Vânzãri

Johnny Cash, cântăreţ şi
compozitor american
‑ câteva repere ‑
S‑a născut la 28 februarie 1932, la
Kingsland, în Arkansas SUA. În timpul liceului
(pe care l‑a absolvit în anul 1950), obişnuia să
cânte la un post de radio din Arkansas. Cam în
aceeaşi perioadă începe să compună prime‑
le sale melodii. În 1954 s‑a mutat la Memphis,
unde a urmat un curs de radiofonie, la o şcoa‑
lă specializată. Seara, cânta muzică country
într‑un trio (din care făceau parte chitaristul
Luther Parkins şi basistul Marshall Grand), cu‑
noscuţi mai târziu sub numele de „Tennessee
Two”. În acelaşi an, 1954, la insistenţele sale
pe lângă Sam Philips, care avea studioul de
înregistrări „Sun Studios”, acesta îi acordă
o audiţie, Sam Philips i‑a oferit imediat un
contract, botezând grupul „Johnny Cash and
Tennessee Two”. Primul lor hit a fost în anul
1955, o piesă intitulată „Cry, Cry, Cry”, urma‑
tă de „Folsom Prison Blues”, „Walk the Line”
şi „Home of the Blues”. Albumul de debut al
lui Johnny Cash a fost lansat în anul 1957 şi
s‑a intitulat „With His Hot and Blue Guitar”.
Succesul a continuat în anul următor cu ma‑
rele hit „Ballad of a Teenage Queen” – care s‑a
clasat pe locul 1 timp de zece săptămâni şi cu
„Guess Things Happen That Way”. În acelaşi
an,1958, a semnat un contract cu „Columbia
Records”. Trupa „Tennessee Two” a devenit,
în 1960, „Tennessee Three” (prin alăturarea
toboşarului W.S. Holand. Pe măsură ce febra
rock and roll‑ului creştea, în anii ’60, populari‑
tatea lui Johnny Cash creştea şi ea, ajungând
să dea 300 de concerte pe an. Presiunea psi‑
hică îl determină să apeleze la amfetamine
şi barbiturice. În 1961, consumul de droguri
crescuse simţitor, fiindu‑i deja afectată ca‑
riera. Dependenţa de droguri a lui Johnny
Cash duce la arestarea acestuia, în 1965, la El
Paso, unde fusese prins încercând să treacă
amfetamine dincolo de graniţă. Îşi înfrânge
dependenţa de droguri şi în ianuarie 1968 re‑
vine spectaculos pe scena muzicii cu celebrul
concert de la închisoarea Folsom, care are un
succes răsunător. De la mijlocul anilor 1970 şi
până în anii 1990 activitatea sa nu s‑a mai bu‑
curat de prea mare succes. Notăm doar apa‑
riţia, în anul 1985 a unui album. Activa într‑o
nouă trupă „The Highwayman”. Cash a fost
distins cu zece Premii Grammy (unul pentru
întreaga carieră), fiind singurul artist (în afară
de Elvis Presley) care a fost acceptat simultan
în „Rock and Roll Hall of Fame” şi „Country
Hall of Fame”. S‑a stins din viaţă în urmă cu
cinci ani (12 septembrie 2003).
V.G. Arhiva
LumeaVedetelor16
Premiul I la Mamaia
Minodora Dediş
Între
actorie
şi
muzică
Urmare din pag. 1
„Voi cânta pentru
mileniul trei” – A capella
Ca solistă, Minodora Dediş, interpre‑
tează melodii cunoscute din repertoriul
Mădălinei Manole, al Mirabelei Dauer şi
al Angelei Similea, dar şi piese cum sunt
„Eternitate” (George Nicolescu), „Cerul”
(Proconsul), „De dragul tău” (Marcel
Pavel), „E ziua ta” (Talisman). Cea care i‑a
adus cele mai multe trofee în festivaluri
este, însă, „Tu n‑ai avut curaj” – care i se
potriveşte ca o mănuşă. Minodora po‑
vesteşte că au fost şi situaţii inedite, pe
scenă: „La un festival, când interpretam
melodia „Voi cânta pentru mileniul trei”
mi s‑a oprit negativul şi am cântat a ca‑
pella”. Dar gălăţeanca noastră are voce,
slavă Domnului, are şi prezenţă scenică
‑ aşa că pentru ea nu a fost o problemă.
Festivalul de la Mamaia a fost un tur
de forţă pentru toţi concurenţii: „Timp
de două săptămâni am avut repetiţii în
fiecare zi. Noaptea dormeam câte do‑
uă‑trei ore, apoi, dimineaţa, o luam de
la capăt. Primele două săptămâni au fost
grele, iar a treia, cea de concurs, a fost
infernală”, povesteşte Minodora. „M‑a
impresionat faptul că preşedintele juriu‑
lui, domnul Mădălin Voicu, a stat cu noi
la toate repetiţiile. Mai mult, ne‑a dat şi
sfaturi ‑ însă nu toţi le‑au urmat. Pe mine
m‑a întrebat cum pot fi la fel de reală de
fiecare dată când interpretez. «Prin tine
chiar trece textul când cânţi», mi‑a spus”,
povesteşte Minodora.
Într‑adevăr, unul dintre cele mai mari
atuuri ale interpretei din Galaţi este faptul
că trăieşte ceea ce cântă. Am întrebat‑o
când şi cum a deprins acest lucru: „Pe
parcurs, exersând şi ascultând muzică
de calitate”, a venit răspunsul. „Aurelian
Andreescu şi Mihaela Runceanu sunt
două dintre modelele mele. Şi facultatea
de actorie m‑a ajutat foarte mult, şi ore‑
le de canto pe care le‑am urmat – acum
iau vocalele întregi, ceea ce la început nu
făceam”.
„Mama a plâns de fericire”
Festivalul de la Mamaia a fost pen‑
tru Minodora un prilej extraordinar de
a‑i face o bucurie mamei sale, Maria
Dediş: „Pe mama nu o mai văzusem de
mult plângând de fericire. A meritat să‑i
ofer acest lucru”, spune fiica, adăugând:
„Mama e mama! Cu ea comunic telepa‑
tic cel mai bine. La Galaţi, la Festivalul
«Constelaţii Dunărene» mi‑a transmis
emoţiile ei pe care, la rândul meu, i le‑am
înapoiat înzecit. A fost o senzaţie foarte
puternică. De atunci ea îşi alege cele mai
îndepărtate locuri din sală, iar eu, care de
obicei port ochelari, nu văd decât prime‑
le două rânduri de spectatori. Mă ajută
să ştiu că este acolo, dar să nu o văd”.
Minodora nu e supărată că nu a câşti‑
gat trofeul la Mamaia. Dragostea publi‑
cului înseamnă pentru ea mai mult decât
maşina pusă în joc: „Cu 20.000 de euro
nu poţi câştiga iubirea unui sfert de ţară”,
spune ea.
Peste 10 ani – tot pe scenă
Viitorul şi‑l vede legat de Galaţi. „După
ce voi absolvi Actoria, voi da la Regie, dar
ca oraş în care să trăiesc nu vreau decât
Galaţiul, unde sunt alături de cei dragi.
Peste 10 ani, dacă mă întrebaţi ce voi
face, vă spun că voi avea un copil, o fa‑
milie, voi cânta şi voi regiza spectacole.
Şi musai mă văd cu mama lângă mine,
să‑i dea copilului meu aceeaşi educaţie
pe care mi‑a dat‑o şi mie”. Aici trebuie
felicitată doamna Maria Dediş pentru
felul impecabil în care şi‑a crescut fetele
– atât pe Minodora, cât şi pe Georgiana,
sora geamănă a acesteia.
Pentru Minodora, în viaţă contează:
„Sănătatea, iubirea, familia, fericirea, no‑
rocul şi, undeva, mai la urmă, banii”. Din
premiul câştigat (1500 de euro pe care
a trebuit să‑i împartă cu compozitorul,
textierul şi orchestratorul piesei) şi‑a
cumpărat doar un aparat foto digital,
în rest le‑a făcut cadouri celor dragi. Cel
mai mare defect al său consideră că este
faptul că vorbeşte mult „Bine‑ar fi dacă
aş putea să mă opresc la timp”, spune ea;
iar cea mai mare calitate – pe care toţi
prietenii săi o pot confirma – e faptul că
nu este egoistă: „Dau tot ce am. Nu mă
cramponez de lucruri materiale şi, în plus,
îmi place să le fac bucurii celor dragi”. A
învăţat să muncească încă de când avea
16 ani – atunci a câştigat primii bani din
muzică. Are în proiect să‑şi facă primele
piese proprii, deja a luat legătura cu un
compozitor şi un textier.
Acum, după premiul de la Mamaia, i
s‑a oferit un job la Bucureşti, însă l‑a re‑
fuzat politicos: „Întâi vreau să‑mi termin
facultatea, să urmez regia şi apoi chiar
nu vreau să plec din Galaţi”, conchide
Minodora Dediş – o prezenţă foarte
agreabilă, pe care nu te mai saturi ascul‑
tând‑o.
Între actorie
şi muzică
Minodora Dediş ‑
la 21 de ani, 50 de premii
Cei care nu auziseră de gălă‑
ţeanca Minodora Dediş şi
nu o ascultaseră cum cântă
au avut prilejul să o descopere anul
acesta, în Festivalul de la Mamaia,
unde a câştigat Premiul I la secţiu‑
nea interpretare cu melodia „Tu n‑ai
avut curaj”. Cinstiţi să fim, pe scenă
la Mamaia a pus mai mult suflet chiar
decât Mădălina Manole – interpreta
titulară a piesei.
Minodora are 21 de ani şi este stu‑
dentă în anul III la Actorie, la Galaţi.
Prima oară a urcat pe scenă în 2002.
De atunci a câştigat aproape 50 de
premii la festivalurile de muzică uşoa‑
ră şi de teatru pentru elevi la care a
participat, atât în calitate de solistă,
cât şi de actriţă, respectiv regizoare.
Încă de când era elevă în clasa a
"V.L."
Premiul I
la Mamaia
IX‑a la Grupul Şcolar „Radu Negru”,
a făcut parte din trupa de teatru
„Scaunele”, condusă de Cristian
Gheorghe şi Cătălin Cucu – actori la
Teatrul Dramatic „Fani Tardini”.
Angela Ribinciuc
Continuare în pag. 16
Sâmbătă ‑ Duminică
13 ‑ 14 septembrie 2008
Cu linguriţa sau
cu polonicul
Strugurii ‑
mai bătrâni
decât piramidele
Opinii
pag. 3
Insula Şerpilor
în vechime
pag. 5
În această seară
La graniţă
Prima TV ne oferă în această seară,
de la ora 20,30, filmul ”La graniţă”, o
poveste de dragoste mişcătoare şi,
totodată, o peliculă inteligentă care aruncă
lumină asupra unor situaţii dramatice, une‑
ori îngrozitoare, cu care se confruntă repre‑
zentanţii asociaţiilor umanitare şi milioane‑
le de refugiaţi din lumea întreagă. Povestea
începe în 1984. Angelina Jolie este Sarah
Jordan, o americancă răsfăţată şi naivă, că‑
sătorită cu un englez înstărit. Duce o viaţă
de huzur şi privilegii, însă calmul protector
al lumii sale e zguduit în momentul în care
Nick Callahan (Clive Owen), un doctor re‑
negat, strică un dineu de caritate londonez
unde e prezentă ”lumea bună”, aducând cu
sine un tânăr înfometat dintr‑un câmp de
refugiaţi din Africa de Nord. Curând, Sarah
pleacă în Etiopia ‑ pe cont propriu ‑ cu me‑
dicamente şi mâncare. La început, Nick o
priveşte cu condescendenţă, dar dorinţa ei
de‑a ajuta şi eforturile sale sincere îl forţea‑
ză s‑o accepte.