seria a treia, an III, nr. 1, ianuarie 2011 - Insemnari Iesene

ne pân\ acum, dar când auzim de buget negândim cu inima strâns\ la milionul [i ce -va de bugetari din care se vrea atât de ar -z\tor [tergerea câtorva zeci de mii de „ca-pita”. Va s\ zic\: este o zi a Culturii Na]io -nale…bugetare? Nebugetarii nu particip\cu bani la aceste preg\tiri? Nu era mai sim -plu dac\ se cerea un procent oa recare, un0,005 la sut\ de pil d\, din ori ce tran zac ]ie,bugetar\ sau nebugetar\, pen tru un fondal Culturii Na]ionale? M\ rog, saus\ se fi g\sit o form\ de ex one -ra re a bugetu lui [i de implicare atot mai multelor mili oane de ne -bugetari de la noi.În totul, vreau s\ atrag aten ]iac\ avem de ap\rat o lege cam fra -gil\, în care nume le poetului na -]ional nu exist\ dar se b\nu ie[te.Ea va trebui ap\rat\ în pri mul rândprin responsabilitate personal\.S\ ne bu cur\m cu o chii-n patru.Am în fa]\, iat\, prima cartece-l s\r b\ tore[te pe Eminescu înacest an: edi]ia de Poezii scoas\în 1941 la Ramuri, cu texte du -p\ G. Ibr\ileanu [i gravuri de A.Br\ tes cu-Voine[ti (fiul prozatorului).Este scoas\ anastatic la EdituraAdev\rul Hol ding [i se vindecu ziarul Adev\rul, deci are un ti -raj respectabil (abia am g\sit-o, c\ -u tân d-o pen tru c\ i s-a f\cut in -sistent recla m\ cu câ te va zile îna -inte). Nu sunt deloc l\ murit cine eeditorul, pentru ca s\-l trag la r\s -pundere deoarece gre[e[te destulde grav. Dân sul semneaz\ cu majuscul\o post fa]\ de nu mai o pagi -n\, în care citesc a[a: „Edi]ia, delux, la care istoricul [i cri ti cul li te -rar Garabet Ibr\ileanu începuse s\ lucrezeînc\ din 1929, a fost tip\rit\ în iu nie 1841(la cinci ani de la moartea acestuia, în 1936(într-un tiraj de 2.000 de exemplare, pehârtie Ca nadian chamoix. De ce volumula ap\rut în 1941, la cinci ani de la moar -tea lui Ibr\ i leanu, e greu de spus ast\zi…”Însemn\ri ie[eneGustave Doré:Ce i-o fi atât de greu d-lui „Editorul” s\deschid\ o carte despre edi]iile Eminescusau s\ consulte o bibliografie, un fi[ier debibliotec\?! – Dar… cum poate el s\ crea -d\ o asemenea inep]ie, c\ la cinci ani dela moartea lui Ibr\ileanu ap\rea o edi]ief\cut\ de el la poeziile lui Eminescu? Pescurt, edi]ia Ibr\ileanu apare în 1932 la„Na]ionala-Ciornei” [i este extrem de intenscomentat\. O a doua edi]ie apare înIlustra]ie la Istoria cruciadelor de Michaud1936. În 1941 se reediteaz\ o parte a a -cestei edi]ii faimoase, cu destule schimb\ride text (mai ales punctua]ia) – înso]it\ degravurile lui A. Br\tescu-Voine[ti, destul deinsipide, unele cu totul neinspirate (exce -leaz\ îngera[ii cu pu]ic\, nudurile de sfinte,etc.) Ar fi al doilea repro[ pe care am fi a -vut s\-l aducem d-lui „Editorul”: faptul c\ aales o edi]ie slab\ s\-l s\rb\toreasc\ pe E -minescu. ~ns\ nu dezvolt\m acest atac –pentru c\ ne re]ine un alt pasaj al Post fe -]ei: „Ar mai fi de semnalat lipsa, din edi]iaîngrijit\ de Garabet Ibr\ileanu, a poeziei«Ce-]i doresc eu ]ie, dulce Românie», versuripe care Editura Adev\rul Holding [i-apermis s\ le includ\ la finalul vo lumului re -tip\rit azi…” Omul nos tru nici m\ car nu ci -te[te prima fraz\ din pre fa]a lui G.Ibr\ileanu: „Edi]ia de fa]\ cu prin -de toa te poeziile lui Emines cu pu -bli cate de el însu[i de la 1870…”Or, poezia în cauz\ este din 1867.Edi]iile Ibr\ileanu cu prind, într-oanex\, poeziile de ti nere]e ale luiEminescu – dar a ceasta, pentrugravurile lui A. Br\tescu-Voi ne[ti,nu mai publi c\ anexele lor.Cine va fi, oare, domnul „E-di torul”, ca s\-l tragem la r\spundere,conform legii, c\ nu face lu -cru [tiin]ific, ci r\spânde[te minciuniîn tiraje aproape de ma s\?Pe ultima pagin\ citim o list\: car -tea are, de pild\, doi corectori, [ie de mirare pentru ce, c\ci este oedi]ie anastatic\, mai are un teh -no redactor [i un ilustrator de co -pert\. Nu pa re a fi niciunul „E-ditorul”.Mai apar nume de directorgeneral, director general adjunct,iar apoi e scris „Director:Grigore Cartianu”. Este vor ba,desigur, de domnul acela cu na sulmare: s\ se fi b\gat [i în e mines -cologie? Oricum, în lips\ de alt -ceva, pe dânsul ar trebui s\-l tra -g\ la r\s punde re aceast\ lege –dar… este o lege deco rativ\ [i, înnumele ei, dl. Cartianu va fi l\ udat, ca personajelecare pl\teau stea gurile în Scri soa -rea pierdut\, c\ a partici pat la s\rb\ toareaCulturii Na]ionale.Unde e lege nu-i tocmeal\, a[a va fi.Nicolae GEORGESCUeminescologicale ∙ eminescol81