Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Spioni<br />
de carieră<br />
Mata Hari<br />
Se poate spune că spionul<br />
care a alimentat cel mai mult<br />
imaginaţia oamenilor şi a hră‑<br />
nit dorinţa de povesti poliţis‑<br />
te a fost frumoasa Mata Hari.<br />
Născută în 1876 în Olanda,<br />
Margaretha Geertruida<br />
(Grietje) Zelle şi‑a luat inspi‑<br />
ratul nume de scenă, Mata<br />
Hari (care înseamnă “soare”<br />
sau “Ochiul zorilor”), în 1905,<br />
după ce a divorţat de soţul<br />
său şi şi‑a început cariera ca<br />
dansatoare exotică. S‑a auto‑<br />
intitulat prinţesa de Java, rol<br />
cu care a atras mulţi bărbaţi<br />
influenţi, făcându‑şi loc în<br />
înalta societate şi devenind<br />
curtezana multor bărbaţi din<br />
politică şi armată. Poziţie care<br />
îi permitea să adune intere‑<br />
sante informaţii, multe dintre<br />
ele secrete. În timpul Primului<br />
Război Mondial, Olanda a ră‑<br />
mas pe poziţie neutră, per‑<br />
miţându‑i lui Mata Hari, care<br />
avea naţionalitate olande‑<br />
ză, să treacă liber graniţele.<br />
Această libertate i‑a îngăduit<br />
lui Mata Hari să facă jocuri<br />
deosebit de riscante. După<br />
ce a intervievat‑o serviciul de<br />
spionaj britanic, Mata Hari a<br />
declarat că este spion pentru<br />
Franţa, lucru care a fost negat<br />
în repetate rânduri de către<br />
guvernul francez.<br />
În ianuarie 1917 ataşatul<br />
militar german la Madrid a<br />
transmis un semnal radio<br />
codat pentru Berlin, în care<br />
spunea că primeşte informa‑<br />
ţii excelente de la un spion<br />
neamţ cu nume de cod H‑21.<br />
Serviciul de spionaj francez a<br />
interceptat mesajul şi a iden‑<br />
tificat‑o pe Mata Hari drept<br />
spionul H‑21. Pe 13 februarie<br />
1917, Mata Hari a fost aresta‑<br />
tă în camera sa de hotel din<br />
Paris. A fost acuzată de spi‑<br />
onaj şi găsită vinovată, fiind<br />
executată pe 15 septembrie<br />
1917, la vârsta de 41 de ani.<br />
De viaţă<br />
foto Bogdan Codrescu<br />
Ca paharele de plastic!<br />
Ca farfurioarele transparen‑<br />
te, din care se scurg sosuri, mi‑<br />
rosuri, farfurioare albe care se<br />
îndeasă după folosire în cel mai<br />
apropiat tomberon. Unde naiba<br />
îşi spălau oamenii vesela înain‑<br />
te de Revoluţie? Că dacă aveai<br />
în acele timpuri ilustre o chestie<br />
– oricare! – de unică folosinţă,<br />
sigur îi găseai loc de frunte în<br />
vitrina în care se înghesuiau<br />
cutiuţa de Fanta, săpunelul Fa<br />
(ca‑să‑miroasă‑frumos‑thing),<br />
balerina, mileul de la mamaie<br />
şi hidoşenia de ou pictat de<br />
copil (la ora de lucru manual).<br />
Niciodată nu se arunca „unica<br />
folosinţă”. Era un fel de captu‑<br />
ră, cam ca farfuria cu însemne‑<br />
le nazismului, din „American<br />
Beauty”.<br />
Urăsc unica folosinţă<br />
E ziua cuiva? Se însoară vre‑<br />
unul? Botez, ocazii triste, foame<br />
uzuală? Jang, furculiţe, cuţite,<br />
farfurii, linguriţe, păhăruţe. DE<br />
PLASTIC! Şi nu glumesc – ceea<br />
ce aduc oamenii nu sunt, de<br />
obicei, pahare. Pentru că acele<br />
„chestii” au dimensiuni stupi‑<br />
Fel de fel2 13<br />
De unică şi grea folosinţă<br />
de şi sunt construite dintr‑un<br />
material păcătos în care îţi intră<br />
degetele şi în niciun caz nu in‑<br />
tră sucul. De bere nici nu poate<br />
fi vorba, că după ce se umple<br />
reţipientul cu spumă, pa şi adio<br />
forever! Restul de lichid poate fi<br />
trimis cu poşta, că sigur nu mai<br />
încape.<br />
Culmea<br />
Sunt cei care păstrează şi re‑<br />
folosesc instrumentul „de unică<br />
folosinţă”. Au prins un pahar din<br />
care se poate bea – cool! Îl spală,<br />
îl dichisesc, îl dosesc, după care<br />
fac în ciudă la restul copiilor. E<br />
o plăcere să le arunci mizeria în<br />
gunoi, mai ceva ca atunci când<br />
mototoleai surprizele unuia<br />
care avea toată colecţia cu Topi<br />
Top.<br />
„Ăsta e Port Bazinul<br />
Nou!”<br />
Aşa, şi? Ăştia se ocupă cu<br />
înotul, nu? Şi asta, mai nou! „…<br />
Ha ha ha. Deci nu”, răspunde<br />
Cristi Luca, încă sufocat de ho‑<br />
hoteli. Lucrurile astea mi se în‑<br />
tâmplă pentru că oamenii pun<br />
denumiri debile, nu pentru că<br />
nu aş fi eu un ziarist competent<br />
şi bine informat!<br />
Pe acelaşi drum<br />
„Ai văzut ˝Mztzgjfdj˝?”. Nu,<br />
nu l‑am văzut. Ăla ce mai e?,<br />
întreb temându‑mă să nu dau<br />
iarăşi cu lopata în vreo instituţie<br />
celebră. „E un club”, lămureşte<br />
acelaşi Luca, probabil foarte<br />
încântat că ştie atâtea lucruri.<br />
Şi ce se întâmplă într‑un club?<br />
„Lucruri obişnuite”, înalţă omul<br />
din umeri: „Tragi o linie, bei o<br />
apă plată…”. Corect, mă gân‑<br />
deam eu că trebuie să fie ceva<br />
simplu.<br />
Vrei să vezi o fiară?<br />
Nu, Zoo nu este locul în care<br />
trebuie să te adresezi, cu cerere<br />
tip şi copil la subraţ. Este bine de<br />
urmărit Bogdan, fotoreporterul,<br />
când vreun subiect debil (pe<br />
care noi îl respectăm oricum, că<br />
doar este al nostru şi dacă face<br />
tâmpenii, tot noi mâncăm de pe<br />
urma lui) nu îl lasă să se produ‑<br />
că fotografic. Liniştit, calm, po‑<br />
liticos, plin de bun‑simţ şi bună<br />
creştere, blânda fiinţă cu aparat<br />
se trezeşte din latenţă cu viteza<br />
- 14 septembrie 2008<br />
„Uoahhh,<br />
să nu fac<br />
poze?! Da’ sunt<br />
pe domeniul<br />
public! Da’ cum?<br />
De ce? Că am<br />
permisiunea…”<br />
Elena Parapiru<br />
cu care tragi fermoarul după ce<br />
termini treaba. Uoahhh, să nu<br />
fac poze?! Da’ sunt pe domeniul<br />
public! Da’ cum? De ce? Că am<br />
permisiunea… Fiara se potoleş‑<br />
te cu greu, se smulge din peisa‑<br />
jul care i‑a provocat criza şi se<br />
reintroduce în maşină. Unde va<br />
continua să colecteze spume în<br />
colţul gurii, până îi vorbeşti de‑<br />
spre un gadget, despre care si‑<br />
gur a auzit când îşi căuta pe net<br />
diverse nimicuri esenţiale pen‑<br />
tru nepreţuitul aparat. Planc! şi<br />
totul revine la normal.<br />
Cumpărături on‑line<br />
Mmmmhm, asta înseamnă<br />
să trăieşti periculos. Comanzi<br />
şi gata. Nu ştii când vine, cum<br />
vine, dacă ÎŢI vine, cum arată,<br />
cât de mare este, dar Doamne,<br />
cum mai aştepţi!… Săptămâna<br />
trecută m‑am întrebat cu mare<br />
uimire cum naiba au atâta răb‑<br />
dare gravidele, că eu una aş<br />
muri de curiozitate. Adică să nu<br />
ştii cu cine seamănă? Dacă are<br />
un Zen bun, un feng‑shui potri‑<br />
vit, o karma pozitivă, un an pri‑<br />
elnic, o zodie fastă, un croi inte‑<br />
resant? Ups, iar m‑a luat gura pe<br />
dinainte…<br />
Arhiva "V.L."