seria a treia, an III, nr. 1, ianuarie 2011 - Insemnari Iesene

delicatese culturale ∙ delicate78uimind auditorii [i cî[tigându-[i astfel existen]a. Derivat din r\ d\ cina QWM,care exprim\ no]iunea unei mi[c\ri de ridicare în vederea deplas\rii ori împliniriiunei ac]iuni, cuvântul apare în evolu]ia sa seman tic\ mai întâi ca „locde stat în picioare”, „[edere”, „sfat de trib”, „adu nare de în]elep]i”, „fapt\de vitejie”, „lupt\” (în poezia preislamic\ [i în Coran), apoi ca „predic\ pioa -s\” în epoca omeyad\, „discurs popular” ]inut de un cer[etor pentru a-i distrape nobilii boga]i (la Al- ahiz) [i, în fine, „sobor de curteni [i înv\]a]i”, înfa]a c\rora era recitat noul gen li terar (adun\rile de acest tip au constituitdintotdeauna o tendin]\ a Orientului Apropiat). În]elesul actual, cel de poves -tire în proz\ rimat\ [i rit mat\, având drept erou un personaj picaresc, pares\ se datoreze lui Al- Hamadani.10Cuvânt arab sugerând accadeanul „extaz” [i ebraicul „incon [ti en ]\”,folosit ini]ial pentru mugetul monoton al c\milei sau gânguritul porumbeilor,desemnând apoi matricea stilistic\ a oracolelor. Ca [i metrul rağaz, prozarimat\ [i ritmat\ e o str\veche „specialitate” arab\, deve nind cu timpul, maiales începând cu secolul al IX-lea, indispensa bil\ pro zei oratorice.11Cf. Ibn al-Muqaffa‘, Micul [i marele tratat de adab, în Grete Tart ler,In]elepciunea arab\, edi]ia a II-a rev\zut\ [i ad\ugit\, Bucure[ti, Po li rom2002, pp.226-238. Atât „micul“ cât [i „marele tratat de adab“ (în acestcaz am tradus adab prin „bun\-înv\]\tur\”) sunt tratate de mo ral\ [i de„în]elepciune politic\”, menite în primul rând educa]iei regilor [i valiilor.Gustave Doré:De venite celebre pentru frumuse]ea stilului, pentru frazele „balansate“, pentruîmbinarea prozei autentice cu sağ‘-ul rimat [i ritmat, pentru avântul retoric[i limpezimea expresiei, cele dou\ tratate stau la temelia prozei arabeliterare clasice.12Cf. Ibn al-Muqaffa‘, Kalila [i Dimna, în Grete Tartler, In]elepciu neaarab\, ed.cit., pp. 239-246. Fabulele celor „Cinci discursuri“ (Pancha tan -tra), scrise în secolul al IV-lea pentru în]elep]irea prin]ilor, au fost tradusepeste câteva secole în pehlevi, peste alte trei secole în a ra b\, o rescriere alui Ibn al-Muqaffa‘ pentru uzul curtenilor [i func]ionari lor, devenind atât depopular\. încât a intrat în folclorul musulman. Va rianta sa a ajuns s\ fie tra -dus\ în secolul al XIII-lea în Spania [i ulterior în Italia, iar apoi în greac\,latin\, slava veche, german\ (intrând astfel [i în basmele lui Grimm), [.a.Pe linie oriental\, textul lui Ibn al-Mu qaf fa‘, cu modific\ri, versific\ri, restrângerisau amplific\ri a fost tradus în turc\, siriac\, persan\, javanez\,si amez\ [i chiar în Hindi, în secolul al XIX-lea, închizând astfel cercul.13Cf. Al-Hamadani, Al-Hariri, {ez\tori arabe (30 de maqamat), an to -logare, traducere, studiu introductiv, note [i comentarii de Grete Tart ler,Univers, Bucure[ti 1981.14Cf. Al- ahiz, Tratat despre zgârci]i, traducere, studiu introductiv,note [i comentarii, indice de nume proprii de Grete Tartler, Univers, 1985.15Cf. Mircea Anghelescu, Literatura român\ [i Orientul, ed.cit., p.25Ilustra]ie la Gargantua [i Pantagruel de RabelaisÎnsemn\ri ie[ene