seria a treia, an III, nr. 4, aprilie 2011 - Insemnari Iesene

iu birea pentru Christiane Vulpius, pe care o cunoscuse întâm -pl\ tor (aducerea viorelei acas\, din poemul G\sit\: „De-atuncid\ ramuri/ [i mi-a tot înflorit”). În ciuda a[tept\rilor societ\]iiwei mareze – fiind vorba de o tân\r\ simpl\, f\r\ studii sau avere– potrivirea a fost de durat\; Christiane, cu care Goethe s-a c\ -s\torit abia dup\ 18 ani de convie]uire, i-a d\ruit un fiu. Poeziiprecum Vesel [i cutez\tor arat\ cât de fericit era Goethe lâng\aleasa lui („Inima nu-mi pune pre] / Pe de-amor chin plâng\re];/ Doar la fapte s-ar dori, / Ochi arzând, s\ruturi vii.”).Dar, oricât de fericit, nu s-a dat în l\turi [i de la „absorbirea”altor muze, între care fiica unui librar, Minna Herzlieb (cu ecouriîn romanul Afinit\]i elective, 1809). Îns\ un poem senzual-iro -nic precum Jurnalul (care a avut chiar faima de a fi o poezie ob -Vanni Cuoghi:Însemn\ri ie[eneDansatorisce n\, desigur dezam\gindu-i pe cei care c\utau a[a ceva) arat\p\rerea lui Goethe despre asemenea „încerc\ri” colaterale c\s -ni ciei: tenta]ia dep\[it\ e mai degrab\ un omagiu virtu]ii, roluljur\mântului de credin]\ în adev\rata iubire fiind de neanulat.O iubire târzie, care a marcat scrierea Divanului oriental-occidental,a fost Marianne von Willemer, tân\ra so]ie a unui ban -cher din Frankfurt, ale c\rei numeroase talente (balet, muzic\,poezie) l-au inspirat pe Goethe concomitent cu lecturile din Hafiz(pe care l-a abordat studiind, în paralel, araba [i persana): multedin poemele epistolare incluse de poet în Divan au fost scrise defapt de Marianne. Sub nume cifrate – Hatem, cuvânt care în seam -n\ în arab\ „inel” – [i Suleika, îndr\gosti]ii au reînviat tra di ]iaoriental\ a perechilor de poe]i care î[i cânt\ sentimentele dialo -gând. Ultimul poem scris de Goethe, cu câteva s\pt\mâni înain -te s\ moar\, e o adresare Mariannei, c\reia îi returneaz\ scri so -ri le, sim]ind c\ i se apropie ceasul. Nici scurta pasiune pentru multprea tân\ra Ulrike (care desigur i-a refuzat cererea în c\ s\ to rie,Elegia de la Marienbad fiind ecoul acestui ultim e[ec), nici consolareaprin muzica pianistei poloneze Maria Szymanow ska („DieLeidenschaft bringt Leiden” – Pasiunea aduce p\timire) nu i-au[ters poetului din minte dialogul purtat cu aproape egala sa.Între rela]iile pur prietene[ti n-ar trebui s\ lipseasc\ nici evocareaBettinei von Arnim, care l-a ajutat pe Goethe la scriereaautobiografiei Din via]a mea. Poezie [i adev\r, nici numele deSylvie von Ziegesar, o aleas\ cunosc\toare de art\; [i nu în ulti -mul rând, Käthchen Schönkopf, cea dintâi copil\ pe care o admiraseîn prima tinere]e, pe când asculta prelegerile despre po ezieale lui Christian Fürchtegott Gellert.Toate aceste „ocazii” în care [i-a cheltuit talentul de a fi în -dr\gostit (v\dind totu[i un egoism nu tocmai l\udabil, chiar dac\dup\ atâtea secole s-a instaurat o anume în]elegere fa]\ de „egoismulgeniului”) i-au p\rut lui Goethe c\i de a atinge imposibilul,de a primi într-o singur\ clip\ revela]ia care prin str\dania neinspirat\nu se atinge decât (sau nici) prin ani de trud\.Talentul de muzician, `n schimb, l-a înso]it toat\ via]a ca o„baz\ tehnic\”, un mod sigur de a-[i verifica calitatea poeziilor.Goethe primise o educa]ie muzical\ de o temeinicie care i-a conferitadev\rate structuri nu numai pentru opera sa, ci [i pentrumodul de a aborda via]a. Este evident c\ ducea la cap\t oriceactivitate a[a cum face un muzician: cu studiu sistematic, r\bd\ -tor, pe mari acolade de timp. S-ar putea spune c\ versurile finaledin sonetul Natur\ [i art\ ilustreaz\ tocmai acest fel de a tr\i:în constrângerea studiului, a legilor, a[a cum muzica îi cere celuicare vrea s\ se apropie de ea: „La fel, cu orice alt\ crea]iune./Za darnic spirite f\r\ c\p\stru/ Tânjesc spre culmea de-mpliniri,curat\. / Cine vrea fapte mari, s\ se adune./ Abia-n constrânge -re-l vezi pe maestru/ [i libertatea doar prin legi ni-e dat\”.delicatese culturale ∙ delicate45