PDF. - full text

More documents

Recommendations

Info

Annals of the “Dunărea de Jos” University of GALAŢI Fascicle XIII. New Series. Issue 25, XIII (XXIV), 2006 pp. 73 - 80 73 Language and Literature EFECTUL PERLOCUŢIONAR EFICIENT ŞI COMUNIUNEA FATICĂ ÎN TEXTUL LITERAR DIN PERIOADA COMUNISTĂ Gina Necula Preliminarii Ocupându-se de acţiunea şi interacţiunea comunicativă din perspectiva pragmaticii, Liliana Ionescu-Ruxăndoiu subliniază aspecte de interes pentru demersul nostru: „Comunicarea verbală pune în funcţiune nu numai filtrul gramaticalităţii […], ci şi filtrul reuşitei şi eficienţei. Există deci enunţuri corecte sau incorecte sub aspect gramatical, dar enunţurile corecte pot fi reuşite sau nereuşite, după cum formularea aleasă de E permite sau nu R să sesizeze intenţiile cu care au fost rostite, iar enunţurile reuşite, la rândul lor, pot fi eficiente sau ineficiente, după cum au sau nu asupra R efectul dorit de E, modificându-i în mod corespunzător comportarea, ideile sau sentimentele” (Ionescu- Ruxăndoiu, 1991: 11). După autoarea citată, fiecare enunţ constituie un act de comunicare în a cărui structură pot fi identificate: - o componentă locuţionară – actele verbale, având o structură fonetică, gramaticală şi semantică, independente de situaţia de comunicare – obiectul de studiu al gramaticii; - o componentă ilocuţionară – asociază conţinutului propoziţional al enunţurilor o forţă convenţională specifică, determinată de intenţiile comunicative ale E şi recunoscută ca atare de către R (acte reprezentative, directive, comisive, expresive, declaraţii; - o componentă perlocuţionară – efectele produse de enunţurile cu forţă ilocuţionară asupra R definesc actele perlocuţionare. Trebuie precizat faptul că nu orice act ilocuţionar are consecinţe perlocuţionare directe, ci doar actele eficiente. Ne interesează în mod deosebit efectul perlocuţionar, component al oricărui act de vorbire. Efectul perlocuţionar putând fi eficient sau ineficient, ambele efecte perlocuţionare pot fi definite prin prisma intenţiilor vorbitorului: efectul perlocuţionar eficient este efectul pe care vorbitorul vrea să-l aibă asupra ascultătorului, în timp ce în cazul efectului perlocuţionar ineficient intenţiile vorbitorului nu se materializează . Fenomen de limbaj, literatura nu este numai o construcţie de cuvinte, ci ea implică o serie întreagă de referinţe extralingvistice. Din perspectiva teoriilor comunicării Corti afirmă că: „La baza formelor de comunicare literară, chiar şi a celor mai originale, există o arie comună de competenţă a emitentului şi a destinatarului, constituită de lectură, ca sistem informativ şi comunicativ” (Corti, 1981 : 24). Fiecare text are un loc în literatură, deoarece intră în relaţie cu celelalte texte. De fapt, nici literatura, cum de altfel, nici vorbirea obişnuită, nu transmite de fiecare dată idei noi, ci doar repetă teme, motive, tipare. În acelaşi fel se realizează şi decodificarea mesajului unei opere literare, fiind nevoie ca cititorul să pună textul în relaţie cu alte texte la care a avut acces, pentru a stabili legăturile de sens necesare.
În literatură posibilităţile semnificative şi comunicative se actualizează altfel decât în limbă pentru că limba literară e un sistem de comunicare conotativ, cu acumulare diacronică, iar sintagmele au un plus semantic care le vine din contextele artistice precedente în care s-au actualizat. În Principiile comunicării literare, Maria Corti aprecia că „artistul are pe de o parte asprul destin de a surprinde obscuritatea profundă, indescifrabilă, a realului, iar pe de altă parte de a asocia într-un mod nou semnele emise de referenţi în universul cultural şi ideologic al propriei epoci, proces prin care el participă la natura socială a structurilor literare, de care este condiţionat, fie că favorizează sistemul de aşteptări ale societăţii, fie că se pune în antagonism cu acesta. Literatura apare aşadar ca un loc de întâlnire sau confruntare între conştiinţa individuală şi cea colectivă, întâlnire ce se schimbă odată cu schimbarea istoriei ei” (Idem. : 39). Comuniunea fatică în textul literar din perioada comunistă Propaganda a ales calea cea mai scurtă şi mai eficientă: activarea instinctelor. Sursa energetică şi persuasivă a propagandei prin literatură este manipularea unor modele binecunoscute omului simplu. Activarea resentimentelor, aţâţarea sunt cele mai bune instrumente folosite în controlul mulţimii. Instigarea la ură a dat viaţă unei literaturi ce, în mod normal, ar fi trebuit să fie hărăzită morţii rapide prin intoxicare cu clişee. Felul în care este citit/perceput un text în interiorul unei culturi are semnificaţie politică. Istoria literară este presărată cu exemple de texte care au fost considerate, la un moment dat, periculoase pentru un anumit regim politic. Sarcina criticilor, în astfel de cazuri este să sancţioneze şi să corecteze abuzurile. Sensul orientat al unei opere literare este o invenţie a politicii. Limba îşi impune singură regulile: trebuie să ne conformăm unui sistem gramatical dar şi unui set de convenţii stabilite prin tradiţie pentru a putea fi înţeleşi de alţii. Există întotdeauna în mesaj o serie de insinuări ale societăţii în care autorul şi cititorul se integrează. În această idee se înscrie şi afirmaţia lui Green: „we read within traditions of reading, and our assumptions are based on those traditions” (Green, LeBihan, 1996: 187). Subliniem astfel faptul că aşteptările neexprimate ale unui text sunt parte a istoriei pe care textul respectiv o poartă. Textele par să propulseze cititorul pe un drum predestinat/predeterminat, dar ele pot fi citite şi interpretate în diverse scopuri ideologice. Trebuie făcută precizarea că lectura literară este diferită faţă de orice alt tip de lectură pentru că cititorul trebuie să ajungă la o anumită atitudine care să permită reiterarea tuturor valenţelor textului. Wolfgang Iser, în eseul Interaction Between Text and Reader, analizează comunicarea prin literatură în următorii termeni: „a process set in motion and regulated, not by a given code, but by a mutually restrictive and magnifying interaction between the explicit and the implicit, between revelation and concealment. What is concealed spurs the reader into action, but this action is also controlled by what is revealed; the explicit in its turn is transformed when the implicit has been brought to light. Whenever the reader bridges the gaps, communication begins. The gaps function as a kind of pivot on which the whole text/reader relationship revolves. Hence, the structured blanks of the text stimulate the process of ideation to be performed by the reader on terms set by the text” (Iser, 1989:106). Astfel textul este văzut ca o imagine fragmentară a cărei părţi lipsă trebuie reconstituite de către cititor. Abordarea textului literar se face din perspectiva funcţiilor limbii, interesându-ne aici, în mod deosebit, funcţia fatică, o funcţie neglijată în majoritatea lucrărilor de 74
Page 1 and 2:
Annals of the “Dunărea de Jos”
Page 3 and 4:
Iată vorbele Smărăndiţei, în v
Page 5 and 6:
Page 7 and 8:
- Proverbul cuprinde în formularea
Page 9 and 10:
Page 11 and 12:
The existence of two subjects, whic
Page 13 and 14:
Abstract In what concerns the liter
Page 15 and 16:
Sprache einnimmt und, dass sie ande
Page 17 and 18:
CD, DE. That is, each item has at l
Page 19 and 20: III. Humor und Kategorienfehler In
Page 21 and 22: Wolke zugeschriebenen Eigenschaften
Page 23 and 24: Annals of the “Dunărea de Jos”
Page 25 and 26: ecome more actively engaged. The op
Page 27 and 28: The potential of CLIL for successfu
Page 29 and 30: A CLIL approach is not unlike the h
Page 33 and 34: Naţională! Fii in galben!”. Cel
Page 35 and 36: preţurilor avantajoase. Cealaltă,
Page 37 and 38: aer; forţa deflagrantă a Răscoal
Page 39 and 40: ales, de program literar antirural.
Page 41 and 42: REFERINŢE: Popa, V. I. (1969). Tak
Page 43 and 44: not only the opposite but also that
Page 45 and 46: ecause any organizational pattern -
Page 47 and 48: în istoricitate” se transformă
Page 49 and 50: „Timpul - şi el rotitor - se re
Page 51 and 52: solstiţiu ale istoriei - acestea s
Page 55 and 56: association of each pattern with
Page 57 and 58: to their evoking the environment or
Page 59 and 60: provoked a storm of [criticism] fro
Page 61 and 62: [7] The bidirectional ordering of g
Page 65 and 66: (Act II. Scene 1). A coda set twent
Page 67 and 68: the Italians may unexpectedly be co
Page 69: Buckley, Anthony (1991) Uses of His
Page 73 and 74: Funcţia fatică întâlneşte func
Page 75 and 76: continuau încă să fie în relaţ
Page 77 and 78: article tries to identify the way
Page 79 and 80: As to woman, woman in mythology is
Page 81 and 82: the casualness of a juggler tossing
Page 83 and 84: Possibly, the funniest, certainly t
Page 85 and 86: perceived from without, precisely a
Page 87 and 88: Plath, S. (1973), Ariel in Barbara,
Page 89 and 90: P.Boyancé contestă această inter
Page 91 and 92: vom pune pe scurt în discuţie pri
Page 93 and 94: nomina, communia verba, cum le nume
Page 95 and 96: Le contact et l’interférence lin
Page 97 and 98: this rendering correspond to or giv
Page 99 and 100: Mimesis[4] or diegesis[5] It is tru
Page 101 and 102: underlining the fact that he has no
Page 103 and 104: Abstract Most postmodernist novels
Page 105 and 106: figures, is undoubtedly the core th
Page 107 and 108: The great number of verbs in the ex
Page 111 and 112: sincere, but a eulogy may be. Ultim
Page 113 and 114: tendency to give appreciation to th
Page 115 and 116: [4] Habermas, J. (1979). “Univers
Page 117 and 118: epérer les défauts de cohérence
Page 119 and 120: Dans cet exemple il n’est pas du
Page 121 and 122:
Page 123 and 124:
Page 125 and 126:
Page 127 and 128:
Page 129:
Contributors Fascicle XIII. Languag
show all

PDF. - full text

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?