seria a treia, an III, nr. 1, ianuarie 2011 - Insemnari Iesene

gerea spre trecut, amintirea [i nostalgia suntdoar sl\biciuni de sensibil care se comand\singur. Aceasta mai ales spre jum\tateavie]ii, când ni se strecoar\ `n suflet [i punst\pânire pe noi, fantome [i viziuni de al -t\dat\, frângându-ne fiin]a `n contemplatienostalgic\.Gustave Doré: Din ciclul B\ile de la BadenFunc]ie a instinctului de conservare mo -ral\, uitarea libereaz\ de balastul remu[c\ -rilor [i al amintirilor dureroase. Proces au -tomatic, c\utând a opera totodat\ discer -nere, filtrare, decantare, [i lep\dând ca peo hain\ `nvechit\ [i sup\r\toare tot ce stân -jene[te, el evoc\ ciclurile vie]ii `n natur\,unde fiecare organism r\sare pe mormin -tele altor fiin]e, cre[te pe ele [i se stinge,asigurând, la rându-i, existen]a urma[ilor.Uitarea: sfat suprem al Naturii, care ne`mbrânce[te viguros `nainte, t\ind hot\râttoate pun]ile din urm\ [i interzicându-ne,sub pedeapsa distrugerii morale, `ntârzie -rea `n dolii [i fr\mânt\ri de[arte asupratrecutului. La course du flambeau nu-i osimpl\ imagin\ literar\, bun\ pentru o pie -s\ moralizant\ [i prea „construit\“. De laRegele Lear [i Le Père Goriot, pân\ laDavid Goldner [i Noces d’Argent, tema afost reluat\ mereu, ca o constatare amar\a unui fapt banal, dar profund [i universalomenesc.De altfel, `nainte ca psihologii s\ fi recunoscut`n uitare o facultate – Natura i-adat complici [i auxiliari, capabili s\-i ajuteopera de liberare: sunt Somnul, Timpul [iSpa]iul, droguri suverane.„Dormir, c’est se désintéresser“, scrieBergson. Cine doarme, se dezintereseaz\,deci uit\. Momentul de cufundare `n acea lumepromi]\toare de mister [i de miraj pro -voac\ ruperea tuturor firelor care ne maire]in `n vis treaz, cu ochii ]int\ la ima ginilehaotice ale „filmului interior“, dep\ nat ver -tiginos. Dar visul se furi[eaz\, capri cios, i -ronic sau mângâietor, continuând gânduri`ntrerupte, realizând fictiv dorin]i `nfrânte.Lupt\m naivi contra Timpului. ~i opu -nem memoria, istoria, cultul trecutului, pe -lerinajele. Presim]im drama uit\rii propri -ei noastre fiin]e, `n u[urin]a cu care uit\m[i noi. De aceea voim s\ dur\m. „Permanen]ele“,iat\ punctul luminos `n vârtejulcare ne `mpresoar\. Toat\ str\dania noas -tr\ ]inte[te s\ l\s\m o urm\ oricât de sla -b\ a personalit\]ii noastre. Un pas pe ni -sip, poate ceva mai mult. {i fila s-a `ntorsdefinitiv, ca un v\l de uitare ab\tut nep\ -s\ tor asupra icoanelor apuse.Dar iat\-le revenind cu timpul, palidear\t\ri desf\cute din miraje, ca focurile fugarede pe suprafa]a apelor moarte. Chemate,ele rezistau. Nesolicitate, ele se in -sinueaz\.{i a[a Timpul se a[terne `ntre noi [i lu -mea de amintiri, ca o prism\ care trans -pune [i transfigureaz\. Timpul [i opera lui,uitarea, ce mari arti[ti `n construc]ia [i a -ranjamentul amintirilor! De aici acea „toa -let\“ a viziunilor din trecut. Ele `[i conti -nu\ `n adâncimile incon[tientului via]a lorlatent\, diferite de la un an la altul, purificate,spiritualizate [i idealizate. Timpul la -s\ s\ cad\ automatic zgura faptelor para -zi tare. El le stilizeaz\.Spa]iul cu dep\rtarea, – iat\ alte `ndem -nuri la uitare [i alte izvoare de r\st\lm\ciriale cuprinsului nostru sufletesc.Cred `ns\ c\, dac\ n-ar fi acele „Cadresociale ale Memoriei“, studiate de Halbwachs,amintirile ne-ar ocupa mai pu]in.Societatea [i familia `ntre]in cultul trecutu -lui, provoac\ amintirea; la nevoie, o inventeaz\[i o hr\ne[te ca pe un mit nece -sar. Mai mult `nc\: ea le modeleaz\ [i le co -loreaz\. Plângem pentru evoc\ri dure roa -se colective [i ne `nfl\c\r\m la gândul ma -rilor fapte de odinioar\. Doar singur\tateamai poate da m\sura adev\rat\ a masei defapte sacrificate. Iat\ de ce societatea particip\`n chip direct la via]a noastr\ afecti -v\, f\cându-[i din propriile noastre emo]iio arm\ de puternic\ `nrâurire asupr\-ne.Dup\ spusa „refractarului“ Jules Vallés,suntem „victimele c\r]ii“.Chinuit de aceast\ prezen]\, obsedan -t\ ca o remu[care a fantomelor trecutului,care mi[un\ cu pa[i `n\bu[i]i `n jurul nostru,Marcel Schwob a aruncat celebra impre ca -]ie: „Brûle soigneusement les actions pas -sées et écrase les cendres; car le phénix quien rena`trait serait le mê me.“(~nsemn\ri ie[ene, anul I, nr. 4,15 februarie 1936)antologie „Însemnãri ieşene“Însemn\ri ie[ene29