seria a treia, an III, nr. 1, ianuarie 2011 - Insemnari Iesene

antologie „Însemnãri ieşene“28N. I. Popa„Brûle soigneusement les actionspassées et écrase les cendres; car lephénix qui en rena`trait serait le mê me.“(Marcel Schwob,Le livre de Monelle)Sub aparen]a de paradox agreabil sno -bilor [i cinicilor, se ascunde `n „elogiul ui -t\ rii“ afirma]ia r\spicat\ a unei func]ii bi -o logice [i morale de primul ordin. Dup\Pierre Janet, este „facultatea uit\rii“. Mo -rali[tii caritabili ne recomand\ „arta de aui ta“, ca o igien\ moral\ elementar\.Toat\ via]a nu facem decât s\ `nv\]\m[i s\ uit\m. Mai ales uit\m. Fiin]a ni se a -p\r\ din instinct contra a tot ce o `nc\ tu -[eaz\ [i `i `ngreuiaz\ svâcnirile proprii. Cufiecare amintire aruncat\ peste bord, re -c\p\t\m sprinteneal\, redevenim noi, nere`nnoim.~nv\]\m la [coal\ de toate; desigur preamulte. Ne sim]im apoi mândri la ideea c\a trebuit s\ uit\m atâtea, pentru a nu necondamna s\ gândim numai `n tipare `n -v\]ate [i pentru a ne `njgheba o personali -tate a noastr\.S-a vorbit serios de o „art\ de a uita“:memorizarea `ns\[i nu `nseamn\ numai `n -magazinare, ci [i discernere sever\. A `n -v\]a `nseamn\ mai cu seam\ a alege [i auita. Th. Ribot preciza: „une condition de lamémoire, c’est l’oubli... L’oubli, sauf danscertains cas, n’est pas une maladie de lamémoire, mais une condition de sa santéet de sa vie.“Ne preg\tim pentru o carier\; [tergemcu ciud\ din memorie tot ce nu ne este directnecesar. Numai s\ [tim s-o facem lavreme, `nainte ca ml\dierea spiritual\ s\nu fi fost paralizat\ de corsetul de fier alformelor de gândire `nv\]ate de-a gata!Elogiul uit\riiIat\-ne `ntr-o specialitate. Prima grij\ es\ ne despuiem de tot ce nu duce direct larezultate practice. Evit\m sistematic s\ mai`nv\]\m altceva. Ne cru]\m un exerci]iugratuit de cultur\ general\. „Ne punem o -chelari.“ Ne ap\r\m: uit\m.Dar urma celor `nv\]ate reapare sub for -ma perfid\ [i durabil\ a rutinei, ca [i primainscrip]ie de pe un manuscris palimpsest,acoperit\ de o slov\ mai nou\. Fericit celcare poate s\ nu fie prea erudit, pentru a-[ip\stra acea vioaie siluet\ intelectual\ caretr\deaz\ un stil propriu, o linie personal\!Cetim aceste „re]ete de via]\“, care suntc\r]ile, dup\ expresia plastic\ a lui GeorgesDuhamel. Dac\ am ceti prea mult, am ui -ta s\ tr\im. Instinctiv, proced\m mai simplu:pentru a tr\i, uit\m din „re]etele“ `n -v\]ate, pân\ ce ni le croim pe ale noastre.Reful\m `n incon[tient, lep\d\m acolo `nvrac un noian de figuri, fapte [i idei, cu spe -ran]a la[\ c\ ne-am liberat de ele definitiv.Totu[i, – lucru tragic – amintirile cresc surd`n noi [i, când `[i au via]a lor proprie, r\sarca ni[te fantome triste ale unui proces nemilosde eliminare, `ndurerate de-a nu sevedea primite. S\ ne amintim duio[ia [ipoate recuno[tin]a complice cu care ne-amreg\sit deodat\ `n fa]a unor f\râme de via -]\ demult uitate!C\l\torim, teroriza]i la gândul c\ amputea ]ine minte pe de rost un Baedecker[i ne-am toci astfel fr\gezimea senza]iilorproaspete [i directe. Iubim inegal [i `m pr\[ -tiat, sub obsesia abia m\rturisit\ c\ un singurchip de-a ne spune dragostea ne-ar in -terzice orice re`nnoiri. Câ]i poe]i n-au declaratc\ iubesc pe toate femeile, din do -rul de a-[i `nmul]i fiin]a cu fiecare iubire no -u\, [i cu speran]a ascuns\ c\ numai o no -u\ frenezie e capabil\ s\ [tearg\ completurmele trecutului! Ce patetic `[i leag\ al]iisufletul f\râmi]at de fiecare element dinnatur\! La gândul distr\m\rii totale, cu cepietate panteist\ accept\ contopirea fiin -]ei lor `n cosmos, `n[elându-se cu iluzia u -nei durate, acordate m\rinimos de o Na tur\nemuritoare!Tot ce numim iubire, [coal\, experi en -]\, dic]ionare [i c\r]i, sunt doar re]ete ne -putincioase contra uit\rii [i tentative su -preme de-a salva ceea ce este condamnatmai dinainte. Dar oare de ce n-am `nv\]amereu via]a din nou, `n felul nostru, f\r\„re]ete“, f\r\ ajutorul searb\d al acelortrunchiuri de via]\ ciuntite, care sunt fi[e -le, f\r\ discuri, nici film? Este doar verificatc\ nici experien]a noastr\ nu ne serve[ -te; mai pu]in `nc\ a celorlal]i. Atunci?Aceea[i pietate care ne r\sfrânge a su -pra trecutului, iat-o acum redus\ la vr\jm\ -[ie contra cimitirului pe care `l purt\m `nnoi. Ca o hain\ sfâ[ietoare s-a lipit de noiaceast\ c\ma[\ a lui Nessus, pânz\ de a -mintiri care ne mistuie fiin]a [i ne-o strive[-te. Ce ne facem ca s\ ne liber\m? Dar nuputem uita ce voim. Se petrece `n hru be -le sufletului nostru un ciudat proces de discernere,`n care Natura se arat\ autorita -tea cea mai arbitrar\. O simpl\ asocia]ie deidei sau de date salveaz\ de la uitare unfapt anodin, `n timp ce ani `ntregi din via -]\ nu par a ne lumina cu nimic existen]a.De ce `mi amintesc a[a de viu momente dela cinci ani, când m\ jucam „de-a [coala“,iar acei patru ani de [coal\ primar\ `mi a -par ca o vreme confuz\, f\r\ nimic izbitor?De ce uit\m momente de exaltare freneti -c\, iar clipele de umilire [i `nfrângere persist\a[a de tenace? De ce, din realit\]iletrecutului, filtrate prin v\lul de vis ]esut deTimp, nu mai r\mâne decât doar un mit,nestatornic ca [i fiin]a noastr\?Biologia [i morala, igiena [i nevoia delibertate, toate comand\ uitarea. Ca `ntr-ocurs\, orice privire `n urm\ este o clip\ ho -t\râtoare pierdut\ pentru izbând\. R\sfrân -Însemn\ri ie[ene