Vânzãri

Scrisoarea
săptămânii
Coate goale,
maţe fripte
„Mă uit la nunţile vedetelor
şi ale îmbogăţiţilor,
dar şi la cârdul de oameni
care le urmează neinvitaţi,
gură-cască din cartiere,
care se holbează la rochia
miresei sau la marca de
maşină a mirelui şi a naşilor.
Mă trec fiori când mă
gândesc că oamenii ăştia
aruncă banii pe fereastră
pentru o singură seară,
cu toptanul. Când unii români
n-au nici după ce bea
apă. Am citit despre sume
uriaşe pentru tot felul de
prostii, cum ar fi maşinile
alea lungi ca din filmele
americane, formaţii venite
de nu ştiu unde şi alte alea.
Alde coate goale cască şi
ei gura şi le curg balele de
poftă. Iar a doua zi citesc
prin ziare şi comentează
ce au văzut la televizor, de
zici că a fost nunta în familia
lor. Nu credeţi că ne-am
cam dus cu mintea? Ne-am
stricat la cap, nu alta. Am
auzit că unii înregistrează
tot ce se întâmplă noaptea
la OTV, să poată vedea
a doua zi când vin de
la serviciu. Să nu piardă
nimic din bârfa aia de doi
bani şi din certurile ţaţelor.
Vi se pare normal?
Starea acestui popor este
una de scandal şi de căscat
gura la cine aruncă mai
mult cu banii. Când nu se
îmbată şi se bate, poporul
de maţe fripte, coate goale
se bucură la spectacolul
petrecerilor unor mitocani
îmbogăţiţi care nu au măcar
decenţa de a nu face
paradă cu averile lor.
Eu chiar mă simt în plus
în lumea asta şi chiar dacă
vreau să mă controlez sunt
tot mai nervos. Dacă vorbesc
frumos sunt înjurat,
dacă vreau linişte mi se
spune să-mi pun vată în
urechi, dacă spun că nu-mi
pasă de îmbogăţiţii ăştia
nu mă crede nimeni. Ori eu
am înnebunit, ori lumea a
luat-o razna.”
Ilie Martinoiu,
pensionar
Viaţa de pretutindeni
Efecte dezastruoase
De regulă, miopia istorică se produce
în circumstanţe agravante de
nepăsare, egoism sau de interese
meschine şi lăcomie, spuneam într-un
episod anterior. Şi mai afirmam că
există în cotidian unele evenimente
aparent nesemnificative, dar cu rădăcini
a dânci în trecut şi cu bătaie lungă
în viitor. Omul cu simţul istoriei trebuie
să cerceteze izvoarele istorice ca să
le descifreze sensurile din prezent şi
tendinţele din viitor. Pentru că o serie
de evenimente se desfăşoară lent şi cu
efecte greu sesizabile pe termen scurt.
Dacă aceste efecte nu sunt luate în
seamă şi nu sunt analizate în contextul
determinărilor istoriei locului unde se
produc, efectele lor pot deveni grave,
chiar catastrofale.
Intrigile şi zavera
De fapt, nu am spus până acum nicio
noutate. Disputele, zavera, intrigile şi certurile
dintre boierii ţării acesteia sunt destul de
vechi. Să privim puţin în adâncul istoriei până
la Alexandru cel Bun! Sau, hai să ne oprim la
Ştefan cel Mare! Şi în timpul vieţii lui au fost
trădări de boieri, răsplătiţi cu descăpăţânările
cuvenite. Însă, după moartea lui, până-n zilele
noastre, mult rău făcură ţării distinşii boieri
hrăpăreţi. Plini de ură, invidie, bicisnici, străini
de interesele ţării, dar mari iubitori de interese
personale, permanent împărţiţi în partide
oponente, timp de secole s-au bătut ei cu neruşinare,
pe spinarea bietei ţări.
După ce au făcut praf puterea ţării, au continuat
zavera cu pâri la Înalta Poartă. Şi cu
aceste necontenite pâri, multe pagube şi nenorociri
aduseră ţării, până când Înalta Poartă
s-a săturat de ei, aducându-le pe cap domni
străini. Dar şi cu domnii străini au continuat zavera
aducând ţara la ruină şi cruntă înapoiere.
Mentalitatea Înaltei Porţi
Deşi au dispărut vremurile Înaltei Porţi, boierii
ţării au căutat şi au găsit în orice perioa-
Idei4 13
Simţul istoriei (IV)
dă o Înaltă Poartă la care să umble cu pâra şi
zavera. De fapt, Înalta Poartă s-a transformat
la noi într-o mentalitate, a devenit un fel de
instituţie care funcţionează la toate nivelurile.
Orice for, imediat superior, este un fel de
Înaltă Poartă pentru boierii din gubernia subordonată.
Mereu îi auzi pe „boierii” ţării care
se sfădesc, şoptind fals îngrijoraţi: „ce-o să
zică de asta Înalta Poartă?” sau „dacă află de
asta Înalta Poartă… eşti terminat!” Nu, cinstiţi
boieri, nu! A dispărut urâtul obicei al descăpăţânării.
Acum, Înalta Poartă se bucură când
primeşte pârile voastre (ca în toate timpurile),
dar acţionează modern. Îşi râde-n barbă când
vede cu ce se ocupă venerabilii boieri ai ţării.
Ea are simţul istoriei şi va proceda cu ţara şi
boierii săi tot ca în istorie. Va trimite un sol (comisar)
care îl va trage de barbă pe boierul pârât
şi de urechi pe boierul pârâcios. Apoi…va
pleca. Bineînţeles, cu peşcheşul de rigoare. Nu
fiţi naivi! Peşcheşul va fi din vistieria ţării, iar
nărăvaşii boieri, nărăviţi la rele, vor da iama din
nou prin lanul cel copt al corupţiei. Veţi crede
ca proştii că voinicul DNA va pune şaua pe ei.
Aş! Mereu vor fi slobozi, mereu vor necheza
la… Înalta Poartă.
Pierdut simţul istoriei.
Îl declarăm nul.
- 14 septembrie 2008
Dar, să lăsăm gluma cu simţul istoriei la
români, pentru că viitorul ţării va fi cum este
prezentul, la fel ca şi trecutul, din veac în veac.
Totdeauna se va găsi un „boier”, demagog de
profesie, că numai el iubeşte „ţărişoara” şi,
dacă îi daţi voie şi îl susţineţi, îi trânteşte el pe
toţi „ăştia” de la putere şi reconstruieşte ţara
„din temelii”. Că el ştie, că el poate etc. Că el
vrea Reformă aşa cum vrea şi Înalta Poartă.
Modernă. Că, numai această Înaltă Poartă ne
face şi ne drege… Ptiu!! Unde eşti tu, Diogene,
să cauţi cu lumânarea un om cu simţul istoriei?
Sau, poate, găseşti pe undeva interesul naţional,
identitatea naţională şi conştiinţa naţională.
Dacă mai există aşa ceva. Nişte cochilii
goale din care toţi au ros tot ce a fost viu.
Iar istoria? O cârpă murdară fluturată în faţa
fraierilor, cu care boierii ţării îşi şterg pantofii.
Năstase Marin
Arhiva "V.L."