seria a treia, an III, nr. 1, ianuarie 2011 - Insemnari Iesene

polemici aproape cordiale ∙ poacele... extrem de „ciudate“ evenimente,care nu numai c\ au „înro[it“ secolul [i audistrus sau dislocat milioane [i milioane dedestine, dar ne-au l\sat un fel de gust a -mar [i un început de irepresibil scepticismfa]\ de capacitatea omului, european celpu]in, de a se ameliora moral. Fa]\ de capacitateacre[tinismului de a r\spândi [i aaplica marile [i generoasele pilde [i înv\ -]\turi morale ale „Fiului Domnului“; fa]\de o posibil\ înaintare în istorie, fa]\ decapacitatea de perfectibilizare a omului [ia structurilor sale organizatorice; sau, m\ -car, fa]\ de capacitatea sa, a omului-social,de a-[i ap\ra ceea ce construise, organizase[i reu[ise deja, dup\ lupte [i multiplesuferin]e [i erori în istorie.Aproape toate templele au c\zut, în a -ceste prime decenii ale secolului, [i celefi zice, dar [i cele morale. Ne-am trezit, du -p\ fascism, nazism, dup\ „fervoarea dedreapta“ româneasc\, ca [i dup\ comunism,se în]elege, deodat\ goi, dezorien -ta]i [i chiar mai mult decât atât; dovad\c\ a trebuit, noi [i întreg contientul nostrucare în timpul acestei prime jum\t\]i deGustave Doré:secol XX s-a cl\tinat ca o nav\ aflat\, prin -s\ într-un taifun blestemat, uruind, scâr -]âind [i de[irându-se parc\ în hohotele derâs ale unui Satan re-de[teptat din celemai îndr\zne]e gravuri [i satire ale omului– a trebuit sau am fost nevoi]i s\ re-c\demîn istorie. În cea economic\ [i social\, s\re-invent\m un tip de structurare uman\,burghezia avansat\, capitalismul, care lep\rea multora cu un secol în urm\, ajunsdeja în forme ultime [i reac]ionare. Antiumane, chiar. Sol [i „gând“ pe care, defapt, au [i înflorit aceste fioroase flori ale„binelui social“, dar [i ale „r\ului extremmoral“ care au fost „imperiile“ amintite maisus. Dintre care, „unele“, vezi Cuba sauChina de azi, continu\ s\ reziste, ba, separe, chiar s\ înregistreze „succese“. Trecute[i ele de „prima lor faz\“, cumin]ite[i, mai mult decât abile, folosind [i „arme -le du[manului“.Da, uneori, când m\ aflu într-o anumederut\ în fa]a problemelor încâlcite [i cuadev\rat „demonice“ pe care mi le propu -ne nu numai propria mea biografie, dar [iistoria în care am fost aruncat, fac recursIlustra]ie la Don Quijote de Cervantesla "tinere]e". A mea, de[i ea nu a fost preainspirat\, nici coagulat\, cristalizat\ cât decât în lumea ambi]iilor mele de atunci, dea deveni scriitor adev\rat într-o ]ar\ îmbâcsit\de o fals\ istorie, de o fals\ mo ra -l\, dar [i a „principiilor tinere]ii“, dac\ pu -tem avansa o astfel de expresie. Ale „tine -re]ii eterne“, loc al zeilor, ei în[i[i tineri,precum un Apollo sau Mercur, Hermescelce poart\ ve[tile, dar ne [i ajut\ s\ „în -]elegem“, Aphrodita, dar [i glaciala PallasAthena.Tinerii eterni, ne-corup]i înc\ de presiunile[i abjec]iile socialului, capabili nunumai de a visa, dar [i de a se „vedea“ peei în[i[i în aceste visuri. Capabili de aceaîndr\zneal\ a credin]ei într-un destin aptde a-i face nu numai ferici]i – dac\, prinfericire o în]elegem doar pe cea mic-bur -ghez\, excesiv ra]ional\, previzibil\ [i pe -nibil materialist\! –, dar [i „glorio[i“. Em -blematici, ap]i de a fi modele pentru al]i ti -neri asem\n\tori lor, sim]ind ei, acei „veri -tabili tineri“, de cât\ nevoie profund\ [i„însetat\“ are lumea de „modele“. {i nunumai de cele militare, de[i ele, într-ade -54Însemn\ri ie[ene