Vânzãri

Viaþa
www.viata-libera.ro
la faţa locului
Teoria inspiraţiei
Explicaţii logice,
dar teoretice
„Ce ar fi fost, totuşi, ca
aceşti oameni să nu primească
niciun ajutor?”,
se întreabă, retoric, Vasile
Pârlog, ca răspuns la întrebarea
dacă este sau nu
rentabil pentru Guvern
să investească anual în ridicarea
unor case în aceleaşi
zone inundabile?
„Strămutarea unui sat nu
este o problemă care să
se facă foarte uşor, trebuie
multă chibzuinţă. Pe de
altă parte, nu trebuie uitat
că inundaţiile din ultimii
ani au implicat depăşiri
istorice. „Conform statisticilor,
probabilitatea ca la
Tecuci să se mai întâmple
ce a fost anul trecut este
unu la 100 de ani. Şi atunci
te întrebi dacă merită efortul
să strămuţi oamenii şi
dacă nu este mai indicat să
realizezi lucrări de ameliorare.
De altfel, la Tecuci astfel
de lucrări se vor realiza,
deja s-a demarat licitaţia
pentru amenajarea albiei
pârâului Tecucel”, spune
Vasile Pârlog. Principiul riscului
pare logic, însă ţine
o astfel de argumentaţie
în faţa familiilor de tecuceni
care au pierdut într-o
noapte tot ce au agonisit o
viaţă? Se poate rosti o astfel
de justificare la căpătâiul
unui înecat în propria
casă?
Şeful Inspectoratului
Teritorial în Construcţii
Sud–Est, Săvel Rotaru,
spune: „Ar trebui să fim
foarte fermi, să nu se mai
emită autorizaţii de construcţie
pentru astfel de
construcţii, aflate în zone
inundabile. Primarii trebuie
să înţeleagă că dacă
emit autorizaţii în astfel
de cazuri, ne putem trezi
că anul următor, cu banii
de la Guvern, să se refacă
iar aceleaşi case. Sunt însă
zone în care primarii sunt
conştienţi de acest lucru
şi nu au dat autorizaţii, ca
la Brăhăşeşti sau Iveşti, dar
oamenii tot au construit”.
Săvel Rotaru crede că
doar „printr-o hotărâre a
Guvernului foarte strictă,
pe care primarii să o respecte,
s-ar putea stopa fenomenul
reconstruirii caselor
în zone inundabile”.
Oamenii au rămas pe loc,
deoarece, crede Rotaru,
„nu vor să părăsească amplasamentele,
deşi ştiu că
se află în zonă inundabilă,
sunt conştienţi că şi mâine
pot fi inundaţi din nou”.
Din 13 iunie 2005 şi până acum,
judeţul Galaţi a avut parte de
inundaţii în fiecare an. Că a fost
revărsarea Siretului în 2005, viitura
pe Dunăre, în 2006, sau răzbunarea
Tecucelului din 2007, întotdeauna
lucrurile s-au sfârşit prost:
sute de familii lăsate pe drumuri,
case culcate la pământ, bătrâni
bolnavi fără o pernă sub cap, mii
de drame, prea multe şi prea grele
pentru a fi alinate cu câţiva bolţari,
saci de ciment sau pături şi cizme
de cauciuc. Însă, perseverent naturii
sale, sinistratul şi-a continuat
viaţa, oriunde s-ar fi aflat. Oamenii
şi-au refăcut casele, chiar dacă nu
în totalitate, şi-au scos alt rând de
acte, şi-au plătit în continuare impozitele,
şi-au lucrat pământul. Au
rămas cu spaima apei mari care dă
buzna în bucătărie, la ceas de seară,
pe nepusă masă, însă încearcă
să îşi vadă de drumul lor. Din păcate
însă, casele refăcute de aceşti
oameni se află în aceleaşi zone în
care se aflau şi înainte de inundaţii.
De ce şi care este efectul acestei
situaţii sunt întrebări la care am încercat
să găsim răspuns.
Galaţiul, în topul naţional
Potrivit directorului general
al Administraţiei Naţionale
Apele Române (ANAR), Marius
Postelnicescu, unele din locuinţele
În ciuda explicaţiilor oficialilor,
dacă vorbeşti cu oamenii care au
trecut o dată prin spaima inundaţiilor,
vei descoperi că aceştia nu
ţin chiar cu dinţii de vatra de casă
veche de zeci de ani. Pentru a afla
ce cred oamenii despre această
situaţie, am mers la Cosmeşti, una
din comunele cele mai afectate la
inundaţiile din 2005. În Cosmeşti
Vale (satul vechi), oamenii şi-au refăcut
casele tot pe malul Siretului.
La trei ani de la tragicul 13 iunie,
Cosmeşti Vale are un aspect de sac
cârpit. Ici o casă nouă şi curată se
înalţă spre soare, acolo, doar două
încăperi, netencuite. Aici un gard
frumos, din lemn, dincolo, unul din
nuiele rupte, aplecate, ca un indicator
dramatic al drumului pe care
apa furioasă şi l-a tăiat către case.
„Eram în sală, coseam la o flanelă
şi deodată m-am trezit cu apa la
piept. Am vrut să ies, dar afară erau
valuri, venea Siretul! M-am îmbolnăvit,
cu elicopterul m-au luat de
pe magazie”, îşi începe litania Elena
Frăţilă, de 77 de ani. Nu a refăcut
casa decât pe jumătate, că nu a
avut bani pentru mâna de lucru.
„Nici un milieu n-am scos din casă,
toate erau mâlite! Am făcut doar
jumătate din casă, m-a ajutat o nepoţică
de la Bucureşti”. Temătoare
faţă de posibila reacţie a unui om
în vârstă pe care îl întrebi dacă ar fi
de acord să plece din locul în care
a trăit o viaţă, rămân surprinsă de
răspuns: „A venit Năstase, au fost
oameni din Parlament şi au zis că
Gheorghe
Floroiu
şi căruţa lui
distruse de inundaţii şi reconstruite
din fonduri de la buget sunt refăcute
în aceleaşi zone unde apele
revărsate le-au pus la pământ.
Conform unei centralizări (nefinalizate
încă) a ANAR, în topul judeţelor
în care se întâlnesc astfel de
probleme se află Galaţiul, în care
au fost identificate 3.347 de locuinţe
şi gospodării ridicate în zone
inundabile de pe malul Siretului
şi 924 pe malul Prutului, urmat de
Botoşani - cu 3.318, şi Bacău - cu
2.389.
La polul opus, judeţele cu cel
mai ridicat grad de civilizaţie în
sensul respectării interdicţiilor de
construcţie în zone inundabile
sunt Timiş, Constanţa, Teleorman,
Buzău, Braşov şi Ilfov. Întrebat dacă
Executivul îi despăgubeşte şi pe
cei care şi-au ridicat case fără autorizaţie
în zone inundabile, în cazul
în care apele revărsate îi lasă fără
locuinţe, Postelnicescu a răspuns
“Aşa ar trebui să fie” şi a dat de înţeles
că “se lucrează” la schimbări
de legislaţie în acest sens.
O lege care interzice...
Situaţia se confirmă (ba chiar
se agravează) în momentul în care
privim datele înregistrate la nivelul
judeţului Galaţi. Potrivit directorului
general al Prefecturii, Vasile
Pârlog, în judeţ există peste 3.400
satul nu e de locuit, că să ne urce
pe deal. Noi eram mulţumiţi, plecam,
mamă, la ce să rămânem?, că
tot nu mai aveam nimic! Dar nu au
făcut nimic apoi. La deal sunt terenuri,
dar au oamenii pământ acolo
şi ne-au cerut bani. De unde bani,
maică?”.
Oamenii s-ar muta şi mâine
Obişnuiţi deja cu camerele de
luat vederi şi reportofoanele, oamenii
se adună la colţ de stradă.
Doar tanti Anica Frăţilă, la cei 83 de
ani, stă pe prispa casei. Locuinţa
este mică, dar curată. Nu are mai
nimic în casă, însă pe afară locuinţa
este împodobită cu mâna Maicii
Domnului şi alte flori. Se apropie
cu greu de gard, o dor oasele, şi
ne spune că „ne mutam şi mâine,
mamă, dar unde? Uite, Siretul e colea,
peste drum… Nu ne-a dat alte
locuri, aşa că am rămas aici”. Şi dacă
se umflă iar Siretul? „Apăi mamă,
io-s bătrână de-acu’”, spune femeia,
cu lacrimi în ochi cât bobul când
îşi aminteşte de nepoţi, „măcar copiii
să scape”.
După ce au fost măturaţi literalmente
de apele Siretului, sătenii
din Cosmeşti Vale locuiesc în aceleaşi
condiţii, ca acum 100 de ani,
când aşezările se înfiinţau în apropierea
surselor de apă. Ca şi atunci,
şi acum oamenii stau tot pe malul
apei. Ştiu că s-a lucrat la un dig de
protecţie, care înconjoară satul. „Cu
digul acesta, doamnă, e moarte cu-
[
Speci a l
Sâmbătă - Duminică, 13 - 14 Septembrie 2008
9
v i aţa liber ă
Intrate în legalitate?
Când cari apa din râu cu sita de mălai
Investiţie guvernamentală
pe Apa Sâmbetei
Săptămâna trecută, judeţul Galaţi a fost menţionat de directorul general
al Administraţiei Naţionale „Apele Române”, Marius Postelnicescu.
Însă nominalizarea nu are nimic de-a face cu vreo realizare, ba din contră.
Contextul - locuinţe distruse de inundaţii şi refăcute, din fonduri guvernamentale,
în aceleaşi zone inundabile în care se aflau înainte de inundaţii
- a făcut să ne readucă în atenţie o problemă de care ne aducem aminte
doar când plouă torenţial ori când vin viiturile pe Siret sau Prut.
La trei ani de la inundaţii
Vasile
Pârlog
de locuinţe (mai exact, 3.448) şi
alte obiective (ferme, depozite,
sedii etc) aflate în zona inundabilă,
„încălcându-se astfel prevederile
Legii 107/1996”. Chiar şi în municipiul
Galaţi sunt 25 de case aflate
în zone inundabile, municipiul
Tecuci este de-a dreptul campion,
cu 1.393 de construcţii în pericol,
la care se adaugă şi 17 blocuri cu
151 de apartamente, după care
urmează o lungă listă din judeţ:
Brăhăşeşti (250 case), Umbrăreşti,
Tg. Bujor etc. „A-ţi ridica locuinţe
în zonă inundabilă nu este interzis,
dacă îţi iei măsuri speciale de
protecţie – ziduri, fundaţie, piloni.
La noi însă nu se construieşte aşa.
Într-adevăr, sunt case care au fost
ridicate în aceleaşi locuri în care se
aflau înainte de inundaţie, dar este
vorba de o serie de factori subiectivi
– tradiţie, neofertarea unui alt
teren. Singurul loc din judeţul
Galaţi unde au fost strămutate
casele este în comuna Piscu, unde
s-a construit un cartier întreg. Mai
trebuie spus că problema aceasta
se suprapune cu întârzierile înregistrate
la redactarea PUG-urilor şi
hărţilor de risc, documente obligatorii”,
spune Vasile Pârlog.
... dar nu sancţionează
Vorbind de Legea Apelor
(107/1996), trebuie precizat că
singurele interdicţii în privinţa
construcţiei de case în zonele
inundabile sunt următoarele: art.
40 (instituirea zonelor de protec-
Zona de vale a satului Cosmeşti
ţie) şi anexa 2 (din care se trage
concluzia că în cazul apelor cu lăţimi
de 10-50 de metri, cum sunt
Siretul sau Prutul, zona de protecţie
este de 15 metri de albia majoră
a apei, unde nu se poate construi)
şi art. art. 49, alin. (1) „Se interzice
amplasarea în zona inundabilă a
albiei majore de noi obiective economice
sau sociale, inclusiv de noi
locuinţe”. Din păcate, la capitolul
sancţiuni nu apare nicio amendă
pentru cei care încalcă aceste prevederi.
Şi, în tradiţionalul nostru
spirit, ce nu se amendează se trece
cu vederea. Dacă la nivelul judeţului
Galaţi sunt în jur de 3.400 de
locuinţe aflate în această situaţie,
gândiţi-vă despre câte case vorbim
la nivel naţional. Situaţii care
sunt trecute cu vederea, voit, de
conducători. Şi care se văd, de la
Bucureşti, doar atunci când apele
ajung la acoperişuri…
În lipsa amenzilor,
recomandări
„Cine construieşte în zone de
risc, cel puţin aşa rezultă din recomandările
Guvernului, poate fi
obligat să semneze o declaraţie
pe propria răspundere prin care
spune că nu va avea pretenţie la
despăgubiri în cazul unei inundaţii”,
mai spune Vasile Pârlog. Iar
de aici, aparent banala problemă
face trimitere la (mult aşteptata,
dar neaprobata) lege a asigurării
obligatorii a locuinţelor. „Mutarea
obligaţiilor de a sprijini oamenii în
Cosmeştiul, tot o apă şi-un pământ
rată şi simplă cu noi, dacă vine iar
apa. Nu au terminat digul, nu are
guri de evacuare, dacă trece apa
de el, murim înecaţi ca şoarecii”, ne
spune Gheorghe Floroiu, de 69 de
ani. Omul vine de la câmp, cu căruţa
plină de porumb. De pe mormanul
galben ne spune că „nouă ne-a
făcut casa o firmă, Orange. Tot aici
am făcut-o, normal! Dacă nu ne-a
dat loc de casă în altă parte, ce să
faci? Noi am făcut cerere, toţi au
făcut din sat, dar nu s-a întâmplat
nimic”. „Aşa, toţi am făcut cerere şi
eu am făcut”, intervine o altă femeie.
„Şi acum o lună, când s-a umflat
iar Siretul, iar am trăit cu frică că
vine apa. Numai io ştiu ce am păţit
atunci, era nepotul mic, nebotezat
încă…”, iar povestea curge lin şi dureros
precum râul pe piatră arsă…
Bărbatul bolnav, pensia de 210 lei,
unicul venit în casă, fata, Andreea
Anica, nu a primit indemnizaţia de
naştere nici acum „când a făcut băiatul
trei ani”, ea s-a îmbolnăvit „de
frică, de glandă şi de cap”, bani nu
sunt… Poveşti tulburătoare şi grele!
Dacă ar fi puse pe noul dig, construcţia
s-ar prăvăli sub greutatea
lor imediat. Ar urma o altă inundaţie,
care ar distruge din nou casele
abia refăcute în aceeaşi zonă…
Anica Frăţilă
Sute de case fără
autorizaţie de construcţie
„În 2005 am avut 224 de case
distruse în totalitate şi 134 distruse
în proporţie de 50 la sută. S-au
primit materiale de la Guvern, dar
unii bolţari stau şi acum prin curţile
oamenilor, pentru că nu au avut
bani pentru mâna de lucru. Aşa că
şi-au încropit oamenii câte două
camere şi asta a fost totul”, ne spune
primarul comunei Cosmeşti,
Cifra anunţată de şeful ANAR - 3.347 case construite în zone inundabile
– are şi un „istoric”. Într-o altă evaluare, anterioară, se arăta că
la Galaţi ar fi în total 3.366 de clădiri. Concluzia celor de la Bucureşti:
se pare că unele din casele reconstruite în zone inundabile din Galaţi
au primit autorizaţie de construcţie sau aviz de amplasament!
nevoie de la Guvern către marile
fonduri private de asigurări este
un lucru bun. Însă aceste fonduri
private impun nişte reguli care,
din păcate, în destule situaţii din
judeţul Galaţi, nu pot fi respectate.
Nu vorbim neapărat de o
lege ce nu va putea fi respectată,
ci de una care va avea un număr
de exemple care nu se pot încadra”,
crede Vasile Pârlog. Mai pe
româneşte, legea asigurării obligatorii
a locuinţelor va impune
societăţilor de asigurări să ofere
despăgubiri în caz de dezastru.
Însă câte societăţi de asigurări vor
fi dispuse să îşi asume responsabilitatea
pentru nişte case aflate
în zone inundabile, deci cu risc
mare şi care, pe deasupra, nu sunt
construite pe piloni de rezistenţă,
ci din chirpici şi lemn? O situaţie
pe care Guvernul ar fi putut să o
rezolve atât de simplu, prin legi
clare, complete (adică, cu tot cu
sancţiuni). De ce preferă conducătorii
noştri să investească, an de
an, bani de la buget, pentru reconstrucţia
unor case aflate în aceleaşi
zone inundabile, este o întrebare
la care răspunsul îl puteţi afla singuri.
Poate că este vorba de mulţi
bani, contracte acordate, nu-i aşa?,
direct, în situaţii de criză etc, sau,
poate, doar de lipsa de perspectivă
a guvernanţilor. Pentru că a
investi, an de an, în zone distruse,
care ulterior sunt expuse aceloraşi
riscuri, seamănă cu a căra apă din
râu cu sita de mălai!
Ion Tuchiluş. „În Cosmeşti Vale sunt
aproape 1.400 de suflete, majoritatea
bătrâni şi bolnavi, de aceea
vreau să le construim un dispensar
acolo. Inundaţiile au afectat cam
95 la sută din sat. Iar casele s-au refăcut
pe aceleaşi amplasamente”,
confirmă edilul. Strămutare? „Neam
gândit să îi urcăm la deal, dar ar
fi fost nevoie de circa 200 de hectare
pentru un sat nou. Tot terenul
de acolo e proprietate privată, e al
oamenilor, n-am avut încotro”. Să
discutăm de expropriere pentru
cauză de utilitate publică?…
Dar Cosmeşti Vale mai are o şansă:
deşi aflat chiar pe buza Siretului,
există posibilitatea ca în viitor satul
să fie scos din zona inundabilă: „S-a
construit un dig ca un inel, în jurul
satului. Digul nu este încă finalizat,
mai sunt 2-300 de metri, este o neînţelegere
între Apele Române şi
Romsilva. După aceea, sperăm să
nu mai fie zonă inundabilă în sat”.
Cât priveşte autorizaţiile de
construcţie, aflăm un lucru surprinzător
din sutele de case refăcute niciuna
nu are autorizaţie! „Din 2005
nu am mai emis nicio autorizaţie
de construcţie. Până nu primim
aviz de la Apele Române şi Mediu
nu se autorizează nimic. Forurile
superioare nu admit să se construiască
în zonă inundabilă”, explică
primarul. Aşadar, pe hârtie, treaba
este bună: legea a fost respectată,
în sensul că locuinţele nu au autorizaţie
de construcţie!
Ajutoare
de la stat
Dezastru
în cifre
Conform situaţiei centralizate
la nivelul Prefecturii
judeţului Galaţi, în ultimii patru
ani, Guvernul României a
alocat în judeţ materiale de
construcţie pentru un număr
de 2.214 case afectate
de inundaţii (în 2005 s-au dat
materiale pentru 1.229 case,
în 2006, pentru 12, iar în
2007, pentru 973). Guvernul
a alocat, în general, materiale
de construcţie pentru
casele distruse în totalitate,
dar şi pentru cele afectate
în proporţie de peste 50 la
sută. Majoritatea celor care
nu au refăcut casele au avut
un motiv simplu: nu au dispus
de bani pentru mâna de
lucru, aşa că au rămas cu bolţarii
prin curte.
Peste 700 de case
distruse din 2005
În 2005, apele revărsate
ale Siretului au afectat
1.768 de case din 13 comune
(Cosmeşti, Umbrăreşti,
Fundeni, Piscu, Tudor
Vladimirescu, Independenţa,
Braniştea, Nămoloasa, Iveşti,
Lieşti, Şendreni, Movileni
şi Barcea) şi în municipiul
Galaţi. Cele mai multe locuinţe
afectate s-au înregistrat
la Cosmeşti (224 distruse
şi 85 afectate), Umbrăreşti
(304-distruse şi 58-avariate),
Tudor Vladimirescu (201 distruse,
89 cu avarii structurale)
şi Iveşti (98 distruse şi 10
avariate). Din totalul de 1.768
de case afectate în 2005, 902
au fost distruse şi restul au
suferit avarii structurale. În
prezent, din cele 1.768 de
case afectate, doar 1.033 au
fost finalizate.
Un an mai blând
În anul următor, în 2006,
inundaţiile au afectat doar
două localităţi – Vlădeşti şi
Fârţăneşti. La Vlădeşti au fost
afectate 45 de case, din care
doar pentru nouă s-au acordat
materiale de construcţie
din partea Guvernului.
Rezultatul: în prezent au fost
refăcute total doar şapte
locuinţe, iar alte două sunt
în curs de reconstrucţie. La
Fârţăneşti, au fost afectate
cinci case, Guvernul a dat
materiale de construcţie doar
pentru trei locuinţe care au şi
fost refăcute în proporţie de
sută la sută.
A urmat anul 2007, când
pagubele produse de inundaţii
din nou au fost semnificative.
Nu mai puţin de 12
localităţi au fost afectate, în
total, un număr de 973 de
case din care 520 au fost distruse,
iar 453 au suferit avarii
structurale.
Şi apoi potopul!
Cea mai mare pagubă s-a
înregistrat la Tecuci, unde au
fost afectate 587 de locuinţe,
din care 285 au fost rase de
pe faţa pământului. În prezent,
din cele distruse, la 162
se lucrează şi doar patru au
fost finalizate. Buciumeniul
a numărat 156 de case afectate
(din care 96 distruse).
În prezent nicio locuinţă nu
este refăcută în totalitate. De
altfel, din cele 12 localităţi,
doar în trei s-au înregistrat
case la care s-au terminat
lucrările de construcţie:
Tecuci (patru), Ţepu (trei) şi
Ghidigeni (11). Şi în acest an,
apele au afectat 608 case din
Brăhăşeşti, din care doar una
a fost distrusă, iar zece au
fost afectate în proporţie de
50 la sută. Niciuna din locuinţe
nu a primit materiale de
construcţie de la Guvern.
Arhiva "V.L."
Pagină realizată de
Maria Mãndiþã
mariam@viata-libera.ro
foto Bogdan Codrescu
foto@viata-libera.ro