Vânzãri

13 - 14 septembrie 2008
Cu linguriţa sau cu polonicul
Prof.dr.ing.
Viorica Maria Macovei
Strugurii sunt
fructe care
cresc pe viţe
lemnoase perene cu frun‑
ze căzătoare din genul Vitis
(it). Strugurii pot fi mâncaţi
ca atare sau pot fi utilizaţi
pentru obţinerea gemului, je‑
leului, sucului, vinului, oţetului
sau a extractului şi a uleiului din
seminţele lor. Ei cresc în ciorchini
formaţi din 6‑300 boabe şi pot
avea culoarea roşu închis, neagră,
vineţie, galbenă, verde sau rozé.
Istorie
Izvoarele arheologice atestă
vechimea vinului, dar cum acesta
se face din struguri putem lesne
extrapola pentru a comenta ve‑
chimea strugurilor.
Cea mai veche evidenţă a
producerii vinului din struguri se
datorează urmelor găsite în vase
ceramice din Epoca Neolitică
de pe teritoriul Georgiei de as‑
tăzi, datând din anul 6.000 î.H.
Descoperiri asemănătoare arată
că populaţia din Iranul de astăzi
cunoştea fabricarea vinului prin
anul 5.000 ‑ 5.400 î.H., ceea ce a
condus la ipoteza că meşteşugul
producerii vinului este originar
din zona Caucazului, după care
s‑a răspândit în sud.
Cu siguranţă că acel vin se
făcea din struguri recoltaţi de
pe viţa‑de‑vie sălbatică, care se
dezvoltă folosind ca suport unii
arbori. „Domesticirea” viţei‑de‑
vie a avut loc mai târziu, prin anul
3.200 î.H. în estul apropiat. Ea s‑a
răspândit apoi în vechiul Egipt,
unde cultivarea viţei‑de‑vie juca
un important rol ceremonial.
Nimeni nu ştie când vinul a
ajuns în Grecia, dar în 2.700 î.H.
el era cunoscut în cetatea regelui
Minos din Creta. Romanilor, însă,
le revine meritul de a transforma
meşteşugul vinului într‑o ştiinţă.
Vinul reprezenta un loc important
Caleidoscop 3
Strugurii ‑ mai bătrâni
decât piramidele
î n
dieta ro‑
manilor din toate
clasele sociale, iar
odată cu expan‑
siunea Imperiului
Roman a început
competiţia între
diferitele provin‑
cii pentru produ‑
cerea vinului de
cea mai bună ca‑
litate.
Specii şi
hibridizări
americano‑
europene
Astăzi viţa‑de‑vie se cultivă
pe toate continentele, cu excep‑
ţia Antarcticii. Toată face parte
din genul Vitic (it) care cuprin‑
de aproape 65 de specii. Dintre
acestea menţionăm:
* Vitis vinifera ‑ viţă‑de‑vie
europeană, nativă din bazinul
Mediteranei şi Asia Centrală.
* Vitis labrusca ‑ viţă‑de‑vie
nord‑americană pentru struguri
de masă şi de vin, nativă din estul
Statelor Unite şi Canada.
* Vitis viparia ‑ viţă‑de‑vie săl‑
batică nord‑americană, utilizată
uneori pentru fabricarea vinului şi
a gemului.
* Vitis rotundifolia ‑ cu struguri
muscat, utilizaţi pentru gem şi
vin, nativă din sud‑estul Statelor
Unite.
* Vitis amurensis ‑ cea mai im‑
portantă specie asiatică.
Între viţa‑de‑vie europeană
(cultivată) şi viţa‑de‑vie america‑
nă
(sălbatică)
a existat de‑a
lungul anilor
o interesantă
conlucrare.
P r i m a
documentare
despre existen‑
ţa viţei‑de‑vie în
America provine de
la navigatorul Giovanni
Verazzano, care în 1504 a
găsit în Carolina de Nord struguri
albi crescuţi pe viţă‑de‑vie vigu‑
roasă. După anul 1500, numeroa‑
sele expediţii spaniole au introdus
viţa de vie europeană, considera‑
tă superioară celei americane, pe
coasta de est a Statelor Unite de
astăzi, unde a fost plantată alături
de viţa‑de‑vie americană. Această
interplantare a avut ca rezultat o
hibridizare naturală, cu ameste‑
carea caracteristicilor ambelor
tipuri. Acelaşi lucru a fost repetat
de navigatorii francezi care au
introdus varietăţi de viţă‑de‑vie
din sudul Franţei în Louisiana şi
de cei englezi care au colonizat
Georgia.
Dar la sfârşitul secolului al
XIX‑lea ducerea neintenţionată în
Europa a unei insecte din America,
Phylloxera, care atacă rădăcina vi‑
ţei‑de‑vie, a condus la o adevărată
catastrofă, distrugând în câţiva ani
aproape complet viile din Europa.
A venit rândul viţei‑de‑vie ame‑
ricane să salveze viile europene
prin
altoirea viţei‑de‑vie europene pe
rădăcinile viţei‑de‑vie americane,
mai viguroase şi rezistente la ata‑
cul Phyloxerei.
Distribuţie şi producţie
Conform datelor FAO
(Organizaţia pentru Agricultură şi
Alimente) suprafaţa cultivată as‑
tăzi cu viţă‑de‑vie este de 75.866
kilometri pătraţi pe întreg globul
pământesc. Aproximativ 71% din
producţia de struguri se utilizea‑
ză pentru vin, 27% pentru consu‑
mul direct şi 2% pentru obţinerea
de stafide. O mică parte din pro‑
ducţia de struguri este destina‑
tă obţinerii sucului de struguri.
Suprafaţa cultivată cu viţă‑de‑vie
creşte cu aproximativ 2% anual.
România ocupă locul 7 în lume
în ceea ce priveşte suprafaţa de‑
dicată cultivării strugurilor pentru
obţinerea vinului.
Ţara Suprafaţa în km2
Spania 11.750
Franţa 8.640
Italia 8.270
Turcia 8.120
SUA 4.150
Iran 2.860
România 2.480
Portugalia 2.160
Argentina 2.080
Australia 1.642
Liban 1.122
Reţete
de weekend
Dulceaţă
de struguri
Ingrediente: 1 kg zahăr, 3
linguri zeamă de lămâie, 1 kg
boabe struguri sau o farfurie cu
vârf după ce s‑au scos sâmburii,
jumătate de baton vanilie, 3‑4
pahare apă.
Preparare: Se aleg boabe
mari de struguri, după care se
curăţă de pieliţă şi de sâmburi.
Se pun într‑un tifon să se
scurgă. Se pune zahărul la fiert,
iar la primele clocote se pune o
lingură de zeamă de lămâie. Se
leagă, se stinge focul pentru a
se linişti clocotele şi se pun stru‑
gurii. Se lăsă câteva minute, apoi
se continuă fierberea. Se pune
restul de lămâie şi, când este
aproape gata, se pune vanilia.
Se încearcă şi când siropul stă
bob, dulceaţa este suficient de
legată. Se ia spuma şi se lasă la
răcit. Se toarnă în borcane care
se închid etanş.
Pui
cu struguri
Ingrediente: 2 pui mai mici,
50 g unt, 1 ceapă mică, 1/2 kg
struguri roşii, 100 ml vin alb,
sare, piper măcinat.
Mod de preparare: Se căleş‑
te ceapa tăiată mărunt în unt,
până când devine sticloasă, se
prăjesc puţin puii tăiaţi în jumă‑
tate şi se sărează.
Se scot boabele de pe cior‑
chinii de struguri, se aşază lângă
pui şi se presează cu o lingură
de lemn ca să iasă zeama din ei.
Se toarnă vinul, se înăbuşă la
foc mic şi la urmă se pune pipe‑
rul măcinat.
Se scot apoi puii, se taie în
bucăţi şi se toarnă sosul peste
ei.
Recomandări: Se serveşte
cu garnitură de legume.
Arhiva "V.L."
T. Miron