seria a treia, an III, nr. 4, aprilie 2011 - Insemnari Iesene

gândirii decât conceptul ca atare, îns\ acelconcept care î]i descoper\ dinamica vie aunui fenomen, via]a sa complicat\ [i semnificativ\.Nu doar în vorbirea comun\ are locaceast\ serioas\ devalorizare a gândirii ab -stracte, ci [i în discursul propriu filosofiei.Pentru Hegel, de pild\, elementul abstractîn fenomenologia con[tiin]ei indic\ întotdeaunaceva finit, separat [i lipsit de via]\,în]epenit complet în izolarea sa. Bergson[i Croce, mai târziu, acord\ abstrac]iei a -cela[i în]eles negativ, pe motivul c\ ar izo -la nejustificat ceea ce ]ine de fluxul con ti -nuu al vie]ii. La fel procedeaz\ [i câ]ivadintre interpre]ii existen]ei umane, precumSartre. Las deoparte faptul c\ to]iace[ti filosofi uzeaz\ în mod constant, a -tunci când descriu un fenomen oarecare,de resursele unor abstrac]iuni. Unele sintagmeprecum „via]\ concret\” sau „e -xisten]\ concret\” sunt mult mai abstractedecât am putea b\nui în prim\ instan]\.La nevoie, po]i s\ recuno[ti u[or un t\ie -tor de lemne, în carne [i oase, îns\ nu po]is\ ar\]i cu mâna c\tre via]a concret\ caatare. Iar dac\ vei spune c\ exact acolounde este t\ietorul de lemne este [i via]aconcret\ ca atare, cu aceasta lucrurile nusunt deloc limpezite în fa]a gândirii.Arareori se au în vedere resursele po -zi tive ale abstrac]iei, m\car cele pe caresensul etimologic le indic\ într-o anumit\m\sur\. Pu]ini sunt cei care recunosc aces -te resurse, socotind actul de abstragere caunul firesc în economia oric\rei gândiri.Fire[te, abstrac]ia nu are nevoie niciodat\de elogii, nici m\car logicienii nu sunt ten -ta]i de a[a ceva. Îns\ a uza de abstrac]iuniîn gândire [i, în acela[i timp, a condamnaabstrac]ia ca un mare defect al gândirii,acest fapt este totu[i greu de în]eles.De altfel, povestea se leag\ de unelere flexe culturale mai vechi, dezvoltate maiales odat\ cu figura modern\ a omului european2 . Este vorba de omul care a în v\ -]at s\ se glorifice excesiv pe sine. {tie s\-[iglorifice la nesfâr[it voin]a de ac]iune, pri -virea sa sigur\, fapta eficient\ [i “ancorat\în realitate”. Socotindu-se un erou al fap -tei eficiente [i realiste, ajunge s\ cread\c\ singura gândire adecvat\ este cea efectiv\,concret\ ([i nu abstract\), pozitiv\ ([iVanni Cuoghi:Me Tarzan, You Tubenu speculativ\), material\ ([i nu formal\),aplicat\ ([i nu teoretic\). În consecin]\, sevede îndrept\]it s\ resping\ tot ce-i apareabstract, formal, gratuit, speculativ etc.S\ nu uit\m totu[i un fapt de excep]ie,anume c\ în pictura secolului XX, WassilyKandinsky, Kazimir Malevich sau Piet Mon -drian au reu[it s\ atrag\ privirea c\tre unmod nou de comprehensiune a imaginiiabstracte. Elementele sale minimale, gramaticasa mai pu]in vizibil\, viziunea nea[ -teptat\ pe care o descoper\, toate acesteaau fost aduse în aten]ia celor sensibili la li -niile nev\zute din compozi]ia celor v\zute.Pierderea treptat\a capacit\]ii de abstractizareÎn aceast\ chestiune, Giovanni Sartorieste neechivoc, afirmându-[i ideea cât sepoate de clar: nu exist\ act de gândire înabsen]a unor abstrac]iuni. În joc este întotdeaunao capacitate distinct\, cea princare se formeaz\ sau se folosesc no]iuni [iconcepte. Încât, logic vorbind, aceast\ capacitatepoate fi echivalat\ cu cea de gân -dire. Nu e greu de în]eles de ce acord\ oimportan]\ enorm\ gândirii abstracte. Cumsingur spune, „homo sapiens /…/ dato -reaz\ întreaga sa cunoa[tere [i chiar între -gul s\u progres în în]elegere capacit\]ii sa -le de abstractizare” 3 . Iar abstrac]ia, de a -ceast\ dat\, nu înseamn\ deloc ceea ceobi[nuie[te s\ ne spun\ sim]ul comun.Dincolo îns\ de acest punct, autorulca ut\ s\ ne asigure c\ abstrac]iunile suntposibile doar gra]ie unui anumit limbaj.Pleac\ de la ideea, simpl\ de altfel, c\ vocabularulnostru nu este omogen. În vorbireaobi[nuit\ ne folosim mai ales de nu -me proprii [i cuvinte „concrete” 4 . Acesteadin urm\ evoc\ în mintea noastr\ di -ferite imagini ale unor lucruri v\zute. În -tru cât ]in locul acelor lucruri, ele deno tea -z\; în acela[i timp, semnific\ ceva diferit,conoteaz\. În ambele situa]ii, aceste „cuvinteconcrete” se raporteaz\ la lucruri vi -zibile. Exist\ îns\ [i un altfel de vocabular,care, cum spune Sartori, nu evoc\ lucrurivizibile sau imagini vizuale. Ar fi compusdoar din „cuvinte abstracte, ce nu au nici uncorespondent în lucrurile vizibile [i a c\ -ror semnifica]ie nu e raportabil\ la [i nicinu e traductibil\ în imagini”. De exemplu,ora[ este „un cuvânt vizibil’; dar na]iune,stat, suveranitate, democra]ie, reprezentan]\, birocra]ie [i a[a mai departe nu sunt;ele sunt concepte abstracte, elaborate prinprocese mentale de abstragere, care indi -c\ entit\]i construite de mintea noastr\” 5 .mişcarea ideilor · mişcarea idÎnsemn\ri ie[ene21