionalist\, în care am fi pututs\ devenim, din umili]ii [i cer[etorii Eur o -pei, o na]ie-stindard. Un port-drapel al u -nui alt fel de „cre[tinism medieval“, aspru[i stilizat în exces, propunând în absolut„cultul mor]ii“, cu aerul, de necomb\tut cunici un argument, al „revela]iei ortodoxismuluiromânesc“. Ca [i ideea pr\p\s tioa -s\ a profesorului Ionescu – care, ciudat,p\rea acceptabil\ multor min]i critice! – a„mântuirii prin na]iune“.Înc\ o dat\, conceptul de na]iune erafolosit în alte scopuri decât cel pentru care„fusese creat“; [i trebuia s\ însemne cu to -tul altceva decât semantica sa simpl\.Vorbind despre „ideea lui Ionescu“ de„mântuire prin na]iune“, nu putem s\ nuobserv\m profunda discordan]\ între în -cercarea „tuturor Românilor“ de a se uni,de a se pune într-un dificil [i complex „a -cord“, dup\ supravie]uirea [i convie]uireaîn trei mari imperii, turco-slavone-austrie -ce, extrem antagonice cu „propunerea“sau „ideea revelat\“ a profesorului de me -tafizic\ de a ne „dez-uni“ prin credin]\: sevor mântui doar ortodoc[ii, cei cu adev\ ratromâni sau rumâni. Un fel de fundamen -talsit avant la lettre, nu-i a[a, o încer ca reinsistent\ de dezbinare în sânul unui po -por care – [i asta se putea observa mai a -les în Transilvania, dar [i în Moldova [i Va -lahia – se constituia, iat\, în fine, din trun -chiuri genetice atât de diferite. Surse, indu -bitabil, al unor frec\ri etnice – obser va bile,mai ales în Moldova, în contact cu slavii r\ -s\riteni, dar, apoi [i în Ardeal, când [coalaArdelean\ a aprins f\clia latinit\]ii [i a dem -nit\]ii etniei române – [i înc\ cu eforturi [iconvulsii care nu s-au terminat nici azi.Înc\ [i azi observ\m pe unii prela]i or -todoc[i distin[i – l-am auzit, în prezen]anoastr\, la Chi[in\u, pe episcopul Ananiavorbind de „ortodoc[i, singurii cu adev\ratRomâni!“, ca [i al]ii, care î[i mai fac fiertu -rile „ideologice“ din „inven]ia mistico-io nes -cian\". Un fel de „contra-idee“ ca [i altele,câteva, care au dominat în toat\ prima par -te a secolului trecut, idei [i n\zbâtii fantasmagoricecare nu le-a împiedecat s\ de vin\„idei de mas\“ [i s\ cucereasc\ mii [imii de spirite. Din toate p\turile. [i aceas -t\ observa]ie simpl\ îns\ extrem de „percutant\"nu ne va face, ca nu pe pu]ini a -nali[ti [i chiar autori de ]inut\, s\ conchidemasupra „prostiei“ sau "invincibilei va -nit\]i a omului“, ci, obi[nui]i prin profe siu -nea noastr\ de romancier realist, cum sespune, cu „ciud\]eniile“ [i „surprizele“, u -ne ori interesante, ale firii umane, s\ ne a -plec\m înc\ o dat\ asupra „realit\]ii“ ca -racterului uman, asupra „profilului“ omenesc[i asupra marilor sale tenta]ii, care as -cund nu pu]ine abisuri, dar [i culmi [i reve -la]ii dintre cele mai spectaculoase.Mi[carea legionar\, dincolo de ambi ]i -ile de condotier – militar, al lui Codreanu[i ideologic, „mistic“, al lui N. Ionescu – afost cu siguran]\ [i un uria[ Vis al mul]i -mii; o r\bufnire din straturi adânci, secula -re, de victimizare [i brutal\ umilire – cer\zbate [i în genialele [i „întors-profeti ce -le“ versuri ale lui Arghezi din Testament –dar, ciudat, parc\ în acela[i timp, [i o încordareextrordinar\ a spiritului na]ionalspre un tip de „unire exuberant\“, „viril\ înextrem“ (de unde [i nevoia [i clamarea e -nergiei tinerilor), spre o încercare paroxis -tic\ de „unire într-un ideal“, de tip cre[tin,se în]elege, în mod particular, unic [i exclu -siv de culoare ortodoxist\, oriental\, r\s\ -ritean\. Dac\ nu bogomilic\, oricum crip -tic\ [i stilizat\ într-o asemenea m\sur\, în -cât s\ ne fie [i s\ ne devin\ o a doua ca -racteristic\, dac\ nu natur\. Nou\, Româ -nilor, dar numai acelor Români care se vorfi „împ\rt\[it“ din „potirul“ „în\l]\rilor [i as -prelor refuzuri“ ale unei credin]e vechi în -s\ re-suscitat\, „înviat\“ înc\ o dat\ prinenergia unui mic, dar inspirat, popor. Na -]iune. Cuvântul „inspirat“, el însu[i, înc\o dat\, ca [i altele din recuzita „bunului legionar“,trebuia umplut cu o semantic\ no -u\, aspr\, exclusiv\ [i geloas\ pe cea maimic\ abatere sau nuan]are.Însemn\ri ie[ene

O form\ de r\zbunare, cum aminteamc\ este aproape orice a[a-zis\ revolu]ie [idac\ ve]i citi versurile unui Goga sau Gyr,poate chiar [i Eminescu, ve]i concede c\„aveam“ dreptul s\ o facem – s\ ne „r\z -bu n\m". De[i, se [tie, nici un fundamentra]ional [i solid nu se poate a[eza pe or\zbunare, oricât de „justificat\“. Deoa re -ce, în a[a-zisele „revolu]ii“, sociale, na]io -nale sau ideologice, noi, cei de azi r\z bun\m,„vrem plata“ unor injusti]ii trecute,în tâmplate altora [i în cu totul alte con di -]ii. Un fel de dobând\ sângeroas\ pentruo plat\ încasat\ de al]ii, o dreptate mereua altora, chit c\ sunt proprii no[tri str\ -buni. Dar nu a noastr\, nu acea „drepta -te“ pe care numai noi o putem „în]elege“,în sensul unei riguroase necesit\]i.Dar mai mult decât de o „individualizare“,decât de o „foame deidentitate“ [i chiar mai mult chiarde cât o „r\zbunare“, justificat\ înochii atâtora printr-o istorie [i lite -ra tur\ romantic\, elogiind, ciudat,tocmai „ruinele“ [i „r\nile“ atâtorsecole, umilin]ele [i înjosirile atâtorgenera]ii, mi[carea numit\ „legio -nar\“ noi o interpret\m mai ales cao form\ „exuberant\ a bucuriei“.Unii, timp de decenii [i poate [iazi, se gr\besc s-o înserieze acelorconvulsii sociale [i umane care aufost create de marea criz\ financia -r\ european\ de la sfâr[itul dece -niu lui trei. Sau prin influen]a celordo u\ state, tot europene, cu care, ove dem înc\ o dat\, avem adânci a -fini t\]i sau similitudini de forma]ie[i i dentitare – Italia [i Germania. {icu cele dou\ „mi[c\ri“ agresive ca -re se profilau [i se agitau acolo, fascismulmusollinian [i nazismul hi -tlerist. Pu se [i ele, mereu, într-o a -naliz\ de ti pul marxist sau neo-mar -xist în rela]ie cu „criza“. Un cuvântcare, iat\, dup\ o „pauz\“ de vreojum\tate de secol dup\ al doileaÎnsemn\ri ie[ener\zboi, când planeta a fost condus\ de do -u\ imperii, antagoniste dar ne-belicoasela urma-urmelor, î[i arat\ din nou col]ii,ca s\ spunem a[a. Deoarece, ha, ha, [i u -nele no]iuni sau concepte î[i au „col]ii“ lorca [i unele dintre ele, cum e [i cazul acestuiultra-folosit cuvânt, criz\, a[ vorbi chiar[i de misterul sau de „ideologia“ lor. Celpu]in a[a pare, prin vigoarea [i, a[ spune,prin felul necru]\tor [i aspru cu care-[i fac„ele" din când în când apari]ia la orizontultuturor calculelor [i speran]elor umane.Ca s\ în]elegi, dup\ aproape un secol,o „mi[care“ politico-ideologic\ româ neas -c\ care a stârnit atâtea spirite [i a creat a -tâtea valuri în societatea româneasc\, pri -ma [i cea mai uzitat\ cale este studiereaGustave Doré:Ilustra]ie la Don Quijote de Cervantesarhivelor. Apoi, „studierea“ literaturii [i ar -telor care au „înso]it-o“. Unele amintiri aleunora, istoria ulterioar\, marile sacrificii,erori [i suferin]e pe care le-au îndurat lea -derii ei. {i mul]i membri de rând, pân\ târ -ziu, la sf\r[itul epocii comuniste. Sau cei „fu-gi]i“ în Spania, mai ales, sau la Paris. Etc.O cu totul alt\ cale – dac\ nu metod\,nu, în orice caz nu metod\! – este cea pecare o ini]iem noi în acest capitol – una in -ductiv\, „fic]ional\“ dac\ vre]i, bazându-nepe sculele profesiunii noastre, ca [i pe prin -cipiul amintit mai sus „de a inventa ceeace este sau a fost"! În credin]a c\ mariletensiuni, idei sau mi[c\ri de grupuri, demase chiar, au [i elemente comune, inva -riabile. În convingerea c\ nu rareori pulsiu -nile profunde „destinale“ care îi conducsau st\pânesc pe indivizi se vor re -g\si [i în asemenea curente uma -ne. Un spirit oarecum reduc ]ionist,interesat mai ales de sintez\decât de o contemplare fragmentarist\[i specioas\. Un fel de „reconstituire“în spiritul unuipale on- tolog precum Cuvier, de[iprobele noastre „materiale“ suntînc\ vii [i ne trimit nu pu]ine reflexeîn socie tatea modern\ [ipost-modern\. E adev\rat c\„spiritul“ acestei mi[ c\ri numitelegionare s-a pierdut, ideologii ei,în frunte cu Nichifor Crainic [iNae Ionescu, [i-au pierdut din actualitate;[i totu[i, vor bind de unanume fundamentalist religios, fiec\ se nume[te isihasmul ortodoxistsau djiadul musulman, îl vomreîntâlni diseminat în varii puncteale planetei.Nu, „lumea“ se pare nu numaic\ nu renun]\ prea u[or la „misti -ca religiosului“, dar î[i face din nouo arm\ din ea, iar în cazul djihadu -lui, a tendin]ei unor state ara bo-a -siatice de a re-forma institu ]iile statuluiîn strict\ dependen]\ re li gioa -s\, a devenit, iat\, una din proble -polemici aproape cordiale ∙ po51

polemici aproape cordiale ∙ pomele majore ale planetei. În acest sens, unCodreanu sau Nae Ionescu au fost cu sigu -ran]\ promotori. Ca [i în „ideea“, cum ospuneam mai sus, rigid\ [i incitând la fanatism,de a te dedica în întregime „ca -uzei“ [i „c\pitanului“, ca singura form\ de„salvare“. Salvare... de ce? De la o posibi -l\ spiral\ previzibil\ [i „jalnic-mediocr\“ aunei Românii viitoare care se va „m\rgini“s\-[i administreze doar teritoriul [i popu -la]iile, urmând soarta na]iilor mici [i mediidin jur? Suferind îns\, ca în trecut, [ocu -rile [i intruziunile brutale, mascate sau nu,ale imperiilor din preajm\ sau servindu-leîntr-o fals\ [i iluzorie stare de independen -]\ [i auto-cefalitate?S\ fi dorit oare leaderii Mi[c\rii o „du -bl\“ autonomizare a teritoriului [i na]iuniinoastre, o „eliberare" [i o "unificare", dar[i o decis\, marcat\ afirmare, clar\ [i fier -binte a „geniului na]ional“, pus `ns\ – [iasta a fost un alt paradox! – în slujba conserv\rii[i adul\rii „valorilor eterne ale satu -lui românesc"? Într-un moment, primeledecenii ale secolului trecut, când aproapeîntreaga Europ\ oriental\ se gr\bea s\ a -jung\ din urm\ statele apusene, cele careGustave Doré:tr\iser\ o evolu]ie „ra]ional\ [i organic\“,mai mult sau mai pu]in, oferindu-ne, ori -cum, modelele posibile [i prestigioase dedezvoltare...S\ fi crezut, oare, leaderii Mi[c\rii c\„norocul" na]iunii noastre, coborât, în finepe plaiurile noastre str\vechi, s\ fie atâtde „viril“, de prodigios, încât s\ ne ajute s\ne propuls\m, dintr-o „mi[care“, în câ]ivaani sau decenii doar, într-o pozi]ie de egali -tate [i direct\ confruntare ideologic\, dac\nu [i de civil i za ]ie, cu state vechi, experi -mentate?Cum se explic\ oare inflam\rile atâtorarticole intens emulative ale tân\rului Mir -cea Eliade, devenit un fel de vârf de gene -ra]ie, sau te oretiz\rile ingenioase ale luiMircea Vulc\nescu, paginile agresive re -dac]ionale ale tribunei Mi[c\rii, Cuvântul,un- de ]ineau editoriale Nae Io nescu [i MihailSebastian? Pentru a nu vorbi de oficio -sul Buna Vestire, care avea tonuri compa -rabile adesea cu bavarezul oficios [i gro -so lan al mi[c\rii naziste.Nu i-a tulburat oare în nici un fel pe „i -deologii“ extrem de tineri ai Mi[c\rii fap tulc\, înc\ de la începutul deceniului pa tru,Ilustra]ie la Don Quijote de Cervantesprin crima de la Ia[i, când Codreanu tra -ge cu pistolul în sub-prefectul Manciu, sân -gele a n\cl\it cu brutalitate faldurile [i logi -ca „ideilor“ noului stat care trebuia s\ fiemai „str\lucitor ca soarele de pe cer“? Oa -re a[a în]elegeau „ei“ politica sau, mai [tii,„ei“, ideologii înfierbânta]i de care vor bim,credeau – ca [i, colegii lor „de idei“ din I -talia sau Germania! – c\ o „Idee“ atât de„î nalt\“, de „istoric\“ [i „salvatoare“ nu maitrebuie s\ se supun\ canoanelor bu nu lui sim]sau legalit\]ii burgheze...? Ta blelor „învechite“ale Legii, ale lui Moise sau cutumeiuniver sale [i europene. Deoa rece, o recu -noa[ tem azi (ca [i prin ceea ce a urmat,vorbim de comunismul din ]\rile din Est),aceste „mi[c\ri“ indicau bur ghe zia industrial\[i financiar\ în primul rând nu nu maica du[ manul prim de comb\tut, dar [i ca unmo del ce trebuie n\ruit. O etic\ absolut\ca re, o credeau „ei“ – unii o cred, mai [tii,poate [i azi! – se confund\ cu sistemul, va -lorile [i administra]ia unei structuri socialecare [i-a tr\it traiul, deve nind, la modul a -rogant, de-a dreptul reac ]ionar\.De altfel, fapt nu de neglijat, acestemi[c\ri, italiene, române[ti sau germaneau fost preg\tite bini[or, printre altele, deformidabila descoperire a începutului desecol dou\zeci - suprarealismul european.Cu toate sub-diviziunile, sub-speciile [i mo -dele sale, ce au cuprins aceste state, for -me virulente de ironizare a pompierismului,a kitschului burghez în toate artele,pic tur\ [i poezie înclusiv.5.A investiga sau a „descrie“ o mi[carepolitic\ româneasc\ care a cuprins mii [izeci de mii de simpatizan]i, martiri [i u ci -ga[i, de-a valma, propulsând în aten]ia na -]iunii figuri de „eroi aventurieri“, dar [i desplendide min]i speculative, apte – mai a -poi, în alte domenii s\ dea texte [i operememorabile, în ]ar\ [i în orgoliosul Occident–, e ca [i cum... ai privi printr-o lu -ne t\. Ca [i cum ai citi un fel de ciudat\ nu -vel\ tragic\, cu un sfâr[it mai mult decât52Însemn\ri ie[ene

Gustave Doré:criptic – unul din acele finaluri ce poate fiinterpretat în mai mult chei. Un fel de e -roic\ [i sinistr\ ambiguitate a Timpului, aIstoriei...Ah, dac\ n-ar fi fost „crima“, gândeameu, înc\ tân\r, uluit [i nu rareori deconcertatde „ve[tile“ sau „informa]iile“ ce-misoseau din puncte [i guri diferite – (primamea mare iubire, care a fost o femeie ce tr\-ise "fierbinte" pentru mi[care, [i Mioara, laînceputul anilor cincizeci, în plin stalinism,opunea, cu o anume îndârjire ideatic\, „i -de ile [i puritatea Mi[c\rii" fa]\ cu brutalitatea[i abuzurile de nedescris ale comu ni[-tilor-bol[evici... ). Dac\ „ei“, gândeam eu,dac\ promotorii [i ideologii Mi[c\rii n-arfi apelat [i n-ar fi amestecat crima ordina -r\ sau la[\ în ac]iunea lor, ea, aceast\ mi[ -care ar fi putut însemna, poate, o Rena[ -tere Na]ional\, cum o voise [i unul dintreprimii lor ideologi Nicolae Iorga. Or, bine -în]eles, asasinarea tic\loas\ a acestui ge niu[i unic spirit na]ional, mie, atras deja de im -periul literelor [i al culturii, mi-a creat nunumai „nedumerirea“ de care vorbeam,dar [i o clar\, marcat\ repulsie.Ilustra]ie la Don Quijote de CervantesVorbe[ti, îmi spuneam în solilocviile-minumeroase, abundente [i m\cin\toare, cumi se întâmpl\ oric\rui autor ambi]ios [i ne -publicat – vorbe[ti de ridicarea ta pe ume -rii de glorie ai Na]iunii [i îi retezi unul dintrunchiurile cele mai înc\rcate de luci dita te[i de sev\, unul din apostolii con [ti in]ei desine a neamului? Ciudat, cel pu]in ciudat!...Scuza „lor“ a fost c\ „r\spunsul“ era pem\sura „atacului“ [i e drept c\ asasinareamâr[av\, în stil bandidesc, la ordinul luiCa rol II al frunta[ilor Mi[c\rii, în frunte cuCodreanu, putea s\ incite la derut\ [i furiea unei r\zbun\ri care-[i scap\ din chingi.Cu atât mai mult cu cât însu[i C\pitanul,cu nici un deceniu înainte, trecuse grani]aacelui spa]iu în care politica, activ\ [i res -ponsabil\, trebuie s\-[i manifeste convingerile.[i „dreptatea“.E adev\rat, îns\, c\ toate aceste mi[ -c\ri pe care le-am denumit prea blând de„extrem\ dreapta“, fascismul mussolinian,nazismul hitlerist [i mi[carea legionar\, au„lunecat“ decis [i uneori în forme grote[ti,mai mult decât barbare [i antiumane, dincolode aceast\ „grani]\“ sau „grani]e“,imprimând secolului trecut, în ciuda mari -lor sale revela]ii [tiin]ifice sau culturale, opecete pe care doar mileniile babiloniene,taifunurile hune [i t\tare sau nesf\r[itele m\ -celuri ale evului mediu de început, o mai potegala. Sau... sugera!Recurg în aceste pagini de îndr\znea]\analiz\ [i „în]elegere“ la impresiile tân\ -ru lui ce am fost, deoarece, în tinere]e, amfost mai mult sau mai pu]in cu to]ii maiap]i de a în]elege „ciud\]eniile“ sau „nedrept\]ile“timpului [i ale istoriei; cu atâtmai mult cu cât, eu însumi, tinerelul careeram, familia mea, clasa mea mic-bur ghe -z\, ca [i religia în care crescusem – cea aBisericii Unite cu Roma [i a Ardealului ro -mânesc! – se aflau în mare suferin]\ [i în -c\ o dat\ în umilin]\ [i terfelire a crezului[i imaginii! {i cum comuni[tii stalini[ti deatunci, începutul anilor cincizeci, erau [i sedeclarau du[mani feroce nu numai ai bur -gheziei [i capitalului, dar [i ai acestei Mi[ -c\ri zis\ legionar\, târându-i în ani lungi depu[c\rie atroce pe leaderii [i simpatizan -]ii ei – dup\ ce Antonescu le începuse „o -pera“ în timpul r\zboiului [i a propriei saledictaturi! – a[ fi fost tentat s\ le dau dreptatesau cel pu]in s\ m\ ar\t deschis argumentelorlor, dac\ nu [i a mi[c\rii. Influ -en]at [i de faptul c\, printre atâ]ia tineri [icapete înfierbântate, e drept, dar cu po -ten ]e enorme intelctuale, se aflau un Mir -cea Vulc\nescu, Mircea Eliade, Emil Cio -ran [i apoi, poetul [i matematicianul DanBarbilian, pe numele s\u de artist Ion Bar -bu. Pe care, tot în acel timp, „expulza]i“[i ace[tia din [coli [i biblioteci, calomnia]igrosolan de nu pu]ini comentatori zelo[iai ocupa]iei ruse, numite comunism, îi des -copeream [i eu. La fel, aproape printr-untip de anchet\ timid\ [i ascuns\, prin bi -blioteci sau prin comunc\ri orale ale unormartori înc\ vii, cum, probabil, au f\cut-omul]i tineri ai genera]iei mele.Mai [tii, aceast\ întrebare, chestiune,aproape perplex\ a unui tinerel – „Dac\n-ar fi fost crima?!“ – s-ar putea pune [i azi,la o distan]\ oarecum convenabil\ fa]\ depolemici aproape cordiale ∙ poÎnsemn\ri ie[ene53

polemici aproape cordiale ∙ poacele... extrem de „ciudate“ evenimente,care nu numai c\ au „înro[it“ secolul [i audistrus sau dislocat milioane [i milioane dedestine, dar ne-au l\sat un fel de gust a -mar [i un început de irepresibil scepticismfa]\ de capacitatea omului, european celpu]in, de a se ameliora moral. Fa]\ de capacitateacre[tinismului de a r\spândi [i aaplica marile [i generoasele pilde [i înv\ -]\turi morale ale „Fiului Domnului“; fa]\de o posibil\ înaintare în istorie, fa]\ decapacitatea de perfectibilizare a omului [ia structurilor sale organizatorice; sau, m\ -car, fa]\ de capacitatea sa, a omului-social,de a-[i ap\ra ceea ce construise, organizase[i reu[ise deja, dup\ lupte [i multiplesuferin]e [i erori în istorie.Aproape toate templele au c\zut, în a -ceste prime decenii ale secolului, [i celefi zice, dar [i cele morale. Ne-am trezit, du -p\ fascism, nazism, dup\ „fervoarea dedreapta“ româneasc\, ca [i dup\ comunism,se în]elege, deodat\ goi, dezorien -ta]i [i chiar mai mult decât atât; dovad\c\ a trebuit, noi [i întreg contientul nostrucare în timpul acestei prime jum\t\]i deGustave Doré:secol XX s-a cl\tinat ca o nav\ aflat\, prin -s\ într-un taifun blestemat, uruind, scâr -]âind [i de[irându-se parc\ în hohotele derâs ale unui Satan re-de[teptat din celemai îndr\zne]e gravuri [i satire ale omului– a trebuit sau am fost nevoi]i s\ re-c\demîn istorie. În cea economic\ [i social\, s\re-invent\m un tip de structurare uman\,burghezia avansat\, capitalismul, care lep\rea multora cu un secol în urm\, ajunsdeja în forme ultime [i reac]ionare. Antiumane, chiar. Sol [i „gând“ pe care, defapt, au [i înflorit aceste fioroase flori ale„binelui social“, dar [i ale „r\ului extremmoral“ care au fost „imperiile“ amintite maisus. Dintre care, „unele“, vezi Cuba sauChina de azi, continu\ s\ reziste, ba, separe, chiar s\ înregistreze „succese“. Trecute[i ele de „prima lor faz\“, cumin]ite[i, mai mult decât abile, folosind [i „arme -le du[manului“.Da, uneori, când m\ aflu într-o anumederut\ în fa]a problemelor încâlcite [i cuadev\rat „demonice“ pe care mi le propu -ne nu numai propria mea biografie, dar [iistoria în care am fost aruncat, fac recursIlustra]ie la Don Quijote de Cervantesla "tinere]e". A mea, de[i ea nu a fost preainspirat\, nici coagulat\, cristalizat\ cât decât în lumea ambi]iilor mele de atunci, dea deveni scriitor adev\rat într-o ]ar\ îmbâcsit\de o fals\ istorie, de o fals\ mo ra -l\, dar [i a „principiilor tinere]ii“, dac\ pu -tem avansa o astfel de expresie. Ale „tine -re]ii eterne“, loc al zeilor, ei în[i[i tineri,precum un Apollo sau Mercur, Hermescelce poart\ ve[tile, dar ne [i ajut\ s\ „în -]elegem“, Aphrodita, dar [i glaciala PallasAthena.Tinerii eterni, ne-corup]i înc\ de presiunile[i abjec]iile socialului, capabili nunumai de a visa, dar [i de a se „vedea“ peei în[i[i în aceste visuri. Capabili de aceaîndr\zneal\ a credin]ei într-un destin aptde a-i face nu numai ferici]i – dac\, prinfericire o în]elegem doar pe cea mic-bur -ghez\, excesiv ra]ional\, previzibil\ [i pe -nibil materialist\! –, dar [i „glorio[i“. Em -blematici, ap]i de a fi modele pentru al]i ti -neri asem\n\tori lor, sim]ind ei, acei „veri -tabili tineri“, de cât\ nevoie profund\ [i„însetat\“ are lumea de „modele“. {i nunumai de cele militare, de[i ele, într-ade -54Însemn\ri ie[ene

v\r, de la Alexandru macedoneanul pâ -n\ la corsicanul Bonaparte, frapea z\cel mai puternic con[tiin]a celor carese vor pe culmi.6.Ce ne mai spun nou\, azi, „ideileMi[c\rii“? Acea „Schimbare la fa]\ aRomâniei“, carte celebr\ „atunci“, dincare, la re-editare, autorul, autor fran -cez de mult\ vreme, eseist cu accenteiritate de profet maudit, el însu[i o „re -alitate uman\ cu mai multe chei!“, ascos, se pare poc\it – sau doar înfricatde barbara opinie public\?! – câteva ca -pitole. Ce ne mai spune azi acea „absolutizarea religiei“, noi în[ine timo -ra]i sau profund nedumeri]i de fundamentalismelece provoac\ alte crimepe planet\? Sau acel „cult al mor]ii“,fascinant f\r\ îndoial\ pentru unii ti -neri locui]i de idealuri fierbin]i [i „ulti -me“, cult sau credin]\ sau „ideal“ care,dup\ p\rerea mea, nu se potrive[te spi -ritului nostru românesc, cu tendin]e maiales latine, sudice, „luminoase“. Un„i deal“ sau „cult“ mai potrivit nordici -lor, popoare tr\ind ca [i „Hamlet“ sauRi chard al III-lea“ în ce]urile Nordului,un de apar fantome viguroase care în -deam n\ la r\zbunare,„locul“ în carecrima [i iubirea pot s\ se petreac\ [i s\se „disloce“ cu o vitez\ uimitoare.Sau, mai [tii, dorin]a de putere a celordoi „inspiratori“, C\pitanul [i Profesorul!Uneori când contemplu, cu da -tele pe care le am, aceast\ „mi[care“îmi pare a citi o pies\ de teatru, mai pu -]in elisabetan, de unde vin eroii cita]imai sus, ci unul, s\ zicem, de ap\sat\ factur\[i tent\ expresionist\. Acest mare cu -rent european, ne-spectaculos în artelero mâne[ti, în care realismul „critic“ [i a[azisobiectiv al artei [i artelor secolului alXIX-lea las\ loc unei anumite modernit\]i:fi gu rile, mai ales cele din prim-plan, suntîn gro[ate pe linia une ia din caracteristici,fondul „tabloului“ el însu[i este „ap\sat“ [iÎnsemn\ri ie[eneGustave Doré: Ilustra]ie la Don Quijote de Cervantescolorat violent, încât senza]ia de real, defigurativ, se tulbur\ pentru a l\sa loc, ni sespune, unei.... sen za]ii dominante, defini -torii. O art\, vorbim de expresionism, înpictur\, sculpur\ [i literatur\, care anun]\,poate, marea [coal\ a structuralismului,mi[care în art\ [i arte care, mai ales, nea -g\ într-un fel desco perirea secolului XIX,privirea calm\, oarecum rece [i imperso -nal\ asupra oa menilor [i mediului în ca -re ei se mi[c\.Realitatea e privit\ cu un ochi tulbure[i inflamat [i, fapt esen]ial, totultrebuie s\ se organizeze [i s\ se reve -leze sub o unic\, dominant\ [i aproa -pe avertizoare, ap\s\toare, amenin ]\-toare, dimensiune. Revela]ie a unei re -alit\]i în febr\, sentiment ce anun]\deja, înainte de cataclismele politice [imilitare ale secolului trecut, o „ie[ire,mai mult decât spectaculoas\, o smulgeredin ]â]âni“ nu atât a lumii, ci a fi -rii umane, a ochiului [i a con[tiin]ei„contemplative“.Nu vom insista prea mult asuprai deei de „ortodoxism unic [i salvator“,ne închipuim c\ aceasta a fost [i un fac -tor demagogic, de propagand\ po liti -c\. De[i, cum o aminteam mai sus, ur -ma s\ se dovedeasc\ ca un princi piubi zar ce se opunea direct [i agresiv, prinîmp\r]irea radical\ a cet\]enilor caretr\iau credin]a sau tradi]ia unor alteculte. Tocmai într-un moment istoricîn care unirea teritorial\ [i admi nistra -tiv\, act formal, trebuia cu adev\rat re -alizat, „încorporat“ în practica extremde complex\ a unui nou stat a p\rut peharta Europei. O „unire rea l\“, o „încorporare“,o armonizare [i a daptarea atâtor reflexe de esen]\, u neori inte -resante, alteori profund di fe rite [i stridente,d\un\toare unei popu la]ii „im -pregnate“ de reflexele [i cu tumele a -celor imperii care ne-au condus [i do -minat secole în [ir. Nu pu]i ne. Moldo venii,Ardelenii [i Munteni, pâ n\ azi nufoarte „uni]i“ [i, mai ales în mo men te -le de „criz\“, reac]ionând nu numai di vers,dar [i, uneori, „advers“ unii fa]\ de al]ii.Nu vom insista nici asupra discrimin\ -rilor diverse, uneori criminale, pe care le-aperpetrat aceast\ Mi[care. Ele vin [i dintrecut, din „contagiunea“ cu unele na]ii învecinateîn istorie – vezi pogromurile c\ -z\ ce[i sau ucrainiene! – sau din suferin]a[i umilin]a de secole ale Românilor din Ar -polemici aproape cordiale ∙ po55

polemici aproape cordiale ∙ poGustave Doré:deal c\rora nu li s-au acordat acelea[i drep -turi civile [i administrative ca celor cu careei tr\iau împreun\ pe acela[i p\mânt, Sa -[ii, Secuii [i Ungurii. Sunt, cu toate acestea,greu de „crezut“ [i de „asimilat“ aceleacte de barbarie sub-uman\ care s-au petrecutîn „trenul moldovean“, descris cu a -tâta pregnan]\ de Malaparte în Kaput, sauororile acelei toamne bucure[tene, ’941,în închisoarea din Jilava. Ca [i în cartiere -Ilustra]ie la Don Quijote de Cervantesle evreie[ti din Bucure[ti [i Ia[i. De aceea,oricât am încerca s\ privim [i dintr-un „altunghi“ aceast\ „mi[care“, contemplând cucalm [i aten]ie idealurile ei, „noutatea“ eiîn planurile istoriei na]ionale, trebuie s\lupt\m de fiecare dat\ cu „repulsia“ în fa]acrimei, de care vorbeam mai sus, crimaca re se amestec\ [i s-a amestecat teribil [iinuman în toate mi[c\rile politice ale seco -lului trecut. Pân\ dincolo de al doilea r\z -boi, întinând, calomniind [i condamnând,în fapt, un secol care trebuia s\ fie unul al„nout\]ii“ – dar nu celei demonice! – al in -ven]iei [i surprizei –, dar nu al provoc\riifirii umane de a scoate la suprafa]\ zgura[i frustrarea bestial\! – un secol al victorieispiritului. Care... spirit? Cel care, în loc s\uneasc\ semin]iile, le separ\ cu violen]\,s\rb\torind, în formele unui trib amazonicsau fidjian, dar f\r\ naivitatea acestora,„diferen]a“ [i f\când din ea un principiu„luminos“, „revelat“? Spiritul „p\mântului“[i al „sângelui“? Blut und Boden?Da, ca [i nazi[tii, legionarii au s\rb\to -rit acest „spirit al p\mântului“ în for me lediverse ale „cultului satului“, ale istoriei [itradi]iei sale, ce trebuiau conservate [i absolutizate.„Eu cred c\ ve[nicia s-a n\scutla sat“ sau „Coco[i apocaliptici tot strig\peste satul românesc“, scria Blaga în aceiani, foarte aproape – dar din fericire nu „în -rolat" ca al]i colegi ai s\i, eminen]i, în mi[ -care! – de ceea ce s-a numit „autohto nism“sau prin mult discutata sa teorie a sensuluiistoriei „la Români“ – de parc\ de la înce -puturi am fi fost o na]ie [i un singur po por!– ceea ce s-a numit „boicotul istoriei“. Noine-am salvat, spune pe scurt aceast\ teo -rie, spre deosebire de alte na]ii, unele careau disp\rut ca atare, nu prin agresivitate sauac]iune, prin lupt\, ci prin pasivitate. Ne-asalvat, deci, „in-ac]iunea" [i, în roma nul s\upostum, splendid în construc]ia [i în crea -]ia post-romantic\ a personajelor sale, Lun -trea lui Charon, Blaga î[i aplic\ teoria„pe viu“: cu nota]ii direct autobio gra fi ce,ne descrie înaintarea trupelor bol [evice, ru -se[ti, în Ardeal, în acel cunoscut „spa]iu mi -oritic“, ca [i retragerea, s\-i zi cem tacti c\sau instinctiv\ – conform te oriei boicotuluiistoriei! – a celor refugia]i, intelectuali maiales, fugi]i din calea r\zbo iului, din Cluj [ialte ora[e mari, mereu mai sus, pe v\i [i pecoastele mun]ilor. În timp ce „jos“ se mi[-cau, înaintau [i uruiau camioanele [i tancu -rile unei alte armate de invadatori, veni]i dedata aceasta, cum s-a v\zut mai târziu, de[idestul de iute, to tu[i [i cu un ciudat „mesaj56Însemn\ri ie[ene

umanistic“. Un ciudat me saj, o spuneam,deoarece el nu ascundea îndemnul la discriminareaspr\, s\lbatic\ [i la crim\.Nu, eu nu cred în teoria „supravie]ui -rii“ noastre prin fug\, retragere, pasivita -te, boicot al istoriei, precum Lucian Blaga,Gustave Doré:un uria[ al literei [i gândului românesc, u -nul din modelele mele [i ale noastre de exis -ten]\ [i crea]ie. A[a cum nu cred în Mi o-ri]a, dincolo de metafora atr\g\toare acosmiciz\rii mor]ii pe care o con]ine, ca obalad\ „tipic\“ sau „emblematic\“ a noas -Ilustra]ie la Don Quijote de Cervantestr\. Ea arat\ [i laud\, cu mijloacele artei,înc\ o dat\, discriminarea regional\ – doiciobani, unul ungurean, adic\ ardelean [ialtul moldovean, îl asasineaz\ pe cel vrân -cean! - dar, mai presus de orice, ni se su -gereaz\, de fapt, un fel de blestem al fiin -]ei noastre istorice, aceea de a fi „n\scut\pentru a fi victim\“. N\scut\ pentru a sesupune f\r\ crâcnire robiei [i bunului placbarbar al altora, suferin]\ [i „blestem“ dincare, ni se promite în aceast\ poezioar\sti lizat\ de un boier, de Vasile Alecsandri,vom putea extrage o s\rb\toare [i o s\r b\ -torire cosmic\.Nu, eu tân\rul care am fost – [i maisunt înc\, în unele ceasuri fericite, de cre -a]ie, de „acord cu existen]a“ în sensul înaltnietzscheian! – am vituperat mereu cu ex -ces de gesturi [i argumente în fa]a prietenilormei de atunci, munteni, un Matei, unNichita, contra acestei cu adev\rat splendidemostre de genial folclor literar, vrândmai ales s\-i conving – pe ei, dar [i pe mi -ne, poate, în primul rând! – c\ noi, Ro mâ -nii, nu suntem f\cu]i [i n\scu]i pentru a fivictime, eterne [i supuse, aproape oricui nise arat\ în cale. Chiar dac\ aceast\ con -vingere se opune în esen]\ [i cre[tinismului,în fiin]a [i întreaga sa ideologie. Nu,a mintindu-l înc\ o dat\ pe un alt maestrual meu, pe Nietzsche, nu voi merge atâtde departe încât s\ neg religia cre[tin\ [imarea ei tradi]ie, ca [i însemn\tatea ei devreo dou\ milenii; nu intru aici în detalii,dar, ca [i filozoful neam], m\ opun mut\riidin via]a aceasta, a noastr\, singura real\,a norocului, a „mântuirii“ sau a „salv\rii“într-o alt\ existen]\, ce ]ine de domeniul o -niricului, al extazului mistic sau al unei spe -ran]e ce uneori se învecineaz\ cu dispera -rea cea mai goal\.Nu, norocul nostru este aici [i, în acestsens, existen]a noastr\ este un dar real,un fel de miracol pentru acei ochi care auputerea [i calmul de a o contempla, în a -cele ore când fiin]a nu e lovit\ sau [ocat\de atâtea „absurduri“ ale firii [i lumii. Sauale propriei persoane, chiar.polemici aproape cordiale ∙ poÎnsemn\ri ie[ene57

-mişcarea literara · mişcarea li58Horia B\descuDac\ vântul spune adev\rul*Vine o vreme în care afli.Vine o vreme în care aflicum de sine se leap\d\cel ce lep\dat nu estede la sinele lui,de la sânul ]\râniilumina[i ziua care din întuneric în întunericse duce;vine o vreme în carecuvintele nu sunt mai multdecât uitarea t\cerii,vine o vreme în carenu ei, ci lor te asemeni,vine o vreme în care afli c\ nuexist\ nimicpentru care s\ mori:nici m\car moartea.Ziua bivoluluiZiua bivoluluinu va fi niciodat\ mai înainte de-a fiziua din urm\ a bivolului[i nici cea din urm\nu va osteni în ziua dintâi;în ziua bivolului doar bivolul va lipsi:un bivol soarele-n sc\ld\torile cerului[i-n sudorile lui ]\râna[i mugetul[i nicio raz\ mai neagr\decât negrul copitei lui despicate[i niciun fir de iarb\ mai întunecatdecât coama lui noroit\,coama lui în care se cur\]\ de p\duchiîntunericul[i nimic nu va fi mai negru [i mai pustiudecât el,c\ci de ziua bivoluluidoar bivolul va lipsi,doar bivolul va lipsi în ziuaîn care întunericul te va ducede mân\.MânaDoarme Dumnezeu pe mâna îngerului[i îngerul pe mâna lui]ine obrazul lui Dumnezeu[i capul Lui[i nelumea [i lumea.Doarme Dumnezeu[i amor]it\ e mâna îngerului[i îngerul tace [i cuget\:„Da’ mult mai dormi, Doamne!“[i Dumnezeu doarme.[i vine poetul[i ia mâna îngerului[i pune capul Domnului pe mâna lui[i zice:„Ia-]i mâna îngere!“[i îngerul zice:„Nu pot s\-mi scot mânadin um\rul t\u!“{i doarme Dumnezeu[i nu [tie nimic[i când se treze[teamor]it\-i e mâna[i zice:„Da’ mult am mai dormit!“{i-ntinde bra]ul s\-l dezmor]easc\;bra]ul pe care s-a odihnit capul Lui[i nelumea [i lumea[i poetul [i îngerul.~mprejurulDe jur-împrejurul luivinovatnimeni nu este,cum nici de preajmal\untruluiîn care clipa pe care n-o vei aflaniciodat\s-a dat pentru tineluminii.Vinovat nu e[ti de-nceputulzilelor tale[i nici de sfâr[itul c\ruia-i ]insocoteala.Chiar dac\ în jurmereu se-ntâmpl\ ceva,mereutot mai pu]ine sunt cele cu careînv\]at erais\ începi diminea]a,mereu cau]i în jur[i nu mai afli o parte din tine,mereu zilele tale sunt doarmemorieîn care de-a valma se-nghesuieale lumiiÎnsemn\ri ie[ene

[i de-acum mai multale nelumii.Ziua ta ajunge mai s\rac\ la cap\t,mai goal\[i mai f\r\ de umbre [i lucruri[i te ui]i cum în urm\ se-adun\fiin]e dragi, amintiri ale sângelui,prieteni [i du[mani,c\ci de povara lornu-i nimeni scutit,deopotriv\ cu atâtea alc\tuiriale preajmeic\rora le-ai dat câte ceva din tine[i care în urm\ te las\cu ele ducându-te.[i nu le mai vezi[i doar vorbe[ti despre ele[i-]i închipuic\ sunt înc\ aici[i-]i e greu s\ crezic\ e[ti vinovat cu zilele tale tr\itepentru umbrele care se-ntunec\ înumbracea mareîn care se-adun\ cenu[a luminilornoastre.[i-n golul care cre[te în juro dat\ cu golul din tineabia de începi s\-n]elegic\ via]a nu-i o afacere privat\.*Mâinile tale lunecândpe chipul uitat al zileide ieri,peste paji[ti cu iarba uscat\,peste riduri necunoscute mâniei tale[i fervorii,[i t\cerii cu care se înc\p\]âneaz\s\ uite de elebucuriile tale,tr\darea umbrei înainte deghilotinapleoapelor,mâinile tale care [i amintescdoar ceea ce ne fiindfusese de-a pururi,mâinile tale,falangele îngerului lunecândpe gâti]a mor]ii.*E un vuiet în jur,un vaier abia auzit,cum lui însu[i s-ar spovedi sufletul,cum ar trece roua prin cu]itele nop]ii,cum ar plânge îngeriiîn subteranele întunericului.E un vuiet în jur[i nimeni n-aude[i nimeni cu sine însu[i nu se-nso]e[tes-ajung\în v\ile plângerii,nimeni nu m\soar\ povaradatorni cului,nici lep\darea pe care o ]es coco[iiîn memoria timpului,nimeni nu [tie ce or\ e...E doar un vuiet[i-un vaier abia auzit,un murmurprecum [oapta unei femeifr\mântând cu t\lpilecerulîn a[teparea s\mân]ei.*Vine lumina [i ne-nlumin\[i ne înclin\[i ne declin\[i ne str\luce vina din vin\[i ne umbre[te mân\ str\in\,mân\ str\in\ care ne-nchin\pân\ când sângele ni se alin\,pân\ se rupe carnea de tin\pân\ se face cale c\lin\s-o urce vântul [i-n cer s-o ]in\.*Oriunde, oricând;firul de iarb\ în pânteculbrumeiînainte de-a-]i fi câ[tigatnemurirea,nen\scutul sfârtecând placentelefrigului,ochiul t\ualbind în orbitele unei duminicibolnave.*Verde crud sub rafalele ploiisau dup\.Pe drumul care moare în m\runtaielez\rii,strain f\r\ acte[i f\r\ memorie,identitate pierdut\ pe care doarp\mântul acesta o [tie.Totu[i, despre ceea ce spune ]\râna,ieri,nimeni nu-[i amintea;sub picioarele taleoseminte care te roag\ uitareas-o ier]i.*Bicele gândului, bicecine le-ndur\ aice?Cine le-ndur\ aice[i le dezdoaie [i le dezice?Pielea b\trân\ [i cea novice,rupt\ de bice ca de alice,cine din pulberi s-o mai ridice?Cine din pulberi s-o mai ridice,umeri s\-i deie, oase calice,nimeni s-o poarte, nimeni s-o strice,pielea de-o joac\ moartea-n ar[ice-mişcarea literara · mişcarea liÎnsemn\ri ie[ene59

cronica traducerilor ∙ cronica60Un antierou americanDisp\rut recent dintre noi, John Updikea fost unul dintre cei mai aclama]i [ipremia]i romancieri americani contemporani.N\scut într-un or\[el din Pennsylvania(decor favorit al fic]iunilor lui mai vechi[i mai noi), cu studii de literatur\ englez\la Harvard [i de art\ grafic\ la Oxford,scriitorul a devenit, în ultimele trei decenii,un personaj cultural de anvergur\, nu doarîn Statele Unite, ci [i în lume. Distins, în -tre altele, cu The National Medal of Arts,în 1989, [i cu Pulitzer Prize, în 1991, Up -dike s-a impus prin câteva serii de romane(axate pe etape din destinele acelora[i e -roi), cu succes enorm la public [i cu trans -puneri cinematografice prestigioase la Hol -lywood. Seria care l-a consacrat prin exce -len]\ e cea dedicat\ lui Harry Angstrom,cunoscut sub apelativul Rabbit/Iepure, se -rie întins\ – ca efort creator – pe parcursula patruzeci de ani. Ea const\ în patru romane– Rabbit, Run / Fugi, Rabbit (1960),Rabbit Redux / Întoarcerea lui Rabbit(1971), Rabbit Is Rich / Rabbit, bogat(1981), Rabbit at Rest / Rabbit se retra -ge (1990) – [i o nuvel\ – Rabbit Remembered/ În amintirea lui Rabbit (2001). Overitabil\ epopee în jurul unui destin a me -rican comun, ce a impresionat genera]iiîntregi de cititori tocmai prin lipsa sa deexcep]ionalitate. În paralel cu „Rabbit”,dar cu un impact epic mai redus, Updikeini]iaz\ seria lui „Bech”, alc\tuit\ din trei„romane” (de fapt, grupaje de povestiri cuteme unitare) – Bech: A Book / Bech: o car -te (1970), Bech Is Back / Bech se întoar ce(1981) [i Bech at Bay: A Quasi-No vel/Bechla ananghie: un cvasiroman (1998). Protagonistullor, Henry Bech (complet diferitde indolentul Angstrom), este un roman -cier celebru (de aici [i p\rerea majorit\]iiGustave Doré:criticilor c\ ar fi un alter ego al lui Updikeînsu[i), care intr\ într-o succesiune de întâmpl\ricomice.Totu[i, seria narativ\ (reprezentat\ nu -mai de dou\ romane deocamdat\), cu re -zultatul mediatic cel mai pronun]at (dato rit\ecraniz\rii hollywoodiene), r\mâne ceafocalizat\ pe tribula]iile vr\jitoarelor (postmoderne)din New England: The Witchesof Eastwick / Vr\jitoarele din Eastwick(1984) [i The Widows of Eastwick / V\ du -vele din Eastwick (2008) – cel de-al doi -lea roman continuând evenimentele para -normale din primul (redat cinematic, în1987, într-o super-produc]ie cu popularitatemondial\, în care joac\ Jack Nicholson,Cher, Susan Sarandon [i MichellePfeiffer). În sfâr[it, în multitudinea de fic -]iuni „autonome” a[a-zicând, scrise de Up -dike pân\ ast\zi, se distinge Gertrude andClaudius / Gertrude [i Claudius (2000),o splendid\ reconstruc]ie epic\ – pe bazacronicilor medievale ale lui Saxo Grammaticus[i François de Belleforest (folosite,de altfel, [i de Shakespeare pentru în che -garea marii sale tragedii daneze) – a istori -ei premerg\toare momentelor surprinse înHamlet. Updike supraliciteaz\ un deta liuneglijat de c\tre Shakespeare (sau chiar ne -gat de dramturg, dac\ ne amintim faptulc\ fantoma tat\lui îi spune prin]ului, înc\de la prima lor întâlnire s\-[i cru]e mama,pe Gertrude, întrucît nu [tie nimic de cri -ma lui Claudius, unchiul fratricid), acela c\regina (Gertrude) ar fi, în fond, adulterin\(având o rela]ie cu maleficul cumnat Cla u -dius) [i, implicit, ar fi vinovat\ de ucidereaIlustra]ie la Contes drolatiques de BalzacÎnsemn\ri ie[ene

so]ului, determinându-[i amantul s\ ia regatulprin for]\. Dup\ cum se vede, operalui Updike acoper\ un registru artistic extremde complex, revelându-ne profilul ro -mancierului total.Seria lui „Rabbit”, din care a ap\rut, re -cent, în limba român\, la Humanitas Fiction,[i volumul al doilea, Întoarcerea luiRabbit* (dup\ Fugi, Rabbit de acum unan), în traducerea (ca de obicei) remarcabil\a anglistului bucure[tean George Volceanov(versiunea propus\ de Volceanova fost deja distins\ cu premiul revistei Ma -nuscriptum), une[te, în mai multe explo -r\ri epice de subtilitate, punctele crucialedintr-o traiectorie existen]ial\ american\,cum spuneam, mai degrab\ lipsit\ de st\ -lucire. Primul volum – Fugi, Rabbit (expresiepreluat\ [i de faimosul rapper Eminemîntr-un cîntec de-al s\u!) – îl prezint\ peeroul epopeii ulterioare, Harry Angstrom(nume simbolic, alc\tuit din cuvintele germaneAngst/Fric\ [i Strom/Impuls), po -reclit „Rabbit”, un fost juc\tor de baschet,în vârst\ de dou\zeci [i [ase de ani. Roma -nul de deschidere (plasat cronologic în adoua jum\tate a anilor cincizeci) nu se o -cu p\ decât de un interval de trei luni dinvia]a protagonistului, suficient îns\ pentrutrasarea mesajului cultural [i psihologic reluatapoi de Updike decenii la rând, în e-pi soadele de continuare a nara]iunii. Rab -bit (c\s\torit cu alcoolica Janice, tat\ al u -nui b\ie]el de doi ani, Nelson, [i al unei fe -ti]e, Rebecca, aflat\ înc\ în stadiu embrio -nar, în pântecele matern) simte – la înce -put, ca variant\ a unei evad\ri din corse -tul mariajului anodin, mai târziu, ca exer -ci]iu irepresibil de dinamizare a proprieie xisten]e – dorin]a acut\ de a pleca de a -cas\. Precum un personaj romantic american(Wakefield al lui Hawthorne), el dis -pare, într-o sear\ obi[nuit\, de la domici -liul conjugal [i, de[i c\l\tore[te o noapte* John Updike. Întoarcerea lui Rabbit. Traducerede George Voceanov. Colec]ia „RaftulDenisei”. Bucure[ti: Humanitas Fiction, 2010,440 pp.Gustave Doré:întreag\ spre sud, revine în Brewer (Pennsylvania),pentru a locui – nu departe decasa lui – în apartamentul unei prostituate,Ruth, care îi va na[te o fiic\ nelegitim\,Annabelle.Nu trebuie s\ c\ut\m filozofii adânci înmentalitatea defetist\ a lui Harry [i nicisensuri sofisticate în gestul s\u de abandon.El este, în mod cert, un ins mediocru (puspoate, pân\ la un punct, în situa]ii ie [itedin rând), f\r\ înclina]ia actelor hybris-ti -Ilustra]ie la Contes drolatiques de Balzacce, înc\rcate de în]elesuri paradigmatice.Dup\ cum sugereaz\ [i numele lui (Ang -strom), Rabbit tr\ie[te o spaim\ profund\în fa]a responsabilit\]ii (morale, personale[i colective), refuzînd s\ devin\ individ social.Avem aici drama oric\rui b\rbatamerican, prizonier în lag\rul identitar alimuabilei suburbii, ori, generalizînd pu]inlucrurile, drama fiec\rei fiin]e umane latrecerea dinspre „egoismul” autosuficiental adolescen]ei c\tre „altruismul” for]at alcronica traducerilor ∙ cronicaÎnsemn\ri ie[ene61

cronica traducerilor ∙ cronica62maturit\]ii. Argumentul esen -]ial al acestei ipoteze r\mânecomportamentul dezorientat,aproape confuz, al lui Rabbit,pe parcursul volumului de început.Personajul nu posed\capacitatea elementar\ de a -suma re a consecin]elor ac]iunilorsale [i desco per\ în fug\unica solu]ie de evitare a vie -]ii propriu-zise. Iresponsabilitatealui (dubla t\ de cea a luiJanice – cei doi so]i vor fi re u -ni]i în final!) duce la o tragediecumva pre vizibil\: din neglijen]amamei (b\ute [i sin gu redin nou), nou-n\scuta fiic\ alui Har ry, Rebecca, moare îne -cat\ în cad\. Ne-am a[tepta,prin urmare, ca teribilul examenexisten]ial s\ reprezinte,ultimativ, pragul maturiz\rii(violente) a protagonistului.Romanele urm\toare infirm\îns\ presu punerea.În Întoarcerea lui Rabbit,Angstrom (a cum p\r\sit el deso]ia Janice) intr\ în tr-un straniuproces „paideic”, sub „ma -ieu tica” unei tinere bogate, fu -gite de acas\, [i a unui traficantde droguri negru, sfâr [ind, pa -radoxal, în acte similare denes\buin]\ [i lips\ de r\spundere.Rabbit, bogat [i Rabbitse retrage nu modific\ fundamentalcontextul, în ciuda fap -tului c\ ne confrunt\ cu un Rabbit matur[i apoi chiar b\ trân (distan]ele dintre eta -pele vie]ii eroului, investigate în aceste romanesuccesive, sunt de aproximativ undeceniu fiecare, e xact intervalul de timp lacare Updike a pu blicat un volum fa]\ dealtul). Devenit mo[ tenitorul afacerii de ma -[ini Toyota a so cru lui s\u, Harry cunoa[testabilitatea financiar\, dar nu [i pe ceaemo]ional\. Cu un libido vizibil dereglat,el continu\ aventu rile cu alte femei, gân -Gustave Doré:Ilustra]ie la Contes drolatiques de Balzacdin du-se înc\ la Ruth Leonard (prostituatacu care a locuit în ti nere]e [i de care a fu -git atunci când a aflat c\ era îns\rcinat\).Î[i neglijeaz\ constant familia, în specialpe Nelson, student la U niversitatea Kent[i proasp\t dependent de droguri. Nici lab\trâne]e, Rabbit nu-[i poate transformaca racterul labil. Retras în Florida, împreu -n\ cu Janice, eroul are o re la]ie cu Pru, so -]ia fiului s\u, Nelson, du p\ care, însp\i mân -tat, întocmai ca în ju ne]e, fuge de acas\.Existen]a lui Rabbit se încheie,într-un fel, ciclic: el o salveaz\pe Judy – nepoata lui de nou\ani – de la înec, în contrapar -tid\ simbolic\ la accidentul Re -becc\i din primul volum, [imoare ju când baschet al\turide ni[te tineri (episod ce reiascena de uvertur\ a întregii se -rii de patru romane). Nuvela Înamintirea lui Rabbit – publicat\de John Updike în 2001 –trebuie citit\ drept concluzie pa -rabolic\ la un destin f\r\ str\ lu -cire [i totu[i specta culos, f\ r\adâncime [i totu[i semnificant.Dup\ Rabbit, lumea î[i con -tinu\ cursul, preluând [i o mo -genizând „efectele” e xis ten]eipersonajului, „efecte” de careel a fu git mereu. Janice se re -c\s\tore[te cu Ron nie Harrison,un fost coleg de-al lui Harry(care a avut, la rândul lui, oaventur\ cu Ruth Leonard), întimp ce Annabelle (fiica nelegitim\a lui Rabbit cu Ruth) î[irecupe reaz\ fratele, Nelson,mo[tenitor al aface rii cu ma -[ini Toyota [i desp\r]it de so]iasa Pru. Ea îi va împ\rt\[i acestuiacrâmpeie din via]a sa trau -matizat\ (între altele, a fost a -buzat\ de tat\l vitreg). Nepo]iilui Rabbit, Judy [i Roy, adoles -cen]i acum, sunt pe punctul dea-[i începe ei în[i[i traseele e -xisten]iale. Chiar eschivându-se în fa]a sor -]ii (asemenea unui Oedip postmodern, darunul mai curând comic decât tragic [i maidegrab\ non-eroic decât eroic), Harry Ang -strom ajunge s\ o împlineasc\. „Mo ra la”seriei (dac\ putem reconstitui o „mo ral\”din aproape dou\ mii de pagini fic]iona le)r\mâne aceea c\ nu ai cum s\ faci un pas(oricât de benign [i neînsemnat), în uni ver -sul nostru, f\r\ a declan[a o mi riad\ de sce -narii posibile de via]\, f\r\ a influen]a isto -Însemn\ri ie[ene

ia ta [i pe a celorlal]i într-o manier\ i re ver -sibil\. Proiectul editurii Hu mnaitas Fictionde a-l încorpora pe Rabbit în lite ra tura autohton\,prin traducerile de fa]\, mi se pa -re un fapt cultural important [i pe deplinl\udabil. John Updike repre zint\ o experi -en]\ estetic\ necesar\ spa ]iului ro mânesc.Volumul al doilea al seriei în discu]ie,Întoarcerea lui Rabbit, constituie o faz\ in -termediar\ din tribula]iile protagonistului.P\r\sit de so]ie, Harry vegeteaz\ al\ turide Nelson (aici în vârst\ de doispre zeceani) pân\ în momentul în care o cu noa[tepe Jill, o adolescent\ dependent\ de dro -guri, fugit\ de acas\ (de la familia sa extremde bogat\). Jill îi atenueaz\ lui RabbitGustave Doré:predispozi]iile conservatoare (de individapar]in\tor suburbiilor americane, din aniicincizeci-[aizeci), introducându-l ulterior `ncercul amicului ei traficant de stupefiante,negrul Skeeter. Acesta e un fi lozof empi -ric, dispus s\-[i converteasc\ tumultoasaexperien]\ de via]\ în în]elepciune epicu -reic\. Prin el, Rabbit scap\ de stereoti pu -rile rasiale, începe s\ fumeze ma rijuana [idescoper\ istoria afro-america nilor, din ca -re cite[te (cu voce tare) seara, înaintea u -nui public exotic, format din Nel son, Jill [iSkeeter însu[i. Tân\rul traficant de droguriare umor [i confer\ tragediei rasiale ame -ricane sensul superior al unei arte a accep -t\rii [i supravie]uirii. Dac\ nu ar fi fost se -dus doar de latura „liberal\” a personalit\ -]ii lui Skeeter, de „metafizica” libert\]ii pro -pov\duite de personaj, Rabbit ar fi pututg\si la el [i ideea ceva mai ascuns\ a pre -lu \rii responsabilit\]ii pentru ac]iunile sale,sugerat\ în ultim\ instan]\ de tân\rul inte -lectual al str\zii. Harry nu se poate schim -ba îns\ (un comentator al lui Updike spu -nea, de altfel, c\ nici nu ar avea cum, tocmaianti-eroismul, cecitatea lui proverbial\f\cînd posibil\ construc]ia epic\ de an -samblu). Netulburat cu adev\rat în forul luiinterior, el î[i va continua „fuga”, refuzândorice form\ de „asumare” [i „aliniere”.Codrin Liviu CU}ITARUIlustra]ie la Contes drolatiques de Balzaccronica traducerilor ∙ cronicaÎnsemn\ri ie[ene63

cave canem · cave canem · cav64Un fel de fiu risipitorTimpurile medievale cunosc o a -de v\rat\ infla]ie a discursului e -cleziastic privitor la p\cate [i laclasificarea lor. Desfrâul, de pild\, interpretat[i ca fric\ de sex a clericilor din a ceaperioad\, nu înceteaz\ în a-[i conser va po -zi]ia printre cele [apte p\cate capita le, bachiar urc\ în ierarhie [i p\r\se[te po zi]ia a[aptea, pe care îl plasaser\ un Toma d’A -quino sau un Dante. Predicile SfântuluiBernardin de Siena sunt e -xemplare din a ceast\ pers -pectiv\. S\ vedem si cum!În Prediche volgari (predica19), a se menea tutu rorpredicatorilor vremii [i nunumai, Bernardin (sfân tulfranciscan care a activat înprima jum\tate a se coluluial XV-lea [i a predicat vehementîn favoa rea refor -mei moravurilor) pleac\ dela caracterul sa cramental alc\s\toriei. Po porului i se a -minte[te c\ taina c\s\torieieste cea din tâi instituit\, în -c\ din Para dis, înainte decomiterea p\catului. De a -ici [i formi da bila ei demnitateîn cata logul tainelor.Nun ta din Ca na este amin -tit\ apoi ca episod ex cep -]ional, pe ca re însu[i Isusl-a onorat cu prezen]a [i cuminunea f\ cut\ cu acestpri lej. Nunta e comparabi -l\ unirii lui I sus cu Biserica[i de aici consecin]a: ceeace Dum nezeu a unit, omuls\ nu despart\!În una din omiliile sale,Jean-Pierre Ca mus, un e - Gustave Doré:pis cop reformator de la r\spântia seco le -lor XVI-XVII, le spune so]ilor: „via]a marital\umple cerul prin p\mânt [i cople[e[tecu fructele ei [i cerul [i p\ mân tul. Ierusali -mului p\mântesc ea îi fur ni zea z\ osta[i,iar celui ceresc biruitori.”Nu este permis s\ te folose[ti de c\snicie,spune într-o predic\ sfântul Bernar din,pentru a face din pl\cere (libidine) scopulprincipal. Altminteri, cu formula drama ti -c\ a lui Ber nardin, c\snicia este o stare pe -riculoas\, c\ci „dintr-o mie de cupluri credc\ 999 sunt ale diavolului”.Pentru un alt autor (Pierre de la Font),c\snicia este pândit\ din toate p\r]ile demari primejdii; pentru unii e „port primitor”,pentru al]ii nu-i decât un „nefericit na -ufragiu”. Iar iezuitul Antonio Vieira (por -tughez [i el, tr\itor în secolul al XVII-lea)spunea despre c\snicie c\ e periculoas\,în trucât femeia este pervers\ chiar [i c\s\ -torit\. În predica despre t\ierea capuluisfântului Ioan Botez\torul, iezuitul se dez -l\n]uie aproape dup\ exemplul misoginieicelei mai tradi]ionale: „dintre toate neno -rocirile care ne cople[esc, care-i principa laIlustra]ie la Biblie: Isus mergând pe apeÎnsemn\ri ie[ene

cauz\? O femeie, o so]ie; [i nu o so]ie a -dulter\, ci una legitim\, nevinovat\. Toateaceste catastrofe, unde î[i au ele sursa da -c\ nu în neascultarea femeii care i-a fostdat\ omului de Dumnezeu însu[i?” Nu comentezacest pasaj decât precizându-i urmarea:pentru cei mai mul]i dintre medie -vali, încrederea în c\snicie se clatin\. Mul]i[i-ar fi aflat salvarea în celibat, dac\ nu [i-arfi amanetat damnarea în c\snicie!La fel gândea preotul Symon din Ren -nes când spunea c\ în c\snicie apar celemai mari pericole care se opun mântuirii[i c\ astfel de c\snicii neghioabe sunt ve -gheate de diavolul însu[i. O expresie ti pi -c\ a epocii medievale afirma c\ pentrumul]i c\s\toria e infern chiar aici pe p\ -mânt [i c\ ea nu prezint\ doar riscul de aduce în infern, nu!, c\snicia proast\ e i -maginea nevoalat\ a infernului, nu doaro copie a lui!C\snicia este primejdioas\, gândeaumedievalii, iat\ o convingere. Ea îndep\r -teaz\ de Dumnezeu, iat\ o constatare. Deaici o dubl\ descurajare resim]it\ mai alesde fecioare [i de v\duve. „Dac\ adev\ratav\duv\ se gânde[te la moarte, ea nu vamai visa la al doilea so]”, asa spunea franciscanuldin Siena, [i o asemenea v\duv\este pe „jum\tate sfânt\”.Mult timp Biserica s-a temut de trup, deunde [i oroarea de goliciune. Bernardin eapocaliptic predicând în pia]a din Siena [icondamnând ochiul. Nu se poate abuzade ochi! „Ce are a face ochiul cu c\s\ to -ria? Ceea ce-i permis de pip\it nu-i permisde privit”. Ochiul nu este potrivit pen -tru c\snicie!În predica intitulat\ De miseria conditionishumanae, Bernardin declam\: „dinp\rin]ii s\i omul se na[te în p\cat. O greanecesitate. Înainte de a p\c\tui, noi suntemobliga]i s\ p\c\tuim”. {i toate acestease întâmpl\ atunci si numai atunci cândinvita]ii la nunt\ sunt netrebnici. „Împ\ -r\]ia Cerurilor seam\n\ cu un rege care af\cut un osp\t de nunt\ fiului s\u. Î[i trimi -se servitorii s\ cheme invita]ii la nunt\, darGustave Doré:ei nu voiau s\ vin\” (Ma tei 22, 1-4). De ace -ea regele se mânie [i pu]ini sunt cei ale[i.Spun acestea, care pot p\rea anapo -da, cu gândul la fiul risipitor. Fiul cu prici -na gândeste, spune undeva Noica: da -c\-mi reu[e[te p\catul, e bine, am voluptatea.Dac\ nu-mi reu[e[te, e iar\[i bine,am virtutea.Ace[tia sunt termenii fiului risipitor. Fi -re[te, e preferabil s\-]i cau]i termenii t\i.Ilustra]ie la Biblie: Samson [i DalilaAsta fie [i pentru c\ toat\ lumea vrea s\tr\iasc\ mult, dar nimeni nu vrea s\ fie b\ -trân. Dar, pân\ la urm\, problema omuluinu este aceea de a [ti de câte ori se pr\ -bu [e[te, ci de câte ori [tie/poate s\ se ri -dice. Altminteri multe putem cunoa[te, darnu toate ne sunt [i de folos.Anton AD|MU}cave canem · cave canem · cavÎnsemn\ri ie[ene65

privitor ca la teatru · privitor ca66P\pu[ile lui Purc\reteLa începutul anilor '90, când amontat la Craiova Ubu Rex cuscene din Macbeth, spectacolca re avea s\ devin\ cel dintâi mare succesmondial al s\u, Silviu Purc\rete î[i expri -ma într-un interviu admira]ia fa]\ de artaanima]iei, pe care al]ii, necunosc\torii, oconsider\ pe nedrept un „gen minor“.Regizorul se referea concret la faptul c\textul lui Jarry nu putuse fi montat în Ro -mânia comunist\ decât într-o variant\ cup\pu[i. De[i Ubu îl tenta înc\ din faculta -te, Purc\rete trebuise s\ a[tepte câ[tigarealibert\]ii din decembrie 1989 pentru a pu -ne în scen\ piesa autorului francez. Tot laînceputul anilor '90, monta la Bucure[ti,la Teatrul „}\nd\ric\“, o Cenu[\reas\, de -venit\, precum fata din poveste, prin]esarepertoriului, reu[ind s\ se men]in\ pe a -fi[ mai bine de dou\ decenii, cu aceea[istr\lucire pe care o avea la premier\. Adevenit un soi de spectacol de patrimoniuteatral, cu o longevitate de invidiat, pe ca -re doar pu]ine crea]ii o ating. De fapt, re -venirile lui Purc\rete la mijloace de ex -presie specifice teatrului de anima]ie suntfrecvente, în multe din produc]iile sale utilizândmanechine, p\pu[i ori mecanismetipice genului.Pentru Cenu[\reasa pomenit\, adap -tarea [i regia îi apar]in, versiunea scenic\combinînd variantele lui Charles Perrault,Fra]ii Frimm [i opera comic\ a lui Gioa -chino Rossini. Subtil\, rafinat\, mizansce -na lui Purc\rete se distinge prin ingenio -zitatea solu]iilor, acurate]e, umor, combi -nând echilibrat partea de poveste cu ceade oper\. Dozajul calibrat face ca muzica[i ac]iunea teatral\ propriu-zis\ s\ se ba -lanseze cu m\sur\, f\r\ ca una s\ preva -leze în defavoarea celeilalte. Nara]iuneascenic\ este dezv\luit\ din replici [i arii reuniteîntr-un scenariu accesibil, dar elaborat,care cap\t\ tridimensionalitate prinlatura plastic\, vizual\. Scenografia folo -se[te ca structur\ fundamental\ clasiculcastelet devenit aici dulap-galantar, cu mul -te sertare [i vitrinu]e. Unele par fixe, cup\ pu[i de tipul celor din cutiile muzicalede odinioar\, dar care numai aparent suntdecorative, prinzând via]\ [i învârtindu-seîn momentul balului de la palat, în posturade personaje alte vitrine devin spa]iu dejoc, compartimentând ingenios perimetrulteatral. Un perimetru care ofer\ mario ne -ti[tilor cu generozitate o multitudine deplanuri de joc, atât pe orizontal\, cât [i pevertical\, reatestând pl\cerea lui Purc\re -te de a modela ambientul fizic pe care îla re la dispozi]ie, f\cându-l activ, însu[in -Gustave Doré:du-l cu o dramaturgie proprie. Privind cas -teletul acesta, te gânde[ti involuntar la marioneteledin Salzburg, expuse acum în ce -lebrul muzeu din celebrul ora[ al lui Mo -zart. Trimiterea realizat\ voit de regizor esus]inut\ de admira]ia pe care Rossini,po reclit „micul german“, o nutrea fa]\ deWolfgang Amadeus. Personajele sunt realizateîn acela[i stil: p\pu[i cu fe]e ca depor]elan, peruci, costume identice cu mo -da vremii, lucrate în detaliu, mecanisme cecombin\ ca stil de construc]ie p\pu[a pemân\ [i cea cu tije. Acest dulap-ga lan tar,care apare ca element scenografic în maimulte dintre mont\rile lui Purc\rete (Noap -tea de la spartul târgului, Femeia ca re[i-a pierdut jartierele etc.), nu e o simpl\pies\ de mobilier, ci, sub ac]iunea fante zi -ei, devine o adev\rat\ ma[in\rie de minu -n\]ii, din care ies la iveal\ fapte de basm,unde binele se confrunt\ cu r\ul în maimulte chipuri [i unde totul se încheie, fi re[ -te, cu bine. Chiar dac\, con form obi ceiu -ri lor artistice ale re alizatorului, un final falsintro du ce, doar de dragul anecdotei, o si -tua]ie [i o replic\ hamletiene: „Restul e t\ -Din ciclul Menajeria parizian\Însemn\ri ie[ene

cere!“, rapid co rec tate de Cenu[\ rea sa careprocla m\ f\r\ drept de apel vic to ria binelui.Structura spectacolului o respect\ peaceea a operei: un prolog-intro-uvertur\în care copila[ii unei familii de [oricei, transformat\pe parcurs în mini-cor, vor s\ au -d\ o poveste, „aia cu dovleacul [i cu pan -tofiorul [i cu prin]ul“. Cortineta se ridic\,apar personajele [i nara]iunea curge tih nit,muzica o înso]e[te continuu, punctând mo -mentele cheie, amplificând tensiunea emo -]ional\. Câteva scurte intermezzo-uri las\publicul s\-[i trag\ publicul, auzindu-se mini-arii în italian\, dup\ canonul operei, unasus]inut\ chiar de ]ân]arul ademenit de unp\ianjen stabilit în col]ul dulapului. Dar mu -zica r\sun\ pentru scurt timp, c\ci poves -tea trebuie s\ continue. Punctul cul minantal istoriei, transformarea Cenu [\ re sei, e re -zolvat prin utilizarea a dou\ mâini protec -toare, supradimensionate, albe, ca re o cu -prind de nefericit\ [i, cu ajutorul ba gheteifermecate, o metamorfozeaz\ în prin]es\.Elementul romantic e prezent: e noapte, seaud [i se v\d fulgere pe ci clo ra m\, na turasufer\ al\turi de eroin\ într-un „ta blou r\s -colitor“, cum exclam\ unul din tre [oricei,iar acordurile rossiniene aug men teaz\ ten -siunea. Pe aceea[i ciclo ram\, la sfâr[it,str\lucesc luna [i stelele, dup\ ce Prin]ul,strigând disperat, cam ca Richard, dup\ uncal, dar nepromi]ând regatul în schimb, odescoper\ cu ajutorul condura [ului.Pl\cerea vizualului, caracteristic\ luiSilviu Purc\rete, e atestat\ de maniera încare se rezolv\ seara de bal: un paravande tip oglind\ m\re[te [i înnobileaz\ miculspa]iu iluminat de sfe[nice, în timp ce p\ -pu[elele din vitrinele late ra le d\n]uiesc me -canic în ritmul muzicii lui Rossini.Aten]ia la detalii a lui Purc\rete trans -pare [i aici. În partea de sus a casteletuluisunt expu[i doi condura[i care se mi[c\circular din când în când, dup\ acela[i mo -del al cutiu]ei muzicale. Ca poant\, acela[imotiv al înc\l]\rilor e atins prin aducereaunei perechi de sabo]i olandezi, a c\ror ve -d ere î]i stârne[te zâmbetul. Poante sunt [iutilizarea de c\tre Prin] a unei pâlnii pepost de portavoce, pierderea perucii dec\tre Împ\rat [i dezv\luirea unei superbechelii, ori sprâncenele asimetrice ale su ve -ranului, care te fac s\ ridici involuntar col -]urile buzelor. Prezen]a corului de [o ri ceispore[te [i ea comicul de bun\ calitate alreprezenta]iei. Luându-[i în serios co rali -tatea, familia de cenu[ii cânt\ dirijat\ deun [obolan, intervine atunci când ac]iuneaGustave Doré:nu e conform\ cu litera basmului, comen -teaz\ ceea ce se întâmpl\.Ludicul ca surs\ a crea]iei [i ca figur\de compozi]ie îi este specific lui Silviu Pur -c\rete. Natur\ eminamente imaginativ\,pentru Purc\rete regia este act de rein ter -pretare a unui text, iar improviza]ia, un genparticular de joac\. Teatrul merit\ o inves -ti]ie de improviza]ie, întrucât e o joa c\ fer -til\. De[i aparent e asociat\ perioa dei in -fantile, psihologii justific\ cu ar gumente[tiin]ifice nevoia uman\ de joac\. Pe de oparte, expresie a unui instinct, pe de alt\parte, „inven]ie cultural\“ 1 rezultat\ dinajustarea social\ a dorin]ei de ludic, joa caeste mijloc cognitiv, de descoperire a lumii[i de exersare a rolurilor din co mu nitateafamilial\ [i societate. Ea evolueaz\ de la oetap\ a biografiei noastre la alta, se trans -form\, se complic\, dar ne înso]e[te pe totparcursul vie]ii. La maturitate trece în plansecund, dar ne asigur\ posi bilita tea de ae vada, temporar, cu efecte catar c tice, dincontingent. Spiritualitatea în an samblul eipoate fi privit\ ca o „istorie a evad\rilorludice“ 2 , cum zice Gabriel Lii ceanu, pe li -Din ciclul Menajeria parizian\nia ideii c\ joaca este una din tre moda -lit\]ile de stimulare a capacit\]ilor noastrecreative, c\ interpretarea este o form\ par -ticular\ de joac\ dup\ reguli ac ceptate cul -tural. A[a c\ nu ar trebui s\ mi re pe ni menic\ un regizor de talia este tic\ a lui Purc\ -re te [i-a îndreptat aten]ia [i e nergia spreuna dintre cele mai impor tan te po ve[ti aleculturii europene, copil\ rin du-se genialal\turi de p\pu[arii de la „}\nd\ri c\“!Olti]a CÂNTEC1Vezi Paul Cornea, Interpretare [i ra]io -na litate, Ia[i, Polirom, 2006.2Prefa]\ la Huizinga Johan, Homo Ludens,trad. rom. H.R. Radian, Bucure[ti, Univers, 1977.privitor ca la teatru · privitor caÎnsemn\ri ie[ene67

simeze · simeze · simeze · sim68Un om, un destin, o carte:Geta PascalÎnve[nicit\ prea devreme sub semnultimpului gr\bit, muzeografa Ge -ta Pascal a determinat memoria in -dividual\ [i colectiv\ la un necesar [i emo -]ionant exerci]iu de admira]ie post mor tem,confirmând adagiul potrivit c\ruia mor]iinu sunt absen]i niciodat\, ci doar invizibili.Invocarea lor periodic\ ]ine de un ritual alamintirii prin care recuper\m oameni, ca -riere [i destine care au marcat spiritul unuitimp [i dimensiunea profesional-crea toarea unor oameni remarcabili.În atmosfera elevat\ a Galeriilor Danadin strada Cujb\, un public numeros, antu -rat pe simeze cu operele clasicit\]ii ie[ene[i al unor eminen]i arti[ti contemporanidefini]i ca personalit\]i generatoare de va -lori perene, evocarea unui om de excep]ied\ruit valorific\rii patrimoniului local [i na -]ional, a determinat realizarea unui verita -bil [i recuperator memento, emo]ionant [ipilduitor pentru fidelitatea fa]\ de cei tre -cu]i prea devreme în lumea umbrelor. N-afost, desigur, o coinciden]\ faptul c\ aceas -t\ tulbur\toare evocare s-a conexat s\rb\ -toririi celor 150 de ani de la înfiin]area laIa[i în urm\ cu 150 de ani a primei [coli deBelle Arte, cu patru ani mai devreme de -cât cea de la Bucure[ti.Numele lui Gheorghe Panaiteanu Bardasareare semnifica]ia unui gest firesc princare omagiem ctitorul [colii ie[ene [i peto]i ceilal]i care s-au d\ruit crea]iei artisticeîn variatele ei forme de expresie. Pinaco -teca ie[ean\ a devenit înc\ de la început untemplu al muzelor [i un loc de solitar pele -rinaj ini]iatic sub semnul valorilor na]io na -le [i universale.Geta Pascal a slujit statornic în acestsanc tuar al frumuse]ii ve[nice [i s-a devo -tat cu pricepere [i con[tiin]\ profesional\îndrum\rii celor care sim]eau nevoia interioar\de a comunica cu inefabilul artei. Af\cut-o cu stenic\ rigoare [i cu con[tiin]ac\ drumul c\tre art\ al celor mul]i ]ine dedatoria unui veritabil profesionist al domeniului,aplicat [i adecvat a[tept\rilor publicului.A[adar, ini]ierea în tainele artei,bucuria de a aduce mereu în prezent, numelemari ale artei române[ti sugereaz\ ovoca]ie a comunic\rii cu bunurile simbolice,cu transcenden]a...Dincolo de solicit\rile profesionale ime -diate, muzeograful care se respect\ face [ioper\ de cercetare asupra patrimoniului cucare dialogheaz\ permanent, cu inten]ia,nobil\, de a sublinia perenitatea unor o -Aurel B\e[u:pe re [i a reevalua dimensiu -nea lui estetic\ [i axiologic\.Cercetarea permanent\ a u -nor asemenea valori înnobileaz\profesia de muzeo -graf [i conduce la configura -rea, în raport cu contextul na -]ional [i universal, a loculuipe care arta româneasc\ îl ocup\ în raportcu alte mari centre europene. De fapt, tre -buie subliniat\ observa]ia c\, înc\ din timpulAcademiei Mih\ilene a lui Asa chi, zu -gravii de sub]ire, cum erau numi]i pictorii,au manifestat un fertil sincronism între experien]eleartistice locale [i cele din ma ri -le capitate culturale europene.Valorificarea patrimoniului a devenit,în timp, datoria prioritar\ a muzeografilordubla]i de voca]ia cercet\rii prin care pu -blicul are acces la valorile autentice ale cre -ativit\]ii [i spiritualit\]ii, rolul social al arteifiind definitoriu. Dintr-o asemenea pers -pectiv\, slujitorii altarelor frumuse]ii au ela -borat instrumentele unei cunoa[teri completea zestrei l\sate de înainta[i [i de ceiPortret de femeieÎnsemn\ri ie[ene

{tefan Dimitrescu:care se afl\ acum în plin proces de afir ma -re individual\ [i colectiv\. Devotat\, cumspuneam, ca rierei profesionale, Geta Pas -cal a alc\tuit cu acribie [ti in ]ific\ [i pasiunepentru do meniu un Catalog-album pri -vind valorile artistice ale Mu zeului de Art\ie[ean. Cu aplica]ie [i rigoare, cu pasiune[i d\ruire, a prezentat aceast\ laborioas\lucrare celor în drept s\-i confirme voca]iade veritabil istoric de art\, dar [i de profesionistal do meniului. A f\cut-o cu migalaunui bun cunosc\tor, nuan]at [i obiectiv,dublat de pl\cerea de a comunica cu cei -lal]i prin intermediul c\r]ii de art\.Mult\ vreme, aceast\ oper\ cu ambi]iiexhaustive, a r\mas în sertarele institu]iei[i necunoscut\ marelui public. Anii au trecut,Geta Pascal a devenit muzeograf\ lacelebrul Muzeu de Art\ de la Ierusalim [iabia acum, prin grija generosului MihaiPascal, personaj providen]ial pentru arteleie[ene de ast\zi, acest Catalog-album esteoferit, în condi]ii grafice remarcabile, unuipublic devotat domeniului artelor frumoa -se. În fapt, albumul Getei Pascal cunoa[teOtto Briese:}\rmabia acum notoritatea pe care o bine me -rit\ [i atest\ profesionalismul unui om ca -re a f\cut din muzeografie un destin [i oeclatant\ carier\. Omul stenic [i onest, pa -sionat de domeniul artelor frumoase, ri -guros [i tenace, a pus în lumin\, sistema -tic [i inspirat, comorile autentice ale cre a-tivit\]ii arti[tilor ie[eni de la Gheorghe Pa -naiteanu Bardasare, C.D. Stahi, Gheor -ghe Popovici la Aurel B\e[u, J. L. Cos -movici, Tonitza, Stefan Dimitrescu sau Ot -to Briese. În acest fel, inspirata Geta Pascala izbutit configurarea unui autentic Panteonal artelor frumoase ale Moldovei, locce are meritul unor indiscutabile priorit\]i.Publicarea acum, la Editura Dana, aacestui Catalog-album, care n-ar trebui s\lipseasc\ din biblioteca niciunuia dintrenoi, momentul evocator Geta Pascal audarul de a omagia un om, un caracter, ovoca]ie... Mai mult chiar, o Carte...Valentin CIUC|Florisimeze · simeze · simeze · simÎnsemn\ri ie[ene69

70Oameni [i poduriÎn general, femeile nasc copii, dar,când e[ti [i scriitoare, se mai întâm -pl\ [i alte lucruri, de pild\, s\ daina[tere unor ora[e întregi, sau, mai mo -dest, unui pod, cum a f\cut Maylis de Ke -ran gal, laureata premiului Medicis 2010 (Lanaissance d’un pont, Ed. Verticales). Astadup\ ce a adus, totu[i, pe lume patru copiiîn carne [i oase...Fiica unui c\pitan de curs\ lung\, n\s -cu t\ la Le Havre în 1967, autoarea a stu -di at istoria, filosofia [i etnologia la Paris,îna inte de a începe s\ lucreze în mediul e -ditorial, la Gallimard, mai întâi, creându-[iapoi propria editur\, Le Baron Perché,speciali zat\ în literatur\ pentru copii, pentrua se consacra exclusiv scrisului înce -pând cu 2008. Dintre romanele publicateanterior, Corniche Kennedy (2008) e celcare atrage aten]ia, propulsând-o pe liste -le selec]iilor finale ale mai multor premii.Na[terea unui pod – un titlu sobru,prea pu]in atr\g\tor dintr-o perspectiv\de marketing editorial – e cu adev\rat unroman-[antier, în bun\ m\sur\ imaginar,ca [i ora[ul californian Coca, în care por -ne[te construc]ia acestui uria[ pod suspen -dat, destinat a-l transforma într-un nou Dubai.Primarul, „Boa”, un Schwarzeneggerde buzunar, vrea s\-[i smulg\ ora[ul dinprovincialismul în care somnola [i s\-l a -runce în mileniul trei, dopîndu-l cu toategadgeturile polimorfe [i omnivore ale eco -nomiei mondiale, începând cu acest simbolicpod. Probabil c\ în alte vremuri, nuprea îndep\rtate, am fi vorbit de literatur\SF, dar ast\zi, când tr\im tot mai mult, a -deseori f\r\ s-o percepem, într-o lume „ma -trix-ial\”, în care majoritatea activit\]ilor[i tranzac]iilor noastre se desf\[oar\ în virtual,aceast\ na[tere livresc\ nu mai surprindepe nimeni, dimpotriv\, aerul ei u [orGustave Doré:decalat de ceea ce înc\ numim realitate sepotrive[te de minune cu scriitura deflagran -t\, muzical\ [i visceral\ în acela[i timp aautoarei.Cei care repro[eaz\ literaturii francezecontemporane nombrilismul [i imobilismulproduc]iilor sale vor fi descump\ni]i deacest text furnicar, à l’américaine, în careun proiect gigantic adun\ din toate col ]u -rile lumii o mul]ime de b\rba]i [i fe mei, demuncitori, ingineri, sudori, zidari etc., opo pula]ie eterogen\, o re]ea tentacular\ [iambi]ioas\ în care se împletesc vise, frus -tr\ri, energii, lupte de clas\ sau de putere.Ca cititor, e[ti invitat pe acest [antier trans -formator f\r\ casc\ sau salopet\ de protec]ie,la discre]ia scânteilor, loviturilor fulger\toare,a c\derilor [i altor reac]ii fizi cochimice,uria[a platform\ fiind magistraldescris\ ca un soi de plapum\ comunican -t\, textul însu[i fiind de o natur\ poate maipu]in spectaculos vizual\, cât o „oper\ tactil\”,fo[c\ind de atingeri, respingeri, apro -pieri, taton\ri, fragment\ri corporale obsedante.O stare de be]ie lucid\, un ames -tec permanent de dorin]\, c\utare [i tea -m\, pentru c\ fuga este imposibil\.În acest ora[ cu nume ridicol, dar cu re -zonan]e comerciale limpezi, la grani]a dintrevis [i economie hipermondializat\, seconfrunt\, de fapt, [i dou\ moduri de raportarela fic]iune – cel francez [i cel a -merican. E [i o încercare de „pod” literar,ca multe altele în ultimii ani, mai ales post-11 septembrie, când francezii au începuts\ priveasc\ cu mai mare indulgen]\ [i în -]elegere spre ce se întâmpl\ dincolo de o -cean. Dac\ în cinema, reu[itele acestui genDin ciclul Menajeria parizian\Însemn\ri ie[ene

Însemn\ri ie[enede copy-paste sunt discutabile, în lite ratu -r\ rezultatele par infinit mai con ving\ toa -re, precum o dovede[te [i romanul de fa]\.O carte cu aspecte meteorologice, s\le spunem a[a, cu p\r]i nenumerotate, cese succed ca aversele de var\, alternând i -magini din lumea muncitorilor, cu descri -eri ale vie]ii t\ietorilor de lemne [i a indienilordin regiune, sau cu problemele mul -tina]ionalei care se ocup\ de [antier, cuinser]ii de tr\iri [i construc]ii personale aleunor figuri care se deta[eaz\ de restul, pescurt, o sum\ de elemente disparate care seadun\, se ierarhizeaz\ [i compun un tot,pe m\sur\ ce podul însu[i cre[te. O structur\familiar\ scriitorilor americani, o ade -v\rat\ „work in progress” care, de[i binest\pânit\ [i condus\, nu se încheie practicniciodat\. Ceea ce face ca acest roman –pe ansamblu realist, dar cu o tu[\ feeric\cu iz de Patrick Grainville – s\ manifesteo compozi]ie destul de tulbure, dup\ cumspune chiar Maylis de Kerangal într-un interviu,„aici, fic]iune aserve[te realul, [i nuinvers”. Prin urmare, importat\, dar crea -tor asimilat\, o nou\ modalitate de a rostirealitatea, cool [i magic totodat\. Dar [i po -litic, la urma urmei, [antierul faraonic tri -mi]ând destul de clar c\tre eforturile supra -omene[ti ale emiratelor din Golful Persicde a „prelungi” natura acolo unde e preascurt\ sau nesatisf\c\toare (din perspectivaprofitului, desigur, [i al neostoitei ne -voi de noutate a celor ce [i-o pot permite),de a sfida legile p\mântului [i ale universu -lui, de a ]inti spre noi turnuri Babel. Lipsade m\sur\ se întâlne[te [i cu dorin]a, legi -tim\ dup\ 11 septembrie, de a în\l]a edi -ficii care s\ constituie pun]i trainice întrememorie [i înscrierea în viitor, între nostalgiapierderii [i optimismul proiec]iiloraccesibile. Amintiri despre viitor, prezentplurivalent, por]i deschise în timp... au fostdintotdeauna provoc\ri pe care literatura[i le-a asumat.Na[terea unui pod este astfel o oper\de art\ despre o oper\ de art\, original\,ritmic\, uimitoare. De[i la început frazelefluviu,vocabularul bogat, predilec]ia pentruvocabule rare [i delicate, lirismul savant co -ple[esc [i deruteaz\, foarte repede devinesensibil\ rigoarea construc]iei ge ne rale,precizia cuvintelor, flexibilitatea de excep -]ie a „stâlpilor” [i „c\r\mizilor” ce î nal]\ tex -tul. Arhitectura invizibil\ a lite re lor struc tu -reaz\ mental [i reorganizeaz\ peisajul uneizone de contact în care lucru rile [i oameniitrebuie s\ înve]e s\ se rea [eze în spa]iu [itimp. Amprenta stilistic\ particular\ e da -t\ de investirea [i explora rea diverselor re -Gustave Doré:gistre cu lentoarea fluid\ a unui mare flu -viu. {i poate c\ marea for ]\, unic\ [i inimitabil\a artei e aceea de a-]i schimba, câtde pu]in, privirea asupra lumii. Or, ie[it dinacest roman, nu mai po]i p\[i în acela[i felca înainte pe nici o punte ce-]i apare în ca -le. Pentru c\ mode lul, personajul centralaici nu e uman [i nici individual, ci colectiv,esen]ializat în a erianul pod. {i ce binene prinde, din când în când, s\ ne mai des -prindem t\lpile de p\mânt...„Avionul î[i începe coborârea, la cinci -zeci de mile. Pasagerii î[i pun în mi[carecervicalele [i î[i privesc ceasul, le e foame,stewardesa urc\ încet pe culoarul central,impecabil\, cu p\rul strâns în coc-banan\[i cu ciorapi de culoarea pielii, arunc\ scur -te priviri laterale pentru a verifica buclelecenturilor de siguran]\ [i înclina]ia scau ne -lor, unduindu-[i [oldurile atât de dulce, în -cât îi calmeaz\ [i pe pasagerii cei mai ae -rofobi, tot mai îngrijora]i pe m\sur\ ce seapropie aterizarea. Georges Diderot î[i li -Din ciclul Menajeria parizian\pe[te fa]a de geamul dublu al hubloului, sa -liveaz\, tresare: teatrul opera]iunilor. Herewe are! – î[i murmur\ în palmele fierbin]i,strânse pâlnie în jurul gurii. Dou\ zone i -mense, siameze sunt sudate una de cea -lal t\ printr-o centur\ [erpuitoare [i, astfelprivit\ de sus, arat\ ca o schem\ de o for -]\ nebun\, Diderot î[i închide pleoapele,inima îi palpit\, este transpus.“Simona MODREANU71

delicatese culturale ∙ delicate72Grete Tartler„Vorbe ca zmochinele“.De la literatura abbasidăla Anton PannDatorit\ originii sale balcanice [i a mo dului „nastratinian“ dea vedea lucrurile, Anton Pann este considerat dintr-o prim\ o -chire „cel mai reprezentativ exemplu al întrep\trunderii de motiveautohtone [i orientale, de surse folclorice [i livre[ti” 1 , unuldintre modele fiind specificat ca atare în N\zdr\v\niile lui NastratinHogea, 1853, care urmeaz\ „textul cuprins în cu legereaturceasc\ Letaif Nasreddin Hoca,tip\rit\ în 1837“. Despre „instinctulorien tal” al lui Anton Pann, despre apartenen ]a sa la olume pentru care „via]a se des f\[oar\ într-un ritm lent [i sub luminicolo rate” 2 s-a vorbit cu pruden]\ pân\ la a pa ri]ia studiilorlui Mircea Anghelescu 3 [i Mir cea Muthu 4 ,care au l\sat deoparte c\ utarea laturii exoticea orientalit\]ii antonpanne[ti, schi]ândi deea aderen]ei scriitorului la o matrice sti -listi c\ mai veche a Orientului Apropiat. A -ceas ta, deoarece majoritatea exege]ilor în -]e le geau Orientul ca pe o lume fabuloas\ lamo dul romantic, un t\râm misterios, fantas -tic, fa]\ de care, evident, autorul Dialoguluiîn trei limbi nu avea apeten]e. „El nu aveanimic în co mun cu ataraxia în]elepciunii o -rientale [i nu privea în jur cu scepticism [ideta[are ca fatalitatea s\-[i împlineasc\ so -rocul” 5 , nu se l\sa deloc impresionat demarile mituri [i nu utiliza elementele lor camateriale poetice 6 .}inând de o „personalitate de baz\” o ri -en tal\ („care se manifest\ printr-un a numitstil de via]\ asupra c\reia indivizii î[i bro dea -z\ singularele lor variante” 7 ), cu noscând lim -ba turc\, pe care Moses Gas ter o consideralo cul de întâlnire a în]elepciunii semite, ari e -ne [i mongole, An ton Pann [i-a apropriat nunu mai un bo gat tezaur paremiologic, ci [i ocon cep]ie estetic\ diferit\ de cea europea n\. Gustave Doré:Datorit\ îndelungatei supre ma -]ii a culturii arabe clasice, literatu -ra turc\ aderase la cu ren tul careimpunea conven]ii for ma le [i l\saloc mic imagi na ]iei. Într-o lume un -de forma devenea unitate de si nest\t\ toare [i în ca re despre „frumos“exista o re pre zentare me ca -nic\ (un text deve nea „frumos”prin aplicarea din afar\ a unorprocedee teh ni ce dinainte stabili -te), într-o litera tur\ în care nu nu -mai forma, ci [i e le men tele tema -tice sau tipologiile erau co dificate, datoria crea to rului era doara ceea de a re învia conven]ia. Transmise fie prin anecdotele despre uha, pre supus str\ mo[ al lui Nastratin (sau un alter-ego ala cestuia), fie prin fa bu lele lui Luqman (per so naj le gendar c\ruiai se atribuie senten ]ii gnomice [i fabule ce par a fi a dap t\ri dinEsop „unite cu în ]e lepciunea an tic\ a Me sopotami ei [i amintindde Cartea lui Iov” 8 ), fie prin cele 1001 de nop]i, (prelucrând vechimotive persane, gre ce[ti, egip tene, ebraice, indiene [i adaptândulela via]a so cial\ a rab\ din e poca abbasid\), prin roma ne le cava -lere[ti la mod\ din cauza cru ciadelor sau prin ma qamat 9 , cli [e eleIlustra]ie la Gargantua [i Pantagruel de RabelaisÎnsemn\ri ie[ene

care dominaser\ litera tura abbasid\ au p\truns, probabil prin inter -mediar bizantin, pân\ în opera lui Anton Pann.Descifrându-l pe Anton Pann prin a ceas t\ bine [lefuit\ lentil\sare în ochi totala sa lips\ de lirism, chiar [i poeziile sale fiind unfel de „proz\” versificat\; ceea ce îl apro pie inclusiv pe linie forma -l\ de ritmurile propice memoriz\rii din proza sapien]ial\ arab\(preceptele morale [i maximele despre via]\, moarte, destin,etc., trebuind s\ poat\ fi ]inute minte de genera]iile ur m\toare).Din acest motiv, în lumea mu sulman\ se scriau în sağ’ 10 (proz\rimat\ [i ritmat\) nu numai operele retorice sau literare, ci [iunele tratate istoriografice, geografice [i în general [tiin]ifice, bachiar enciclopediile.Gustul pentru aluzii [i compara]ii, anec dote, calambururi, cita -te poetice domina se de la începuturi literatura arab\ clasic\ (a -dab), atât în variantele instructive, cât [i cele „distractive“. Maia les epoca abbasi d\ a cimentat stranii amestecuri între o pe re e -laborate, [lefuite pân\ la per fec ]iunea unor inflexibile reguli stilistice,[i lite ratura „popular\” a predicatorilor [i po vestitorilor dinpie]ele publice.Cli[eele tematice antonpanne[ti [i ide ile sale sapien]iale [imo rale pot fi reg\site cu multe secole înainte în c\r]i de înv\ ]\ -tur\ precum Micul tratat de adab [i Ma re le tratat de adab deIbn al-Muqaffa‘ 11 , în traducerea arab\ f\cut\ de acesta pentruKa lila [i Dimna (adaptare din persan\, având la origine Pancha -tantra) 12 , în epistolele rafinate ale lui ‘Abd al-Hamid al-Ka tib,sau în tratatul de retoric\ Kita bu-l-Ba yan wa-tabyin (Cartea re -toricii [i a l\ mu ririi) de Al- ahiz. Mai târziu, aceste idei, preluate[i prelucrate de autori celebri precum Ibn Qutayba, Ibn Miskawayh,Al-Bay haqi [i at-Tawhidi, s-au r\spândit în tot Ori entulmu sulman.Proza rimat\ [i ritmat\ (sağ‘) a ajuns la suprema cristalizare `nsecolul al X-lea, în ma qamat. Întemeietorul acestui gen literar desine st\t\tor e considerat Al-Hamadani, iar atingerea virtuozit\]iie pus\ pe seama lui Al-Hariri 13 . Preluând tema cer[etorului-pre -dicator, care se reg\se[te [i în alte tex te de adab, în pove[tile luiIbn Durayd, fi lolog irakian plin de verv\, sau în Kitab al- Buhala’(Tratatul despre zgârci]i) de Al- a hiz 14 , autorii maqamat-elor auiz butit s\ fa c\ din personajul lor principal „ochiul“ vre mii, zu gr\ -vind pitorescul lumii abbaside. Cer[etoria organizat\, culoareavie]ii citadine, cu moravurile parveni]ilor, zgârci]i lor, borfa[ilor,ipocri]ilor, cu problemele fi lologice, teologice sau de drept musulman,sau descrierile ciud\]eniilor din c\l\torii (obsesia literaturiigeografice a vremii), toate acestea au cristalizat o stilistic\ aparte,aplicat\ unor teme conven]ionale. Con ven]ionale sunt [i tipurile„ideale“ de rapsozi, be]ivi-negustori, cadii, dasc\li etc. Un num\rimpresionant de autori (de i-am po meni numai pe Al- ahiz, Su -hrawardi, Za mahšari, As-Suyuti), cunoscu]i pentru sobre scri eriÎnsemn\ri ie[eneteologice [i filosofice, comenta rii filologice sau istoriografice, n-au dispre ]uit acest gen de virtuozitate ludic\, despre care se poa -te spune c\ a adus limba arab\ la des\vâr[ire.Întrucât, într-o lume de r\spândire o ra l\ a valorilor, traducerileîn turc\ ale ma qa mat-elor au avut o circula]ie intens\, pu tem b\ -Gustave Doré:Ilustra]ie la Gargantua [i Pantagruel de Rabelaisnui c\ pe aceast\ cale au ajuns la urechile lui Cantemir 15 [i alelui Anton Pann. Spiritul antonpannesc are multe în comun cua ceast\ lume a „[ez\torilor ara be”. (Am tradus termenul maqa -ma prin „[ez\toare” pentru a oferi cititorului ro mân un termenmai accesibil, dar desigur acesta nu acoper\ toate straturile cu-delicatese culturale ∙ delicate73

delicatese culturale ∙ delicate74Gustave Doré:Ilustra]ie la Gargantua [i Pantagruel de Rabelaisvântului arab, dup\ cum nu o fac nici alte traduceri europene, pre -cum concessus 16 ori séance 17 ).Cu timpul, maqama a fost v\zut\ ca o chintesen]\ a per fec ]iu -nii stilistice [i sf\ to [iei orientale: înv\]a]ii se gr\beau s\ o memo -reze [i s\ o compun\, voga sa fiind, pân\ în secolul al XIII-lea,predominant\. Valorii stilistice i s-a ad\ugat aceea documentar\(pentru studiul moravurilor din se colul al X-lea, de pild\), îns\exege]ii con tinuau s\ vad\ aici o „perl\ înghe]at\“, conservândreguli imuabile, acordând întregul interes formei [i ignorând fondul.Poate din pricina acestei înghe]\ri stilisti ce, precum [i a a -pari]iei sale într-o perioa d\ considerat\ mult\ vreme a fi înce putuldecaden]ei politice [i culturale arabe, ma qama era v\zut\ caun moment ce por nea „o curb\ ascendent\ a idealului clasic“ 18 .Este probabil c\ Al-Hamadani, poreclit Badi’u-z-Zaman, „minuneatimpurilor”, a scris primele maqamat în urma cunoa[ te -rii breslei de „fal[i cer[etori” din Rayy, a lumii amestecate dinNi šapur, unde ar fi fost în vog\ chiar [i mimii greci. Un întreg evan -tai de personaje populare, dar [i din lu mea dreg\torilor, „complic\”linia poves tioarei, care e, de fapt, foarte simpl\: întâlnireadintre un înv\]at [i un mukaddi, „fals cer[etor”. Înv\]atul care lepoveste[te pe toate este acela[i, lui îi revine legarea ma qamatelor între ele. Interlocutorul s\u e un boem f\r\ scrupule, cu o vie[i fluid\ psi hologie, care s\-i creeze antiteza. Al-Ha ri ri a perfec -]ionat aceast\ structur\ [i a cre at personaje cu succes imediat lapublic, a [a încât „[ez\torile” sale au devenit clasi ce înc\ din timpulvie]ii autorului, f\când parte din programele de studiu ale în -v\ ]a ]ilor (chiar [i ale celor andaluzi – ceea ce explic\ r\d\cinilero manului picaresc din Spania). Contemporanii s\i erau uimi]imai ales de virtuozit\]ile retorice, seriile de metafore, bine înca -dratele reminiscen ]e livre[ti, consonan]ele, alitera]iile, acro ba ]ii -le formale (de pild\, scrierea unor poeme f\r\ semne diacri tice),care au r\mas într-adev\r de nedep\[it. Nici imita]iile a rabe, nicicele persane 19 sau ebraice nu au mai întrecut acest model, caredomin\ cla sicismul arab.Alternan]a între comic [i parenetic, în tre discursuri [i poeme,între fragmente scrise doar pentru fiorituri stilistice [i altele plinede miez se petrece într-un cadru larg [i flexibil, ordinea „[ez\torilor“fiind alea to rie [i chiar indiferent\. Aceea[i tem\ a pare reluat\pân\ la repeti]ii de expri mare, iar titlurile sunt date de nu -mele locului unde se desf\[oar\ ac]iunea, de subiectul dezb\tut saude un element al scenei po ves tite. Respectarea conven]iei tematice[i structurale a continuat pân\ în secolul al XX-lea, în Egiptfiind, de exemplu, foarte apreciate „[ez\torile” lui Al-Muwayhili(a c\rui oper\ tradi]ional\ a fost scris\ în pa ralel cu na[terea nuveleimoderne).Varia]iuni pe teme cunoscute precum „vitregiile sor]ii“, „petrecereanop]ii în po ve[ti“, „osp\]ul“, „exerci]iul de versificare îndoi“ înt\resc stereotipul cultural atât de pre]uit în epoca clasic\.Evolu]ia lent\ a li teraturii permitea p\strarea unor re]ete po eticeîntr-o imuabilitate c\reia îi era necesar\ repetarea; a[a cum ma -ximele [i proverbele erau mereu spuse. Ceea ce a f\ cut, de altfel,ca plagiatul [i originalitatea s\ ai b\ cu totul alt în]eles decât în E -uropa. Citate masive, înglobând ce d\duse mai de pre] literaturaarab\ pân\ atunci, transformau [i maqamat-ele într-un fel dean tologie de referin]e, din care înv\]a]ii s\ trag\ folos. Ideea unuitext închis era în acea e poc\ de neconceput. În Micul tratat dea dab, Ibn al-Muqaffa‘ formuleaz\ p\rerea c\ „nu-i buche a c\r]iiÎnsemn\ri ie[ene

ori vreun nume-n tre nume s\ nu fi fost transmise, înv\]ate, lu -a te de la vreun maestru premerg\tor... prin cuvinte sau c\r]i“ 20 ,meritul [i origina litatea unui autor stând numai în prelucra reastilistic\ mai des\vâr[it\ a acestui te zaur transmis.Cu toate c\ limbile indo-europene sunt lipsite de posibilit\]ileritmico-metrice ale formelor nominale [i verbale arabe, traduceriale maqamat-elor au p\truns curând în Spania (în primul rânddatorit\ comentatorului lor, filologul din secolul al XIII-lea Aš-Šariši), iar apoi în Occident. În 1656, Golius publica prima traducereîn latin\, ca urmare a unei noi edit\ri a gramaticii lui Er -Gustave Doré:Însemn\ri ie[eneIlustra]ie la Gargantua [i Pantagruel de Rabelaispenius. Nu erau doar „[ez\torile” hama daniene [i haririene, ci [iale unor autori mai pu]in cunoscu]i, precum Ibn Naqiya, Al-Ga -zali, Zamahšari, Ibn al- awzi, As-Su yuti. În plus, versiuni origina -le în persa n\, ebraic\, siriac\ ademeneau cu o nou\ coloratur\.S-a transformat, astfel, falsul cer[etor în erou al romanelor pica -re[ti? Poate fi recunoscut în tipul vagantului medieval? Farselepovestite în maqamat, a venturile boemei literare, lumea comic\a târgurilor amintesc de mediul în care gravitau Panurge, SanchoPanza, Guzmán de Alfarache [i al]i eroi celebri ai roman]\ ri lor àla Cervantes 21 . Chiar [i eroii literaturii turce[ti, Nastratin [i Ke -lo lan, pot fi compara]i – uneori identifica]i – nu nu mai cu u ha,eroul plin de haz din folclorul a rab, ci [i cu tipul de „fals cer[etor“din „[e z\tori“.Acest portret de boem f\r\ scrupule apare [i la Anton Pann.Astfel, în Po ves tea \luia din Povestea vorbii, Neaverea ofer\birta[ului drept plat\ un cântec, du p\ tipicul falsului cer[etor dea-[i câ[tiga existen]a: „{i eu iar, deocamdat\,/ }i-oi cânta cevadrept plat\/ [...] Stai, aici e în voial\, noi s\ facem o tocmeal\/s\-]i cânt, [i dac\ nu-]i place/ atunci f\-mi orice-mi vei face, /iar de-]i va fi pe pl\cere/ atunci n-ai nimic a-mi cere; / am uncântec, s-a uzi numa,/ e nou, f\cut chiar acuma, / ia s\ încep [iascult\,/ c\ nu e cu vorb\ mul t\“. Birta[ul, nemul]umit, nu vreavorbe, cere „bani, bani, [i curând afar\!/ De cântec nu-mi pas\mie”. Dar Neaverea îl p\ c\le[te, desf\când „punguli]a“, nete -zind-o [i l\udând-o me[te[ugit, iar când birta[ul, care a[tepta s\urmeze curgerea parale lor, se bucur\ („ha, vezi, \st cânt îmi pla -ce,/ asta pentru mine face“), Neaverea [i Ve rea ]â[nesc pe u[\afar\, „zicând: Ne pl\ tir\m dar\” 22 . În acela[i mod î[i p\c\le[tedonatorii personajul „[ez\torilor” lui Al-Ha madani, morala fiind(de pild\ în Ma qa ma leului 23 ) c\ un adev\rat iubitor al cu vintelornu se d\ b\tut pân\ ob]ine ce vrea cu ajutorul acestora; sau cel al„[ez\tori lor” lui Al-Hariri, care cânt\ dinarul „cu clinchetul trans -mis ca proverbele” 24 [i, du p\ ce m\nânc\ pe s\turate, pl\te[tecu po ve[ti, râzând de cel în[elat: „O, tu, ce crezi c\ miraju-i ap\/[i bei degrab\ ce gura-mi spune,/ nici nu-mi trecuse m\car prinmin te/ c\-s n\scocirile-atât de bune [...] / ci fo lositu-le-am doarspre-a culege/ îndestulare – [tii foamea cum e!“ 25Tot ca în „[ez\torile” arabe, persona jele lui Anton Pann î[iplâng via]a alt\dat\ lipsit\ de griji, acum chinuit\ (tema vicisitudinilorsor]ii). Nevasta Neaverii îi cere socoteal\ b\rbatului pentrurisipirea bani lor, a[a cum nevasta lui Abu Zayd din Ma qamaalexandrit\ de Al-Hariri 26 î[i mustr\ [i chinuie[te b\rbatul c\ as\r\cit. O de scriere de vagabonzi tipic\ „[ez\torilor a rabe“ area cela[i rol introductiv în Po vestea Vorbii: „Povestesc c\ într-ovre me, dar nu s\ [tie-n ce ani/ c\-ntr-un ora[ oa recare ar fi fostni[te golani,/ vagabon]i, crai, haimanale [i-alt oricum vre]i s\-inu mi]i, / oameni f\r\ c\p\tâie, [arlatani ne pricopsi]i.“ 27 Treiper sonaje de acest tip, „umblând cu me[te[ugire [i-n[elând lu -delicatese culturale ∙ delicate75

delicatese culturale ∙ delicate76mea prin pia]“, fac rost de pâine, ulei [i pe[te p\c\lindu-i pe negustori,întocmai cum fal[ii cer[etori din epoca abbasid\ fac rostde curmale, lapte sau lipii (de pil d\ în Maqama cimiliturii 28 ).Ga leria de portrete din aceea[i lume oriental\ e completat\ laAnton Pann de be]ivul care „se face galant” (lucru de laud\, chiardac\ vi ne pe cale bahic\, a[a cum se întâmpl\ în poezia arab\,unde d\rnicia e cea mai pre ]uit\ virtute), de farseurul care vindec\r\ mid\ pisat\ drept „doftorie de p\duchi”, de „fostul la }arigrad”care, întrebat dac\ a înv\]at turce[te, r\spunde „farsi-farsi”(adic\ „persan\”), îns\ nu [tie niciun cuvânt – dar n\scoce[te a -Gustave Doré:Ilustra]ie la Gargantua [i Pantagruel de Rabelaissemenea solu]ii pentru a sc\pa basma curat\, încât stâr ne[te admira]iamai mult decât dac\ ar fi [tiut; de mincino[i, nerozi, bu -foni, cheltuitori, zarafi [i negustori sacrificând, pentru argin]i, ori -ce moral\; de oportuni[ti, le ne[i omorându-[i timpul prin ascul -tarea de „fabule [i istorioare”, poeme [i pro ver be; de predicatoripopulari, dasc\li, cheflii [i destr\b\la]i – o galerie în care se potri -vesc f\r\ t\gad\ personajele lumii musulmane abbaside.Elocin]a, calitatea care contureaz\ în mod esen]ial identitateaarab\ 29 , joac\ în „[ez\tori“ un rol atât de important, încât Precuvântarealui Al-Hariri a[az\ rug\ ciu nea de implorare a m\ies -triei retorice i me diat dup\ formula obligatorie de înce put („înnu mele lui Allah atotmilostivul, îndu r\torul”): „O, Allah, te sl\vimc\ ne-ai dat elocin]ei temei [i în inim\ ai s\dit l\mu ri rea ei... Nerug\m s\ ne aperi de limba ca re se-ascute, de palavra cea lung\,de ru[inea b\l]ii cu vorbe st\tute, de cuvântul ce nu [tie unde s-a -jung\. [...] Iar stihuitorul i-asemeni celui ce strânge lemne noap -tea, orbe[te, acelui ce cai ne-nv\]a]i c\l\re[te; uneori e mai bun\scurta vorbire, asemeni frâului mânuit [...]“ 30 .Tot astfel, rolul Pove[tii vorbii nu e nu mai clasificarea, por -tretizarea [i defini rea cât mai expresiv\ a categoriilor de persona -je, ci [i eviden]ierea virtu]ilor limbii literare, ironizarea vorbeigoale, explicarea pl\cerii de a sta la taclale. Ca orice moralist,Anton Pann e preocupat de afo rism, de simplitate [i concentra -re, che mând în sprijinul sofismelor sale maxime de în]elep]i [iproverbe bine cunoscute. Chiar dac\ multe proverbe pot fi identificate[i în fondul parenetic turcesc, apro pie rea de literatura sa -pien]ial\ arab\ nu e mai pu]in vizibil\. Dincolo de atmosfera i -slamic\ a capitolelor Despre supunere [i putere, Despre vizite[i cercet\ri, concep]ia capitolului numit Despre conver sa]ii [iglume sugereaz\ frecventa tem\ a „petrecerii nop]ii în pove[ti“(samar) din poezia [i proza arab\. Ca morali[tii arabi, AntonPann crede c\ atmosfera trebuie s\ fie tonic\, optimist\, socoatec\ în felul acesta poate lupta pentru o idee. Elocin]a are pentruel rolul de a scoate omul din încurc\tur\; o „bine ticluit\” minciun\„pl\ te[te mai mult decât un adev\r“; dar, ca pretutindeniîn lumea oriental\, „vorbele celor mari sunt ca zmochinele dedulci/ iar vorbele celor mici sun\ ca ni[te nuci” 31 .Vorba trebuie bine „mestecat\” înainte de a fi rostit\: „Îm bu -c\tura mare s\-n ghi]i / {i vorba mare s\ nu o zici. / De[i: Îmbu -c\tura cea mare/ se-nghite cu-neca re. […] Zice un în]elept: Sautaci, sau zi ceva mai bun decât t\cerea!“ 32 . Tot astfel sf\ tuia, cusecole în urm\, Al-Zamahšari în Cartea colierelor de aur 33 : „Celce nu ve gheaz\-asupra vorbelor ce-a mestecat î[i petrece ziuamâinile frângând, noaptea r\sucindu-se-n pat, întristat c\ preamulte-a-ndrugat. Dac\ limba ar sta în prinsoare, inima n-ar aveasup\rare.“Pasiunea pentru introduceri, precuvânt\ri, pe care o observ\Eugen Simion la Anton Pann, seam\n\ [i ea cu structura prozeiÎnsemn\ri ie[ene

Gustave Doré:sapien]iale arabe: „Prefe]ele, explica]iile, dedica]iile se ]in lan]:nici o bro [ur\ nu apare f\r\ un cuvânt c\tre cititor sau o dedica -]ie lung\ [i curtenitoare c\tre un protector. Ia na[tere, astfel, oparalite ratur\ ce st\ în anticamera literaturii sale [i încearc\ s-ojustifice.“ 34 Putem în]elege c\ precuvânt\rile sunt consideratece le mai „originale” la Anton Pann, altminteri socotit un me[te -[ugar al cuvântului; întru totul asemenea situa]iei din literaturaa ra b\ clasic\, unde autorii prelucreaz\ [i mo dific\ acelea[i teme,dar în precuvântare î[i expun punctele de vedere într-un mod ca -re s\ exprme propria originalitate (vezi Ibn al-Muqaffa’, a c\ruiÎnsemn\ri ie[eneIlustra]ie la Gargantua [i Pantagruel de RabelaisIntroducere la Ka lila [i Dimna e considerat\ una din cele maides\vâr[ite pagini de literatur\ arab\, de[i textul care urmeaz\ eo prelucrare sau chiar traducere dup\ varianta persan\).În capitolele din Povestea vorbii (Despre Minciuni [i flec\rii,Despre n\ravuri rele, Despre prostie iar\[i, Despre în v\ ]\tur\,Despre amor [i ur\ iar\[i, Despre c\s\torie iar\[i, Despre pri -cini de jude c\]i, Despre fric\ [i vitejie, Despre l\co mie iar\[i[i nemul]umire, Despre timp [i vârst\ iar\[i) un cunosc\tor alculturii a rabe clasice va recunoa[te în]elepciuni formulate în a -ceea[i tonalitate de c\tre Al-Zamahšari, autorii de maqamat, Al- ahiz [.a. Ironiile lui Anton Pann sunt „cu program”, ca la Al- a -hiz: fiindc\ râsul îndeam n\ la d\rnicie, fere[te omul de boal\, eperechea vie]ii, face sufletul bun. „N-ai decât s\ râzi dac\ vrei [is\ petreci din aces te snoave / dac\ te plictisesc lucrurile grave.“ 35Câteva cli[ee stilistice antonpanne[ti evoc\ [i ele lumea ara -b\; printre cele mai frecvente: „dragostea care arde/ r\ne[te/la fica]i“ (echivalentul expresiei hubbu akbadi, „dragostea fica -]ilor mei“ – la vechii arabi „sediul“ iubirii aflându-se, cum se ve -de, în alt\ parte decât în inim\); „limba ca - re taie mai mult decâtsabia“ (compara]ie cu atât mai frecvent\ în lumea arab\, cu câtînsu[i cuvântul thaqafa, „cultur\“, e deri vat din verbul cu aceea[ir\d\cin\, care în seamn\ „a ascu]i sabia“); a „îndruga verzi [i uscate“– expresie amintind de compa ra]ia arab\ „cine vorbe[te multe asemeni celui care adun\ vreascuri noaptea“ (când nu poatedeosebi lemnele bune de cele re le), etc.Tudor Vianu observa c\, în compara]ie cu Anton Pann, „to]iscriitorii vremii par mai degrab\ la început de drum“ [i propu -nea, pentru a-i g\si semeni, c\utarea prin tre „vechi povestitoriai Rena[terii, un Boccaccio, un Rabelais, un Cervantes“ 36 . Doarc\ uria[a tren\ sapien]ial\, tipolo gi c\ [i stilistic\, acumul\rile dato -rit\ c\rora se întâlnesc ace[ti mari europeni, î[i au o bâr[ia într-ostr\veche matrice a Orientului Apropiat, unde cuvintele au pute -re, un de aceea[i re]ea de codific\ri [i cli[ee continu\ s\ pulsezesub trec\toarele [i schim b\toarele suprapuneri de unit\]i cultura le.1Cf. Mircea Anghelescu, Cultura român\ [i Orientul în prima ju -m\tate a secolului al XIX-lea, în Literatura român\ [i Orientul, Me -ridiane, Bucure[ti, 1975, p.79.2Cf. D. Popovici, Romantismul românesc, Albatros, 1972, p. 89.3Cf. Mircea Anghelescu, op.cit., pp. 80-83.4Cf. Mircea Muthu, Balcanismul lui Anton Pann, Dacia, Cluj 1973.5Cf. Paul Cornea, Anton Pann, E.P.L., Bucure[ti, 1964 p. 776Cf. {erban Foar]\, Prefa]\ la Povestea Vorbii, Ed.Minerva, 1972 p.XIX.7Cf. M. Dufrenne, La personnalité de base, P.U.F., 1966, p. 1288Cf. Abd al-Jalil, Histoire de la littérature arabe, Paris, 1963, XVI,p.169.9Pluralul cuvântului arab maqama, care desemneaz\ o povestioar\ condensat\,cu tr\s\turi rudimentare de surpriz\, având drept erou un falscer[etor, înv\]at r\t\citor. Prin [iretenie, imagina]ie, elocven]\, snoa ve împodobitede „rarit\]i lingvistice”, acesta rezolv\ situa]iile cele mai ciudate,delicatese culturale ∙ delicate77

delicatese culturale ∙ delicate78uimind auditorii [i cî[tigându-[i astfel existen]a. Derivat din r\ d\ cina QWM,care exprim\ no]iunea unei mi[c\ri de ridicare în vederea deplas\rii ori împliniriiunei ac]iuni, cuvântul apare în evolu]ia sa seman tic\ mai întâi ca „locde stat în picioare”, „[edere”, „sfat de trib”, „adu nare de în]elep]i”, „fapt\de vitejie”, „lupt\” (în poezia preislamic\ [i în Coran), apoi ca „predic\ pioa -s\” în epoca omeyad\, „discurs popular” ]inut de un cer[etor pentru a-i distrape nobilii boga]i (la Al- ahiz) [i, în fine, „sobor de curteni [i înv\]a]i”, înfa]a c\rora era recitat noul gen li terar (adun\rile de acest tip au constituitdintotdeauna o tendin]\ a Orientului Apropiat). În]elesul actual, cel de poves -tire în proz\ rimat\ [i rit mat\, având drept erou un personaj picaresc, pares\ se datoreze lui Al- Hamadani.10Cuvânt arab sugerând accadeanul „extaz” [i ebraicul „incon [ti en ]\”,folosit ini]ial pentru mugetul monoton al c\milei sau gânguritul porumbeilor,desemnând apoi matricea stilistic\ a oracolelor. Ca [i metrul rağaz, prozarimat\ [i ritmat\ e o str\veche „specialitate” arab\, deve nind cu timpul, maiales începând cu secolul al IX-lea, indispensa bil\ pro zei oratorice.11Cf. Ibn al-Muqaffa‘, Micul [i marele tratat de adab, în Grete Tart ler,In]elepciunea arab\, edi]ia a II-a rev\zut\ [i ad\ugit\, Bucure[ti, Po li rom2002, pp.226-238. Atât „micul“ cât [i „marele tratat de adab“ (în acestcaz am tradus adab prin „bun\-înv\]\tur\”) sunt tratate de mo ral\ [i de„în]elepciune politic\”, menite în primul rând educa]iei regilor [i valiilor.Gustave Doré:De venite celebre pentru frumuse]ea stilului, pentru frazele „balansate“, pentruîmbinarea prozei autentice cu sağ‘-ul rimat [i ritmat, pentru avântul retoric[i limpezimea expresiei, cele dou\ tratate stau la temelia prozei arabeliterare clasice.12Cf. Ibn al-Muqaffa‘, Kalila [i Dimna, în Grete Tartler, In]elepciu neaarab\, ed.cit., pp. 239-246. Fabulele celor „Cinci discursuri“ (Pancha tan -tra), scrise în secolul al IV-lea pentru în]elep]irea prin]ilor, au fost tradusepeste câteva secole în pehlevi, peste alte trei secole în a ra b\, o rescriere alui Ibn al-Muqaffa‘ pentru uzul curtenilor [i func]ionari lor, devenind atât depopular\. încât a intrat în folclorul musulman. Va rianta sa a ajuns s\ fie tra -dus\ în secolul al XIII-lea în Spania [i ulterior în Italia, iar apoi în greac\,latin\, slava veche, german\ (intrând astfel [i în basmele lui Grimm), [.a.Pe linie oriental\, textul lui Ibn al-Mu qaf fa‘, cu modific\ri, versific\ri, restrângerisau amplific\ri a fost tradus în turc\, siriac\, persan\, javanez\,si amez\ [i chiar în Hindi, în secolul al XIX-lea, închizând astfel cercul.13Cf. Al-Hamadani, Al-Hariri, {ez\tori arabe (30 de maqamat), an to -logare, traducere, studiu introductiv, note [i comentarii de Grete Tart ler,Univers, Bucure[ti 1981.14Cf. Al- ahiz, Tratat despre zgârci]i, traducere, studiu introductiv,note [i comentarii, indice de nume proprii de Grete Tartler, Univers, 1985.15Cf. Mircea Anghelescu, Literatura român\ [i Orientul, ed.cit., p.25Ilustra]ie la Gargantua [i Pantagruel de RabelaisÎnsemn\ri ie[ene

Gustave Doré:16Iacob Scheidius, Concessus hamadanensis vulge dicti Badi’ az-Zaman, citat de R. Blachère în Analecta (Étude sémantique sur le nommaqama) Damasc, 1795, p. 61.17Silvestre de Sacy, Maqamat al-Hariri, Paris, 1847-1853.18Cf. R. Blachère, „Analecta”, Le classicisme dans la littérature a -rabe (Culegere de studii. Clasicismul în literatura arab\), Damasc 1975,p.16919Cf. Antonino Pagliari, Alessandro Bausani, Storia della lette ra tu rapersiana, Milano, 1960, p. 803.20Ibn Al-Muqaffa‘ în Mic tratat de adab, cf. Grete Tartler, In]elepciu -nea arab\, ed.cit., p. 227.21Cf. Gaston Wiet, Introduction à la littérature arabe, Paris, 1966, p. 175.22Anton Pann, Povestea vorbii [i alte scrieri, culegere, texte, note,tablou bio-bibliografic de I.Fischer, Editura Tineretului, 1963, pp. 75-83.23Cf. Al-Hamadani, Maqama leului, în {ez\tori arabe, ed.cit., pp. 58-63.24Cf. Al-Hariri, Maqama dinarilor, op.cit., pp. 82-85.25Cf. Al-Hariri, Maqama kufit\, op.cit., pp. 91-95. Desigur, exist\ [i opovestioar\ nastratinian\ în care eroul pl\te[te cu sunetul galbenilor mirosulunei fripturi.26Cf. Al-Hariri, Maqama alexandrit\, op.cit., pp. 96-101.27Cf. Anton Pann, op.cit., p. 35.Însemn\ri ie[eneIlustra]ie la Gargantua [i Pantagruel de Rabelais28Cf. Al-Hariri, Maqama cimiliturii, op. cit., pp. 106-112.29Cf. Nadia Anghelescu, Identitatea arab\. Istorie, limb\, cultur\.Ia[i, Polirom, 2009, p. 71.30Cf. Al-Hariri, Precuvântare, op.cit., p. 74.31Anton Pann, Pilde [i istorioare, ed.cit., p. 64.32Idem, p. 74.33Cf. Al-Zamahšari, Cartea colierelor de aur, în Grete Tartler, In ]e lep -ciunea arab\, ed.cit., pp. 168-196. Purtând subtitlul „mici sfaturi”, acestepilde, tâlcuri, ziceri, predici [i discursuri ale unuia dintre cei mai prolifici autoridin sec. VI dup\ hegira au devenit o carte de c\p\tâi a mu‘tazili]ilor,prin propov\duirea alian]ei dintre [tiin]\ [i ra]iune, a e liber\rii con[tiin]eide dogm\, a demnit\]ii umane, a responsabilit\]ii în v\]atului fa]\ de scrierilesale, a datoriei de a face lumea mai bun\ [i prin [tiin]\ [i literatur\. Formaconcis\, rimat\ [i ritmat\ a acestor alocu]iuni morale, stilul elevat, împo do -bit cu expresii rare, cu aluzii la poezia clasic\ [i la tradi]ii, la proverbele cu -rente, perfec]iunea frazelor balansate, a paronomaselor [i asonan]elor auf\cut din Coliere unul dintre cele mai studiate [i recitate „manuale“ de etic\.34Eugen Simion, Diminea]a poe]ilor. Eseu despre începuturile po -eziei române. Postfa]\ de Valeriu Cristea. Edi]ia a IV-a rev\zut\ [i a d\ugit\,Polirom, 2008, p. 336.35Al- ahiz, Tratat despre zgârci]i, ed.cit., p. 25.36Cf. Tudor Vianu, Anton Pann, 1955, în Anton Pann, op.cit., p. 244.delicatese culturale ∙ delicate79

eminescologicale ∙ eminescol80Eminescu[i cultura na]ional\AAnul acesta se s\rb\tore[teZiua Cultu rii Na]ionale pe 15ianuarie, conform legii votateîn Parlament. Aceast\ Lege ne spu ne c\,a[a cum Italia î[i are ziua lui Dante,Spania pe cea a lui Cervantes ori Portuga -lia pe aceea a lui Camoes, tot astfel avem[i noi ziua de 15 ianuarie. N-am gre[it cunimic, ]\rile respective au nume proprii, noiavem o dat\; vreau s\ spun c\ lipse[te numelelui Eminescu din cele patru articoleale legii [i din recomand\rile Parlamentului.Trebuie s\ [tii [i s\ fii foarte si gur c\ a -cest 15 ianuarie este ziua de na[ tere a poetuluica s\ faci echival\rile – alt fel, este ozi oarecare identificat\ drept Ziua CulturiiNa]ionale. Pe vremuri exista ceea ce se che -ma „expunere de motive”, adic\: de ce sed\ cutare lege. Noi nu [tim de ce aceast\zi [i nu alta este legiferat\ ca atare, nici dece numele (b\nuit, intuit) de Mihai Emines -cu st\ în echivalen]\ cu acea cultur\ na -]io nal\, de ce nu vorbim de ziua de 20de cembrie, de pild\, sau de 15 iunie…Dar cred c\ nu e om s\ nu se bucure– nu neap\rat c\ de la anul vom avea înc\o zi liber\ în calendar (anul acesta 15 ianuariecade în zi deja liber\, într-o sâmb\t\)– dar mai ales c\ aceast\ s\rb\toare se lea -g\ într-un fel de numele lui Mihai Emines -cu. {i în fond e mai bine a[a: s\ se bucurede Eminescu cine [tie [i simte c\ e ziua lui,nu trebuie afi[at acest nume, fiecare îl g\ -se[te în sine însu[i dac\-l caut\. Îi st\ maibine ascuns, e mai protejat, mai aproapede oameni.Altfel, o bucurie, adic\ o s\rb\toare,nu e totalitar\, nu po]i ordona la tot natul:bucura]i-v\ în ziua cutare. Se bucur\ cinevrea – iar cine nu, nu. Au fost coruri largicare au ]inut cu tot dinadinsul s\-l despar -t\ pe Eminescu de ideea de poet na]ional,om na]ional etc.: e absurd s\ li se cear\acum acestor coruri, tot lor adic\, s\ sebucure. S-au cheltuit bani de la buget pentruproiecte [i programe de studii ca s\ searate c\ sintagma „Eminescu poet na]io -nal” este înc\rcat\ de ideologie, inadecva -t\, inexact\, vetust\, nuse poate intra cu ea înEuropa etc. – acum,doar nu vom face dinnou socotelile ca s\ lepl\tim alte burse speciali[tilorce s-au exersatîn a ceast\ materie– pentru a dovedi, dia -lectic, contrariul. Pe dealt\ parte, la noi le geanu e punitiv\, ci doardecorativ\. Nu-l va pe -depsi nimeni cu ni mic,nici m\car cu impozitulpe prostie, pe cel ceva striga, dac\ va vreael, în ziua de 15 ianua -rie, c\ Eminescu este i -namicul public nu m\ rul1. Vede]i doar: le gea nuare numele po etului ni -c\ieri, ci doar o dat\ ca -lendaristic\, lu mea poa -te s\ laude Cul tura Na -]ional\, de Ziua Cultu -rii Na]io na le, [i în modegal s\ peroreze împo -triva lui Eminescu: dinpunct de vedere le galnu are ni mic una cu al -ta. În plus, per mite ce - Gustave Doré:lor principiali s\ r\mâ n\ principiali. Dar,re pet: [i dac\ ar fi indicii clare de echi va -len]\ – legea nu este punitiv\, n-are cinece-i face leli]ii Cutare dac\-[i continu\ cam -pania antieminescia n\ [i în aceast\ zi.Da, ar fi un mod de reac]ie, dar în zo -na a[a-zicând moral\. S-a mai spus în a -cel apel c\tre „lichele” al {tim-Noi-Cui. {ianume, s-a spus a[a: „T\ce]i un timp!”N-ar fi r\u s\ se întoarc\ vorba asta.Legea mai vorbe[te de bani din bugetce vor fi aloca]i pentru aceast\ s\rb\toareîn fiecare an, în fiecare localitate din ]ar\[i, desigur, în centrele na]ionale din lumealarg\, de asemenea de programe na]io na -le de studiu [i cercetare. Numai inten]ii bu -Ilustra]ie la Istoria cruciadelor de MichaudÎnsemn\ri ie[ene

ne pân\ acum, dar când auzim de buget negândim cu inima strâns\ la milionul [i ce -va de bugetari din care se vrea atât de ar -z\tor [tergerea câtorva zeci de mii de „ca-pita”. Va s\ zic\: este o zi a Culturii Na]io -nale…bugetare? Nebugetarii nu particip\cu bani la aceste preg\tiri? Nu era mai sim -plu dac\ se cerea un procent oa recare, un0,005 la sut\ de pil d\, din ori ce tran zac ]ie,bugetar\ sau nebugetar\, pen tru un fondal Culturii Na]ionale? M\ rog, saus\ se fi g\sit o form\ de ex one -ra re a bugetu lui [i de implicare atot mai multelor mili oane de ne -bugetari de la noi.În totul, vreau s\ atrag aten ]iac\ avem de ap\rat o lege cam fra -gil\, în care nume le poetului na -]ional nu exist\ dar se b\nu ie[te.Ea va trebui ap\rat\ în pri mul rândprin responsabilitate personal\.S\ ne bu cur\m cu o chii-n patru.Am în fa]\, iat\, prima cartece-l s\r b\ tore[te pe Eminescu înacest an: edi]ia de Poezii scoas\în 1941 la Ramuri, cu texte du -p\ G. Ibr\ileanu [i gravuri de A.Br\ tes cu-Voine[ti (fiul prozatorului).Este scoas\ anastatic la EdituraAdev\rul Hol ding [i se vindecu ziarul Adev\rul, deci are un ti -raj respectabil (abia am g\sit-o, c\ -u tân d-o pen tru c\ i s-a f\cut in -sistent recla m\ cu câ te va zile îna -inte). Nu sunt deloc l\ murit cine eeditorul, pentru ca s\-l trag la r\s -pundere deoarece gre[e[te destulde grav. Dân sul semneaz\ cu majuscul\o post fa]\ de nu mai o pagi -n\, în care citesc a[a: „Edi]ia, delux, la care istoricul [i cri ti cul li te -rar Garabet Ibr\ileanu începuse s\ lucrezeînc\ din 1929, a fost tip\rit\ în iu nie 1841(la cinci ani de la moartea acestuia, în 1936(într-un tiraj de 2.000 de exemplare, pehârtie Ca nadian chamoix. De ce volumula ap\rut în 1941, la cinci ani de la moar -tea lui Ibr\ i leanu, e greu de spus ast\zi…”Însemn\ri ie[eneGustave Doré:Ce i-o fi atât de greu d-lui „Editorul” s\deschid\ o carte despre edi]iile Eminescusau s\ consulte o bibliografie, un fi[ier debibliotec\?! – Dar… cum poate el s\ crea -d\ o asemenea inep]ie, c\ la cinci ani dela moartea lui Ibr\ileanu ap\rea o edi]ief\cut\ de el la poeziile lui Eminescu? Pescurt, edi]ia Ibr\ileanu apare în 1932 la„Na]ionala-Ciornei” [i este extrem de intenscomentat\. O a doua edi]ie apare înIlustra]ie la Istoria cruciadelor de Michaud1936. În 1941 se reediteaz\ o parte a a -cestei edi]ii faimoase, cu destule schimb\ride text (mai ales punctua]ia) – înso]it\ degravurile lui A. Br\tescu-Voine[ti, destul deinsipide, unele cu totul neinspirate (exce -leaz\ îngera[ii cu pu]ic\, nudurile de sfinte,etc.) Ar fi al doilea repro[ pe care am fi a -vut s\-l aducem d-lui „Editorul”: faptul c\ aales o edi]ie slab\ s\-l s\rb\toreasc\ pe E -minescu. ~ns\ nu dezvolt\m acest atac –pentru c\ ne re]ine un alt pasaj al Post fe -]ei: „Ar mai fi de semnalat lipsa, din edi]iaîngrijit\ de Garabet Ibr\ileanu, a poeziei«Ce-]i doresc eu ]ie, dulce Românie», versuripe care Editura Adev\rul Holding [i-apermis s\ le includ\ la finalul vo lumului re -tip\rit azi…” Omul nos tru nici m\ car nu ci -te[te prima fraz\ din pre fa]a lui G.Ibr\ileanu: „Edi]ia de fa]\ cu prin -de toa te poeziile lui Emines cu pu -bli cate de el însu[i de la 1870…”Or, poezia în cauz\ este din 1867.Edi]iile Ibr\ileanu cu prind, într-oanex\, poeziile de ti nere]e ale luiEminescu – dar a ceasta, pentrugravurile lui A. Br\tescu-Voi ne[ti,nu mai publi c\ anexele lor.Cine va fi, oare, domnul „E-di torul”, ca s\-l tragem la r\spundere,conform legii, c\ nu face lu -cru [tiin]ific, ci r\spânde[te minciuniîn tiraje aproape de ma s\?Pe ultima pagin\ citim o list\: car -tea are, de pild\, doi corectori, [ie de mirare pentru ce, c\ci este oedi]ie anastatic\, mai are un teh -no redactor [i un ilustrator de co -pert\. Nu pa re a fi niciunul „E-ditorul”.Mai apar nume de directorgeneral, director general adjunct,iar apoi e scris „Director:Grigore Cartianu”. Este vor ba,desigur, de domnul acela cu na sulmare: s\ se fi b\gat [i în e mines -cologie? Oricum, în lips\ de alt -ceva, pe dânsul ar trebui s\-l tra -g\ la r\s punde re aceast\ lege –dar… este o lege deco rativ\ [i, înnumele ei, dl. Cartianu va fi l\ udat, ca personajelecare pl\teau stea gurile în Scri soa -rea pierdut\, c\ a partici pat la s\rb\ toareaCulturii Na]ionale.Unde e lege nu-i tocmeal\, a[a va fi.Nicolae GEORGESCUeminescologicale ∙ eminescol81

eminescologicale ∙ eminescol82„Românul“ contra „Timpul“Polemicile eminescieneprivite dinspre „cel\lalt“.Rezumat bibliografic (VII)22. „Bucure[ti, 14/26 Florar 1882“ (mai 15, p. 325). Edi -torial. Critic\ pozi]ia lui M.Kog\lniceanu care a prezentat favora -bil în Adunarea Deputa]ilor cererile ]\ranilor r\scula]i – [i r\spun -de articolului [„În [edin]a de vineri a Camerei…”] din Timpul,12 mai 1882 (O.XIII, p. 114-115), mai ales pasajului în ca re estevorba de Revolu]ia lui Tudor Vladimirescu, sus]inând c\ a cesta nus-a ridicat la lupt\ împotriva liberalilor, ci împotriva conservatorilor(a boierilor). Sus]ine c\ nu circularele lui C.A.Rosetti auprovocat revolta ]\ranilor, c\ ace[tia i-ar judeca numai pe li be -rali dac\ s-ar porni o r\scoal\, [i interpreteaz\, în favoarea li be -ralilor, caracterizarea ]\ranului f\cut\ de M. E. Cita: „Conser vatorii,vorbind de-o revolu]iune a s\tenilor, fac apel la funi\,la spânzur\toare!!! Dar buni, dulci [i nobili potrivnici, oare la1821, contra alor no[tri s-au ridicat Domnul Tudor cu s\teniis\i? Dar oare funia la care voi, conservatorii, face]i apel la s\ -teni ca s-o puie pe gâtul nostru, pe ce v\ rezema]i a crede c\ea n-ar aluneca [i pe alte gâturi ?...” M. E. va r\spunde printr-unpamflet cunoscut: [„Contra alor vo[tri, v-am spus-o o dat\ [i v-orepet\m [i acum…”] (O.XIII, p. 117-120).23. „Bucure[ti, 17/29 Florar 1882“ (mai 17-18, p. 329).E ditorial. R\spunde, aluziv, articolului [„«Pseudo-Românul» ne ce -re…”] din T.,16 mai 1882 (O. XIII, p. 117-120). Aminte[te [ide reformele lui C. A. Rosetti pentru îmbun\t\]irea soartei ]\ra -nilor, c\rora M.E. le opune „teoria autohtonismului”, [i pe careParlamentul le respinge. M. E. cere „Ordinul cânepei” [i instig\]\ranii la revolte, ca cea a lui T. Vladimirescu. Textul in extenso:„E r\u de-a nu avea principie. E [i mai r\u de-a profesa f\ -r\ nici o credin]\ oarecare principii. Acest adev\r, de mult de -ja dovedit, ni-l aduce aminte atitudinea opozi]iunii în fa]a unel -tirilor a c\ror victim\ a fost s\tenii din Ilfov [i Vla[ca. Dup\ pu -blicarea lucr\rii d-lui Millo asupra st\rii s\teanului, opo zi ]ia,pretins\ conservatoare, începe a azvârli guvernului cele mai as preacuz\ri pentru c\ nu se-ngrije[te de binele [i fericirea s\ teni lor.Organul de c\p\tâi al conservatorilor merse pân\ a n\s co ci te -oria autohtonismului [i-a pretin de c\ guvernul nu face nimicpentru s\teni fiindc\ clasele dirigentesunt compuse de str\ini,vr\jma[i ai na]ionalit\]ii [i-ai po -porului român.Numele ilustru al lui TudorVladimirescu, liberatorul ]\rii dedomni str\ini, de câte ori nu fuel invocat! «Ordinul câ ne pei» fuproclamat [i îndemnuri pe toat\ziua se f\cur\ popo ru lui spre a i -mita pe domnul Tudor, numai înaceast\ privin]\.}\r\nimea se g\sea, dar, dup\ organul conservatorilor, în -tr-o stare anormal\, suferin]ele erau ajunse la culme [i la cata -c lismul aproape de-a izbucni. Mântuirea nu putea fi dobândi -t\ decât prin îndreptarea clasei rurale. Pe când conservatoriiGustave Doré:Ilustra]ie la Istoria cruciadelor de MichaudÎnsemn\ri ie[ene

astfel vorbeau, fostul ministru de interne public\ mai întâi [iapoi prezint\ Camerei dou\ proiecte de lege care aveau ca scopde-a ocroti pe s\teni în contra revolt\toarelor abuzuri denun -]ate de d. Millo, aprobate [i confirmate de Timpul, în contraabuzurilor ce izvorau din legea tocmelilor agrare [i din cârciu -mile de prin sate.Ministrul cere totodat\ concursul tuturor pentru ca acelelegi s\ fie cât mai bune [i mai ne-ntârziat votate. Guvernul r\s -punde, dar, prin fapte la apelurile ce i se f\ceau, denun]\ [i elîn mod oficial r\ul [i propune mijloacele de-al vindeca.Ce f\cu partida care pretinde c\ guvernul nu face nimicpentru s\teni, fiindc\ e compus din str\ini? Ce f\cur\ cei careasemuiau situa]ia de azi cu cea de la 1821? Ce f\cur\ cei careinvocau, ca singurul mijloc de sc\pare, un Domn Tudor cares\ scape ]ara? Ce f\cur\ cei care prop\v\duiau c\ mini[triistatului român merit\ [treangul pentru nep\sarea lor fa]\ su -ferin]elor s\tenilor?F\cur\ ceea ce totdeauna au f\cut cei ce n-au nici un principiu.V\zând c\ le scap\ din mân\ motivul de-a mai agita [iacuza pe dreptate, se întrunir\, se sf\tuir\ [i hot\râr\ ca, cuputeri unite, s\ opreasc\ a se face reformele [i îmbun\t\]irilece se propuneau de guvern. Mul]unit\ acestei împotriviri, le -gea tocmelilor agrare fu slu]it\. Legea cârciumilor fu înmormântat\în sec]iunile Camerei. Mai mult: ministrul care le pro -puse fu numit agitator socialist. Unde e logica acestei urm\ri?Unde e în]elepciunea, unde e mai cu seam\ patriotismul? Cândguvernul nu propunea nimic, era bun de spânzurat. Când pro -pune, fu numit socialist. Cum se împac\ aceste stranii atitudiniale opozi]iunii, [i mai cu osebire cum se legitimeaz\ ele?R\spund\ la aceste întreb\ri proprietarii inteligen]i [i b\rba]iicare vor într-adev\r ordinea public\, c\ci uneltirile ce au aduszilele trecure pe s\teni la Bucure[ti spre a cere o nou\ lovitu -r\ de stat sunt fapte de-acelea pe care interesul public [i-al e -xisten]ei statului cer de-a se l\muri cu-un moment mai na in te.Suntem în momente grele [i foarte ginga[e. În mintea s\ te ni -lor s-au s\dit idei de provenien]\ str\in\, idei periculoase pen -tru stat, din toate punctele de vedere. Asicura]i suntem c\, u -neltirea fiind acum demascat\, chiar cei cari au fost victime -le ei o vor înfiera. Asicura]i asemenea suntem c\ ordinea material\nu va fi acum tulburat\. Dar nu e mai pu]in adev\ratc\ o idee nefericit\ a posedat un moment inimile mai multormii de s\teni. Aceasta impune tuturor celor ce-[i iubesc patria,datoria de-a lucra ca lumina s\ se fac\ [i uneltirile s\ fie înfie -rate în presinte pentru viitor.“N.B. De 10 mai 1882, liberalii au organizat în Bucure[ti omare s\rb\toare pentru aniversarea unui an de la declararea regatului.Cu aceast\ ocazie, s-a adus de la Craiova stindardul luiTudor Vladimirescu, într-o procesiune special\ (B. P. Ha[deu,Însemn\ri ie[eneGustave Doré:Ilustra]ie la Istoria cruciadelor de Michaudam\git de Gh.Chi]u c\ va fi primit în Parlament, este [eful dele -ga]iei care prime[te acest stindard [i-l va depune în Muzeul Mili -tar din Bucure[ti). Partidul liberal, devenit Partidul Na]ional Li -be ral, [i-l adjudec\ pe Tudor Vladimirescu drept simbol [i chiar re -prezentant istoric al s\u. În acela[i timp, îns\, în Parlament, MihailKog\lniceanu interpeleaz\ Guvernul în privin]a peti]iei ]\r -anilor din Ilfov [i Teleorman, care cer p\mânturi din domeniilestatului în virtutea legii însur\]eilor. Aceast\ lege a fost dat\ deli berali dup\ R\zboiul de Independen]\ [i-i ajuta pe veterani saurudele acestora s\-[i întemeieze c\mine noi în B\r\gan [i altespa ]ii libere; a fost, din p\cate, o lege care a dat loc la nume roa seabuzuri, sporind corup]ia administrativ\ – [i s-a spus de multe oric\ erau împropriet\ri]i de obicei agen]ii electiorali ai libera lilor,«vagabonzii ora[elor» care acceptau politica liberal\, etc.; con -di ]ia care li se punea era s\ se c\s\toreasc\, iar statul le d\ d eaeminescologicale ∙ eminescol83

eminescologicale ∙ eminescol84p\mânt, plug, car [i animale. Mul]i ]\rani vor s\ asiste, a cum, lalucr\rile Parlamentului, dar nu sunt l\sa]i s\ intre în Bu cure[ti.Timpul are articole incendiare, instigând la revolt\ [i publicândchiar o poezie în vers popular, în care este invocat Tu dor Vladi -mirescu s\ dea la o parte „fanario]ii” a doua oar\. În acest context,Românul polemizeaz\ foarte aspru cu organul PartiduluiConservator, având argumente politice [i ducând dis cu]ia spre zo -na politicii de actualitate.23. „Bucure[ti, 18/30 florar 1882“ (mai 19, p. 337). Pri muleditorial. Alege pasaje din articolele eminesciene care cer înfiin -]a rea „Ordinului cânepei”, [i apoi r\spunde articolului [„«Pseu -do-Românul» ne cere…”], din Timpul, 16 mai 1882. Îl acuz\pe M.E. c\ falsific\ istoria citind proclama]ii ale lui T. Vladimi -res cu neautentice. Citeaz\, la rândul lui, acte de arhiv\ care do -vedesc c\ T. Vladimirescu s-a ridicat împotriva „boierilor p\-Gustave Doré:Ilustra]ie la Istoria cruciadelor de Michaudmânteni”. De asemenea, acte de arhiv\ care dovedesc c\ ace[ti„bo ieri p\mânteni” în unire cu fanario]ii cereau interven]ia ar -matelor str\ine în ]ar\ pentru a-l anihila pe T. Vladimirescu: „A -[a dar este bine [tiut [i invederat c\ Tudor a fost silit s\ fac\o revolu]ie pentru ca s\ scape poporul de jaful boierilor uni]icu str\inii…”. M. E. va r\spunde în articolul [„Dar dulci, nobili[i politico[i…”] (O. XIII, p. 122-124)Citat in extenso din Românul, 19 mai 1882:„Revolu]iuni a provocat totdeauna [i pretutindeni partitaconservatoare. Dup\ ce a provocat o revolu]iune de sus în jos,revolu]iune de jos în sus cere [i lupt\ acum s\ fac\. Acest du -reros adev\r, bine [i necurmat l-a dovedit prin cuvintele, prinscrierile [i prin faptele ei. În interesul na]iunii îns\ datori suntems\ mai prezent\m câteva dovezi. Ar\tar\m mai deun\zipublicului cum cei din aceast\ partit\, în dat\ ce v\zur\ c\ s\ -tenii din Ilfov [i Vla[ca cer, în numele principelui Cuza, s\ lise dea plmânt tot ca la 1864, f\cur\ din nou apel, scriind la12 mai: «Dac\ am fi la începutul acestei sute, la 1821, bun\ -oa r\, mi[carea ar fi avut un caracter mai pronun]at.»Înc\ de la 18 aprilie ei mai scriseser\ în Timpul: «Dar [tiedl. C.A.Rosetti c\ asemenea lovri ar putea preface gr\dinilede virtu]i ale partidului s\u în gr\dini pendente, dar nu caale Semiramidei, ci atârnând de felionare ?” (…)S\ constat\m bine [i s\ l\murim pe deplin. Dac\ boieriide la Timpul sunt sinceri, pentru ce au falsificat chiar aici pe -ti]iunea c\tre Poart\? Textul nu este cum îl reproduce Timpul,ci se zice: «durerile ce le suferim din pricina dreg\torilorp\mâneni în unire cu cei dup\ vremiri trimi[i str\ini domnist\pânitori. P-ace[ti dreg\tori noi i-am putea numi de r\i –u neltitori [i tirani ai no[tri, ca unii cari s-au unit a lucra nedrept\]iîmpreun\ cu cei de acum str\ini domni.»Prin[i aici în fals, datori suntem a-i mai demasca amintindfaptele lor sub Tudor, pe care acum numai pentru îndemnulrevolu]iunii de jos în sus îl aprob\ [i-l adopt\În cartea boierilor c\tre slugerul Tudor de la 30 ianuarie1821 ei îl acuz\ c\ «sminte[te pe locuitori» [i zic c\ «de nu seva supune, osânda mor]ii îi va fi grozav\ [i cumplit\, ca un tur -n\tor [i-amestec\tor de lini[tea public\.» (Condica arhivei,No. 88 [i 335). «Prea cinsti]i boieri, le zice Tudor, de sunte]ip\rin]i ai nordului, precum zice]i, cea de slug\ a mea soco -tea l\ este a[a: d-acum ave]i vreme a sc\pa de hula tuturorneamurilor [i s\ v\ face]i patrio]i adev\ra]i, iar nu vr\jma[iai na]iei, precum a]i fost pân\ acum».În jalba lor c\tre Poart\ arat\ c\ scopul lui Tudor este ca]\ranul «s\ r\mân\ slobod de supt supunerea Domnilor [i-aboierilor. Socotim fapta numitului, drept urmare, tâlh\reasc\».Într-o scrisoare a boierilor c\tre dragomanul Por]ii g\simapelul lor la invasiune: «]ara are trebuin]\ de un bra] puternicÎnsemn\ri ie[ene

Gustave Doré:[i înalt ca s\ mântuie norodul, d-o asemenea goan\». La 2 fe -bruarie trimit scrisoare c\tre Pini, consulul rus, în care spun«nenorocirile ce le aduce f\c\torul de rele Tudor Vladimi res -cu» [i-l în[tiin]eaz\ «c\ vor fi sili]i a chema în ajutor pe unii dinpa[i, dar nu fac acest pas f\r\ a consulta pe Excelen]a Sa».(Condica…nr. 123).La 18 martie 1821, boierii «îndr\znind a se pleca cu u mi -lin]\ la picioarele împ\ratului ru[ilor», zic între altele: «În numelelui Dumnezeu, Sire, fie ca umanitatea M.V. Imperiale s\nu sufere stingerea nenoricitei noastre patrii, proteguit\ deM.V. [i de-aceea[i religiune cu dânsa. Binevoi]i a ordona intra -rea puternicilor voastre o[tiri în nenorocita ]ar\ a suferindeiRomânii, care se afl\ în cel mai mare pericol».A[adar, este bine [tiut [i învederat c\ Tudor a fost silit s\fac\ o revolu]iune pentru ca s\ scape poporul de jaful boieriloruni]i cu str\inii. Este pe deplin constatat c\ boierii auÎnsemn\ri ie[eneIlustra]ie la Istoria cruciadelor de Michaudfost contra celui care reclama dreptatea, c\ci tâlhar il numeau,cu moarte îl amenin]au, [i la str\ini f\cur\ apel ca s\ vie s\ leredea privilegiile. Este învederat c-au fost pentru privilegii, c\cito]i [tiau c\ ei, care acum se laud\ c-au autorizat pe Tudor s\perceap\ de la to]i f\r\ osebire, au m\n]inut privilegiul pân\acum câ]iva ani, când noi îl sileam «s\ dea autorizare de-a sepercepe d\ri de la to]i, f\r\ osebire». {i înc\ [i acum câte d\ricare nu sunt egale!Este, în fine, bine [tiut c-au fost contra drept\]ii, c\ci de la1821 Tudor a fost acuzat de dân[ii care au guvernat necurmat]ara, [i nu l-au l\udat decât acum, când veni peti]iunea s\teni -lor din Vla[ca [i Ilfov s\ cear\ mo[ii, [i c\rora le spusese Timpulc\ trebuie s\ fac\ funii de cânep\ pentru gâturile celorde la Românul. L\muri]i cu to]ii în acest punt, s\ urm\m cer -cetarea pentru a ne l\muri din ce în ce mai mult.Precum constatat e c\ pretin[ii conservatori au f\cut revo -lu]ia de sus în jos de la 2 mai 1864, tot astfel putem deja a în -cepe a constata c\ ei au lucrat [i lucreaz\ pentru a provoca re -volu]ia de jos în sus, cu toate luptele ce facem [i-acum ncurmatpentru a-i descepta [i a-i face s\ voiasc\ s\ caute spre na]iune[i cu dânsa [i printr-însa s\ fie ferici]i.(…) A[adar, legile au fost[i sunt bune; a[adar calomnii au fost plângerile s\tenilor [i ac -tele autentice c\ jefuitoare au fost [i sunt acele legi. A[adar,calomnii sunt [i contractele de jos ca re s-au publicat (…).S\ vaz\ îns\ lumea ce f\g\dui]i voi tuturor claselor [i s\tenilorîn ziua de 18 aprilie: «Ce cestiune agrar\ putea existaîn adev\r când clase dominante foarte pu]in numeroase se în -temeiau pe baza larg\ a unui numeros popor? Piramida aveatemelille largi [i vârful ascui]it, mul]i dedesupt, pu]ini deasu -pra, [i de-aceea mergeau bine, [i cei mul]i dedesupt [i ceipu]ini deasupra; de aceea pe atunci boierul num\ra banii luicu bani]a, iar ]\ranul pe ai lui cu c\ciula». [N.B. în textul emi -nescian: cu c\u[ul. Citeaz\ interpretativ.]Aceast\ piramid\, cu vârful ascu]it, pe care cei pu]ini [e -dea]i deasupra [i v\ num\ra]i banii cu bani]a, este cea maimare provocare la r\scoal\ pentru toate clasele, precum este[i aceea cu proprietatea [i starea s\tenilor dinainte, Regulamentulorganic contra c\ruia s-a ridicat poporul cu d. Tudor,negre[it din cauz\ c\ pline de bani erau c\ciulile lor. Careproprietar mai poate primi azi starea propriet\]ii dinainteaRegulamentului? Care om din aceast\ ]ar\ mai poate primiast\zi acea piramid\ compus\ din cinci milioane de oamenipe capul c\rora s\ stea [i s\ porunceasc\ ce vor binevoi d-niiLasc\r Catargiu, Lahovari, Theodor Rosetti, Eminescu, Ma -nu, Volenti, Holban, Nicolaidi, Drossu, etc.?”24. /”Precum constatat este…”/ Românul, Buc., mai 19,p.337. Al doilea editorial. Comenteaz\ un discurs al lui Al. La-eminescologicale ∙ eminescol85

eminescologicale ∙ eminescol86hovari ]inut în sala Herdan în chestiunea tocmelilor agricole, [i ar -ticolele: [„Senatul modificând în sec]ii...“] din T., 18 aprilie1882 (O. XIII, p. 101-102), (considerând c\ tocmai „piramidasocial\” de care vorbe[te M.E., a dus la revolta lui T. Vladimi -res cu [i c\ nu se mai poate reface starea de lucruri desfiin]at\ depanduri), [„În [edin]a de vineri a Camerei…”], din T., 12 mai1882 (O. XIII, p. 114-115) (ar\tând c\ nimeni nu mai vrea s\ seîntoarc\ la starea de lucruri dinaintea lui T. Vladimirescu) [i[„«Pseudo-Românul» ne cere…”], din T., 16 mai 1882 (ar\tândc\ la detronarea lui Al. I. Cuza din noaptea de 11 februarie 1886au participat [i conservatorii, care „pân\ acum vreo 6 ani (...) a -fi[au c\ ei numai au f\cut pe 11 Februarie. Pentru ce acum tocmaiei îl numesc un act de felonie f\cut numai de noi?”)25. „Bucure[ti, 20 Florar/ 1 Cire[ar 1882“ (mai 21, p. 345).Editorial. În prima parte compar\ articolele [„În [edin]a de vineria camerei…”], unde M.E. spune c\ „românul nu-i târziu la minte[i nu-l duci de nas numai cu vorba”, cu un articol (neeminescian)din Timpul, 15 mai 1882, în care se arat\ c\ ]\ranii au fost a -m\gi]i de promisiunile lui C.A.Rosetti, [i remarc\ lipsa de logic\a ziarului conservator. În partea a doua revine la articolele [„Se -natul modificând în sec]ii…”] (O. XIII, p. 101-102) [i [„«Pseudo-Românul» ne cere…”], constatând c\ M.E. n-a în]eles revolu]ialui T. Vladimirescu [i c\ partidul conservator vrea s\ vin\ la conducerea]\rii cerând revolte populare.„Voi v-a]i opus totdeauna egalit\]ii, [i chiar la 18 apriliea]i f\cut o od\ piramidei cu vârful ascu]it, deasupra c\reia bo -ierii num\rau banii cu bani]a. A]i mai zis în Timpul de la 18aprilie: «Nu sunt de vin\ micii proprietari… clasele produ c\ -toare». A[adar, iar\[i piramida cu vârful cel ascu]it [i cu bo -ierii cu bani]a. Osebirea între ei [i noi este: ei zic c\ s\teanula fost fericit [i bogat sub guvernarea lor, [i c\ r\ul l-a f\cut d-lTudor cu împropriet\rirea de la 1864 [i guvernul nostru dince[ti ani din urm\ [apte. Noi am zis [i zicem: R\ul este mare[i l-a f\cut ilustra voastr\ piramid\”.De completat cu Românul, 26 mai 1882:„...Reproduser\m chiar textul cuvintelor potrivnicilor fiind -c\ dorim ca lumin\ deplin\ [i pentru to]i s\ se fac\ asupra u -nei epoci din cele mai însemnate-n istoria democra]iei române.Istoria noastr\ contemporan\ e pu]in cunoscut\. Tineri -mea se bucur\ de libert\]i, tr\ie[te sub legi [i institu]iuni democratice,dar nu [tie cu ce munc\, cu ce sacrificii [i cu cetru d\ au putut fi ele dobândite.Suntem dar ferici]i c\ ni se d\ ocazia de-a l\muri [i fixacondi]iunile-n care la 1821 s-a f\cut lupta pentru democra]ie[i na]ionalitate. Timpul pretinde c\ eroul român de la 1821s-a ridicat numai contra domnilor greci. C\ boierii români depe atunci erau nu numai asocia]i cu Tudor, ci [i amici [i ocrotitoriai poporului. El încearc\ s\ dovedeasc\ aceasta cu dou\ documente:1. Proclama]ia lui Tudor de la 20 martie 1821.2. Peti]iunea lui c\tre Poart\.Avem sub ochi aceste dou\ documente în dou\ versiuni: ceadintâi sun\ astfel: «A[adar, ajungând [i-n Bucure[ti care este ca -pitala ]\rii, [i unde am g\sit mul]i boieri patrio]i cari s-au gr\bit[i se gr\besc (g\sit-g\sesc, n.n.) de acelea[i sim]iri cu mine, pentrufericirea ]\rii, cu cari împreun\ chibzâindu-ne pentru împli -nirea greut\]ilor ce se cere de-mprejur\rile de as t\zi, s-a g\sitGustave Doré:Ilustra]ie la Istoria cruciadelor de Michaudde cuviin]\ ca prin mine s\ se împlineasc\ contribu]ia ob[teas -c\ de la fiecare».Timpul ia aceast\ proclama]ie, al c\rei text nu se potri -ve[te cu cel publicat de Dârzeanu, ca un testament de patrio -tism pentru boieri.Însemn\ri ie[ene

E îns\ pozitiv c\ boierii au calificat mi[carea lui Tudor cao fapt\ tâlh\reasc\. E pozitiv c\ Tudor, vorbind boierilor ziceaispravnicului de Mehedin]i: «Au pe semne nu v-ajunge c\ i-a]itr\dat [i i-a]i despuiat pân\ când au r\mas tic\lo[ii ]\rani maigoi decât cei din mormânturi? {i acum se vede c\ ave]i poft\s\-i [i omorâ]i?..{i iar\[i zic, p\ze[te-te bine ca s\ nu dai noro -dului vreo pricin\ cu vro împotrivire de arme, c\ atunci bines\ [ti]i c\ nici în g\urile [erpilor nu ve]i sc\pa, pentru c\ no -rodul cel ars [i fript de c\tre d-voastr\ este am\rât [i înfocatasupr\-v\ [i numai pricin\ caut\.» (Ist. rev. de la 1821 de C.D. Aricescu, vol.II, p.48-49).E pozitiv asemenea c\ la 4 februarie 1821 Dl. Tudor adu -na boierii divanului cu o scrisoare /adres\/ în care citim ur m\ -toarele: «Prea cinsti]i boieri, de sunte]i dvs. Patrio]i [i p\rin]iai poporului /n.norodului/, precum o zice]i dvs. e vremea a sc\ -pa de hula tuturor neamurilor [i s\ v\ face]i patrio]i adev\ ra]i,iar nu vr\jma[i ai patriei, precum a]i fost pân acum. Bi ne arfi ca dvs. s\ opri]i r\otatea [i pornirea armelor ce a]i cugetatasupra norodului celui nevinovat [i credincios, [i s\ urma]i pre -cum au urmat str\mo[ii no[tri, adic\ s\ v\ învoi]i cu norodulla cererile ce v\ face, pentru c\ ei nu cer vreun lucru necuviin -cios, sau care s\ nu fi avut, ei cer o dreptate care poate fi dvs. demai mare folos – iar într-alt chip nu va ie[i lucrul la bun cap\t.»Este aseminea pozitiv c\ boierii din vârful piramidei de p-a -tunci, în fa]a mi[c\rii de liberare a lui Tudor Vladimirescu, auadresat dragomanului Por]ii urm\toarea peti]iune la 30 ia -nuarie 1821: «Excelen]\, despre întâmpl\rile neprev\zutei iviria r\zvr\titorului Tudor Vladimirescu, în jude]ul Gorj [i în jude -]ul Mehedin]i, [i despre toate câte pân\ acum s-au întâmplat,se va încredin]a excelen]a voastra din al\turatul supus al nostruarzmazar. Noi, privind de la început mi[carea acestui f\ -c\tor de rele ca o fapt\ tâlh\reasc\, nu ne-am crezut deodat\a aduce aceasta la cuno[tin]a prea puternicei împ\r\]ii, încre -din]a]i fiind c\, în urma trebuincioaselor mijloace ce f\r\ întârzieream pus în lucrare, se va pune cap\t la aceast\ îndrez -nea]\ întreprindere, cum s-a întâmplat [i cu al]i îndr\zne]i f\ -c\tori de rele dinaintea lui, [i c\ s\ va chez\[ui iar\[i lini[titapetrecere a nevinovatei [i credincioasei Raiale – dar fiindc\lucrul a luat o alt\ fa]\, adic\ prin r\zvr\tirea care însu[i r\z -vr\titorul prin scris a m\rturisit-o prin nume de slobozenie,întinând sufletele cele mai simple cu îndemnul acestui cuvânt[i adunând în scurt timp pe mul]i din semenii lui, f\c\tori derele ca [i dânsul…au chibzuit c\ acest lucru este lesne de scosla cale…, ci are trebuin]\ de un bra] puternic [i înalt ca s\ semântuie norodul Valahei de-asemenea goan\ pân\ a nu cercajalnicele sfâr[ituri ale acesteia.»Deci, boierii cei mai patrio]i din vârful piramidei cereau oinvaziune str\in\ spre a n\bu[i mi[carea lui Tudor. Aceste ci -Însemn\ri ie[eneta ]iuni l\muresc pe deplin situa]iunea. Tudor considera pe bo -ieri ca tr\d\tori [i despuietori ai poporului, «cei care au f\cutpe popor s\ r\mâie mai gol decât mor]ii de prin mormânturi».Boierii priveau pe Tudor ca «un tâlhar» care încearc\ s\-i des -poaie de privilegie. «S\-i dea jos din vârful piramidei».Aceasta r\sare [i mai l\murit din Proclama]iunea lui Tudorcu data de 17 martie «c\tre dumnealor de bun neam n\scu]iboieri cinsti]i negu]\tori [i to]i l\cuitori ai Bucure[tilor».Iat\ ce citim în aceast\ declara]ie: «De la o vreme, îns\, dinpricina mâr[avei leg\turi a boierilor p\mânteni cu trimi[ii du -p\ vremi de c\tre Poarta otoman\, domni greci, cu totul nis-au c\lcat drepturile [i ni s-au înjosit încât, dup\ cum de fa]\vede]i, am ajuns mai r\u decât cei robi]i. Pentru c\ aceia caredup\ numirile, dup\ vredniciile dreg\toriilor, în care s-au a flat[i se afl\, [i dup\ numirea rangului ce purtau [i poart\, [i seGustave Doré:Ilustra]ie la Istoria cruciadelor de Michaudeminescologicale ∙ eminescol87

eminescologicale ∙ eminescol88chiam\ boieri, p\r\sindu-[i cu totul cinstita [i sfânta lor dato -rie de-a p\zi dreptul neamului [i al ]\rii lor, dându-se cu totulnumai mâr[avelor [i vrednicelor de toat\ batjocura inte rese ceg\seau prin despoierea poporului român de c\tre dom nii greci,[i ceilal]i greci veni]i împreun\ cu dân[ii, au adus ]ara la o de -s\vâr[it\ tic\lo[ie [i pierdere, precum de fa]\ o vede]i; [i dea-[i scoate neamul [i ]ara la lumina adev\ratelor ei drepturi».Acest document are o însemn\tate capital\ în discu]iuneace s-a n\scut. El e publicat de contimporanul [i confidentul detoate zilele al lui Tudor. [i dup\ chiar declara]iunea de mai susa potrivnicilor no[tri ceea ce spune acest confidinte «e demnde crezare».Deci dovedit este c\ boierii p\mânteni pentru a-[i asiguradiferite foloase au f\cut o leg\tur\ mâr[av\ cu domnii greci încontra drepturilor ]\rii [i-a poporului. Cum se face dar c\ pro -clama]iunea lui Tudor f\cut\ de Tudor dup\ intrarea în Bucu -re[ti spune c\ s-au g\sit mul]i boieri d-aceea[i sim]ire cu dân -sul? Cum se face c\ cei care pân\ aci tâlhar îl numiser\ [i, curugi umilite, cerur\ intervenirea str\in\ în contra lui, recu noscd-o dat\ dreptatea r\scul\rii sale [i se unesc cu dânsul speraa protesta în contra trimiterii de domni str\ini?Un document l\mure[te aceste întreb\ri. «Frica e rupt\ dinRai», zice un proverb, [i frica a f\cut pe boieri s\ fac\ tot ce voia,tot ce poruncea Tudor când el era în capital\ [i poporul îl îm -br\]i[a. Documentul de care vorbim e un dialog între Tu dor [iGustave Doré:episcopul Ilarion. Iat\-l. [citeaz\ pe Laurençon, [i pe Voi nescu I.]Contractul sinalgamatic era deci f\cut. Tudor iert\ pe bo -ieri de crimele trecutului ,[i ei se-ndatorir\ s\ sus]ie dreptu ri -le ]\rii. Ca urmare a acestei învoiri, Tudor adres\ popula ]iuniidin Bucure[ti proclama]ia de la 20 martie, în care zice c-ag\sit unii boieri de-acelea[i sim]iri cu dânsul [i boierii pe de-oparte subscriser\ un act în care «pe numele marelui [i adev\ ra -tului Dumnezeu c\ niciodat\ nu vor cugeta împotriv\.»N.B. Am desf\[urat pe larg aceast\ polemic\ în cartea meaCercul strâmt. Arta de a tr\i pe vremea lui Eminescu ( Ed. Eu -ropa Nova, 1994). Eminescu [i Românul se bazeaz\ pe documentediferite. Poetul r\spunde la toate articolele ziarului liberalpân\ la acesta, c\ruia nu-i mai r\spunde. Formal, poetul pierdepolemica în prim\vara lui 1882 – [i imediat dup\ aceea va plecala mare, în singurul concediu pe care [i-l va permite ca ziarist. A -ceast\ polemic\ se pierde dup\ marea polemic\ pe care o avu -se se, în aprilie 1882, cu Nicolae Xenopol.Pe fondul acestor lup te de pres\, el definitiveaz\ poemul Lu -ceaf\rul, vezi partea întâi a acestei c\r]i, scrisorile c\tre VeronicaMicle din aprilie 1882. Câ[ tig\, îns\, o imagine, aceea a pira mi -dei, pe care focul acestei po lemici o deteriorase, aducând-o cândla c\ciul\, când la bani]\. Într-ujn articol memorabil, care figu -rea z\ în toate antologiile zi aristicii eminesciene, publicat în Timpul,17 august 1882, el res tituie figura piramidei c\tre Egiptulantic [i vorbe[te de piramida social\ a meritului (seria de articoledespre «meritocra]ie», înrudi te tematic cuScrisorile deja publicate în 1881).Ilustra]ie la Istoria cruciadelor de Michaud26. „Bucure[ti, 25 Florar/ 6 Cire [ar1882“ (mai 27, p. 357). Editorial. R\s -punde notei [„O observa]ie în trea c\t…”](O. XIII, p. 121) (pe care o preia în întregime)[i articolului [„«Pseudo-Ro mâ -nul» ne cere…”]. Citeaz\ amplu din do -cumentele relative la revolu]ia lui Tu dorVladimirescu (publicate de C. D. Ari ces -cu, I. Voinescu [i chiar M. Cioranu – do -cumente neincluse de M. E. în argu menta]iasa) interpretându-le în sensul c\mi[carea lui Tudor Vladimirescu a fost în -dreptat\ împotriva boierilor care doreau,pentru restabilirea ordinii, s\ cheme armatestr\ine în ]ar\. Reînnoie[te, mai vehement,acuza]ia c\ M. E. falsific\ istoriapentru a-l revendica pe T. Vladimirescude partea conservatorilor.N. G.Însemn\ri ie[ene

Gustave Doré:Tavern\ `n Whitechapel

„~nsemn\ri ie[ene“`n coresponden]afondatorilorÎnaintea ultimului r\zboi mondial, la începutul anului 1936, aap\rut revista Însemn\ri ie[ene. În jurul ei s-a adunat o parte dinscriitorii a c\ror produc]ie literar\, pân\ atunci, v\zuse lumi na ti -pa rului, mai ales în paginile a dou\ cunoscute publica]ii ie [e ne:Via]a româneasc\ [i Însemn\ri literare. Continuatoare a acesto -ra, noua revist\, aflat\ sub direc]ia lui Mihai Sadoveanu, Gr. T.Po pa [i G. Top`rceanu, a num\rat printre colaboratorii ei scriitoride ta lent, savan]i prestigio[i, reprezentan]i ai elitei româ ne[ti. Factoruldeterminant în ob]inerea acestui succes, ini]iatorul [i conduc\torulde fapt, cel care a trebuit s\ rezolve delicatele pro blememateriale ce priveau apari]ia revistei a fost Gr. T. Po pa.Între cei trei directori a existat, în afara unei pre]uiri recipro -ce, o puternic\ prietenie. Într-o scrisoare pe care G. Topârceanuo tri mitea la 9 mai 1936 profesorului Popa, dup\ un amplu co -menta riu privind p\rerile sale despre politic\, f\cea urm\toareadecla ra ]ie: „…cu Sadoveanu sunt vechi prieten, iar pe dumnea tate iu besc”.Merit\ a se re]ine [i un alt am\nunt, important pen tru ceea cedorim s\ suger\m în textul de fa]\ [i anume c\ profesorul Po paa între]inut cu apropia]ii s\i colaboratori – al\turi de M. Sa do vea -nu [i G. Topârceanu trebuie s\-i amintim, în primul rând, pe OtiliaCa zimir, I. I. Mironescu [i dr. Eugen Lucinescu – o bo gat\ cores -ponden]\. În cele mai multe cazuri, ea a fost pro vo ca t\ atât deplec\ rile profesorului în str\in\tate – Anglia, SUA etc. – cât maiales de via]a revistei Însemn\ri ie[ene. În schimbul acesta descrisori, în cea mai mare parte inedite, via]a [i opera u nor perso -nalit\]i ale culturii române[ti apar mai bogate, mai nuan]ate, înunele cazuri datele biografice sunt corectate.Dar poa te cel mai interesant lu cru, cel mai important câ[tig alacestei coresponden]e este felul în care fiecare autor î[i evaluea -z\ propria oper\. Pentru c\, este [tiut, într-o scrisoare care, dece le mai multe ori, cap\t\ forma unei con fiden]e, se pot m\rturi -si mult mai multe decât într-un interviu, în tr-un articol sau într-undialog: se pot afirma îndoielile sau entuzi asmul, proiectele sau e -[ecurile, neîmplinirile [i speran]ele. Nu de pu]ine ori se fac re fe ririla opi niile literare sau opera confra]ilor.Asemenea conside ra]ii va întâlni cititorul [i în coresponden]acare urmeaz\, aflat\ în fondul personal „Prof. Gr. T. Popa“ de laArhivele Na]ionale Ia[i.Însemn\ri ie[eneDumitru IV|NESCU11935, decembrie 17 – Scrisoarea lui G. Top`rceanu c\tre Gr. T. Popadespre preocup\rile sale literare [i preg\tirile în vederea apari]iei revisteiÎnsemn\ri ie[ene.17.XII.35Iubite domnule doctor 1 ,Voi veni ast\ sear\, pe la 9. Am s\ caut [i un num\r dinvechea Însemn\ri literare, ca s\ ne slujeasc\ de model.Dar n-am scris nimic! Am picat abia alalt\sear\ de la Bu -cure[ti, unde st\tusem vreo 10 zile. Iar acum scriu de zor lanoul meu volum de proz\ 2 , ca s\ nu dau de belea cu editorul– care m\ oblig\ s\ respect contractul, dându-i la vreme manu -scrisul.Ai cetit „prefa]a” 3 mea, din num\rul trecut al Adev\ruluiliterar?Te felicit mai cu seam\ c-ai izbutit s-aduni fonduri pentrurevist\ 4 . Ca profesionist, chestia fondurilor nu m\ poate l\samai rece decât celelalte.Al d-tale, G. Topârceanu1Scrisoarea este adresat\ lui Gr. T. Popa care, al\turi de G. Top`r -ceanu [i M. Sadoveanu, a fost unul din ini]iatorii [i conduc\to rii revisteiÎnsemn\ri ie[ene.2Volumul de proz\ la care G. Topârceanu lucra cu asiduitate este,desigur, Pirin-Planina, care a ap\rut în 1936. Nota urm\toare înt\re[teafirma]ia noastr\.3În Adev\rul literar [i artistic, anul XIV, 1935, nr. 783 din 8 decembrie,la p. 5, G. Topârceanu publica În loc de prefa]\ la volumul„Pirin-Planina”.4Revista Însemn\ri ie[ene a tr\it, cum este [tiut, din dona]iile f\cuteîn majoritate de ie[eni [i din abonamente. Din acest motiv, de mai multeori, apari]ia ei a fost pus\ sub semnul întreb\rii. Chiar de la primul nu -m\r, M. Sadoveanu î[i ar\ta îngrijorarea în aceast\ direc]ie. „M\ nelini[ -tesc – spunea el în scrisoarea adresat\ la 18 decembrie 1935 lui Gr. T.Popa – fondurile acestea pe [ase s\pt\mâni numai”. În ceea ce prive[terevista Însemn\ri literare, men]ionat\ la începutul scrisorii, ea a ap\rutla Ia[i, la începutul anului 1919, sub redac]ia lui Mihail Sadoveanu [i G.Topârceanu. Printre colaboratori, în afara celor aminti]i, se num\rau G.Ibr\ileanu [i Demostene Botez.21935, decembrie 18, Ia[i – Scrisoarea lui M. Sadoveanu c\tre Gr.T. Popa, în care î[i prezint\ unele p\reri asupra apari]iei revistei În -semn\ri ie[ene.Copou – Ia[i, 18.XII.935Stimate domnule doctor 1 ,Am s\ v\d ce voi putea face. Te rog telefoneaz\-mi în unadin zilele viitoare. Ar trebui totu[i alc\tuit de fapt un comitetmic de redac]ie care s\ se adune în vederea preg\tirii materia -arhiva ∙ arhiva ∙ arhiva ∙ arhiva89

arhiva ∙ arhiva ∙ arhiva ∙ arhiva90lului [i spre a stabili fizionomia fiec\rui num\r (sunt liber în -tre orele 4 [i 6).E bine c\ nu se afi[eaz\ nume de director 2 .Fii atent, te rog, c\ se ia un angajament pe un an cel pu -]in 3 . M\ nelini[tesc fondurile acestea pe [ase s\pt\mâni numai.Cu salut\ri amicale,Al d-tale, Mihail Sadoveanu1Este vorba de dr. Gr. T. Popa, unul din ini]iatorii [i conduc\torii re -vistei Însemn\ri ie[ene. Profesor de anatomie la Facultatea de medicin\din Ia[i, om de o vast\ cultur\, cu vederi progresiste, fire tenace [i di -namic\, a reu[it s\ polarizeze în jurul s\u pe cei mai buni intelectuali ie -[eni la acea dat\ [i s\ scoat\ revista amintit\, continuatoare prestigioas\a Vie]ii române[ti. O contribu]ie important\ la realizarea acestui act deGustave Doré:Ilustra]ie la Balada b\trânului marinar de Coleridgecultur\ au avut-o membrii asocia]iei „Prietenii Universit\]ii din Ia[i”.Institutul de Anatomie, unde a activat Gr. T. Popa, a devenit sediulre vistei. Aici, de dou\ ori pe s\pt\mân\, se întruneau colectivul de re -dac]ie [i colaboratorii. Tot din ini]iativa Însemn\rilor ie[ene [i cu ajutorul„Prietenilor Universit\]ii din Ia[i” s-a deschis, în 1940, Universitatea mun -citoreasc\, care a luptat pentru promovarea [tiin]ei, un rol de frunte a -vând conduc\torul ei, prof. dr. Gr. T. Popa.2Înc\ de la primul num\r, publica]ia amintit\ apare sub formula ur -m\toare: „Însemn\ri ie[ene, revist\ bilunar\. Sub îngrijirea (conducerea)d-lor M. Sadoveanu, G. Top`rceanu [i Gr. T. Popa”. Dup\ moartea luiG. Top`rceanu, în mai 1937, locul s\u în comitetul de redac]ie al revisteil-a luat M. Codreanu.3B\nuim c\ este vorba de Programul revistei, tip\rit în nr. 1/1936,p. 1.31936, ianuarie 5, Ia[i – Scrisoarea lui Gr. T. Popa c\tre M. Sadoveanu[i G. Top`rceanu despre tirajul [i condi]iile grafice ale revistei Însemn\riie[ene.Domnilor M. Sadoveanu [i G. Top`rceanu:V\ rog f. mult s\ examina]i al\turata prob\ de „corp 9”pentru note. Dac\ v\ place, v\ rog s\-mi spune]i ca s\ pot dala cules ce s-a primit pân\ acuma pentru nr. 3.Asemeni, s\-mi spune]i ce crede]i pentru nr. 3: s\-l scoa -tem tot în 3000 exemplare [i tot în 3 coale? Eu a[ fi pentru2 mii dar mi-ar pl\cea s\ poat\ ie[i în 3 coale.În tot cazul, duminic\ la 10 1/2 r\mâne s\ ne întâlnim laInstitut.Cu cele mai bune salut\ri [i sincer\ prietenie,Dr. Gr. T. Popa(15.1.936) Litera aleas\ pentru note mi se pare foarte bun\.Cu dragoste,TopârceanuDa. Ne vedem duminica. S.Pe plic se afl\ urm\toarea adres\: „D-sale d-lor M. Sadoveanu[i G. Top`rceanu. În mân\”.41936, februarie 18 – Scrisoarea lui G. Topârceanu c\tre Gr. T. Po pacuprinzând aprecierile asupra Însemn\rilot ie[ene [i despre cola bora -rea sa la revist\.18 februarieDrag\ domnule doctor,Voi veni desigur duminica viitoare; cea trecut\ n-am putut,c\ avusesem o excep]ional\ insomnie, dup\ ce lucrasem pân\la 2 noaptea.Nr. 4 e bun; dar, iar\[i, prea pu]in\ literatur\. F\r\ bani,adic\ trezorizând toate veniturile, va fi greu s\ ob]inem co la -Însemn\ri ie[ene

or\ri [i numere satisf\c\toare în ce prive[te partea literar\.Ar urma s\ câ[tige de pe urma revistei numai tipograful, vân -z\torii [i fabrica de hârtie – iar scriitorii, ca de obicei, nimica.Va trebui s\ ne întrunim o dat\ special ca s\ discut\m [i s\pu nem la punct chestia asta; s\ vedem exact cât avem, cât pu -tem cheltui [i ce putem face.Pentru nr. 5 nu cred s\ pot da ceva, decât poate o Not\ 1u[or polemic\, la un articol al lui Lovinescu. Abia de la nr. ce -l\lalt voi fi ceva mai liber [i mai disponibil. Sunt de p\rere s\mai cerem ceva d-rei Lucia Mantu 2 . Ea trebuie s\ mai aib\schi]e. {-apoi – le d\ gratis. Te felicit pentru tot ce-ai scris.Foarte bun art. B\d\r\u 3 .Cu dragoste, Topârceanu1În num\rul 5 al revistei n-a ap\rut Nota anun]at\, iar în nr. 6 din15 martie 1936 G. Top`rceanu publica poezia Martie, p. 217-218.2Abia în num\rul din 15 aprilie 1936 Lucia Mantu semneaz\ schi]aNote de prim\var\ (anul I, nr. 8, p. 310-314).3 Articolul lui Dan A. B\d\r\u, pe care îl men]ioneaz\ G. Top`r cea -nu, a ap\rut în nr. 4 al Însemn\rilor ie[ene, la 15 februarie 1936, p.131-136, [i era intitulat Bucarest de Paul Morand.5[1936], martie 19 – Scrisoarea lui G. Top`rceanu c\tre Gr. T. Popa pri -vind colaborarea sa la Însemn\ri ie[ene, precum [i unele propuneri re -feritoare la sumarul revistei.Joi, 19 martieIubite domnule profesor,{tiind c\ de obicei nu se cere material pân\ duminic\, laîntâlnire, am amânat pe viitoarele trei zile transcrierea [i ter -mi na rea articolului meu cu Lovinescu 1 (pretext de la care ampornit pentru a face câteva considera]ii despre critica literar\)– având deocamdat\ alt articol cu care îmi bat capul, al unuistudent fi lolog în chestia Scriban.(Am apucat a m\ prinde cu vorba – [i acum trebuie s\-lscriu eu în întregime, c\ b\iatul nu [tie s\ scrie. Dar are câtevaexemple bune, din textele vechi.)De ce îns\ graba asta? Pân\ la 1 mai sunt 12 zile.Material din partea mea o s\ fie destul:1. Un articol semnat de student (Butnaru) 2 .2. Un articol despre critic\, semnat de mine (circa 4 1/2 pag.).3. O schi]\ literar\, pe care am primit-o azi de la d-na Cotovu3 din Constan]a. Eu o g\sesc foarte bun\, fin\, interesan -t\ (psihologia feti]elor), doar cam lung\. O trimit al\turat cas-o vede]i [i d-ta [i dl. Sadoveanu – [i dac\ place s-o dai la ti -par. Numai s\ nu se piard\ cumva.În poezia 4 mea a ap\rut o gre[eal\ urât\ de tipar: Pe um -bra lor... în loc de: Par umbra lor...Al d-tale cu dragoste, la revedere, pe duminic\,Top`rceanuÎnsemn\ri ie[eneGustave Doré:Ilustra]ie la Balada b\trânului marinar de Coleridge1Dup\ toate probabilit\]ile, G. Top`rceanu n-a mai publicat arti co -lul proiectat. În nici un caz el n-a ap\rut în paginile Însemn\rilor ie[ene.2În num\rul 7, din 1 aprilie 1936, I. Al. Butnaru semneaz\ articolulCum zicea Românul!... (p. 284-287). Articolul se voia o interven]ie `ndisputa ce avusese loc, nu cu mult timp în urm\, între G. Top`rceanu siAugust Scriban în jurul titlului revistei Însemn\ri ie[ene.3Probabil schi]a literar\ a Sandrei Cotovu este aceea care a ap\rutîn num\rul 7 din 1 aprilie 1936, intitulat\ A trecut vântul pe lâng\ noi...(p. 269-274).4Este vorba de poezia Martie, ce a ap\rut în nr. 6, din 15 martie1936, p. 136-137. Gre[eala de care vorbe[te Top`rceanu se afl\ `n rân -dul patru de la început.61936, martie 27 – Scrisoarea lui G. Top`rceanu c\tre Gr. T. Popa cureferiri la manuscrisul s\u Minunilor Sfântului Sisoe [i la volumul deamintiri, recent ap\rut, Pirin-Planina.arhiva ∙ arhiva ∙ arhiva ∙ arhiva91

arhiva ∙ arhiva ∙ arhiva ∙ arhiva9227 martie 1936Iubite domnule Profesor,M-am r\zgândit! Nu pot s\ dau capitolul din Sisoe 1 , c\-mistric multe alte interese. Prin urmare fii dr\gu] cu mine [i nuinsista.(La ureche î]i spun: dac\ aveam acum actul acela oficialisc\lit, ca s\ m\ asigur [i eu într-un fel, poate c\ a[ fi dat acufragmentul.Dar a[a... am prea mult interes ca s\ nu ra t\m noutateade inedit a romanului, [i prea pu]in ca s-o stric.)Î]i mul]umesc c\ mi-ai cump\rat volumul 2 . Dar eu n-amizbutit înc\ s\-l am c\ la Socec adusese doar 4 exemplare! Aap\rut pe furi[ de vreo 8 zile [i eu autorul habar n-am avut.Rugându-te s\ nu te superi [i s\ nu st\rui (voi da eu alt ce -va 3 , poate versuri) r\mân al d-tale devotat,Top`rceanu1Cu toate acestea, din Minunile Sfântului Sisoe G. Top`rceanu vada pentru Însemn\ri ie[ene capitolul Sisoe se pogoar\ pe p\mânt, ceva ap\rea în nr. 10, din 15 mai 1936, p. 457-468. Un alt capitol dinscrierea amintit\ va ap\rea postum în revista Însemn\ri ie[ene subtitlul Sisoe începe s\ fac\ minuni (anul III, vol. V, nr. 2, p. 197-204).2E vorba de volumul de amintiri din r\zboi intitulat Pirin-Plani -na, care a ap\rut la Bucure[ti, în 1936, Editura Na]ional\ S. Ciornei,246 p.3În nr. 7, din 1 aprilie 1936, al revistei Însemn\ri ie[ene, G. To -p`rceanu nu are nici un fel de colaborare. Abia în num\rul urm\tor,8, din 15 aprilie acela[i an, semneaz\ versurile Coboar\ drumul... [iAprilie (p. 305 [i p. 331).7[1936, ianuarie-martie] – Scrisoarea lui G. Top`rceanu c\tre Gr. T. Po papentru a fixa întâlnirea de lucru a conduc\torilor revistei Însemn\ri ie[ene.Iubite domnule doctor,Mie mi-ar conveni s\ plec\m la 2 [i jum\tate; în acest caza[ fi la [coala de menaj (unde iau masa), de unde m-ai lua dintreac\t. ({coala asta e la col]ul dintre Toma Cozma [i Carol.){tiu c\ Sad[oveanu] nu doarme dup\ mas\; am avea astfelmai mult timp înaintea noastr\, de aranjat toate chestiunile –[i am sc\pa mai devreme.Dar nu sunt numai eu în cauz\. Dac\ d-tale î]i convine al -t\ or\, mai târzie, atunci m\ iei de acas\ (Robert 7) la orice or\î]i convine, în cursul dup\ amiezii. Dac\ m\ g\se[ti plecat de -ja – nu-i nimic. Înseamn\ c-am avut vreo ocazie mai bun\. {im\ g\se[ti acolo.Cu dragoste, Top.Datarea documentului s-a f\cut în raport de celelalte scrisori. În pri -m\vara lui 1936, Top`rceanu a frecventat [edin]ele comitetului de re -dac ]ie. Mai târziu, din cauza bolii, a participat din ce în ce mai rar.Gustave Doré:Ilustra]ie la Balada b\trânului marinar de Coleridge8[1936, martie] – Scrisoarea lui Mihail Sadoveanu c\tre doctorul Gr. T.Popa relativ\ la preg\tirea unui nou num\r al revistei Însemn\ri ie[ene.Copou – Ia[iDrag\ doctore,Azi a trebuit s\ fac ceva despre Ibr\ileanu pentru Via]a ro -mâneasc\ 1 . Mâni cred c\ am s\ fac articolul pentru Însem n\riie[ene 2 . Dup\ ce aranj\m num\rul de Pa[ti al revistei, fac [i pre -fa]a pentru volumul comemorativ 3 .Nu da nimic la tipar pân\ vineri la 4 1/2, când trebuie s\ne vedem ca s\ stabilim cum facem [i ce punem în num\rul 8.Însemn\ri ie[ene

Nu ne oblig\ nimic s\-l facem mai mare. Dac\ avem cu ce, îlfacem mai mare; dac\ nu, ne men]inem la cuprinsul obi[nuit.La Bucure[ti C.R.-Motru a l\udat revista (ne-am v\zut lao [edin]\ a Academiei) [i ne-a sf\tuit s\ ]inem în bun\ starerubrica „Notelor” [i a „Recenziilor”. Deci st\ruie[te [i d-ta cas\ facem un num\r bogat [i în note [i în recenzii. Am s\ dau[i eu cât pot.Mihai Codreanu mi-a f\cut ceva pentru num\rul de Pa[ti 4 .Am cerut lui Cezar Parteni un articol informativ asupraa lian]elor actuale în Europa ([i mi l-a f\g\duit în colaborarecu C. Andreescu) 5 .Mi-a f\g\duit I. Andriescu-Cale 6 un articol despre canalulSiret – Prut, proiect de acum o sut\ de ani.Aminte[te, dac\ e[ti bun, lui M. Codreanu, lui Cezar Par teni[i lui I. Andriescu-Cale despre ceea ce mi-au f\g\duit, ru gân -du-i din partea mea s\ dea materialul pân\ la sfâr[itul s\pt\ -mânii.Mi-a trimis ceva din literatura chinez\ Al. Th. Stamatiad 7 .Ne vom vedea [i duminic\.Salut\ri amicale.Al d-tale, Mihail Sadoveanu1Num\rul special din Via]a româneasc\ închinat lui G. Ibr\ileanua fost cel din aprilie-mai 1936 (anul XXVIII, nr. 4-5). Articolul scris deMihail Sadoveanu este intitulat Prietin unic (p. 96-98).2În num\rul din 1 aprilie 1936 (anul I, nr. 7, p. 261-263), M. Sa -do veanu semneaz\ în numele revistei Însemn\ri ie[ene articolul G. I br\ -ileanu, dedicat celui care de pu]in timp î[i p\r\sise colaboratorii [i prietenii.3Cu ocazia amintit\ de M. Sadoveanu, el va publica în Însemn\riie[ene articolul Pa[tele Blajinilor... (anul I, nr. 8, din 15 aprilie 1936,p. 306-309).Volumul comemorativ despre care este vorba în scrisoare este nu -m\rul 10 al revistei Însemn\ri ie[ene, ap\rut la 15 mai 1936, dedicatcentenarului Academiei Mih\ilene din Ia[i. De aceast\ dat\, M. Sa do -veanu a semnat articolul Codi]\, închinat memoriei profesorului s\u delimb\ latin\ Xenofon Gheorghiu (p. 493-496). Aceluia[i eveniment i-audedicat articole Gh. I. Br\tianu, Traian Bratu, Gr. Scorpan, Gr. T. Popa,Gh. Ghib\nescu, Dan A. B\d\r\u, Nicolae I. Popa, Gh. Ungureanu [.a.Numere speciale din revista Însemn\ri ie[ene au mai fost închinatelui Mihai Eminescu, G. Top`rceanu [i Mihail Sadoveanu.4Mihai Codreanu n-a onorat promisiunea f\cut\. Abia în num\ruldin 15 mai 1936 (anul I, nr. 10, p. 555) semneaz\ versurile Poezie.5Nu cunoa[tem s\ fi ap\rut un asemenea articol în paginile revistei.6Valorificarea Prutului [i Siretului pentru ridicarea Ia[ilor [i a Mol -dovei, semnat de I. Andriescu-Cale, a ap\rut în nr. 15-16, vol. II, anulI, din 15 august 1936, p. 85-102.7Sub titlul Din flautul de jad, Al. T. Stamatiad public\, în num\ruldin 15 aprilie 1936, câteva traduceri din poezia chinez\ (p. 314). Subacela[i titlu, în num\rul 11 al revistei, din 1 iunie 1936, s-a publicat, subsemn\tura lui Stamatiad, un nou grupaj de traduceri (p. 650). Vor maiap\rea astfel de grupaje în numerele 15-16 (din 15 august 1936) la p.103 [i 19 (din 1 octombrie 1936) la p. 245.Însemn\ri ie[ene91936, mai 1, Copou-Ia[i – Scrisoarea lui Mihail Sadoveanu c\tre doctorulGrigore T. Popa relativ\ la lipsurile ultimului num\r al revisteiÎnsemn\ri ie[ene [i preg\tirea celui din 15 mai.Copou-Ia[i, 1 mai 1936Iubite prietine,Ideea d-tale e bun\. Voi c\uta s\ vorbesc cu Racovi]\ 1 . A -dic\ voi vorbi [i eu. Dar vorbe[te [i d-ta, ai primul prilej, [i cere-i[i contribu]ia literar\. Pentru nr. de 15 mai 2 , deci, va trebui s\fac ceva anume. Vor trebui s\ se execute [i ceilal]i pe care i-aipomenit. S\ n\d\jduim, îns\, în acei pe care-i avem la înd\ mâ n\.Num\rul acesta (1 mai) e bun... îns\ îi lipsesc recenziile dereviste – române [i str]ine. Num\rul viitor trebuie s\ r\s cum -pere [i aceast\ lips\.S\pt\mâna viitoare trebuie s\ ne vedem îndat\ ce sose[tid-ta din Basarabia. Te rog telefoneaz\-mi îndat\ ce te întorci.Gustave Doré:Ilustra]ie la Balada b\trânului marinar de Coleridgearhiva ∙ arhiva ∙ arhiva ∙ arhiva93

arhiva ∙ arhiva ∙ arhiva ∙ arhiva94Gustave Doré:Ilustra]ie la Balada b\trânului marinar de ColeridgeCucoana Catincu]a 3 e ceva mai bine; mânânc\, doarme.S\ n\d\jduim.Cu cele mai amicale salut\ri,Al d-tale, Mihail Sadoveanu1Osvald Racovi]\, fost primar al ora[ului Ia[i [i, al\turi de avocatulC. Simionescu, unul din sus]in\torii materiali ai revistei Însemn\ri ie[ene.2Num\rul din 15 mai 1936 (anul I, nr. 10) a fost dedicat, a[a dup\cum am mai ar\tat, centenarului Academiei Mih\ilene. M. Sadoveanu apublicat articolul Codi]\, dedicat profesorului Xenofon Gheorghiu (p.493-496).3Ecaterina, so]ia lui Mihail Sadoveanu.101936, mai 2, Copou-Ia[i – Scrisoarea lui Mihail Sadoveanu c\tre doctorulGrigore T. Popa, prin care îl roag\ s\ vin\ la dânsul spre a discutaasupra num\rului din 15 mai al revistei Însemn\ri ie[ene.Copou-Ia[i, Sâmb\t\, 2 mai 936Iubite prietine,Nu s-ar putea s\ faci d-ta, mâni, o expedi]ie pân\ aici? N-a[vrea s\ ies; nu voi putea lua parte nici la festivalul Junimii 1 .Sunt în stare îns\ s\ primesc prietini [i s\ preg\tesc pe mâniceva material.Sunt de acord cu propunerile d-t\le; r\mânes\ se acorde cu noi [i cei în chestie.Dac\ d-ta nu po]i veni mâni la Copou, r\mâne s\ ne ve -dem mar]i dup\ amiaz\, la ora 4.Dac\ nu po]i veni mâni înainte de amiaz\, f\-]i timp pentrumâne-sar\. F\ cum crezi c\-i mai bine; cred c\ trebuie s\schimb\m câteva vederi asupra acestui num\r „de pomin\” 2 ,sau „p\ cinste”, cum se spune în limbaj actual.Î]i mul]\mesc pentru interesul ce ar\]i n\cazurilor noastre.Cu salut\ri amicale,Al domniei-tale, Mihail Sadoveanu1În ziua de 3 mai 1936 a avut loc la Ia[i comemorarea societ\]iiJunimea. Printre cei care au luat cuvântul cu acest prilej s-a aflat Os -vald Racovi]\, C. Meissner, Ioan Petrovici, I. C. Filitti, S. Mehedin]i,I. Bassarabescu, Cezar Petrescu [.a.2Num\rul „de pomin\” sau „p\ cinste”, cum îl numea Mihail Sa -doveanu, trebuia s\ fie cel dedicat centenarului Academiei Mih\ilene.111936, iulie 23 – Scrisoarea lui G. Top`rceanu c\tre dr. Eugen Lucinescuîn leg\tur\ cu preg\tirea unui num\r al Însemn\rilor ie[ene.23.VII.1936Stimate domnule doctor 1 ,Schi]a d-lui dr. {tef\nescu-Gala]i 2 nu e la mine. La pleca -rea d-lui dr. Popa 3 , materialul manuscris a fost împ\r]it; ceamai mare parte a r\mas la dl. Sadoveanu. Tot ce mai r\m\se -se la mine dup\ alc\tuirea num\rului trecut (Despre caricatu r\,Maior eseu, Dilata ia universului etc.), am adus atunci [-am l\ -sat la dv.Aranjamentul definitiv pentru nr. viitor, v\ rog s\-l face]icu dl. Sadoveanu, ca [i pentru cel trecut. Un argument provizoriunu are nici un rost. Ar fi o simpl\ formalitate, adic\ opierdere de vreme.Dac\ ave]i totu[i nevoie de consulta]ie pân\ la hot\râreadefinitiv\ a num\rului, v\ rog s\ v\ adresa]i d-lui Dan B\d\ -r\u, c\ci eu sunt nevoit s\ plec peste 3-4 zile la munte, pân\la toamn\.Al dv. cu cele mai bune sentimente, G. Top`rceanu1Eugen Lucinescu, medic, coleg cu Gr. T. Popa, unul dintre secretarii[i colaboratorii revistei Însemn\ri ie[ene. Pentru ata[amentul fa]\de publica]ia la care activa, merit\ a cita un fragment dintr-o scrisoarea sa, din 24 august 1936, adresat\ so]iei lui Gr. T. Popa:Însemn\ri ie[ene

„Însemn\rile merg bine. Au mai venit ceva abonamente (nu preamulte) [i am început s\ adun material pentru n-rul viitor. N-rul trecut l-amscos tare greu. N-am avut pe nimeni s\ m\ ajute. Dl. Top`rceanu [iSadoveanu sunt pleca]i. D. B\d\r\u era [i el plecat, a[a încât toat\ co -rectura am f\cut-o singur. Când nevast\-mea n\[tea, eu f\ceam corecturi[i naveta între cas\ [i tipografie. De aceea m\car dv. s\ ierta]ie ventualele gre[eli ce s-au mai strecurat”. (Colec]ia „Grigore T. Popa”,Bucure[ti. Original.)2Probabil este vorba de schi]a Coana Natali]a a lui M. {tef\nescu-Gala]i, care a ap\rut la 15 august 1936, în nr. 15-16, p. 107-114.3Dr. Gr. T. Popa se afla la acea dat\ în Anglia. Num\rul din revist\care face subiectul scrisorii este cel din 15 septembrie 1936. Acolo, Mi -hail Sadoveanu a scris despre M\celul din Spania, iar George Lesnea[i Magda Isanos au semnat poeziile Noapte cu lun\, respectiv Dra gos -tea mea.Gustave Doré:Însemn\ri ie[ene12[1936], decembrie 19, Ia[i – Scrisoarea lui G. Top`rceanu c\tre Gr. T.Popa, cuprinzând referiri la condi]iile grafice de apari]ie a revistei.Ia[i, 19 dec.Drag\ domnule doctor,Coperta îmi pare foarte bun\. Numai jos, la stânga, sunt dep\rere s\ punem Note: (cu dou\ puncte, f\r\ „critice [i informa -tive”, cuvinte care m\nânc\ din spa]iul rezervat titlurilor no te -lor). De asemenea, cuvântul Note: trebuie situat cam la un centimetrumai sus – ca s\ încap\ apoi dou\ sau chiar trei rânduricu petit în dreptul lui.Pe contrapagin\ (coperta interioar\) textul de la „Pentru autori”era prea lung. Sunt sigur c\ trebuie mai scurt [i c\ e bine s\ seIlustra]ie la Atala de Chateaubriandarhiva ∙ arhiva ∙ arhiva ∙ arhiva95

arhiva ∙ arhiva ∙ arhiva ∙ arhiva96admit\ scurt\rile f\cute de mine (cum se vede pe modelul tip\rit).Sunt oricând la dispozi]ia d-tale [i a d-lui Sadoveanu s\ neîntâlnim. Numai s\-mi spune]i locul, ziua [i ora, la vreme.Al d-tale, cu toat\ dragostea, Top`rceanuDetaliile tehnice pe care G. Top`rceanu le comenteaz\ în scrisoareade fa]\ se refer\ la num\rul 1 din 1 ianuarie 1937.131939, octombrie 3, Bucure[ti – Scrisoarea lui M. Sadoveanu c\tre Gr.T. Popa despre posibila înfiin]are la Ia[i a unei Universit\]i popularemuncitore[ti.Gustave Doré:Ilustra]ie la Atala de Chateaubriand3 octombrie 1939, Bucure[tiStimate prietene,Am uitat, data trecut\ când am fost în Ia[i, s\-]i vorbescdespre un lucru important [i anume s\-]i propun s\ iei ini]iativaori s\ îndemni pe cineva, dac\ cumva n-ai vreme, s\ secreeze la Ia[i o Universitate popular\ muncitoreasc\ subt auspiciileorganiza]iei „Munc\ [i voie bun\” 1 . Am presentimentul– am [i temeiuri reale – c\ asemenea institu]ie ar izbândimai bine la Ia[i decât la Bucure[ti. În caz când ai primi s\ teocupi de asta, în[tiin]eaz\-m\ ar\tându-mi [i p\rerea d-taleasupra unui program. Dac\ n-ai face d-ta personal treaba, aiputea îndemna, sf\tui, organiza [i priveghea.Cu cele mai distinse [i calde sentimente de prietenie. Res -pectele mele doamnei.Al domniei-tale, Mihail SadoveanuP.S. În toamna trecut\ am vorbit, la îndemnul d-lui TudorVianu, cu d. Claudian 2 , conferen]iar universitar, pe care l-amîndemnat s\ se adreseze personalit\]ilor ie[ene [i colegilors\i harnici de universitate; dar d. Claudian pân\ acum n-af\ cut nimic; a[a c\ sunt for]at s\ apelez tot la cineva împo -v\ rat de multe. A[a se întâmpl\ totdeauna la noi.1La 15 ianuarie 1940, în aula Universit\ii „Al. I. Cuza” din Ia[i aavut loc deschiderea oficial\ a cursurilor Universit\]ii muncitore[ti. Din -tr-un raport al Inspectoratului de poli]ie a ]inutului Prut, înaintat Direc]ieiGenerale a Poli]iei, reiese c\ la festivitatea de deschidere au participat,dintre intelectuali, Traian Iona[cu, Gr. T. Popa, Iorgu Iordan, M. Sa do -veanu [i al]ii. De asemenea, au luat parte C. S\c\leanu, pre[edintelebres lei muncitorilor din arte grafice, V. P\dureanu, pre[edintele bresleimuncitorilor metalurgi[ti [i electricieni, C. Surugiu, pre[edintele bresleimuncitorilor cizmari [i pielari [i secretar general al breslelor muncitore[ti[i un num\r de aproape 200 persoane, muncitori [i studen]i.Printre cei care au luat cuvântul s-a aflat M. Sadoveanu [i Gr. T. Po -pa. Ultimul, decan al Facult\]ii de medicin\ la acea dat\, a fost numit[i conduc\tor al acestei Universit\]i muncitore[ti. Raportul, întocmit de[eful poli]iei de siguran]\ din Ia[i, men]iona participarea comuni[tilorla deschiderea cursurilor (Arh. St. Ia[i, fond Reziden]a regal\ a ]inutuluiPrut, dosar 33/1940, f. 222-222 v.).Tot cu prilejul acestei festivit\]i, doctorul Gr. T. Popa a primit, la16 ianuarie 1940, urm\toarea telegram\ din partea directorului generalal Ministerului Muncii, Stavri Cunescu: „D-lui Prof. Gr. Popa Ia[i, 1940,ianuarie 16, Bucure[ti. Regretând c\ nu pot participa la deschidereaU niversit\]ii muncitore[ti din Ia[i, deoarece chiar azi m-am întors de ladeschiderea cursurilor Universit\]ii muncitore[ti din Cluj, urez nouluia[ez\mânt de cultur\ muncitoreasc\ din capitala Moldovei cea mai de -plin\ izbând\. Director general al Muncii, Stavri Cunescu”. (Colec]ia„Gri gorel T. Popa”, Bucure[ti. Original.)2Al. Claudian (n. 1898), profesor la Facultatea de litere [i filozofiedin Ia[i, catedra de filozofie. Doctoratul la Ia[i, în 1930. O perioad\ afost profesor de liceu la Bucure[ti [i Ia[i, secretar al Institutului socialromân condus de D. Gusti, în 1928-1929. Autor a numeroase lucr\ri,cunoscut pedagog.Însemn\ri ie[ene

Num\r ilustrat cu reproduceri dup\ desenele pictorului francezGUSTAVE DORÉ (1832–1883).Coperta I: Andromeda.Coperta IV: Saltimbancii.

LEI 10 ISSN: 1221-3241