seria a treia, an III, nr. 4, aprilie 2011 - Insemnari Iesene

can al prezentului). Marea revela]ie a lec -turilor acelei perioade a fost – o spun f\r\ezit\ri – Theodor Adorno, principalul esteticianal echipei frankfurteze. De la deconstruc]iapozitivismului [i a diverselorvariante de idealism, pe care filozoful o fa -ce, al\turi de Max Horkheimer, în DialecticaIluminismului (1947), pîn\ la teoria„falsit\]ii întregului” din Minima Moralia(1951), no]iunea totaliz\rii, din Dialecticanegativ\ (1966), „prismele” Criticii culturale[i societ\]ii (1955) sau sugestia capacit\]iiartei de a exprima ceea ce ideo -logia ar ascunde, din Teoria estetic\ (1969,r\mas\ neterminat\ datorit\ mor]ii subitea autorului), Adorno mi-a oferit imagineacea mai complet\ a gânditorului postmo -dern. Ad\ugând identit\]ii sale intelectua -le detaliul biografic c\ (profesorul Univer -sit\]ii din Frankfurt) era, în acela[i timp,muzician (format la Viena) [i compozitordin tradi]ia lui Schönberg, am ob]inut con -turul personalit\]ii celei mai complexe, pro -babil, din umanismul german al ambigue -lor decenii postbelice. Adorno devenise,c\tre finele anilor cincizeci, nu numai teoreticianulprin excelen]\ al unui nou mo -del cultural, ci [i exponentul dominant alinova]iei tiparurilor formatoare – specificeacum postmodernit\]ii.Apari]ia Teoriei estetice*, în traducereromâneasc\, reprezint\ indubitabil uneveniment major, deopotriv\ academic,cultural [i editorial. Echipa de traduc\torieste una impresionant\: profesorul AndreiCorbea-Hoi[ie ([eful Catedrei de Germanistic\de la Universitatea ie[ean\), tot -odat\ [i autorul revizuirii întregii lucr\ri [ial unei posfe]e extrem de utile în postur\de aparat critic, [i mai tinerii s\i colabora -tori, Gabriel H. Decuble [i Cornelia E[i a -nu, la rândul lor cadre didactice în amin tituldepartament. Publicarea consistentului* Theodor W. Adorno – Teoria estetic\. Traducerede Andrei Corbea, Gabriel H. Decuble,Cornelia E[ianu. Coordonare [i revizuire AndreiCorbea. Colec]ia „Studii socio-umane“. Bucure[ti:Paralela 45, 2005, 2011, 500 pp.volum s-a f\cut în colec]ia de studii socioumanea Editurii Paralela 45, colec]ie coordonat\de Mircea Martin. Trebuie spusab initio c\ t\lm\cirea lui Adorno implic\o întreprindere foarte anevoioas\, nu neaparatdin cauza stilului filozofului (de[i uniiVanni Cuoghi:traduc\tori anglofoni de prestigiu, precumC. Lenhardt, de exemplu, s-au plâns de oanumit\ construc]ie supraetajat\ a frazei),ci a trimiterilor [i conota]iilor mai curândcriptice ale multora dintre conceptele luisemnificative. Fluxul gândirii adorniene,deosebit de puternic, î[i creeaz\, automat,nenum\rate cursuri ideatice secundare,ra mificîndu-se imens în spa]iu (nu întâm -pl\tor unii critici îl consider\ precursoruldeconstructivismului, al\turi de Nietzsche),iar procesul se reflect\ fidel în metodologiaanalitc\ a autorului, ca [i în limba fo -losit\. Andrei Corbea-Hoi[ie precizeaz\,în postfa]\, c\ a fost nevoie de un efortPomul cunoa[teriide revizuire a versiunii române[ti din Teoriaestetic\, pentru conferirea de organi -ci tate no]ional\ [i formal\ demersului fi -lozofic de ansamblu. Adorno poate comunicadiferit ([i nu, în chip necesar, eronatsau confuz) pentru doi speciali[ti cu expertiz\ideologic\ [i lingvistic\ similar\. E înaceast\ flexibilitate a discursului un simptom– din nou – postmodern, anticipatorcronica traducerilor ∙ cronicaÎnsemn\ri ie[ene17