seria a treia, an III, nr. 4, aprilie 2011 - Insemnari Iesene

„drum”, „lup”, „fug\”) face recurs, chiar f\ -r\ s\-[i dea seama, [i la no ]iuni abstracte(„lucru”, „timp”, „loc”, „vie tate”, „întâmpla -re”). Astfel de semnifica]ii sunt uzuale pen -tru mintea sa de la bun început. Cel carerecunoa[te vizual o cas\ ve che opereaz\ si -gur cu mai multe no]iuni: „casa ca atare”(distinct\ de ceea ce în-seamn\ colib\, castelsau templu), „casa ve che” (distinct\ deceea ce înseamn\ o ca s\ nou\) [i „casaveche de aici” (distinct\ de o alt\ cas\ ve -che din apropiere) etc. În aparen]\, ar fiîn joc doar o no]iune concret\: „casa ve -che de aici”. Îns\ dac\ ar fi a[a, omul res -pectiv ar folosi expresia „ca s\ veche” doarcu privire la o singur\ ca s\, aflat\ într-unVanni Cuoghi:Caricatura Auroreisingur loc [i o singur\ dat\ în via]a sa, fapttotu[i greu de imaginat. Sau, la limit\, nuar putea spune ce are în fa]\, nu ar recunoa[tepân\ la urm\ abso lut nimic.Un logician cunoscut, Petre Botezatu,este mult mai sever în aceast\ chestiune. Vaspune c\ „din punct de vedere logic, expre -sia no]iune concret\’ este o contrazicereîn termeni”. {i aceasta, întrucât „orice no -]iune este o abstrac]iune, fiind rezultatulprocesului de abstractizare” 9 . Expresia „no -]iune concret\” s-ar justifica totu[i în dou\privin]e. Mai întâi, prin aceea c\ unele no -]iuni sunt mai abstracte decât altele, precumcele din matematic\. Apoi, unele no -]iuni înc\ mai p\streaz\ o rela]ie cu anumitereprezent\ri; acestea din urm\ le în -so]esc mereu [i „faciliteaz\ în]elegerea [ioperarea cu no]iuni”. Exist\ îns\ no]iunice nu indic\ nici o rela]ie cu reprezent\rileconcrete (de exemplu, „timp în genere”,„lucru în sine”, „eu pur”) 10 . Este ceea cea condus la ideea c\ unele no]iuni sunt întrutotulabstracte. Îns\ distinc]ia se dove -de[te pân\ la urm\ relativ\. „Pentru mate -matician, unele obiecte abstracte – deri va -t\, integral\, tensor – sunt asociate cu re -prezent\ri de formare. Prin aceasta, devinele no]iuni concrete ?” 11 . Greu de spus, de[ireprezentarea, ce dispune oricând de o a -nume concrete]e, se insinueaz\ pân\ în a -cest loc arid al gândirii. Este ceea ce se întâmpl\ori de câte ori vorbim despre „con -struc]ie logic\”, „interpretare”, „mo del” etc.Relativ\ este [i distinc]ia logic\ dintreobiect, proprietate [i rela]ie. Din punct devedere logic, obiectul pare mai concretdecât o proprietate a sa, iar rela]ia atingeun grad mare de abstrac]ie. Îns\ aceast\perspectiv\ este datoare sim]ului comun[i, în acela[i timp, vulnerabil\ în fa]a sim -]ului comun. C\ci sim]ul comun poate invocala fel de u[or, spune Botezatu, „exis -ten]a unor obiecte abstracte, cum sunt en -tit\]ile matematice, [i a unor propriet\]iconcrete, cum sunt calit\]ile senzoriale” 12 .A[adar, distinc]iile care se voiesc inflexibi -le (precum cea între „no]iuni concrete” [i„no]iuni abstracte”, sau între „cuvinte con -crete” [i „cuvinte abstracte”) complic\mult [i inutil o astfel de chestiune.Sartori nu-[i face multe probleme înaceast\ privin]\. Observ\ c\ mintea omuluide ast\zi este tot mai înclinat\ c\tre per -cep]ia acelor obiecte care ne apar sensibi -le, date în sfera nemijlocit\ a sim]urilor.Iar imaginea vizual\, dominant\ în media,ne leag\ enorm de aceste obiecte sensibi -le. În consecin]\, cel care ajunge sub aceas -t\ dependen]\ nu mai poate gândi cu pri -vire la cele nev\zute, adic\ la „rela]ii”, „ca -uze” sau „ra]iuni posibile” ale celor existente.Exact în acest sens gândirea devinetot mai s\rac\, folosindu-[i tot mai pu]inmişcarea ideilor · mişcarea idÎnsemn\ri ie[ene23