seria a treia, an III, nr. 1, ianuarie 2011 - Insemnari Iesene

O form\ de r\zbunare, cum aminteamc\ este aproape orice a[a-zis\ revolu]ie [idac\ ve]i citi versurile unui Goga sau Gyr,poate chiar [i Eminescu, ve]i concede c\„aveam“ dreptul s\ o facem – s\ ne „r\z -bu n\m". De[i, se [tie, nici un fundamentra]ional [i solid nu se poate a[eza pe or\zbunare, oricât de „justificat\“. Deoa re -ce, în a[a-zisele „revolu]ii“, sociale, na]io -nale sau ideologice, noi, cei de azi r\z bun\m,„vrem plata“ unor injusti]ii trecute,în tâmplate altora [i în cu totul alte con di -]ii. Un fel de dobând\ sângeroas\ pentruo plat\ încasat\ de al]ii, o dreptate mereua altora, chit c\ sunt proprii no[tri str\ -buni. Dar nu a noastr\, nu acea „drepta -te“ pe care numai noi o putem „în]elege“,în sensul unei riguroase necesit\]i.Dar mai mult decât de o „individualizare“,decât de o „foame deidentitate“ [i chiar mai mult chiarde cât o „r\zbunare“, justificat\ înochii atâtora printr-o istorie [i lite -ra tur\ romantic\, elogiind, ciudat,tocmai „ruinele“ [i „r\nile“ atâtorsecole, umilin]ele [i înjosirile atâtorgenera]ii, mi[carea numit\ „legio -nar\“ noi o interpret\m mai ales cao form\ „exuberant\ a bucuriei“.Unii, timp de decenii [i poate [iazi, se gr\besc s-o înserieze acelorconvulsii sociale [i umane care aufost create de marea criz\ financia -r\ european\ de la sfâr[itul dece -niu lui trei. Sau prin influen]a celordo u\ state, tot europene, cu care, ove dem înc\ o dat\, avem adânci a -fini t\]i sau similitudini de forma]ie[i i dentitare – Italia [i Germania. {icu cele dou\ „mi[c\ri“ agresive ca -re se profilau [i se agitau acolo, fascismulmusollinian [i nazismul hi -tlerist. Pu se [i ele, mereu, într-o a -naliz\ de ti pul marxist sau neo-mar -xist în rela]ie cu „criza“. Un cuvântcare, iat\, dup\ o „pauz\“ de vreojum\tate de secol dup\ al doileaÎnsemn\ri ie[ener\zboi, când planeta a fost condus\ de do -u\ imperii, antagoniste dar ne-belicoasela urma-urmelor, î[i arat\ din nou col]ii,ca s\ spunem a[a. Deoarece, ha, ha, [i u -nele no]iuni sau concepte î[i au „col]ii“ lorca [i unele dintre ele, cum e [i cazul acestuiultra-folosit cuvânt, criz\, a[ vorbi chiar[i de misterul sau de „ideologia“ lor. Celpu]in a[a pare, prin vigoarea [i, a[ spune,prin felul necru]\tor [i aspru cu care-[i fac„ele" din când în când apari]ia la orizontultuturor calculelor [i speran]elor umane.Ca s\ în]elegi, dup\ aproape un secol,o „mi[care“ politico-ideologic\ româ neas -c\ care a stârnit atâtea spirite [i a creat a -tâtea valuri în societatea româneasc\, pri -ma [i cea mai uzitat\ cale este studiereaGustave Doré:Ilustra]ie la Don Quijote de Cervantesarhivelor. Apoi, „studierea“ literaturii [i ar -telor care au „înso]it-o“. Unele amintiri aleunora, istoria ulterioar\, marile sacrificii,erori [i suferin]e pe care le-au îndurat lea -derii ei. {i mul]i membri de rând, pân\ târ -ziu, la sf\r[itul epocii comuniste. Sau cei „fu-gi]i“ în Spania, mai ales, sau la Paris. Etc.O cu totul alt\ cale – dac\ nu metod\,nu, în orice caz nu metod\! – este cea pecare o ini]iem noi în acest capitol – una in -ductiv\, „fic]ional\“ dac\ vre]i, bazându-nepe sculele profesiunii noastre, ca [i pe prin -cipiul amintit mai sus „de a inventa ceeace este sau a fost"! În credin]a c\ mariletensiuni, idei sau mi[c\ri de grupuri, demase chiar, au [i elemente comune, inva -riabile. În convingerea c\ nu rareori pulsiu -nile profunde „destinale“ care îi conducsau st\pânesc pe indivizi se vor re -g\si [i în asemenea curente uma -ne. Un spirit oarecum reduc ]ionist,interesat mai ales de sintez\decât de o contemplare fragmentarist\[i specioas\. Un fel de „reconstituire“în spiritul unuipale on- tolog precum Cuvier, de[iprobele noastre „materiale“ suntînc\ vii [i ne trimit nu pu]ine reflexeîn socie tatea modern\ [ipost-modern\. E adev\rat c\„spiritul“ acestei mi[ c\ri numitelegionare s-a pierdut, ideologii ei,în frunte cu Nichifor Crainic [iNae Ionescu, [i-au pierdut din actualitate;[i totu[i, vor bind de unanume fundamentalist religios, fiec\ se nume[te isihasmul ortodoxistsau djiadul musulman, îl vomreîntâlni diseminat în varii puncteale planetei.Nu, „lumea“ se pare nu numaic\ nu renun]\ prea u[or la „misti -ca religiosului“, dar î[i face din nouo arm\ din ea, iar în cazul djihadu -lui, a tendin]ei unor state ara bo-a -siatice de a re-forma institu ]iile statuluiîn strict\ dependen]\ re li gioa -s\, a devenit, iat\, una din proble -polemici aproape cordiale ∙ po51