seria a treia, an III, nr. 1, ianuarie 2011 - Insemnari Iesene

privitor ca la teatru · privitor ca66P\pu[ile lui Purc\reteLa începutul anilor '90, când amontat la Craiova Ubu Rex cuscene din Macbeth, spectacolca re avea s\ devin\ cel dintâi mare succesmondial al s\u, Silviu Purc\rete î[i expri -ma într-un interviu admira]ia fa]\ de artaanima]iei, pe care al]ii, necunosc\torii, oconsider\ pe nedrept un „gen minor“.Regizorul se referea concret la faptul c\textul lui Jarry nu putuse fi montat în Ro -mânia comunist\ decât într-o variant\ cup\pu[i. De[i Ubu îl tenta înc\ din faculta -te, Purc\rete trebuise s\ a[tepte câ[tigarealibert\]ii din decembrie 1989 pentru a pu -ne în scen\ piesa autorului francez. Tot laînceputul anilor '90, monta la Bucure[ti,la Teatrul „}\nd\ric\“, o Cenu[\reas\, de -venit\, precum fata din poveste, prin]esarepertoriului, reu[ind s\ se men]in\ pe a -fi[ mai bine de dou\ decenii, cu aceea[istr\lucire pe care o avea la premier\. Adevenit un soi de spectacol de patrimoniuteatral, cu o longevitate de invidiat, pe ca -re doar pu]ine crea]ii o ating. De fapt, re -venirile lui Purc\rete la mijloace de ex -presie specifice teatrului de anima]ie suntfrecvente, în multe din produc]iile sale utilizândmanechine, p\pu[i ori mecanismetipice genului.Pentru Cenu[\reasa pomenit\, adap -tarea [i regia îi apar]in, versiunea scenic\combinînd variantele lui Charles Perrault,Fra]ii Frimm [i opera comic\ a lui Gioa -chino Rossini. Subtil\, rafinat\, mizansce -na lui Purc\rete se distinge prin ingenio -zitatea solu]iilor, acurate]e, umor, combi -nând echilibrat partea de poveste cu ceade oper\. Dozajul calibrat face ca muzica[i ac]iunea teatral\ propriu-zis\ s\ se ba -lanseze cu m\sur\, f\r\ ca una s\ preva -leze în defavoarea celeilalte. Nara]iuneascenic\ este dezv\luit\ din replici [i arii reuniteîntr-un scenariu accesibil, dar elaborat,care cap\t\ tridimensionalitate prinlatura plastic\, vizual\. Scenografia folo -se[te ca structur\ fundamental\ clasiculcastelet devenit aici dulap-galantar, cu mul -te sertare [i vitrinu]e. Unele par fixe, cup\ pu[i de tipul celor din cutiile muzicalede odinioar\, dar care numai aparent suntdecorative, prinzând via]\ [i învârtindu-seîn momentul balului de la palat, în posturade personaje alte vitrine devin spa]iu dejoc, compartimentând ingenios perimetrulteatral. Un perimetru care ofer\ mario ne -ti[tilor cu generozitate o multitudine deplanuri de joc, atât pe orizontal\, cât [i pevertical\, reatestând pl\cerea lui Purc\re -te de a modela ambientul fizic pe care îla re la dispozi]ie, f\cându-l activ, însu[in -Gustave Doré:du-l cu o dramaturgie proprie. Privind cas -teletul acesta, te gânde[ti involuntar la marioneteledin Salzburg, expuse acum în ce -lebrul muzeu din celebrul ora[ al lui Mo -zart. Trimiterea realizat\ voit de regizor esus]inut\ de admira]ia pe care Rossini,po reclit „micul german“, o nutrea fa]\ deWolfgang Amadeus. Personajele sunt realizateîn acela[i stil: p\pu[i cu fe]e ca depor]elan, peruci, costume identice cu mo -da vremii, lucrate în detaliu, mecanisme cecombin\ ca stil de construc]ie p\pu[a pemân\ [i cea cu tije. Acest dulap-ga lan tar,care apare ca element scenografic în maimulte dintre mont\rile lui Purc\rete (Noap -tea de la spartul târgului, Femeia ca re[i-a pierdut jartierele etc.), nu e o simpl\pies\ de mobilier, ci, sub ac]iunea fante zi -ei, devine o adev\rat\ ma[in\rie de minu -n\]ii, din care ies la iveal\ fapte de basm,unde binele se confrunt\ cu r\ul în maimulte chipuri [i unde totul se încheie, fi re[ -te, cu bine. Chiar dac\, con form obi ceiu -ri lor artistice ale re alizatorului, un final falsintro du ce, doar de dragul anecdotei, o si -tua]ie [i o replic\ hamletiene: „Restul e t\ -Din ciclul Menajeria parizian\Însemn\ri ie[ene