seria a treia, an III, nr. 1, ianuarie 2011 - Insemnari Iesene

delicatese culturale ∙ delicate72Grete Tartler„Vorbe ca zmochinele“.De la literatura abbasidăla Anton PannDatorit\ originii sale balcanice [i a mo dului „nastratinian“ dea vedea lucrurile, Anton Pann este considerat dintr-o prim\ o -chire „cel mai reprezentativ exemplu al întrep\trunderii de motiveautohtone [i orientale, de surse folclorice [i livre[ti” 1 , unuldintre modele fiind specificat ca atare în N\zdr\v\niile lui NastratinHogea, 1853, care urmeaz\ „textul cuprins în cu legereaturceasc\ Letaif Nasreddin Hoca,tip\rit\ în 1837“. Despre „instinctulorien tal” al lui Anton Pann, despre apartenen ]a sa la olume pentru care „via]a se des f\[oar\ într-un ritm lent [i sub luminicolo rate” 2 s-a vorbit cu pruden]\ pân\ la a pa ri]ia studiilorlui Mircea Anghelescu 3 [i Mir cea Muthu 4 ,care au l\sat deoparte c\ utarea laturii exoticea orientalit\]ii antonpanne[ti, schi]ândi deea aderen]ei scriitorului la o matrice sti -listi c\ mai veche a Orientului Apropiat. A -ceas ta, deoarece majoritatea exege]ilor în -]e le geau Orientul ca pe o lume fabuloas\ lamo dul romantic, un t\râm misterios, fantas -tic, fa]\ de care, evident, autorul Dialoguluiîn trei limbi nu avea apeten]e. „El nu aveanimic în co mun cu ataraxia în]elepciunii o -rientale [i nu privea în jur cu scepticism [ideta[are ca fatalitatea s\-[i împlineasc\ so -rocul” 5 , nu se l\sa deloc impresionat demarile mituri [i nu utiliza elementele lor camateriale poetice 6 .}inând de o „personalitate de baz\” o ri -en tal\ („care se manifest\ printr-un a numitstil de via]\ asupra c\reia indivizii î[i bro dea -z\ singularele lor variante” 7 ), cu noscând lim -ba turc\, pe care Moses Gas ter o consideralo cul de întâlnire a în]elepciunii semite, ari e -ne [i mongole, An ton Pann [i-a apropriat nunu mai un bo gat tezaur paremiologic, ci [i ocon cep]ie estetic\ diferit\ de cea europea n\. Gustave Doré:Datorit\ îndelungatei supre ma -]ii a culturii arabe clasice, literatu -ra turc\ aderase la cu ren tul careimpunea conven]ii for ma le [i l\saloc mic imagi na ]iei. Într-o lume un -de forma devenea unitate de si nest\t\ toare [i în ca re despre „frumos“exista o re pre zentare me ca -nic\ (un text deve nea „frumos”prin aplicarea din afar\ a unorprocedee teh ni ce dinainte stabili -te), într-o litera tur\ în care nu nu -mai forma, ci [i e le men tele tema -tice sau tipologiile erau co dificate, datoria crea to rului era doara ceea de a re învia conven]ia. Transmise fie prin anecdotele despre uha, pre supus str\ mo[ al lui Nastratin (sau un alter-ego ala cestuia), fie prin fa bu lele lui Luqman (per so naj le gendar c\ruiai se atribuie senten ]ii gnomice [i fabule ce par a fi a dap t\ri dinEsop „unite cu în ]e lepciunea an tic\ a Me sopotami ei [i amintindde Cartea lui Iov” 8 ), fie prin cele 1001 de nop]i, (prelucrând vechimotive persane, gre ce[ti, egip tene, ebraice, indiene [i adaptândulela via]a so cial\ a rab\ din e poca abbasid\), prin roma ne le cava -lere[ti la mod\ din cauza cru ciadelor sau prin ma qamat 9 , cli [e eleIlustra]ie la Gargantua [i Pantagruel de RabelaisÎnsemn\ri ie[ene