De ce Eminescu? - Dacia.org

DACIA
magazin
nr. 59, mai–iunie 2009
Teza de doctorat despre viaţa şi opera lui Mihai
Eminescu elaborată în 1895 de primul viitor
patriarh al bisericii ortodoxe române Miron Cristea
olivia Tulbure STRACHINĂ
Cercetarea fondului «Miron Cristea» de la Arhivele Naţionale [Dos. 31] cât şi a Colecţiei Miron Cristea de
la Biblioteca Academiei, mi-a permis să constat interesul şi aprecierea de care s-a bucurat personalitatea şi
opera lui Mihai Eminescu încă din secolul trecut. Teza de Doctorat a celui care a devenit Prim-Ministrul şi
Patriarhul României, Miron Cristea, stă ca mărturie şi reprezintă subiectul pe care vreau să-l dezvolt în continuare.
« ...Se cuvine nouă, inteligenţei române, a ne interesa de aproape de bărbatul care a avut un rol aşa de important
pe câmpul literaturii noastre, şi care şi în străinătate a contribuit mult ca neamul român şi însuşirile lui să fie cunoscute,
apreciate şi respectate. Şi se cuvine a cunoaşte toate fazele zbuciumatei sale vieţi, spre a putea astfel mai uşor înţelege
nepieritoarea sa opera şi admirabilele sale producte, precum se exprima amicul lui, poetul Al. Vlahuţă : « ... au izvorit
eterni Luceferi din noaptea tristei sale vieţi. »
Astfel îşi începea Ilie Cristea teza sa de doctorat « Viaţa şi Opera lui Eminescu » susţinută în 1895 pe când era
student al Facultăţii de Filozofie şi Litere al Universităţii din Budapesta.
« ... Este mai presus de orice îndoială că Eminescu a fost unul din cei mai de frunte şi dară cel mai general
reprezentant al Literaturii şi în special al Poeziei române; a fost un poet de frunte care prin forţa talentului său, prin
desimea cuprinsului lucrărilor sale, prin profunditatea ideilor şi mai ales prin originalitatea şi farmecul limbei şi versului
sau, a format epoca atât în istoria Literaturii cât şi a Limbii Române. »
În 8 ianuarie 1895, Ilie Cristea consemnează că :
« despre activitatea literară a lui Mihai EMINESCU încă nu s-a scris. Se cunosc poeziile; cu toate acestea spre a
înlesni lucrarea criticilor ulterior vom încerca a prezenta cu putinţă o icoană cât mai completă a activităţii literare a lui
Eminescu, căci cu activitatea literară a lui Eminescu în toată integritatea sa încă nimeni nu s-a ocupat .»
Trebuie menţionat că lucrarea de doctorat era scrisă în limba maghiară, dar citatele din opera lui Eminescu, pentru
a evita orice denaturare şi de a păstra cât mai intact conţinutul, sensul şi frumuseţea lor, au fost păstrate în limba română.
Tot de la studentul Ilie Cristea, aflăm că încă înainte de anul 1865 aprecierile asupra lui Eminescu existau:
« ... S-a văzut deja sâmburele unui talent, germenii acelei înalte concepţii politce şi imaginaţii plastice, gânduri de
o tărie înfricoşată şi de o dulceaţă ademenitoare, care mai târziu l-au făcut MARE, NEÎNTRECUT şi RENUMIT. »
În Capitolul « Viaţa », Ilie Cristea adaugă :
“… Viaţa lui Eminescu a fost scurtă şi amară… »
Despre data şi locul naşterii poetului, subiecte care sunt în discuţie şi astăzi, se afirma:
« ...Datul şi locul naşterii nu s-au făcut cu siguranţă mult timp. Comuna lui Eminescu scrie că s-a născut în 20
Decembrie 1849. Dovada nerăsturnată nu există decât despre ziua botezului. De alminterea nu importă ziua ori ceasul
în care s-a născut poetul, ci mai ales faptul că s-a născut şi a fost român.... » iar
« .....în perioada 1864-1868 viaţa lui Eminescu este foarte întunecată. »
Tot din Capitolul « Viaţa » aflăm că Eminescu şi-a urmat studiile de Filozofie la Viena şi « citeşte în original poeţii
antici şi se documentează cu antichitatea ».
De asemenea este remarcabil un fapt mai puţin cunoscut când Eminescu a mobilizat studenţii români din centrele
universitare ale Europei şi a organizat la Putna, în 1871, « Serbarea şi Congresul Studenţimii Române » pe care Ilie Cristea
a definit-o ca: « ... Prima manifestare generală a Conştiinţei de unitate culturală a poporului român »
« ... un ton patriotic şi naţional în care dorul de patrie pătrunde în poeziile Ce-şi doresc eu ţie, dulce Românie ,
Din străinătate , La Bucovina, Amicului Fetof. »
Cât despre valoarea artistică a operei lui Eminescu, Cristea apreciază că « gloria poeziilor lui Eminescu o formează
poeziile de jale... Eminescu este un poet liric... iar şcoala în care Eminescu a învăţat această însuşire cardinală a poeziei
este poezia poporală care era în sufletul poporului...şi care era plină de expresiuni şi întorsături poetice. »
38