Consideratii privind complexitatea interventiilor de ... - Gr.T. Popa

medicului practician stomatolog sau chirurg dento-alveolar în iniţierea
manevrelor de terapie de urgenţă.
6. Ca precauţii speciale recomandăm ca nici un tip de premedicaţie să nu fie
efectuată dacă nu există o infrastructură asigurată cu sală de tratament
chirurgical dar şi o sală “de trezire”, în care pacientul poate fi supravegheat
de către un personal calificat şi care are la dispoziţie aparatură şi
instrumentar de oxigenoterapie, menţinerea libertăţii căilor aeriene,
monitoare pentru urmărirea funcţiilor vitale şi analeptice cardio-respiratorii.
7. Orice act medico-chirurgical presupune asumarea unor riscuri dar acestea
pot fi diminuate considerabil printr-un examen corect al pacientului, prin
respectarea tehnicii de lucru şi prin instituirea corectă a terapiei în cazul
apariţiei unei urgenţe. Hotărârile luate în astfel de situaţii sunt dificile ,
deaceea ele trebuie să fie corect gândite pentru a se echilibra statusul general
al pacientului.
8. Pregătirea continuă a medicului practician, dublată de experienţa acumulată
în timp, reprezintă premisa unei atitudini medicale judicioase , mai ales în
situaţii limită, reuşind astfel rezolvarea unor cazuri cu risc apreciabil. Un
medic experimentat este capabil să anticipeze instalarea urgenţei, fiind mai
prompt în luarea deciziilor terapeutice adecvate. Cunoaşterea cauzelor care au
determinat urgenţa este esenţială pentru stabilirea conduitei iar dotarea
cabinetului trebuie să corespundă standardelor în vigoare, pentru a putea dispune
de toate substanţele şi materialele necesare resuscitării .
9. Pentru a putea trata o urgenţă este esenţial ca medicul să acţioneze rapid,
orice secundă fiind preţioasă. Deciziile luate pot înclina balanţa în favoarea
restabilirii stării pacientului sau dimpotrivă pot agrava situaţia. Claritatea şi
siguranţa acţiunilor practicianului sunt indispensabile pentru rezolvarea
urgenţei medicale.
10. Practicarea medicinii dentare nu începe cu teama de accidente sau
complicaţii, cu atât mai puţin de urgenţe medicale , dar pentru a le putea
preveni şi trata eficient trebuiesc cunoscute şi diagnosticate rapid , corect şi
cu mult discernământ.
11. Intenţia noastră a fost aceea de a introduce în practica de chirurgie dentoalveolară,
a unor protocoale de intervenţie terapeutică rapidă în
managementul urgenţei medicale . Aceste protocoale s-au bazat pe scheme
medicamentoase proprii de tratament al evenimentului medical neprevăzut
în dorinţa de a minimaliza dramatismul şi gravitatea urgenţei pre, intra şi
postoperator la pacienţii cu teren special dar şi la cei aparent sănătoşi .
12. Numai printr-o analiză atentă a factorilor: personal medical , aparatură ,
pacient şi printr-un mod de gândire complex, echilibrat şi raţional vom
reuşi performanţa realizării unui act terapeutic adecvat.
13. Medicina modernă este o ştiinţă complexă, cu o multitudine de variabile în
care responsablilitatea morală şi profesională îi revine medicului practician
de chirurgie orală în calitate de coordonator al echipei chirurgicale . El
primeşte şi sintetizează totalitatea informaţiilor provenite din anamneza
medico- chirurgicală , examen clinic şi paraclinic, evaluează probabilitatea
eventualelor modificări ce pot apărea pe parcursul actului operator şi
ghidează echipa către succesul terapeutic.
14. Urgenţele în cabinetul de medicină dentară sau chirurgie dento-alveolară
apar cel mai frecvent ca urmare a necunoaşterii terenului pacientului, a unei
42