10.02.2013 Views

Vânzãri

Vânzãri

Vânzãri

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

Spioni<br />

de carieră<br />

Mata Hari<br />

Se poate spune că spionul<br />

care a alimentat cel mai mult<br />

imaginaţia oamenilor şi a hră‑<br />

nit dorinţa de povesti poliţis‑<br />

te a fost frumoasa Mata Hari.<br />

Născută în 1876 în Olanda,<br />

Margaretha Geertruida<br />

(Grietje) Zelle şi‑a luat inspi‑<br />

ratul nume de scenă, Mata<br />

Hari (care înseamnă “soare”<br />

sau “Ochiul zorilor”), în 1905,<br />

după ce a divorţat de soţul<br />

său şi şi‑a început cariera ca<br />

dansatoare exotică. S‑a auto‑<br />

intitulat prinţesa de Java, rol<br />

cu care a atras mulţi bărbaţi<br />

influenţi, făcându‑şi loc în<br />

înalta societate şi devenind<br />

curtezana multor bărbaţi din<br />

politică şi armată. Poziţie care<br />

îi permitea să adune intere‑<br />

sante informaţii, multe dintre<br />

ele secrete. În timpul Primului<br />

Război Mondial, Olanda a ră‑<br />

mas pe poziţie neutră, per‑<br />

miţându‑i lui Mata Hari, care<br />

avea naţionalitate olande‑<br />

ză, să treacă liber graniţele.<br />

Această libertate i‑a îngăduit<br />

lui Mata Hari să facă jocuri<br />

deosebit de riscante. După<br />

ce a intervievat‑o serviciul de<br />

spionaj britanic, Mata Hari a<br />

declarat că este spion pentru<br />

Franţa, lucru care a fost negat<br />

în repetate rânduri de către<br />

guvernul francez.<br />

În ianuarie 1917 ataşatul<br />

militar german la Madrid a<br />

transmis un semnal radio<br />

codat pentru Berlin, în care<br />

spunea că primeşte informa‑<br />

ţii excelente de la un spion<br />

neamţ cu nume de cod H‑21.<br />

Serviciul de spionaj francez a<br />

interceptat mesajul şi a iden‑<br />

tificat‑o pe Mata Hari drept<br />

spionul H‑21. Pe 13 februarie<br />

1917, Mata Hari a fost aresta‑<br />

tă în camera sa de hotel din<br />

Paris. A fost acuzată de spi‑<br />

onaj şi găsită vinovată, fiind<br />

executată pe 15 septembrie<br />

1917, la vârsta de 41 de ani.<br />

De viaţă<br />

foto Bogdan Codrescu<br />

Ca paharele de plastic!<br />

Ca farfurioarele transparen‑<br />

te, din care se scurg sosuri, mi‑<br />

rosuri, farfurioare albe care se<br />

îndeasă după folosire în cel mai<br />

apropiat tomberon. Unde naiba<br />

îşi spălau oamenii vesela înain‑<br />

te de Revoluţie? Că dacă aveai<br />

în acele timpuri ilustre o chestie<br />

– oricare! – de unică folosinţă,<br />

sigur îi găseai loc de frunte în<br />

vitrina în care se înghesuiau<br />

cutiuţa de Fanta, săpunelul Fa<br />

(ca‑să‑miroasă‑frumos‑thing),<br />

balerina, mileul de la mamaie<br />

şi hidoşenia de ou pictat de<br />

copil (la ora de lucru manual).<br />

Niciodată nu se arunca „unica<br />

folosinţă”. Era un fel de captu‑<br />

ră, cam ca farfuria cu însemne‑<br />

le nazismului, din „American<br />

Beauty”.<br />

Urăsc unica folosinţă<br />

E ziua cuiva? Se însoară vre‑<br />

unul? Botez, ocazii triste, foame<br />

uzuală? Jang, furculiţe, cuţite,<br />

farfurii, linguriţe, păhăruţe. DE<br />

PLASTIC! Şi nu glumesc – ceea<br />

ce aduc oamenii nu sunt, de<br />

obicei, pahare. Pentru că acele<br />

„chestii” au dimensiuni stupi‑<br />

Fel de fel2 13<br />

De unică şi grea folosinţă<br />

de şi sunt construite dintr‑un<br />

material păcătos în care îţi intră<br />

degetele şi în niciun caz nu in‑<br />

tră sucul. De bere nici nu poate<br />

fi vorba, că după ce se umple<br />

reţipientul cu spumă, pa şi adio<br />

forever! Restul de lichid poate fi<br />

trimis cu poşta, că sigur nu mai<br />

încape.<br />

Culmea<br />

Sunt cei care păstrează şi re‑<br />

folosesc instrumentul „de unică<br />

folosinţă”. Au prins un pahar din<br />

care se poate bea – cool! Îl spală,<br />

îl dichisesc, îl dosesc, după care<br />

fac în ciudă la restul copiilor. E<br />

o plăcere să le arunci mizeria în<br />

gunoi, mai ceva ca atunci când<br />

mototoleai surprizele unuia<br />

care avea toată colecţia cu Topi<br />

Top.<br />

„Ăsta e Port Bazinul<br />

Nou!”<br />

Aşa, şi? Ăştia se ocupă cu<br />

înotul, nu? Şi asta, mai nou! „…<br />

Ha ha ha. Deci nu”, răspunde<br />

Cristi Luca, încă sufocat de ho‑<br />

hoteli. Lucrurile astea mi se în‑<br />

tâmplă pentru că oamenii pun<br />

denumiri debile, nu pentru că<br />

nu aş fi eu un ziarist competent<br />

şi bine informat!<br />

Pe acelaşi drum<br />

„Ai văzut ˝Mztzgjfdj˝?”. Nu,<br />

nu l‑am văzut. Ăla ce mai e?,<br />

întreb temându‑mă să nu dau<br />

iarăşi cu lopata în vreo instituţie<br />

celebră. „E un club”, lămureşte<br />

acelaşi Luca, probabil foarte<br />

încântat că ştie atâtea lucruri.<br />

Şi ce se întâmplă într‑un club?<br />

„Lucruri obişnuite”, înalţă omul<br />

din umeri: „Tragi o linie, bei o<br />

apă plată…”. Corect, mă gân‑<br />

deam eu că trebuie să fie ceva<br />

simplu.<br />

Vrei să vezi o fiară?<br />

Nu, Zoo nu este locul în care<br />

trebuie să te adresezi, cu cerere<br />

tip şi copil la subraţ. Este bine de<br />

urmărit Bogdan, fotoreporterul,<br />

când vreun subiect debil (pe<br />

care noi îl respectăm oricum, că<br />

doar este al nostru şi dacă face<br />

tâmpenii, tot noi mâncăm de pe<br />

urma lui) nu îl lasă să se produ‑<br />

că fotografic. Liniştit, calm, po‑<br />

liticos, plin de bun‑simţ şi bună<br />

creştere, blânda fiinţă cu aparat<br />

se trezeşte din latenţă cu viteza<br />

- 14 septembrie 2008<br />

„Uoahhh,<br />

să nu fac<br />

poze?! Da’ sunt<br />

pe domeniul<br />

public! Da’ cum?<br />

De ce? Că am<br />

permisiunea…”<br />

Elena Parapiru<br />

cu care tragi fermoarul după ce<br />

termini treaba. Uoahhh, să nu<br />

fac poze?! Da’ sunt pe domeniul<br />

public! Da’ cum? De ce? Că am<br />

permisiunea… Fiara se potoleş‑<br />

te cu greu, se smulge din peisa‑<br />

jul care i‑a provocat criza şi se<br />

reintroduce în maşină. Unde va<br />

continua să colecteze spume în<br />

colţul gurii, până îi vorbeşti de‑<br />

spre un gadget, despre care si‑<br />

gur a auzit când îşi căuta pe net<br />

diverse nimicuri esenţiale pen‑<br />

tru nepreţuitul aparat. Planc! şi<br />

totul revine la normal.<br />

Cumpărături on‑line<br />

Mmmmhm, asta înseamnă<br />

să trăieşti periculos. Comanzi<br />

şi gata. Nu ştii când vine, cum<br />

vine, dacă ÎŢI vine, cum arată,<br />

cât de mare este, dar Doamne,<br />

cum mai aştepţi!… Săptămâna<br />

trecută m‑am întrebat cu mare<br />

uimire cum naiba au atâta răb‑<br />

dare gravidele, că eu una aş<br />

muri de curiozitate. Adică să nu<br />

ştii cu cine seamănă? Dacă are<br />

un Zen bun, un feng‑shui potri‑<br />

vit, o karma pozitivă, un an pri‑<br />

elnic, o zodie fastă, un croi inte‑<br />

resant? Ups, iar m‑a luat gura pe<br />

dinainte…<br />

Arhiva "V.L."

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!