Vânzãri

More documents

Recommendations

Info

Viaþa Mămica proiectelor Inginera Viorica Popescu, bujoreancă, a călcat în primărie cu dreptul. Domnişoară. Consilier al primarului în ianuarie 2007, în prezent este inspector principal la Compartimentul Urbanism şi Amenajarea Teritoriului. Remarcându-se în scrierea cererilor de finanţare, trei proiecte ieşite din mâna sa au fost declarate câştigătoare, pe programul PHARE. Alte două, pe programe româneşti. Primarul Arfire ar face bine dacă ar mai slăbi-o puţin cu proiectele, să nu mai lucreze şi acasă, să-i rămână şi ei timp de-o plimbare pe-o alee, de-un flirt… www.viata-libera.ro în nord Târgu Bujor Starea civilă îşi schimbă adresa Ca serviciu de sine stătător, Starea civilă e în curs de mutare în casă nouă. Îşi schimbă adresa! De la primărie, unde a funcţionat la etaj, se va transfera cu tot cu arhivă în fostul imobil al Centrului de Plasament „Veronica Micle”, devenind compartiment al Serviciului Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor. Altfel spus, doamna Fănica Patriche, ofiţer de stare civilă, va fi cu eliberatul certificatelor de naştere, căsătorie şi deces, iar ceilalţi colegi ai săi, cu „buletinele”. Activitatea se va complica puţin – deplasări la primărie pentru iscălirea documentelor şi oficierea căsătoriilor civile, în cazul când acestea se vor ţine ca până acum, respectiv, în biroul primarului… Consilier nemulţumit de calitatea apei - Domnule Neculai Cudălbeanu, ne-aţi spus că apa continuă să rămână unul din punctele nevralgice, pe linia traiului cotidian, al localităţii. - Vrem sau nu, necazurile cu apa se menţin în actualitate. O avarie la reţeaua de distribuţie, semnalată la Poliţie, lasă tot oraşul fără apă. Cum este posibil ca din cauza unei defecţiuni să sufere atâta lume? În loc să aibă fiecare sector vana sa, s-o poţi închide când apare evenimentul neplăcut, se operează de la una singură. Apoi, pot eu, vă întreb, să trec sub tăcere situaţiile când locatarii de la blocuri cară apă de la piaţă sau de la puţuri, ca să aibă cu ce „trage apa” când folosesc WC-urile? Iar când curge, e murdară. Căzile noi se îngălbenesc repede, boilerele şi maşinile de spălat au de suferit din cauza impurităţilor… E o apă dură. Pagină realizată de Ion Trif Pleºa redactie@viata-libera.ro Foto: Ion Trif Pleşa Arhiva Pocăit de cinci ani, Gheorghe Drăguşanu, de pe Chisc-Tg. Bujor, fost bulibaşă, e de nerecunoscut. Viaţa sa de altădată, presărată cu scandaluri ce speriau Poliţia, bătăi la ore mici şi alcool turnat pe gât. S-a despărţit de ea fără regrete, schimbând-o cu alta nouă. Că pe 8 septembrie nu s-a mai organizat „Balul ţiganilor” nu l-a mai interesat. Să nu mai audă de furat! Vasilina, soţia sa: „Nu mă mai bate, nu mai e gelos. Acum suntem cu Iisus şi cu Legea Domnului”. Gheorghe Drăguşanu, fără să se cenzureze: - Parcă aş fi plecat, mi-a mărturisit, dintr-o ceată de războinici, de omorâre. Mă simt, în câtă pace este acum în sufletul meu şi în familia mea, renăscut. Înainte eram om rău, încăierările erau la ordinea zilei, îmi băteam soţia… Acum merg pe calea Domnului. Fără ţigară şi fără să mai intru în bodegile din Tg. Bujor. - Luna trecută, poliţiştii de la Circulaţia Rutieră au avut treabă cu dumneavoastră. Ce Gospodărirea apelor uzate – denumire cam deplasată pentru realităţile la zi ce ţin de activitatea Staţiei de Epurare din Tg. Bujor. Poţi compara, de pildă, cantitatea de energie electrică repartizată înainte de 1990, de 24 MW pentru o lună, cu cea de astăzi, coborâtă la nivelul a 800-1200 de KW? Practic, funcţionarea staţiei este strangulată. Din cele trei trepte ale procesului de epurare (mecanică – constând în denisipare, separarea de grăsimi şi decantare; biologică şi terţiară), doar una singură, şi anume, cea dintâi mai este utilizată. Echipată cu un motor de 132 KW, energofag, suflanta pentru oxigenarea apei n-a mai fost pornită din anul 1995. În condiţiile „mobilităţii” tarifelor la consumul de curent electric, dacă ar fi repornită, în şase ore ar consuma raţia staţiei pentru o lună. Laboratorul, din lipsă de laboranţi şi fără reactivi, se reduce la patru pereţi, o uşă şi aparatură „antică”. În 1995, înainte de trecerea sa sub tutela primăriei, staţia avea cinci laboranţi. Astăzi nu mai e niciunul. Totul apasă pe umerii a patru mecanici (program de lucru, 24 de ore, urmate de 72 libere). Răspund, nu chiar cu capul, de epurarea mecanică, prin ridicarea apei la nivelul grătarelor. Podurile de deasupra bazinelor, şubrede. Pompele, bune pentru predat la muzeu. Impresia generală e că, în incinta staţiei, te afli în împărăţia ruginii. Canalizarea existentă - „moştenire” la care se renunţă Montată în secolul trecut, între 1970-1977, reţeaua de canalizare ţine primăria, ca la box, „în corzi”. „Proiectată, ne-a declarat primarul Ştefan Arfire, Tg. Bujor Timp de trei luni, peste o sută de salariaţi din aparatul de specialitate al primarului şi ai sectoarelor de activitate aflate în subordinea Consiliului Local al oraşului Tg. Bujor au beneficiat de indemnizaţie de hrană. 15 lei pentru fiecare zi muncită! Prevăzut în contractul colectiv de muncă pe anul 2008, venitul acesta, ţinând cont de nivelul scăzut al salariilor, le-a prins bine. La includerea sa în contract, alături de altele, precum primirea unui ajutor înainte de intrarea în sărbătorile de iarnă, indemnizaţie [ Ma rtor ocular Sâmbătă - Duminică, 13 - 14 Septembrie 2008 Nemuritorul din cartierul romilor s-a întâmplat? - Pe 7 august, neacordând prioritate în trafic, cineva a intrat în maşina mea, Renault Laguna, de 4.000 de euro. Mi-a distrus-o, nu mai am ce face cu ea. A fost o încercare de la Dumnezeu, cumplită, să mă vadă cum reacţionez într-o astfel de împrejurare – vorbesc urât, înjur? Eu m-am manifestat ca un pocăit: aşezat în genunchi, am rostit chiar acolo, la locul impactului: „Doamne, îţi mulţumesc. Dacă accidentul este de la Tine, îl primesc cu toată inima, iar dacă e de la cel rău, Te rog îndepărtează-l pe acesta de la mine”. Îmi pipăiam capul, să văd dacă-l mai am, fiindcă îmi ieşise prin parbriz. De atunci mi se spune „Nemuritorul”. - Şi accidentul cu Dacia? - La numai o săptămână, la intrarea în Şcolii, strada mea, am fost accidentat din nou. Veneam din târg, de la cumpărături, cu o Dacia Papuc. Mă pregăteam să fac dreapta când m-a lovit din spate, puternic, o maşină de transport, marca Mercedes – de înmormântare, spor pentru lucrul în condiţii degradante şi o „atenţie” oferită celor proaspăt pensionaţi, s-a avut în vedere un set de reglementări în domeniu, iar la efectuarea plăţilor, avizul de legalitate obţinut de la Prefectura Galaţi (înregistrat sub numărul 2059 din 23 aprilie 2008): „Se avizează pentru legalitate, cu condiţia prevederii în bugetul local a sumei cu această destinaţie”. Semnat, Mihai Capră, prefectul de atunci al judeţului. Înaintat – cu Hotărârea nr. 24 din 20 martie a.c. a Consiliului 8 v i aţa liber ă „Capul îmi ieşise prin parbriz” [ „Dacă accidentul este de la Tine, îl primesc cu toată inima” Altă canalizare, altă staţie de epurare Ora banilor europeni pentru blocurile de locuinţe C1-C4, liceu, casa de cultură, primărie, spital, Staţiunea de Cercetări Vini- Viticole şi Poliţie, nu mai are cum să facă faţă cerinţelor de azi ale oraşului. 700 de apartamente şi zeci de societăţi comerciale şi instituţii bugetare! Subdimensionată, conducta de la centru nu poate prelua toată apa menajeră, producându-se refulări. Mai mult decât atât, străzi importante, cum sunt Constructorilor, Victoriei, Partizanilor, Câmpului, Trei Stejari şi altele, n-au canalizare, de aceea s-a impus regândirea a tot ceea ce ţine, la nivel de Tg. Bujor, de colectarea apelor uzate”. Investiţie de un milion de euro Concret, a fost întocmit proiectul „Reabilitarea şi extinderea reţelei de canalizare şi modernizarea staţiei de epurare”, pe Programul PHARE 2006. Coeziune economică şi socială. Schema de granturi: Investiţii publice în căra mezeluri de la Galaţi. Nu ştiu când m-a aruncat cu tot cu Dacia pe-un gard viu! Stăteam suspen- Pe frontul proiectelor europene, Primăria Tg. Bujor atacă în forţă. Cel privind modernizarea staţiei de epurare va înlătura vechiturile şi rugina de la o domnie de peste 25 de ani sectoarele de mediu. Depus la Regiunea 2 Sud-Est, în Constanţa. Din judeţul Galaţi, şase. Pe total judeţe, 25. Singurul proiect gălăţean declarat câştigător, cel de la Tg. Bujor! Valoarea sa, 1.049.543 euro, din care grantul, 932.362. Urmează, săptămâna viitoare, semnarea contractului cu Agenţia Regională, la Brăila. Deschiderea şantierelor, prevăzută pentru anul în curs. Se va încheia cu procentul de 40 la sută acoperire a numărului de locuitori cu reţeaua de canalizare, valabil pentru partea centrală a oraşului (restul locuinţelor nu dispun de colectoare). Prin implementarea proiectului, vechea reţea va fi înlocuită pe o lungime de 1,62 km. Conductele actuale, cu diametrul de 250 mm, vor fi schimbate cu altele mai mari, de 600 mm, permiţând racordarea la sistem a 320 de locuinţe. Din staţia de epurare, situată lângă DJ 242, aproape de Trei Stejari, mai rămân clădirea şi bazinele, în vederea reechipării lor. Local anexată la el - şi Direcţiei de Muncă şi Protecţie Socială, în acelaşi scop, spre a se primi şi de aici undă verde, drepturile enumerate mai sus… sar în aer. Juriştii de la Biroul Legislaţie-contencios, conflicte şi contracte colective de muncă le-au apreciat ca fiind „în afara limitelor şi condiţiilor prevăzute de Legea contractelor colective de muncă”. Sistarea plăţilor, cum era de aşteptat, a generat nemulţumiri – cele mai multe, exprimate însă în surdină („Ne-au dat indemnizaţia, iar acum ne-au luat-o, după ce în Gheorghe Drăguşanu. De două ori era să ajungă la morgă. Ca prin minune, de fiecare dată a scăpat cu viaţă dat la un metru şi ceva deasupra solului. Dacă cineva mi-ar fi împins maşina cu mâna, m-ar fi răs- Tg. Bujor - În Tg. Bujor, domnule Neculai Cudălbeanu, încă nu se cunosc dedesubturile ce v-au barat calea spre ocuparea funcţiei de viceprimar, dată fiind noua coloratură politică a Consiliului Local. - După cum ştiţi, eu sunt de la PD-L. Cei din opoziţie, ca aliaţi ai mei, mi-au cerut în timpul negocierilor avute între noi, pentru desemnarea candidatului la această Norma de hrană, la mila instanţei [ Ce a avizat Prefectura Galaţi a desfiinţat Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială timpul campaniei electorale am fost lăsaţi să credem că l-am prins pe Dumnezeu de-un picior…”). Intenţiile bune ale primarului Arfire şi fostului Consiliu Local, spulberate. Degeaba s-a precizat în adresa nr. 3545 din 22 aprilie a.c., trimisă Galaţiului, că, în întregul său, „contractul are ca scop asigurarea unui serviciu public stabil, profesionist, transparent, eficient şi imparţial, în interesul cetăţenilor”. Intrând în rolul de procuror de serviciu, Direcţia a pus sub lupă fiecare clauză negociată de primar şi re- Septembrie cu „Roua secretă” Spre sfârşitul acestei luni, la biblioteca din Tg. Bujor va fi lansat volumul de poezii „Roua secretă”, de Maria Weishaupt Sarău, bilingv, în română şi engleză. Traducător, Petru Iamandi. Grafica, de Vasilian Doboş, doctor în artele plastice. Editat la Iaşi, la Opera Magna. Despre versurile autoarei va vorbi profesoara de filozofie Carmen Păduraru. Stabilită în Elveţia, Maria Sarău nu uită nicio clipă de Galaţi („Să mă scuze oţelul tău / că îţi şterg iar // icoanele”). turnat. Dumnezeu fiind însă cu mine, n-am păţit nimic nici eu, nici soţia. Întrevederea de taină Arfire - Cudălbeanu [ „Îl votaţi pe Valerică Chelăraşu, de la PSD, iar omul nostru din B. îl va susţine pe candidatul dumneavoastră de-acolo” Cudălbeanu de la PD-L. Mai bine consilier decât să joace la ruletă încrederea investită în el de alegători funcţie, căci aveam opt consilieri din 15 de partea noastră, să recurgem la tragerea la sorţi. N-am fost de acord cu propunerea! Nu puteam juca la ruletă încrederea investită de alegători în primul rând în mine, fiindcă voturile lor au fost acelea ce m-au dus în turul doi, să mă confrunt cu Arfire şi cu maşinăria PSD-ului. Am fost susţinut puternic de alegătorii din Umbrăreşti şi de la centrele de votare de la Monument şi Grupul Şcolar „Eremia Grigorescu”. Eram într-o poziţie ce ar fi trebuit să fi fost luată în considerare, ca la americani – cine e pe locul doi este cooptat în echipă, numai la Tg. Bujor s-a procedat invers. Primarul Arfire, de parcă ar fi avut gura cusută, n-a zis „Dragi bujoreni, întrucât sunteţi mulţi cei care l-aţi votat pe Cudălbeanu, îl iau cu mine, ca vice, să vă reprezinte”. Dimpotrivă, s-a făcut tot ce a fost posibil pentru a mi se da cu piciorul. Din auzite, am „prins” informaţia că la alegerea viceprimarului s-a utilizat un vot de la distanţă. „Dumneavoastră, i s-a spus respectivului consilier din tabăra celor opt, votaţi în favoarea candidatului Valerică Chelăraşu, de la PSD, iar un om de-al nostru, din comuna B., îl va susţine în Consiliul Local de acolo pe candidatul care vă convine”. Maioul fiind mai aproape de piele decât cămaşa, consilierul în cauză a sacrificat interesul de partid, votând contra mea – adevărat pumnal înfipt pe la spate. Având interese în comuna B., n-a ţinut seama că îi înmânasem o cariocă de o anumită culoare, să pot vedea după aceea cum a votat. Dar mi s-au mai pus piedici şi în alte moduri. - Aţi avut o întrevedere cu Ştefan Arfire, de taină. - M-am trezit chemat la el, imediat după turul întâi, ca să mă întrebe: „Domnu’ Cudălbeanu, acum că suntem numai noi, între patru ochi, vreau să ştiu ce vrei – postul de viceprimar sau funcţia de administrator unic, în Administraţia Publică Locală?”. Mă simţeam de parcă mi s-ar fi întins o capcană… prezentanţii salariaţilor, concluzionând, în scris, că trebuie eliminate „art. 28 alin. 2 din contractul colectiv de muncă, întrucât nu există în legislaţia în vigoare spor pentru lucrul în condiţii degradante”, art. 32, referitor la ajutorul de sărbători, art. 33, cu indemnizaţia de înmormântare, art. 34, privind norma de hrană, şi art. 37, „indemnizaţia de pensionare”. „Pieptănat” bine, noul fond al contractului n-a mai fost pe placul salariaţilor. „Unde este norma noastră de hrană?”, m-a întrebat o femeie de la măturat Numai director să nu fii Fierul vechi a salvat telefonul [ De la Consiliul Local Jorăşti se aşteaptă bani pentru alimentarea cu motorină a maşinii şcolare Fiat Ducato - va face naveta între Tg. Bujor şi Zărneşti Vacanţa şcolară, încheiată de-acum, a fost pentru conducerea Grupului Şcolar „Eremia Grigorescu” încărcată de griji, de la cele mărunte până la cele care te fac să nu te prindă somnul. Vreţi să trec la exemple? Am câteva la îndemână. Rămasă peste vară fără bani pentru achitarea facturii la Romtelecom, şcoala, de nevoie, a găsit următoarea soluţie pentru a ieşi din impas: să se strângă fier vechi şi să fie vândut. Cum în clădirea alăturată, a internatului, se demontau caloriferele şi se tăiau ţevile, în vederea reabilitării spaţiilor, directoarea Iolanda Bulgaru a dat dispoziţie să se colecteze orice bucată de ţeavă, şurub sau element de calorifer, depozitând totul sub cheie. Numai dumneaei ştie ce a păţit până când a văzut movila de fier vechi transportată unde trebuia: „Am apelat, ne-a spus cu tristeţe, la ajutorul primăriei, unde sunt băieţi buni, doar că atunci când avem nevoie de maşină aceasta nu are şofer, iar când are şofer nu are motorină în rezervor”. Predat la unitatea din târg specializată în astfel de achiziţii, s-au primit pe fierul vechi 35 de milioane de lei. Suma a fost depusă integral, în aceeaşi zi, la casieria primăriei. La prima rectificare de buget, s-au înapoiat 30 de milioane, bani folosiţi la plata telefonului, a facturii emise de Electrica S.A. pe numele Grupului Şcolar şi pentru înmatricularea noii Maşini a şcolarului – un Ford de 16 + 1 locuri. Celălalt autoturism primit de la Inspectoratul Şcolar în acelaşi scop, nou şi el, un Fiat Ducato ce sclipeşte, silenţios, cu acelaşi număr de locuri, e pentru aducerea la şcoală, zilnic, a elevilor înscrişi la Tg. Bujor, din satele Jorăşti şi Zărneşti. 40 de adolescenţi! Nefiind însă înmatriculat, stă pe dreapta. Întrucât e vorba de un serviciu prestat în interesul elevilor din comuna vecină, Consiliului Local Jorăşti îi revine obligaţia să prevadă în bugetul local banii necesari pentru motorină şi ulei. De la Consiliul Local Tg. Bujor, o veste bună, să se bucure învăţăceii nerăbdători să se urce în Ford-ul ce le este destinat: pentru alimentarea maşinii, să se poată mişca în primele zile de şcoală, primăria dă 100 de litri de motorină, asigurând transportul copiilor din Moscu şi Umbrăreşti până la Tg. Bujor şi retur. strada. Funcţionarii publici, mai reţinuţi: „Ne plângem unii altora, prin birouri. N-am avea nevoie de indemnizaţia de hrană dacă salariile ar corespunde cu scumpirile”. De la primarul Ştefan Arfire am reţinut două lucruri distincte: 1. Pentru anul 2008 nu mai sunt bani pentru plătirea indemnizaţiei de hrană; 2. „Am aflat că salariaţii, ne-a declarat dumnealui, se pregătesc să mă acţioneze în judecată, pentru recâştigarea drepturilor din forma iniţială, cea avizată de prefectură, a contractului colectiv de muncă”. "V.L."
Viaþa www.viata-libera.ro la faţa locului Teoria inspiraţiei Explicaţii logice, dar teoretice „Ce ar fi fost, totuşi, ca aceşti oameni să nu primească niciun ajutor?”, se întreabă, retoric, Vasile Pârlog, ca răspuns la întrebarea dacă este sau nu rentabil pentru Guvern să investească anual în ridicarea unor case în aceleaşi zone inundabile? „Strămutarea unui sat nu este o problemă care să se facă foarte uşor, trebuie multă chibzuinţă. Pe de altă parte, nu trebuie uitat că inundaţiile din ultimii ani au implicat depăşiri istorice. „Conform statisticilor, probabilitatea ca la Tecuci să se mai întâmple ce a fost anul trecut este unu la 100 de ani. Şi atunci te întrebi dacă merită efortul să strămuţi oamenii şi dacă nu este mai indicat să realizezi lucrări de ameliorare. De altfel, la Tecuci astfel de lucrări se vor realiza, deja s-a demarat licitaţia pentru amenajarea albiei pârâului Tecucel”, spune Vasile Pârlog. Principiul riscului pare logic, însă ţine o astfel de argumentaţie în faţa familiilor de tecuceni care au pierdut într-o noapte tot ce au agonisit o viaţă? Se poate rosti o astfel de justificare la căpătâiul unui înecat în propria casă? Şeful Inspectoratului Teritorial în Construcţii Sud–Est, Săvel Rotaru, spune: „Ar trebui să fim foarte fermi, să nu se mai emită autorizaţii de construcţie pentru astfel de construcţii, aflate în zone inundabile. Primarii trebuie să înţeleagă că dacă emit autorizaţii în astfel de cazuri, ne putem trezi că anul următor, cu banii de la Guvern, să se refacă iar aceleaşi case. Sunt însă zone în care primarii sunt conştienţi de acest lucru şi nu au dat autorizaţii, ca la Brăhăşeşti sau Iveşti, dar oamenii tot au construit”. Săvel Rotaru crede că doar „printr-o hotărâre a Guvernului foarte strictă, pe care primarii să o respecte, s-ar putea stopa fenomenul reconstruirii caselor în zone inundabile”. Oamenii au rămas pe loc, deoarece, crede Rotaru, „nu vor să părăsească amplasamentele, deşi ştiu că se află în zonă inundabilă, sunt conştienţi că şi mâine pot fi inundaţi din nou”. Din 13 iunie 2005 şi până acum, judeţul Galaţi a avut parte de inundaţii în fiecare an. Că a fost revărsarea Siretului în 2005, viitura pe Dunăre, în 2006, sau răzbunarea Tecucelului din 2007, întotdeauna lucrurile s-au sfârşit prost: sute de familii lăsate pe drumuri, case culcate la pământ, bătrâni bolnavi fără o pernă sub cap, mii de drame, prea multe şi prea grele pentru a fi alinate cu câţiva bolţari, saci de ciment sau pături şi cizme de cauciuc. Însă, perseverent naturii sale, sinistratul şi-a continuat viaţa, oriunde s-ar fi aflat. Oamenii şi-au refăcut casele, chiar dacă nu în totalitate, şi-au scos alt rând de acte, şi-au plătit în continuare impozitele, şi-au lucrat pământul. Au rămas cu spaima apei mari care dă buzna în bucătărie, la ceas de seară, pe nepusă masă, însă încearcă să îşi vadă de drumul lor. Din păcate însă, casele refăcute de aceşti oameni se află în aceleaşi zone în care se aflau şi înainte de inundaţii. De ce şi care este efectul acestei situaţii sunt întrebări la care am încercat să găsim răspuns. Galaţiul, în topul naţional Potrivit directorului general al Administraţiei Naţionale Apele Române (ANAR), Marius Postelnicescu, unele din locuinţele În ciuda explicaţiilor oficialilor, dacă vorbeşti cu oamenii care au trecut o dată prin spaima inundaţiilor, vei descoperi că aceştia nu ţin chiar cu dinţii de vatra de casă veche de zeci de ani. Pentru a afla ce cred oamenii despre această situaţie, am mers la Cosmeşti, una din comunele cele mai afectate la inundaţiile din 2005. În Cosmeşti Vale (satul vechi), oamenii şi-au refăcut casele tot pe malul Siretului. La trei ani de la tragicul 13 iunie, Cosmeşti Vale are un aspect de sac cârpit. Ici o casă nouă şi curată se înalţă spre soare, acolo, doar două încăperi, netencuite. Aici un gard frumos, din lemn, dincolo, unul din nuiele rupte, aplecate, ca un indicator dramatic al drumului pe care apa furioasă şi l-a tăiat către case. „Eram în sală, coseam la o flanelă şi deodată m-am trezit cu apa la piept. Am vrut să ies, dar afară erau valuri, venea Siretul! M-am îmbolnăvit, cu elicopterul m-au luat de pe magazie”, îşi începe litania Elena Frăţilă, de 77 de ani. Nu a refăcut casa decât pe jumătate, că nu a avut bani pentru mâna de lucru. „Nici un milieu n-am scos din casă, toate erau mâlite! Am făcut doar jumătate din casă, m-a ajutat o nepoţică de la Bucureşti”. Temătoare faţă de posibila reacţie a unui om în vârstă pe care îl întrebi dacă ar fi de acord să plece din locul în care a trăit o viaţă, rămân surprinsă de răspuns: „A venit Năstase, au fost oameni din Parlament şi au zis că Gheorghe Floroiu şi căruţa lui distruse de inundaţii şi reconstruite din fonduri de la buget sunt refăcute în aceleaşi zone unde apele revărsate le-au pus la pământ. Conform unei centralizări (nefinalizate încă) a ANAR, în topul judeţelor în care se întâlnesc astfel de probleme se află Galaţiul, în care au fost identificate 3.347 de locuinţe şi gospodării ridicate în zone inundabile de pe malul Siretului şi 924 pe malul Prutului, urmat de Botoşani - cu 3.318, şi Bacău - cu 2.389. La polul opus, judeţele cu cel mai ridicat grad de civilizaţie în sensul respectării interdicţiilor de construcţie în zone inundabile sunt Timiş, Constanţa, Teleorman, Buzău, Braşov şi Ilfov. Întrebat dacă Executivul îi despăgubeşte şi pe cei care şi-au ridicat case fără autorizaţie în zone inundabile, în cazul în care apele revărsate îi lasă fără locuinţe, Postelnicescu a răspuns “Aşa ar trebui să fie” şi a dat de înţeles că “se lucrează” la schimbări de legislaţie în acest sens. O lege care interzice... Situaţia se confirmă (ba chiar se agravează) în momentul în care privim datele înregistrate la nivelul judeţului Galaţi. Potrivit directorului general al Prefecturii, Vasile Pârlog, în judeţ există peste 3.400 satul nu e de locuit, că să ne urce pe deal. Noi eram mulţumiţi, plecam, mamă, la ce să rămânem?, că tot nu mai aveam nimic! Dar nu au făcut nimic apoi. La deal sunt terenuri, dar au oamenii pământ acolo şi ne-au cerut bani. De unde bani, maică?”. Oamenii s-ar muta şi mâine Obişnuiţi deja cu camerele de luat vederi şi reportofoanele, oamenii se adună la colţ de stradă. Doar tanti Anica Frăţilă, la cei 83 de ani, stă pe prispa casei. Locuinţa este mică, dar curată. Nu are mai nimic în casă, însă pe afară locuinţa este împodobită cu mâna Maicii Domnului şi alte flori. Se apropie cu greu de gard, o dor oasele, şi ne spune că „ne mutam şi mâine, mamă, dar unde? Uite, Siretul e colea, peste drum… Nu ne-a dat alte locuri, aşa că am rămas aici”. Şi dacă se umflă iar Siretul? „Apăi mamă, io-s bătrână de-acu’”, spune femeia, cu lacrimi în ochi cât bobul când îşi aminteşte de nepoţi, „măcar copiii să scape”. După ce au fost măturaţi literalmente de apele Siretului, sătenii din Cosmeşti Vale locuiesc în aceleaşi condiţii, ca acum 100 de ani, când aşezările se înfiinţau în apropierea surselor de apă. Ca şi atunci, şi acum oamenii stau tot pe malul apei. Ştiu că s-a lucrat la un dig de protecţie, care înconjoară satul. „Cu digul acesta, doamnă, e moarte cu- [ Speci a l Sâmbătă - Duminică, 13 - 14 Septembrie 2008 9 v i aţa liber ă Intrate în legalitate? Când cari apa din râu cu sita de mălai Investiţie guvernamentală pe Apa Sâmbetei Săptămâna trecută, judeţul Galaţi a fost menţionat de directorul general al Administraţiei Naţionale „Apele Române”, Marius Postelnicescu. Însă nominalizarea nu are nimic de-a face cu vreo realizare, ba din contră. Contextul - locuinţe distruse de inundaţii şi refăcute, din fonduri guvernamentale, în aceleaşi zone inundabile în care se aflau înainte de inundaţii - a făcut să ne readucă în atenţie o problemă de care ne aducem aminte doar când plouă torenţial ori când vin viiturile pe Siret sau Prut. La trei ani de la inundaţii Vasile Pârlog de locuinţe (mai exact, 3.448) şi alte obiective (ferme, depozite, sedii etc) aflate în zona inundabilă, „încălcându-se astfel prevederile Legii 107/1996”. Chiar şi în municipiul Galaţi sunt 25 de case aflate în zone inundabile, municipiul Tecuci este de-a dreptul campion, cu 1.393 de construcţii în pericol, la care se adaugă şi 17 blocuri cu 151 de apartamente, după care urmează o lungă listă din judeţ: Brăhăşeşti (250 case), Umbrăreşti, Tg. Bujor etc. „A-ţi ridica locuinţe în zonă inundabilă nu este interzis, dacă îţi iei măsuri speciale de protecţie – ziduri, fundaţie, piloni. La noi însă nu se construieşte aşa. Într-adevăr, sunt case care au fost ridicate în aceleaşi locuri în care se aflau înainte de inundaţie, dar este vorba de o serie de factori subiectivi – tradiţie, neofertarea unui alt teren. Singurul loc din judeţul Galaţi unde au fost strămutate casele este în comuna Piscu, unde s-a construit un cartier întreg. Mai trebuie spus că problema aceasta se suprapune cu întârzierile înregistrate la redactarea PUG-urilor şi hărţilor de risc, documente obligatorii”, spune Vasile Pârlog. ... dar nu sancţionează Vorbind de Legea Apelor (107/1996), trebuie precizat că singurele interdicţii în privinţa construcţiei de case în zonele inundabile sunt următoarele: art. 40 (instituirea zonelor de protec- Zona de vale a satului Cosmeşti ţie) şi anexa 2 (din care se trage concluzia că în cazul apelor cu lăţimi de 10-50 de metri, cum sunt Siretul sau Prutul, zona de protecţie este de 15 metri de albia majoră a apei, unde nu se poate construi) şi art. art. 49, alin. (1) „Se interzice amplasarea în zona inundabilă a albiei majore de noi obiective economice sau sociale, inclusiv de noi locuinţe”. Din păcate, la capitolul sancţiuni nu apare nicio amendă pentru cei care încalcă aceste prevederi. Şi, în tradiţionalul nostru spirit, ce nu se amendează se trece cu vederea. Dacă la nivelul judeţului Galaţi sunt în jur de 3.400 de locuinţe aflate în această situaţie, gândiţi-vă despre câte case vorbim la nivel naţional. Situaţii care sunt trecute cu vederea, voit, de conducători. Şi care se văd, de la Bucureşti, doar atunci când apele ajung la acoperişuri… În lipsa amenzilor, recomandări „Cine construieşte în zone de risc, cel puţin aşa rezultă din recomandările Guvernului, poate fi obligat să semneze o declaraţie pe propria răspundere prin care spune că nu va avea pretenţie la despăgubiri în cazul unei inundaţii”, mai spune Vasile Pârlog. Iar de aici, aparent banala problemă face trimitere la (mult aşteptata, dar neaprobata) lege a asigurării obligatorii a locuinţelor. „Mutarea obligaţiilor de a sprijini oamenii în Cosmeştiul, tot o apă şi-un pământ rată şi simplă cu noi, dacă vine iar apa. Nu au terminat digul, nu are guri de evacuare, dacă trece apa de el, murim înecaţi ca şoarecii”, ne spune Gheorghe Floroiu, de 69 de ani. Omul vine de la câmp, cu căruţa plină de porumb. De pe mormanul galben ne spune că „nouă ne-a făcut casa o firmă, Orange. Tot aici am făcut-o, normal! Dacă nu ne-a dat loc de casă în altă parte, ce să faci? Noi am făcut cerere, toţi au făcut din sat, dar nu s-a întâmplat nimic”. „Aşa, toţi am făcut cerere şi eu am făcut”, intervine o altă femeie. „Şi acum o lună, când s-a umflat iar Siretul, iar am trăit cu frică că vine apa. Numai io ştiu ce am păţit atunci, era nepotul mic, nebotezat încă…”, iar povestea curge lin şi dureros precum râul pe piatră arsă… Bărbatul bolnav, pensia de 210 lei, unicul venit în casă, fata, Andreea Anica, nu a primit indemnizaţia de naştere nici acum „când a făcut băiatul trei ani”, ea s-a îmbolnăvit „de frică, de glandă şi de cap”, bani nu sunt… Poveşti tulburătoare şi grele! Dacă ar fi puse pe noul dig, construcţia s-ar prăvăli sub greutatea lor imediat. Ar urma o altă inundaţie, care ar distruge din nou casele abia refăcute în aceeaşi zonă… Anica Frăţilă Sute de case fără autorizaţie de construcţie „În 2005 am avut 224 de case distruse în totalitate şi 134 distruse în proporţie de 50 la sută. S-au primit materiale de la Guvern, dar unii bolţari stau şi acum prin curţile oamenilor, pentru că nu au avut bani pentru mâna de lucru. Aşa că şi-au încropit oamenii câte două camere şi asta a fost totul”, ne spune primarul comunei Cosmeşti, Cifra anunţată de şeful ANAR - 3.347 case construite în zone inundabile – are şi un „istoric”. Într-o altă evaluare, anterioară, se arăta că la Galaţi ar fi în total 3.366 de clădiri. Concluzia celor de la Bucureşti: se pare că unele din casele reconstruite în zone inundabile din Galaţi au primit autorizaţie de construcţie sau aviz de amplasament! nevoie de la Guvern către marile fonduri private de asigurări este un lucru bun. Însă aceste fonduri private impun nişte reguli care, din păcate, în destule situaţii din judeţul Galaţi, nu pot fi respectate. Nu vorbim neapărat de o lege ce nu va putea fi respectată, ci de una care va avea un număr de exemple care nu se pot încadra”, crede Vasile Pârlog. Mai pe româneşte, legea asigurării obligatorii a locuinţelor va impune societăţilor de asigurări să ofere despăgubiri în caz de dezastru. Însă câte societăţi de asigurări vor fi dispuse să îşi asume responsabilitatea pentru nişte case aflate în zone inundabile, deci cu risc mare şi care, pe deasupra, nu sunt construite pe piloni de rezistenţă, ci din chirpici şi lemn? O situaţie pe care Guvernul ar fi putut să o rezolve atât de simplu, prin legi clare, complete (adică, cu tot cu sancţiuni). De ce preferă conducătorii noştri să investească, an de an, bani de la buget, pentru reconstrucţia unor case aflate în aceleaşi zone inundabile, este o întrebare la care răspunsul îl puteţi afla singuri. Poate că este vorba de mulţi bani, contracte acordate, nu-i aşa?, direct, în situaţii de criză etc, sau, poate, doar de lipsa de perspectivă a guvernanţilor. Pentru că a investi, an de an, în zone distruse, care ulterior sunt expuse aceloraşi riscuri, seamănă cu a căra apă din râu cu sita de mălai! Ion Tuchiluş. „În Cosmeşti Vale sunt aproape 1.400 de suflete, majoritatea bătrâni şi bolnavi, de aceea vreau să le construim un dispensar acolo. Inundaţiile au afectat cam 95 la sută din sat. Iar casele s-au refăcut pe aceleaşi amplasamente”, confirmă edilul. Strămutare? „Neam gândit să îi urcăm la deal, dar ar fi fost nevoie de circa 200 de hectare pentru un sat nou. Tot terenul de acolo e proprietate privată, e al oamenilor, n-am avut încotro”. Să discutăm de expropriere pentru cauză de utilitate publică?… Dar Cosmeşti Vale mai are o şansă: deşi aflat chiar pe buza Siretului, există posibilitatea ca în viitor satul să fie scos din zona inundabilă: „S-a construit un dig ca un inel, în jurul satului. Digul nu este încă finalizat, mai sunt 2-300 de metri, este o neînţelegere între Apele Române şi Romsilva. După aceea, sperăm să nu mai fie zonă inundabilă în sat”. Cât priveşte autorizaţiile de construcţie, aflăm un lucru surprinzător din sutele de case refăcute niciuna nu are autorizaţie! „Din 2005 nu am mai emis nicio autorizaţie de construcţie. Până nu primim aviz de la Apele Române şi Mediu nu se autorizează nimic. Forurile superioare nu admit să se construiască în zonă inundabilă”, explică primarul. Aşadar, pe hârtie, treaba este bună: legea a fost respectată, în sensul că locuinţele nu au autorizaţie de construcţie! Ajutoare de la stat Dezastru în cifre Conform situaţiei centralizate la nivelul Prefecturii judeţului Galaţi, în ultimii patru ani, Guvernul României a alocat în judeţ materiale de construcţie pentru un număr de 2.214 case afectate de inundaţii (în 2005 s-au dat materiale pentru 1.229 case, în 2006, pentru 12, iar în 2007, pentru 973). Guvernul a alocat, în general, materiale de construcţie pentru casele distruse în totalitate, dar şi pentru cele afectate în proporţie de peste 50 la sută. Majoritatea celor care nu au refăcut casele au avut un motiv simplu: nu au dispus de bani pentru mâna de lucru, aşa că au rămas cu bolţarii prin curte. Peste 700 de case distruse din 2005 În 2005, apele revărsate ale Siretului au afectat 1.768 de case din 13 comune (Cosmeşti, Umbrăreşti, Fundeni, Piscu, Tudor Vladimirescu, Independenţa, Braniştea, Nămoloasa, Iveşti, Lieşti, Şendreni, Movileni şi Barcea) şi în municipiul Galaţi. Cele mai multe locuinţe afectate s-au înregistrat la Cosmeşti (224 distruse şi 85 afectate), Umbrăreşti (304-distruse şi 58-avariate), Tudor Vladimirescu (201 distruse, 89 cu avarii structurale) şi Iveşti (98 distruse şi 10 avariate). Din totalul de 1.768 de case afectate în 2005, 902 au fost distruse şi restul au suferit avarii structurale. În prezent, din cele 1.768 de case afectate, doar 1.033 au fost finalizate. Un an mai blând În anul următor, în 2006, inundaţiile au afectat doar două localităţi – Vlădeşti şi Fârţăneşti. La Vlădeşti au fost afectate 45 de case, din care doar pentru nouă s-au acordat materiale de construcţie din partea Guvernului. Rezultatul: în prezent au fost refăcute total doar şapte locuinţe, iar alte două sunt în curs de reconstrucţie. La Fârţăneşti, au fost afectate cinci case, Guvernul a dat materiale de construcţie doar pentru trei locuinţe care au şi fost refăcute în proporţie de sută la sută. A urmat anul 2007, când pagubele produse de inundaţii din nou au fost semnificative. Nu mai puţin de 12 localităţi au fost afectate, în total, un număr de 973 de case din care 520 au fost distruse, iar 453 au suferit avarii structurale. Şi apoi potopul! Cea mai mare pagubă s-a înregistrat la Tecuci, unde au fost afectate 587 de locuinţe, din care 285 au fost rase de pe faţa pământului. În prezent, din cele distruse, la 162 se lucrează şi doar patru au fost finalizate. Buciumeniul a numărat 156 de case afectate (din care 96 distruse). În prezent nicio locuinţă nu este refăcută în totalitate. De altfel, din cele 12 localităţi, doar în trei s-au înregistrat case la care s-au terminat lucrările de construcţie: Tecuci (patru), Ţepu (trei) şi Ghidigeni (11). Şi în acest an, apele au afectat 608 case din Brăhăşeşti, din care doar una a fost distrusă, iar zece au fost afectate în proporţie de 50 la sută. Niciuna din locuinţe nu a primit materiale de construcţie de la Guvern. Arhiva "V.L." Pagină realizată de Maria Mãndiþã mariam@viata-libera.ro foto Bogdan Codrescu foto@viata-libera.ro
Page 1 and 2: o 16 r parcurs, exersând și ascul
Page 3 and 4: Viaþa „100 de lei pentru învă
Page 5 and 6: Viaþa www.viata-libera.ro la puter
Page 7: Vivat leasing! Un Volkswagen Touare
Page 11 and 12: Viaþa www.viata-libera.ro ca joc D
Page 13 and 14: Atenţie! Pentru mare publicitate c
Page 15 and 16: Cartele Pre Pay: Orange, Vodafone,
Page 21 and 22: www.viata‑libera.ro caleidoscop V
Page 23 and 24: Johnny Cash, cântăreţ şi compoz
Page 25 and 26: 13 - 14 septembrie 2008 Cu linguri
Page 27 and 28: 13 - 14 septembrie 2008 Opinii Prin
Page 29 and 30: 13 - 14 septembrie 2008 Toată lume
Page 31 and 32: Ghostwriting - Un dialog cu morală
Page 33 and 34: Colţi de Leu Reforma Spre Europa c
Page 35 and 36: Singurătatea jucătorului de blitz

Vânzãri

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?