Consideratii privind complexitatea interventiilor de ... - Gr.T. Popa

Privită din punctul de vedere al conservării dinţilor, rezecţia apicală este un
procedeu valoros în evitarea edentaţiei precoce, ea fiind de fapt considerată ca o
metodă chirurgicală ce vine în ajutorul terapiei endodontice conservatoare .
Operaţia este salvatoare când alte metode conservatoare de tratament nu au obţinut
vindecarea leziunilor periapicale .În cazurile dinţilor rezecaţi se pleacă întotdeauna de
la considerentul că valoarea funcţională a dintelui respectiv merită intervenţia, cu
traumatismul său operator şi riscurile de complicaţii postoperatorii. Indicaţiile
rezecţiei apicale la cei 1657 de pacienţi (25,32%) rezolvaţi în Clinica de Chirurgie
Orală şi Maxilo-Facială (Ambulator) Iaşi şi care au reclamat acuze de tip boală
postoperatorie de facto au fost următoarele : (fig.18)
Fig.18. Incidenţa bolii postoperatorii modulate de indicaţiile rezecţiei apicale
Distribuţia mediilor statistice atribuite indicaţiilor rezecţiei apicale ne relevă faptul
că rezecţia apicală indicată pentru osteita periapicală cronică (42%) determină
procentul cel mai mare de instalare a bolii postoperatorii de facto, la polul opus
situându-se rezecţia apicală indicată pentru extirparea chisturilor periapicale
(radiculare) mici şi mijlocii (13%) . ( rezecţia apicală cu intervenţia asociată de
extirpare a membranei chistice). Aplicarea testelor informatice specifice ( care au
rolul să certifice sau să infirme , distribuţiile statistice preliminarii ) pe datele colectate
cu ajutorul chestionarului propriu de la pacienţii la care am practicat rezecţii
apicale ne-au certificat o serie de aspecte clinice extrem de importante . Distribuţia
celor 762 de pacienţi (46 %) care au descris postoperator manifestări de tip
DURERE locală MODERATĂ + EDEM , certficată prin funcţiile matematice
aplicate, a fost următoarea : (fig.19)
Fig.19. Comparaţia - manifestări postoperatorii modulate de indicaţiile rezecţiei
apicale : � - durere + edem, �- boală postoperatorie
30