seria a treia, an III, nr. 1, ianuarie 2011 - Insemnari Iesene

umanistic“. Un ciudat me saj, o spuneam,deoarece el nu ascundea îndemnul la discriminareaspr\, s\lbatic\ [i la crim\.Nu, eu nu cred în teoria „supravie]ui -rii“ noastre prin fug\, retragere, pasivita -te, boicot al istoriei, precum Lucian Blaga,Gustave Doré:un uria[ al literei [i gândului românesc, u -nul din modelele mele [i ale noastre de exis -ten]\ [i crea]ie. A[a cum nu cred în Mi o-ri]a, dincolo de metafora atr\g\toare acosmiciz\rii mor]ii pe care o con]ine, ca obalad\ „tipic\“ sau „emblematic\“ a noas -Ilustra]ie la Don Quijote de Cervantestr\. Ea arat\ [i laud\, cu mijloacele artei,înc\ o dat\, discriminarea regional\ – doiciobani, unul ungurean, adic\ ardelean [ialtul moldovean, îl asasineaz\ pe cel vrân -cean! - dar, mai presus de orice, ni se su -gereaz\, de fapt, un fel de blestem al fiin -]ei noastre istorice, aceea de a fi „n\scut\pentru a fi victim\“. N\scut\ pentru a sesupune f\r\ crâcnire robiei [i bunului placbarbar al altora, suferin]\ [i „blestem“ dincare, ni se promite în aceast\ poezioar\sti lizat\ de un boier, de Vasile Alecsandri,vom putea extrage o s\rb\toare [i o s\r b\ -torire cosmic\.Nu, eu tân\rul care am fost – [i maisunt înc\, în unele ceasuri fericite, de cre -a]ie, de „acord cu existen]a“ în sensul înaltnietzscheian! – am vituperat mereu cu ex -ces de gesturi [i argumente în fa]a prietenilormei de atunci, munteni, un Matei, unNichita, contra acestei cu adev\rat splendidemostre de genial folclor literar, vrândmai ales s\-i conving – pe ei, dar [i pe mi -ne, poate, în primul rând! – c\ noi, Ro mâ -nii, nu suntem f\cu]i [i n\scu]i pentru a fivictime, eterne [i supuse, aproape oricui nise arat\ în cale. Chiar dac\ aceast\ con -vingere se opune în esen]\ [i cre[tinismului,în fiin]a [i întreaga sa ideologie. Nu,a mintindu-l înc\ o dat\ pe un alt maestrual meu, pe Nietzsche, nu voi merge atâtde departe încât s\ neg religia cre[tin\ [imarea ei tradi]ie, ca [i însemn\tatea ei devreo dou\ milenii; nu intru aici în detalii,dar, ca [i filozoful neam], m\ opun mut\riidin via]a aceasta, a noastr\, singura real\,a norocului, a „mântuirii“ sau a „salv\rii“într-o alt\ existen]\, ce ]ine de domeniul o -niricului, al extazului mistic sau al unei spe -ran]e ce uneori se învecineaz\ cu dispera -rea cea mai goal\.Nu, norocul nostru este aici [i, în acestsens, existen]a noastr\ este un dar real,un fel de miracol pentru acei ochi care auputerea [i calmul de a o contempla, în a -cele ore când fiin]a nu e lovit\ sau [ocat\de atâtea „absurduri“ ale firii [i lumii. Sauale propriei persoane, chiar.polemici aproape cordiale ∙ poÎnsemn\ri ie[ene57