seria a treia, an III, nr. 1, ianuarie 2011 - Insemnari Iesene

nodul gordian ∙ nodul gordian12E vremearevistelor ce mor?Ispitit de ini]iatorul prezentei anchete(b\nui]i Dvs. cam cine ar pu -tea fi), r\sfoiam deun\zi voluma -[ul întocmit de Dan. C. Mih\ilescu, bo te -zat – inspirat – C\r]ile care ne-au f\cut oa -meni (Humanitas, 2010). {i cum unul din -tre cei 19 „oameni” convoca]i (e vorba deMircea C\rt\rescu) zicea c\ nu c\r]ile, cilectura (pe traseul pl\cere ® obicei ® mo -nomanie) l-au pl\m\dit, m\ întreb, în prelungireaideii, care ar putea fi rolul revis telorculturale în acest efort formativ, de „edi-ficare”. Fire[te, pornind de la premisa c\nu putem reduce cultura la literatur\ [i c\azi, din p\cate, „z\bava cetitului” declin\.Chiar dac\ autorul Levantului sesiza o falieîntre citit (viciu nepedepsit, nu?) [i lectur\.Ei bine, calendarul ne oblig\ s\ consta -t\m c\ revista care ad\poste[te aceste rânduria împlinit 75 de ani! Primul num\r alGustave Doré:Însemn\rilor ie[ene ap\rea, ca revist\ bilunar\,la 1 ianuarie 1936; iar ultimul (cenzu -rat, de neg\sit, reeditat recent prin grija luiAlexandru Dobrescu) la 1 noiembrie 1940,cu sub ven]ii t\iate, deschizând liste de subscrip]ii[i cerând „sume de ajutor”. Totu[i,anun]ând, cu un irepresibil optimism, unviitor num\r închinat Transilvaniei, b\tân -du-se pentru „renovarea umanismului”. Ci -ne va dori s\ afle tov\r\[ia acestor „umbrecalde” (printre semnatari figura în acel ul -tim num\r [i studentul A. Piru) va sesiza iu -te efervescen]a cultural\ a epocii, dar [iproblemele ei; care, iat\, se manifest\ vi -ru lent [i azi.Invoc\m, de pild\, fugitiv, soarta revisteiContemporanul, l\sat\ pe dinafara aju -torului guvernamental. În cultura noastr\„de parastas” (cum zicea A. Ple[u), într-o lu -me a topurilor, prestigioasa revist\ condu -s\ de incomoda, „scor]oasa” [i b\t\ ioa saAura Christi nu încape în primele zece; iarBoc al V-lea cerea „o inventariere co rect\”a revistelor consacrate pentru a debloca a -cel „milion bocciu” (cf. Liviu Anto nesei),urmând ca cei care arbitreaz\ s\ fa c\ [iîm p\r]eala, stârnind – inevitabil – dihonia.Adev\rul e c\ avem o adev\rat\ ciuperc\rierevuistic\, între]inând cultura viede ast\zi. [i tot spectacolul înso]itor: zarv\,vanit\]i, interese, pasiuni, r\fuieli resentimente;dar [i liste negre, g\[ti cimentate,ur\ compact\, nulit\]i agresive, motiva]iipolitice, tabieturi clientelare. Adic\ [tiutelemanifest\ri de patologie literar\, [i ele ne -cesare (pân\ la un punct!) pentru troficavie]ii literare. Adversitatea e fireasc\, iarmediul literar, [tim cu to]ii, nu e un Olimp!Încât o întrebare se insinueaz\, vrând-ne -vrând: toate revistu]ele trebuie / merit\ s\fie ]inute în via]\? Cu ani în urm\ încercams\ r\spund (în Luceaf\rul lui M. Tupan) a -cestei chestiuni, stârnind sup\rarea g\l\]e -nilor; fiindc\, neispirat, exemplificam princele cinci publica]ii de-acolo, f\r\ a b\nuic\ ora[ul „o]elarilor” lui Dorinel Munteanuva deveni [i „capital\ cultural\” (apud M.Cimpoi).Ilustra]ie la Aventurile baronului MünchausenÎnsemn\ri ie[ene