seria a treia, an III, nr. 1, ianuarie 2011 - Insemnari Iesene

delicatese culturale ∙ delicate76mea prin pia]“, fac rost de pâine, ulei [i pe[te p\c\lindu-i pe negustori,întocmai cum fal[ii cer[etori din epoca abbasid\ fac rostde curmale, lapte sau lipii (de pil d\ în Maqama cimiliturii 28 ).Ga leria de portrete din aceea[i lume oriental\ e completat\ laAnton Pann de be]ivul care „se face galant” (lucru de laud\, chiardac\ vi ne pe cale bahic\, a[a cum se întâmpl\ în poezia arab\,unde d\rnicia e cea mai pre ]uit\ virtute), de farseurul care vindec\r\ mid\ pisat\ drept „doftorie de p\duchi”, de „fostul la }arigrad”care, întrebat dac\ a înv\]at turce[te, r\spunde „farsi-farsi”(adic\ „persan\”), îns\ nu [tie niciun cuvânt – dar n\scoce[te a -Gustave Doré:Ilustra]ie la Gargantua [i Pantagruel de Rabelaissemenea solu]ii pentru a sc\pa basma curat\, încât stâr ne[te admira]iamai mult decât dac\ ar fi [tiut; de mincino[i, nerozi, bu -foni, cheltuitori, zarafi [i negustori sacrificând, pentru argin]i, ori -ce moral\; de oportuni[ti, le ne[i omorându-[i timpul prin ascul -tarea de „fabule [i istorioare”, poeme [i pro ver be; de predicatoripopulari, dasc\li, cheflii [i destr\b\la]i – o galerie în care se potri -vesc f\r\ t\gad\ personajele lumii musulmane abbaside.Elocin]a, calitatea care contureaz\ în mod esen]ial identitateaarab\ 29 , joac\ în „[ez\tori“ un rol atât de important, încât Precuvântarealui Al-Hariri a[az\ rug\ ciu nea de implorare a m\ies -triei retorice i me diat dup\ formula obligatorie de înce put („înnu mele lui Allah atotmilostivul, îndu r\torul”): „O, Allah, te sl\vimc\ ne-ai dat elocin]ei temei [i în inim\ ai s\dit l\mu ri rea ei... Nerug\m s\ ne aperi de limba ca re se-ascute, de palavra cea lung\,de ru[inea b\l]ii cu vorbe st\tute, de cuvântul ce nu [tie unde s-a -jung\. [...] Iar stihuitorul i-asemeni celui ce strânge lemne noap -tea, orbe[te, acelui ce cai ne-nv\]a]i c\l\re[te; uneori e mai bun\scurta vorbire, asemeni frâului mânuit [...]“ 30 .Tot astfel, rolul Pove[tii vorbii nu e nu mai clasificarea, por -tretizarea [i defini rea cât mai expresiv\ a categoriilor de persona -je, ci [i eviden]ierea virtu]ilor limbii literare, ironizarea vorbeigoale, explicarea pl\cerii de a sta la taclale. Ca orice moralist,Anton Pann e preocupat de afo rism, de simplitate [i concentra -re, che mând în sprijinul sofismelor sale maxime de în]elep]i [iproverbe bine cunoscute. Chiar dac\ multe proverbe pot fi identificate[i în fondul parenetic turcesc, apro pie rea de literatura sa -pien]ial\ arab\ nu e mai pu]in vizibil\. Dincolo de atmosfera i -slamic\ a capitolelor Despre supunere [i putere, Despre vizite[i cercet\ri, concep]ia capitolului numit Despre conver sa]ii [iglume sugereaz\ frecventa tem\ a „petrecerii nop]ii în pove[ti“(samar) din poezia [i proza arab\. Ca morali[tii arabi, AntonPann crede c\ atmosfera trebuie s\ fie tonic\, optimist\, socoatec\ în felul acesta poate lupta pentru o idee. Elocin]a are pentruel rolul de a scoate omul din încurc\tur\; o „bine ticluit\” minciun\„pl\ te[te mai mult decât un adev\r“; dar, ca pretutindeniîn lumea oriental\, „vorbele celor mari sunt ca zmochinele dedulci/ iar vorbele celor mici sun\ ca ni[te nuci” 31 .Vorba trebuie bine „mestecat\” înainte de a fi rostit\: „Îm bu -c\tura mare s\-n ghi]i / {i vorba mare s\ nu o zici. / De[i: Îmbu -c\tura cea mare/ se-nghite cu-neca re. […] Zice un în]elept: Sautaci, sau zi ceva mai bun decât t\cerea!“ 32 . Tot astfel sf\ tuia, cusecole în urm\, Al-Zamahšari în Cartea colierelor de aur 33 : „Celce nu ve gheaz\-asupra vorbelor ce-a mestecat î[i petrece ziuamâinile frângând, noaptea r\sucindu-se-n pat, întristat c\ preamulte-a-ndrugat. Dac\ limba ar sta în prinsoare, inima n-ar aveasup\rare.“Pasiunea pentru introduceri, precuvânt\ri, pe care o observ\Eugen Simion la Anton Pann, seam\n\ [i ea cu structura prozeiÎnsemn\ri ie[ene